C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Neîncredrea în pandemie trădează și o neîncredere în guvernanți?

Ne-am ars! Ne suim pe a doua cocoașă a pandemiei. Cămila pandemiei devine din ce în ce mai amenințătoare. Explicația este simplă. Oamenii nu se mai tem de coronavirus. Fac bășcălie pe seama lui și pe seama celor care ne conduc în așa-zisa luptă cu acesta. Rîd și de cei care iau în serios infectarea și prericolul. Sunt românii inconștienți? Spritul lor ludic stă la baza producerii unor asemenea efecte? Își bat joc de COVID- 19? Sau ne aflăm într-o situație și mai trăznită. Neîncredrea în pandemie trădează și o neîncredere în guvernanți?



Rîsul compatrioților noștri conține o cumplită bășcălie la adresa celor care ne conduc. Nu mai pot să-i înjure pe la televiziuni sau la microfoanele unor mitinguri. Cîrtesc doar prin magazine și în piețe. Rîd de ei pe Facebook și se poartă de parcă n-ar exista nici un COVID- 19. Este aceeași atitudine față de mesajele autorităților, niște mesaje care fug ca apa de pe gîscă. Ai zice că n-ar fi fost transmise de guvernanți, ci de dușmanii lor. Nu suntem unicii! Din discuțiile pe care le-am avut cu prieteni din mai multe țări europene, mai ales din sudul continentului, atitudinea este aceeași. Bătrînii mai poartă mască și se feresc, în vreme ce tinerii ignoră sau își bat joc. Ce legătură are bășcălia românilor cu nepăsarea spaniolilor sau cu ironia francezilor și cu disprețul italienilor? Simplu! Nu este vorba de descoperirea antidotului sau a unor consecințe suportabile. Mai degrabă, este vorba de aceeași neîncredere în pericolul SARCOV 2, născută din șirul bîlbelor guvernamentale. Altele în România decît în Italia și altele în Franța față de Spania.

În fiecare țară, comunicatorii au orbecăit și au improvizat. Circul cel mai mare în materie a fost în SUA. Ca un făcut, pandemia de coronavirus a prins Europa cu o garnitură de politicieni de mîna a doua și a treia. Campaniile de comunicare, măsurile luate, pline de improvizații și de greșeli, au contribuit și ele la pierderea credibilității autorităților și la anularea precauțiilor. În plus, scrisul pe Facebook a umplut și el universul de părerisme de tot soiul, care mai de care mai aiuritoare. Numai infectații trecuți pe la reanimare ce mai cred în pericolul COVID 19.

Culmea este că nici numărul morților nu a fost de natură să zguduie nepăsarea unora, necum să tempereze imaginația și neîncrederea. S-au găsit nenumărate explicații, basme, legende și zvonuri care să împingă populația într-o confuzie totală. Creșterea amenințătoare din aceste zile abia ce ne demonstrează că pandemia este reală și că virusul este periculos, că, vorba adormitului nostru, „nu doarme”. Numai că această creștere, așa-zisa a doua cocoașă, este simultană cu a doua mare cocoașă a neîncrederii.
Fotografia din biroul premierului, făcută la cheful de ziua lui, petrecerea lui Rareș Bogdan, înțelepciunea de lemn a președintelui Iohannis, panseurile lui Streinu-Cercel și ale profesorului Rafila,„geniala” colaborare între Poliție și Biserică pusă la cale pentru noaptea de Înviere, prestațiile împiedicate ale lui Marcel Vela, toate fac din fiecare român un analist de pandemie care să se creadă mai deștept decît guvernanții.

Va rămîne în antologia campaniei de combatere a pandemiei înțelepciunea șchioapă a lui

 Klaus Iohannis:Este normal să tratăm cu toată seriozitatea situația generată de apariția cazurilor de coronavirus în Europa și de confirmarea unui caz pe teritoriul României, dar nu există niciun motiv real de panică. Infecția cu acest virus provoacă în marea majoritate a cazurilor doar simptome ușoare, dureri în gât, tuse și febră, ca în orice răceală”.

Se mai poate recupera încrederea pierdută în comunicarea autorităților? Cu un Grup de Comunicare Strategică necunoscut și acoperit ca o rezidență de spioni, cu un discurs flecar pe la televiziuni și cu folosirea amenzilor, ca mijloc de constrîngere, nu cred că ne putem aștepta la cine știe ce diminuare a contaminărilor. Mai degrabă soarele fierbinte de vară și briza mării ne pot fi de folos.

Cît de credibil poate fi ministrul de Interne cînd la el în toată regiunea de sud vest este cunoscut ca un cal breaz? Dosarele sale nu ies pentru că procurorii nu „servesc” cercetarea indivizilor aflați la putere. Același lucru se întîmplă cu becherii implicați în achiziții și afacerile economice ale statului.

Și, atunci, ce ne facem?

Eu cred în pericolul infectării cu noul coronavirus, dar nu cred în priceperea celor care ne conduc și nici în capacitatea lor de a reface puntea de încredere cu populația.

Autor: Cornel Nistorescu

Sursa: Cotidianul

Related Posts

One Response “Neîncredrea în pandemie trădează și o neîncredere în guvernanți?”

  1. mitica says:

    Problema care este grava ca avem guwernanti INCAPABILI sa traga apa la WC.Altceva?Oare din ce subspecie fac parte astia?

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss