Joi, 24 mai 2017, Evenimentul zilei a publicat Raportul Comisiei Chiuariu în Afacerea Arhiva SIPA. Sunt colaborator de mai mult timp al Evenimentului zilei, varianta Dan Andronic.
Înainte de trimiterea Raportului la tipar, am fost consultat de conducerea redacției, nițel descumpănită la gîndul de a publica un Document declarat Secret de serviciu. Spusele mele au fost reproduse de ziar în textul care prefațează paginile pe care se răsfață Raportul:
„O dată intrați în posesia Documentului, ne-am trezit în fața unei probleme neprevăzute. Raportul era adnotat cu „Secret de Serviciu”. Îl publicăm sau nu? Trebuia o decizie imediată. Dan Andronic, directorul și acționarul majoritar al ziarului, era plecat pentru câteva zile din țară. Omul cu o mare experiență decît a noastră în astfel de situații e Ion Cristoiu. Evenimentul de sub conducerea sa, la care am lucrat mulți dintre noi, se specializase în publicare de documente scoase de prin seifuri ferecate. Ziarul avea și o rubrică, de mare interes printre cititori: Am pus mîna pe… Și urma documentul reprodus pur și simplu, fără comentarii. I-am transmis telefonic lui Dan Andronic că avem ceva foarte tare de publicat, că avem niște temeri, dar că am decis ca ultimul cuvânt să-l aibă domnul Cristoiu. Marți seara, în celebra curte a Bibliotecii Academiei, Ion Cristoiu a spulberat orice îngrijorare. După ce a parcurs rapid cîteva pagini din Document ne-a zis: „Asta da lovitură de presă! E secret de serviciu? Eu l-aș publica și dacă ar fi secret de stat. Un secret ajuns la presă, fie el și secret planetar, nu mai este un secret! ” Drept urmare, ceea ce dumneavoastră citiți în numărul de față este decizia editorială a patru jurnaliști care și-au asumat să publice un document secret în numele adevărului pentru care presa trebuie să facă orice. Ion Cristoiu, Dan Andronic, Simona Ionescu, Mirel Curea.”
Entuziasmul meu față de Lovitura de presă data de Evenimentul zilei n-are nici o legătură cu cele două amănunte. Am făcut gazete de la zero (vreo zece), am relansat instituții de presă, am condus o televiziune, am colaborat cu toate televiziunile de știri (cu excepția Digi Tv, din simplul motiv că la UM Digi24 îți trebuie epoleți și nu talent), am scris ani întregi editoriale zilnic, am scris multe cărți, dintre care am publicat puține. Colaborarea cu un ziar, cu o televiziune, cu un site nu e pentru mine echivalentul unei statui ecvestre vivante, ca să fiu fan necondiționat al redacției, deși, așa cum unii știu, în clipa cînd colaborez la un ziar sau la o televiziune, devin automat solidar cu redacția, cînd aceasta trece prin momente grele. Consultarea nu explică nici ea entuziasmul, deși, din cîte-mi dau seama, tinerii din presa de azi sînt convinși că le știu pe toate.
Entuziasmul față de publicarea Raportului își are temeiul în destinul meu de iscoditor al Istoriei. Nimic nu atinge în materie de satisfacție sentimentul pe care ți-l dă descoperirea unui document important pentru aflarea Adevărului despre un moment istoric. Caietul Mareșalului din camera de timbre a lui Carol al II-lea, scris după ce Mihai I l-a arestat, în după amiaza lui 23 august 1944, descriere a Audienței din punctul de vedere al fostului Conducător, e unul dintre aceste documente. Nu l-am descoperit eu, (l-a descoperit Gheorghe Buzatu, unul dintre marii noștri istorici, îngropat de TeFeLiștii din istoriografia postdecembristă), dar asta nu m-a împiedicat să mă entuziasmez ori de cîte ori a venit vorba despre el. Pînă atunci aveam despre audiență doar punctele de vedere ale celor din Complot: Regele, Sănătescu, gașca de nemernici din jurul puradelului politic numit Mihai I.
Spre deosebire de presa americană, presa noastră nu cultivă documentul. Locul documentului îl iau datul cu părerea, trăncăneala, fonfleul, știrea de tip Caracudi și ipotezele de azil de nebuni. Trăim un moment istoric. După ani de ținere sub capacul Statului Paralel, întruchipat de Binomul SRI-DNA, a zeci de lovituri anticonstituționale, a folosirii șantajului, cătușelor și mai ales luptei împotriva corupției pentru răfuieli politico-mafiote, dezvăluirile curg zi de zi. Oameni siliți să tacă de teama arestării preventive, urmate de compromiterea imaginii de către Divizia Presă a Binomului, au curaj acum să iasă în ziare și la televiziuni pentru a mărturisi nu numai ce au suferit ei, dar și cum au făcut ei să sufere pe alții.
Crucial în această năvală a Adevărurilor ținute sub obroc rămîne însă documentul. Cel publicat de Evenimentul zilei, la standardele de profesionalism ale marii prese, e un moment de răscruce în campania de trimitere în cazărmi a sergenților mesianici care au dictat pînă acum în România. Și nu numai prin datele de excepție puse la dispoziția opiniei publice despre unul dintre cele mai mari atacuri la adresa statului de drept – șantajarea magistraților – dar și pentru că el ar trebui să fie urmat de alte și alte documente scoase de presă din seifuri și aduse la cunoștința opiniei publice. Ca să se întîmple asta ar trebui ca Lovitura de presă dată de Evenimentul zilei să provoace un veritabil cutremur în viața noastră publică.
Nu provoacă. Și nu pentru că Documentul n-ar fi fost veritabil, ci pentru că Statul Paralel, simțind primejdia ca inițiativa Evenimentul zilei să fie urmată și de alte ziare și televiziuni, și-a pus la bătaie întreaga Rețea din presă și din partide pentru a înăbuși ecoul stîrnit de apariția Raportului. De la teza ceaușistă a lui Vasile Dâncu – în loc să discutăm marile probleme interne și internaționale pierdem timpul cu abordarea trecutului – pînă la cea stalinistă a lui Dan Tapalagă, cel care-i ținea ciorapii Monicăi Macovei, să nu-i cadă în toiul luptei împotriva corupției – ce urmărește tovarășul Dan Andronic cu publicarea Raportului?! – toate diversiunile pentru a reduce efectele necesare ale apariției Documentului au fost folosite de Rețeaua Statului Paralel. Nu nu numai de teama că investigația ar ajunge acolo unde trebuie – la SRI-ul de pe vremuri – ci și din intuiția că exemplul Evenimentului zilei ar putea fi urmat și de alte ziare și televiziuni. Ori de nimic nu se teme mai tare Statul Paralel decît de Adevăr. Și un document publicat înseamnă Adevăr.
I-a reușit Statului Paralel Operațiunea Stingerea Scandalului stîrnit de publicarea Raportului ? Eu cred că da. Cei de la Evenimentul zilei, mai tineri ca mine și deci optimiști, susțin că nu. Dvs ce credeți ?
Autor: Ion Cristoiu
Sursa: Evz.ro
Adauga comentariu