C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Fostul ambasador al Americii s-a reîntors la lobby. Oficial. Laptele românesc vărsat pe câmp: asasinat economic sau imbecilitate maximă?

Mai întâi, o știre via ”Hotnews”:

”Fostul ambasador al Statelor Unite la București, Mark Gitenstein, a revenit în cadrul firmei internaționale de avocatură Mayer Brown în calitate de consilier special în “Government&Global Trade practice”, anunță un comunicat oficial al companiei. Gitenstein a fost partener în firmă până în 2009, când a fost numit, în prima administrație Obama, ambasador în România, mandat încheiat în decembrie 2012. “Mă bucur că am din nou ocazia să lucrez cu extraordinarii avocați de la Mayer Brown și să-i consiliez clienții în chestiuni strategice și soluții creative la provocările pe care le întâmpină business-urile lor. Oportunitățile comericale abundă în România și în Europa Centrală și de Est iar experiența mea și contactele în regiune pot ajuta”, se arată în comunicatul companiei”.

Să nu ne lăsăm înșelați de terminologie, ”consilierea strategică” e denumirea eufemistică pentru un termen mai general: lobby. Să nu ne inducă în eroare nici formularea ”a revenit”: cât timp a fost ambasador în România, Gitenstein nu și-a abandonat niciun moment ”calificarea” de bază.

În continuare, un fragment dintr-un document din 2010, pe care l-am mai amintit pe VoxPublica. Are legătură cu strategia de lobby a Gabriel Resources, compania care deține 80,69% din RMGC, societatea care intenționează să exploateze aurul de la Roșia Montană.

”În particular, am înţeles la o întâlnire la care Mark Gitenstein mi-a mărturisit că ar trebui să împachetăm problema noastră într-o coaliţie a companiilor americane în jurul unor teme mai generale, precum “domnia legii” sau “certitudinea juridică”, pentru a permite ca Guvernul SUA să ne susţină ca parte dintr-un efort mai larg. La Mayer Brown LLP, Mark şi cu mine am lucrat împreună peste zece ani, construind coaliţii similare de susţinere ale industriei. Amândoi am fost de acord că Guvernul SUA şi Mark ar trebui să fie capabili să susţină în jurul principiului “domniei legii / certitudinii juridice / transparenţei reglementărilor” o coaliţie a companiilor care ar putea în schimb să fie foarte benefică pentru strategia lui Gabriel în România.”

Mai multe detalii despre cine este autorul documentului, cât de curând, în cartea ”Morminte în mișcare. 10 ani la Roșia Montană”. Gitenstein nu e nici pe departe cel mai influent personaj de ale cărui servicii a avut parte Gabriel. Pe listă se mai află foști consilieri ai președinților americani Jimmy Carter, Bill Clinton și George Bush. Despre toți aceștia, cum spuneam, cât de curând. În carte ;) .

În fine, un fragment din Raportul Anual publicat de Gabriel Resources pe site-ul oficial, pe 14 martie 2013:

”On March 1, 2013, the United States Department of Commerce notified Gabriel of its decision to formally support the Company through the Commerce Department’s Advocacy Center for International Trade, which coordinates US government resources and authority in support of international business opportunities that involve foreign government decision-makers. As part of such Advocacy assistance, Gabriel anticipates that the US government will assist the Company by communicating to the Romanian Government on behalf of Gabriel’s commercial interest in Romania.”

Concluziile le puteți pune singuri.

***

Nu sunt un mare fan al teoriilor conspirațiilor, însă recentul scandal al aflatoxinei din lapte are toate indiciile a ceea ce se cheamă asasinat economic. Dublat de o inconștiență revoltătoare a șefilor din Ministerul Agriculturii cu ministrul în frunte.

Livrând pe piață scandalul aflatoxinei, fără a menționa expres firmele/producătorii vinovați, ponoasele le trag toți. Efectele erau previzibile pentru orice persoană care măcar în trecere a avut contact cu mentalitățile colective și modul în care acestea pot fi influențate/manipulate. Mai nou, abundă știrile cu tonele de lapte vărsate pe câmp pentru că nu mai are cine să-l cumpere. Estimările vorbesc de o cădere a vânzărilor de lapte cu 30-45%. Agricultura și terenurile de calitate reprezintă unul (poate singurul) dintre avantajele comparative ale economiei românești. Că avantajul este sub-valorificat este o altă poveste. Scandalul aflatoxinei tinde să neutralizeze orice perspectivă de dezvoltare.

În acest timp, ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, încearcă să combată efectele în cel mai prost mod cu putință (din punct de vedere al comunicării), dând asigurări că ”laptele de la raft e bun”. Negarea e cea mai sigură cale pentru a crește temerea. Și punând degetul expres pe ”laptele de la raft”, domnul Constantin se asigură că vânzările vor scădea și mai mult. E un efect pe care, de asemenea, orice începător în domeniul comunicării îl poate anticipa. Din două una: sau consilierii în comunicare ai ministrului sunt imbecili complet, sau cineva (cu ministrul în frunte) chiar intenționează să-i bage în faliment pe procesatorii români ai laptelui și pe fermierii care îl produc.

Scandalul aflatoxinei îl reamintește pe cel al pestei porcine din 2007-2008, când zeci de mii de mici crescători de porci din Vestul României au fost falimentați. Printe marii responsabili ai epidemiei de pestă porcină s-a numărat și gigantul Smithfield Ferme. Inițial, compania a fost amendată de către statul român și cererile ei de compensații au fost respinse. Ulterior, Smithfield a beneficiat de un program de subvenții de zeci de milioane de dolari, pentru refacerea efectivelor de porci. Compania nu a făcut publică suma primită de a statul român, însă într-un comunicat din 2011 se arată că profitul operațional al Smithfield a scăzuse în anul fiscal anterior de la 35 milioane de dolari, la 9,2 milioane. Scăderea profitului era pusă pe seama faptului că ”grupul a primit subvenții guvernamentale mai mici cu 32,2 milioane dolari în anul fiscal încheiat în aprilie (aprilie 2010-aprilie 2011 – n.a.), față de precedentele 12 luni, din cauza încheierii programului guvernamental”. Așadar, subvențiile primite de Smithfield au fost de cel puțin 32,2 milioane de dolari. Vinovată în scandalul pestei porcine, Smithfield și-a revenit și a realizat profit pe baza subvențiilor. O parte neînsemnată din zecile de mii de mici fermieri au avut parte de astfel de compensații și și-au mai revenit.

Care e explicația acestui tratament preferențial pentru Smithfield? O să citez din același document amintit mai sus, care face trimitere la stategia de lobby a Gabriel Resources, și în care se recomandă asocierea cu Smithfield în eforturile de constituire a unei ”coaliții a industriilor” ale cărei interese să fie promovate de guvernul american:

”Un membru potenţial al coaliţiei noastre ar putea fi Smithfield Ferme, cu baza în Virginia, şi condusă de Dennis Treacy, pe care l-am cunoscut personal şi cu care am lucrat mai bine de zece ani. La cererea lui Dennis, l-am prezentat ambasadorului Gitenstein în septembrie 2009, când am discutat ideea unei coaliţii a industriei. Ne-am putea întâlni din nou cu Smithfield Ferme pentru a discuta potenţialul de a avansa cu coaliţia pe care o avem în vedere”.

Cine va falimenta și cine va primi subvenții consistente după scandalul aflatoxinei vorm afla în anii următori. S-ar putea să fie însă prea târziu.

Autor: Mihai Goţiu
sursa: voxpublica.realitatea.net

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss