C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Problema penticostalilor din PNL

O glumă care circulă pe Facebook spune ca PNL este de fapt acronim pentru Pentecostal National League (Liga Națională Penticostală). Cât de utilă politic îi este partidului promovarea la vârf a unor politicieni neo-protestanți conservatori?



Pe vremuri, în Italia, am studiat un curs de istorie a Bisericii Catolice. Acesta vorbea extensiv despre dificila relație a Bisericii cu Statul după revoluțiile antifeudale. Monarhul medieval oferea Bisericii pământuri și privilegii cerând în schimb o anumită doză de control. Noii președinți de republică au preferat să confiște averile și să retragă privilegiile, dorind, însă, să își păstreze influența în viața ecleziastică. S-a ajuns până acolo încât lideri socialiști din America Latină îi cereau Papei să numească ei episcopi locali pe baza unor vechi privilegii medievale.

În fața acestui val de laicism uneori agresiv, bisericile naționale s-au adaptat în două feluri. În țările majoritar catolice au susținut partide conservatoare. În țările minoritar catolice … au susținut partide liberale. Soluția, deși aparent contradictorie, are sens. Partidele conservatoare au asigurat majorității catolice perpetuarea poziției dominante sau cel puțin o tranziție mai ușoară. Partidele liberale au militat pentru egalitate, implicit pentru egalitatea între religii.

O asemenea înțelepciune pare să nu fie accesibilă unora dintre politicienii neoprotestanți. Preluând idei (și, spun unii, finanțare) din SUA membri ai cultelor neoprotestante au susținut entuziast inițiativele Coaliției pentru Viață și ale Asociației (Asociațiilor?) Pro-Vita. Anul acesta cel mai mare marș “pentru viață” (adică anti-avort) nu a avut loc la București ci la Oradea, zonă cu o comunitate neoprotestantă semnificativă.

În aceste campanii, conservatorii neneoprotestanți din vestul Transilvaniei sunt aliați de facto cu conservatorii ortodocși din Moldova. Dacă Oradea organizează manifestații pentru viață și familie, Moldova a dat cele mai multe semnături pentru modificarea Constituției.

Dacă vrem să ținem cont de experiența istorică a catolicismului politic, atunci trebuie să concluzionăm că această alianță este o greșeală. OK, în 2017 pericolele pentru minoritățile religioase nu mai sunt ce au fost. De aceea, neoprotestanții poate nu au nevoie de protecția activă a liberalilor laici. Dar, foarte probabil, le-ar fi utile relații privilegiate cu aripa „ecumenică” a BOR reprezentată de actualul patriarh. Prea-fericitul Daniel, nu călugării din Bucovina trebuie să fie aliatul existențial al neo-protestanților.

Conservatorii neoprotestanți sunt mai radicali decât molcoma orientare oficială Bisericii Ortodoxe. Deci, la un anumit nivel, facțiunea conservatoare a BOR ar părea mai apropiată. Dar puțină lume vorbește despre această facțiune folosind termenul „conservator”. Mai degrabă i se zice anti-ecumenică, deoarece respinge până și modestele apropieri dintre ortodocși și catolici. Un conservator ortodox pur și dur crede că e păcat chiar și să te rogi împreună cu păcătoșii ne-ortodocși care sunt eretici și vor merge în iad. Iar dacă acești păcătoși sunt „pocăiți” atunci păcatul este cu atât mai mare.

Motivele acestei alianțe contra naturii țin probabil de influența intelectuală americană. În SUA protestanții sunt majoritari și nu au a se teme de persecuție. În plus, protestanții și catolicii conservatori și-a apropiat de mult pozițiile. În România, însă, neoprotestanții s-au așezat, efectiv, în pat cu dușmanul.

Contradicțiile neoprotestanților se reflectă în contradicțiile PNL. Promovând politicieni neoprotestanți, PNL se poziționează ca un partid liberal, modern, fără prejudecăți religioase. Pe această filieră, partidul se poate baza pe indiferența tradițională post-decembristă a românilor față de religia liderilor politici.

Pe de alta parte, promovând o agendă conservatoare și ignorând electoratul urban, PNL se poziționează ușor-ușor ca un partid tradiționalist și (preponderent) rural. În această ipostază se poate baza pe rețeaua de organizații locale – practic doar liberalii și social-democrații par să penetreze în mod real mediul rural.

Doar că PNL nu poate avea și una și alta. Conservatorii rurali îi cam disprețuiesc pe „pocăiți”. Liberalii urbani privesc cu neîncredere agenda anti-homosexuală și anti-avort. În aceste condiții… cine mai votează partidul?

Ca să rezolve clivajul intern, PNL ar trebui să vină pe termen scurt cu o agendă unificatoare care să abordeze problemele de zi cu zi ale cetățeanului. Poate că va veni un moment în care creștinii practicanți (cam 20% din populație) să poată fi aliniați contra laicilor. Dar acel moment nu este 2019 și nici 2020.

Autor: Andrei Tiuț

Sursa: Stiri pe surse

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss