Cum a fost creat statul paralel? Cine si de ce l-a substituit pentru a lua fraiele puterii de la cei alesi in mod democratic? In ce scop? Si ce s-a intamplat cu aceasta conjuratie? Unde s-a rupt ea? De ce? Cum actioneaza, in prezent, eminentele cenusii? Iata unele dintre intrebarile care tortureaza, astazi, societatea romaneasca. Si la care putem incerca un raspuns, asezand logic, rand pe rand, piesele care au iesit la iveala din marele puzzle.
Ii cunostem deja pe cativa dintre martorii cheie ai evenimentelor care au condus la confiscarea statului. Printre acestia se numara Sebastian Ghita, Dan Andronic, Catalin Chereches, Oana Niculescu Mizil.
Stim care au fost eminentele cenusii. Printre acestia, George Maior, Florian Coldea, Gabriel Oprea, Ioan Rus, Vasile Dincu, Ilie Sarbu, cu nume de cod Ovidiu Marinescu, Virgil Ardelean, temutul sef al serviciului secret al Ministerului de Interne.
In fine, ii cunostem, in linii mari, si pe cei care au asigurat logistica conjuratiei. Laura Codruta Kovesi, fost procuror general si, ulterior, sef DNA, Ilie Botos, fost adjunct PNA, fost procuror general, ulterior sef al serviciului secret al Armatei, Livia Stanciu, fost presedinte al Inaltei Curti, astazi judecator la Curtea Constitutionala.
Putem identifica si personajele folosite drept paravan, dintre care unele au crezut un timp ca sunt marii arhitecti ai jocului. Traian Basescu, Elena Udrea, Victor Ponta, Vasile Blaga si, ultimul pe lista, recent sosit, insusi presedintele Klaus Iohannis. Dupa cum se va observa, exista persoane care fac parte dintr-una sau mai multe categorii.
Au devenit destul de clare si obiectivele. In linii mari, crearea statului paralel prin inlocuirea, la butoanele de comanda ale societatii, a oamenilor alesi relativ democratic prin membri marcanti ai complotului anti-statal. Dar stim si obiectivele punctuale urmarite. Accesul la presedintia Romaniei, la sefia Guvernului, la sefia SRI si a celorlalte institutii de forta, la conducerea procuraturii si a magistraturii. Fireste ca obiectivul general, avut in vedere in toate scenariile, a fost si ramane adjudecarea resurselor economice ale statului.
Au fost descrise in detaliu multe dintre mijloacele utilizate in aceasta operatiune. Urmarirea si hartuirea persoanelor, santajul cu DNA si ANI, promisiuni de inchidere a dosarelor, acordarea de grade, inaintarile in grade, plasarea in diferite demnitati, acces la contractele cu statul. Serviciile de forta au fost indispensabile in accesarea acestor instrumente ale statului politienesc.
Si, in fine, stim si unde s-a produs defectiunea. Cum s-a intamplat ca a dat dihonia in interiorul acestui cerc relativ restrans de persoane, astfel incat participantii au ajuns sa se denunte public si chiar in justitie unii pe altii, obligandu-i pe capii complotistilor sa se replieze si sa caute noi modalitati de actiune, de natura sa reduca pierderile si sa le asigure o relansare.
Dupa cum se vede, informatiile sunt atat de multe in acest moment, iar persoanele implicate la varf – pentru ca baza este, evident, mult mai larga – sunt atat de numeroase, incat simpla enumerare este de natura sa acopere un capitol consistent al unei carti, care cu certitudine va fi scrisa, despre destinul tragic din istoria recenta a Romaniei, care se intinde pe o perioada de minimum 15 ani.
In continuarea acestui editorial, cu unele necesare intreruperi, voi dezvolta, punct cu punct, aceasta trecere in revista, intrand in unele detalii, demers indispensabil intelegerii a ceea ce s-a intamplat, demantelarii unor realitati crunte si identificarii unor solutii. Pentru ca, in final, democratia si statul de drept sa aiba totusi castig de cauza. Pana atunci, sa facem insa o precizare. Autorii conjuratiei au jucat, de fiecare data, la mai multe capete. Din acest motiv ii si identificam in categoriile enumerate mai sus. De exemplu, Victor Ponta era vizat atat pentru functia de prim-ministru, cat si pentru cea de presedinte al Romaniei. In acelasi timp, s-a luat mereu in calcul si sacrificarea acestuia. La randul sau, Victor Ponta a jucat permanent la mai multe capete. Aflat in fruntea PSD, el a mizat, pe rand, si pe UNPR si pe Partidul Romania Unita, iar mai recent pe formatiunea desprinsa din ALDE si condusa de un alt jucator, e adevarat secund, al conjuratiei, Daniel Constantin. George Maior, fostul sef al Serviciului Roman de Informati si, mai nou, ambasadorul Romaniei la Washington, a avut, la randul sau, obiective alternative. Sa ajunga premier al Romaniei sau chiar presedinte. In aceeasi situatie a functionat si o alta piesa importanta, Vasile Dincu. Si acesta era proiectat fie pentru presedintia Romaniei, fie pentru pozitia de permier. Ca sa nu mai vorbim despre Gabriel Oprea. El urma fie sa fie premier al Romaniei, fie sa ajunga seful Serviciului Roman de Informatii. Chiar si un personaj minor al conjuratiei, cum este Cristian Diaconescu, fost ministru de Externe, fost ministru al Justitiei, fost ambasador al Romaniei la Washington, a fost pus in situatia de a juca si el o partida multipla. Si-a facut adeziunea la UNPR, la chemarea “interesului national”, dar, de comun acord cu Victor Ponta, Gabriel Oprea l-a “detasat” inapoi la PSD. Dupa cum se poate lesne observa, singurele persoane care, desi se aflau in epicentrul acestor mega combinatii politice, nu au facut parte din aceasta virtuala impartire a bucatelor sunt Florian Coldea, Laura Codruta Kovesi si Livia Stanciu. Acestora nu li se putea garanta altceva decat mentinerea statutului lor privilegiat si o imunitate solida. Dar tocmai de aici s-a nascut dihonia. Doi dintre cei trei, Florian Coldea si Laura Codruta Kovesi, au dorit mai mult. Voi reveni.
Am prezentat, vineri, lista capilor conjuratiei. Mijloacele prin care au creat statul paralel. Cel care s-a substituit institutiilor alese democratic. Am aratat, pe scurt, care au fost obiectivele finale ale acestei lupte pentru putere. Mai mult decat atat, am facut si o lista cu personajele politice care functionau pe post de jolly-joker. Dar, la un moment dat, un razboi intern a zguduit grupul complotistilor. Ce a determintat declansarea acestuia?
Perioada cruciala este cea de la finalul USL. Alianta PSD+PNL avea, printre altele, doua tinte esentiale. Liderul PSD, Victor Ponta, urma sa fie prim-ministru. Si a ajuns. Liderul liberalilor, Crin Antonescu, trebuia sa candideze la presedintie si sa castige marele trofeu. Nu s-a mai intamplat.
Ruperea USL a generat, mai tarziu, ruperea conjuratiei. Ca de obicei, sistemul a jucat la doua capete. Initial, sistemul a tolerat ideea ca Antonescu sa devina presedinte, mizand pe posibilitatea manipularii acestuia. Lui Ponta urma sa ii revina functia de prim-ministru. In fundal, urma sa aiba loc o batalia pe sefia seviciilor secrete. Putea ramane Maior pe loc la SRI si, in aceste conditii, locul lui Coldea ramanea intangibil. Dar George Maior a dorit mai mult. Si aceasta dorinta a lui a starnit viesparul si a stricat jocurile.
George Maior a inceput sa isi pregateasca terenul fie pentru functia prezidentiala, in ideea ca USL se va sparge, iar Crin Antonescu va fi ejectat din competitie, fie, daca asta nu ar fi functionat, pentru pozitia de prim-ministru. In momentul respectiv, in oricare dintre scenarii, importanta pozitie din epicentrul sistemului, de sef al Serviciului Roman de Informatii, ar fi ramas vacanta. Era functia pe care facea eforturi sa o acceseze Gabriel Oprea. In aceste conditii, Florian Coldea ramanea pe loc, dar pozitia lui nu mai era atat de sigura.
Prima partea a planului a fost indeplinita cu succes. Lui Victor Ponta, om din interiorul sistemului, care juca duplicitar si partida aliantei USL, i-a fost indusa speranta ca, eliminandu-l pe Crin Antonescu, ar putea castiga presedintia Romaniei. Usor. Prudent fiind, o vreme, Ponta a opus rezistenta. Pana cand tentatia a devenit atat de mare, incat l-a sedus. Restul operatiunii de marginalizare a lui Crin Antonescu si de punere a acestuia in situatia de a forta el insusi ruperea USL a fost o simpla joaca, a unor actori extrem de bine experimentati in combinatii facute la intuneric.
Odata eliminat Crin Antonescu, proiectul putea fi dus la bun sfarsit. Ponta presedinte. George Maior prim-ministru. Gabriel Oprea director SRI. Ceea ce nu au inteles capii acestui complot este ca, prin plecarea lui George Maior de la conducerea SRI, numarul doi, generalul cu patru stele Florian Coldea, nu se mai simtea atat de sigur si atat de omnipotent la conducerea operativa a serviciului. In mod cert, Gabriel Oprea ar fi intervenit in mod activ in conducerea operativa, scotandu-l pe Coldea de la multe dintre butoane. Ceea ce l-a infuriat, in mare masura, pe Coldea a fost prezenta celorlalti intr-o sedinta prelungita de lucru la Dubai, la Atlantis. Acolo, s-au pus la cale schimbarile, dar fara a-l implica pe Florian Coldea. La hotel Atlantis, au fost prezenti Sebastian Ghita, Victor Ponta si sotia, tata socru, Ilie Sarbu, personaj extrem de important pentru parghiile pe care le detinea in Parlamentul Romaniei, directorul SRI, George Maior, si Gabriel Oprea, care urma sa devina partenerul politic al lui Ponta si sa isi aduca contributia la debarcarea lui Crin Antonescu. Dupa cum se vede, nu numai Coldea, dar si binomul si trinomul au fost lasate pe dinafara. Despre aceasta intrunire, de altfel destul de furtunoasa, de la Dubai, care a debutat printr-o cearta violenta intre Ponta si Sebastian Ghita, nu a aflat nimic nici macar Traian Basescu. Crin Antonescu a stiut de la mine, dar nu a crezut nicio secunda ca aceasta intalnire a avut loc cu adevarat.
Incepand din acel moment, Florian Coldea, utilizand legaturile lui stranse atat cu Laura Codruta Kovesi, in cadrul binomului, cat si cu Livia Stanciu si alti judecatori de Inalta Curte, in cadrul trinomului, a inceput sa actioneze pentru a reconfigura jocurile. In final, dupa eliminarea lui Crin Antonescu, prefacandu-se ca il sustine pe Victor Ponta, a incercat pe toate caile sa faca in asa fel, incat acesta sa nu ajunga cu niciun pret presedintele Romaniei. Un argument suplimentar fata de cele pe care le-am prezentat mai sus este ca Ponta devenea din ce in ce mai nesigur pentru sistem. Duplicitatea sa mergea, de acum, atat de departe, incat lui Florian Coldea ii era clar ca Ponta va scapa, mai devreme sau mai tarziu, de sub orice control. In consecinta, pozitia lui Coldea devenea, inca o data, nesigura si putea fi chiar periclitata definitiv printr-o victorie a ambitiosului Victor Ponta.
La orizont, a aparut Klaus Iohannis. Un personaj care a lasat o puternica impresie ca este extrem de manipulabil si ca, cel putin pentru un timp, daca ar accesa presedintia Romaniei, ar putea ramane un captiv al sistemului. Ajutandu-l pe Iohannis, Coldea putea conta pe mentinerea si chiar intarirea pozitiilor sale la comanda sistemului. Ceea ce, de altfel, s-a si intamplat pana cand s-a produs implozia.
Odata ales presedinte Klaus Iohannis, jocurile urmau sa fie dramatic reasezate. Pozitia lui Coldea s-a intarit vizibil, ca si cea a Laurei Codruta Kovesi, de vreme ce noului presedinte i-a fost indusa ideea ca lupta impotriva coruptiei trebuie dusa cu orice pret, indiferent de victimele colaterale, indiferent de modul in care urmau sa fie sacrificate drepturi si libertati fundamentale ale omului. Aceasta lupta devenise noua religie a sistemului. In numele careia sistemul reaseza toate ierarhiile.
Evident, lui Gabriel Oprea nu i-a convenit. Pierduse, pentru moment, conducerea SRI. Maior ramasese pe pozitii si o facea pe eminenta cenusie, lasandu-i lui Coldea toate parghiile de comanda. A fost momentul in care Oprea a incercat asaltul final. In doua directii. Sa il doboare pe Maior si, in caz ca aceasta operatiune nu va reusi, sa acceseze functia de prim-ministru. Ceea ce insemna, implicit, ca Victor Ponta sa fie debarcat. Si i-a facut acestuia vant, profitand de momentul Colectiv si de uriasa prostie de a abandona conducerea PSD. Coldea a simtit ca Oprea poate deveni prea periculos si, impreuna cu Kovesi, a trecut la executarea sa.
Pe de alta parte, eliminarea lui Ponta a scos, implicit, din varful sistemului cateva piese importante. Iar cea mai importanta dintre piese era prietenul acestuia, Sebastian Ghita. Ponta insusi a inceput sa riposteze simtind ca sistemul i-a intins o capcana, astfel incat “lupta anticoruptie” s-a extins si asupra lui
Castigarea alegerilor de catre PSD si imposibilitatea sistemului, care il avea, cel putin din punct de vedere formal, mot pe Klaus Iohannis, de a forma o majoritate in scopul instalarii unui guvern al Cotroceniului, controlat insa de SRI, a declansat razboiul in intreaga sa magnitudine. Sebastian Ghita, insa, s-a dovedit a fi o piesa tare. Aparand pozitiile lui Victor Ponta si implicit ale propriului sau statut, a izbit sistemul in moalele capului. Iar moalele capului a fost Florian Coldea. Laura Codruta Kovesi a fost transformata pur si simplu intr-o victima colaterala.
Despre ceea ce urmeaza, intr-o alta analiza.
Autor: Sorin Rosca Stanescu
Sursa: Sorin Rosca Stanescu
Adauga comentariu