C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Eugene Ionesco și Tzara au doi prozeliți: Orban și Iohannis

Începe să fie groasă de tot pentru români. Constituția nu mai contează, logica, nici atît, bunul simț a murit demult. După ce Parlamentul României l-a desființat pe Ludovic Orban, președintele Klaus Iohannis, cu aerul său de bordură lucrată cu beton armat, se preface că se consultă cu partidele. Se antepronunță, dar nu contează. Este mai important weekend-ul! Știe că PNL-ul nu-l va vota pe Ludovic Orban (chiar dacă este președintele partidului), dar el insistă și ne anunță că propunerea sa pentru premier este același Ludovic Orban. Ridiculizat de parlament, susținut de stăpîn. Suprarealism politic combinat cu absurd liberal!



Un descalificat de Parlamentul României pentru felul în care a condus țara cam 12 săptămîni este desemnat de instinctul președintelui să conducă Executivul din nou. Într-o noapte i-au șoptit spiridușii, nevasta, generalii, greierii, cine? Niciodată unui repetent nu i se înmînează premiul întîi! Niciodată pentru un dezastru financiar un director de bancă nu este re-numit în funcție! Niciodată un ministru care aruncă în aer economia nu este desemnat să o consolideze. Ratările grosolane se încheie întotdeauna măcar cu o ieșire din joc.

Pentru a nu știu cîta oară, dar mult mai grosolan, președintele Iohannis înfruntă Parlamentul României. Adică reprezentantul electoratului și al ne-electoratului român. Pentru Klaus Iohannis, Constituția României și deciziile CCR sunt consultative, fredonabile și surmontabile. Le tratează după chef și la inspirație. De la Carol al II-lea, Constituția României n-a mai suportat un asemenea călcat în picioare. Atunci era vorba de un viol regal. Acum, de un dispreț și de o înțelegere urechistă. Nu știu dacă atitudinea lui Klaus Iohannis vine din limitele sale de suplinitor de fizică sau dintr-o atitudine de nabab politic de tip provincial? Consecințele sunt aceleași. El cere românilor înțelegere pentru o desfășurare ilogică și neconstituțională. Face presiuni pentru un scenariu prost, ilegal, neconstituțional, plăsmuit de mintea sa și de cei care îi susură la ureche.

Vrea ca poporul și Parlamentul să joace o piesă absurdă regizată de Dînsul. El să numească un descalificat politic și profesional, un mediocru liberal, ascultător pînă la umilință. Asta chiar dacă acesta știe că partidul său trebuie să voteze împotrivă, este gata să suporte și un bombatdament cu ouă, și scuipați, și înjurături și blesteme. Chiar dacă partidele de opoziție au o majoritate și susțin un alt candidat, Orban trebuie să fie Păcală. Numai de dragul președintelui Iohannis! Și al reușitei scenariului anticipatelor! Chiar dacă bunul simț și cutumele politicii nu-l mai încap și-i îneacă pe toți într-un val de penibil.

Un lucru nu înțeleg! Este președintele României victima consilierilor săi?

A propriei sale neștiințe în domeniul constituțional? Sau este victima mediocrității sale arogante?

Sau nu mai ascultă decît de dorința sa primitivă de putere!

Nu-și dă seama că intră cu forța între personajele lui Eugen Ionesco și pune o țară întreagă să facă pe proasta ca o secretară, gata întotdeauna să gîdile orgoliul unui primar?

Nu vede că se chinuie și forțează renașterea politică a unui mort la proba cu votul Parlamentului?

Nu pricepe că anticipatele sale sunt doar o aventură pe cont propriu, iar nu rezultatul unui demers politic care să respecte legi, prevederi constituționale și regulamente parlamentare?

A ce sună insistența asta? A prostie? A absurd? A trufie? A suprarealism de primărie provincială?

România nu este totuși o secretară căreia un mediocru, oricît ar fi de țîfnos și de amenințător, să-i spună,”fă, proasto, zici cum ți-am zis eu!”

Intrăm în cercul vicios al pieselor absurde de Eugen Ionesco, cu accente din Caragiale, cu idei zburate ca fluturașii dintr-o cască ruginită. Trăim într-un scenariu scris de un prozelit al lui Eugen Ionescu, un saș de la Sibiu pe care o parte din popor îl numește Dulapul. Și nu suntem nici în Scaunele, nici Dulapurile, deși președintele se face că nominalizează un premier, deși știe că trebuie să nu treacă de votul parlamentarilor. Partidele știu că Orban este un biet instrument, că a semnat nenumărate ordonanțe păguboase pentru România și pentru economie și cetățenii țării și merită să zboare și să fie cercetat penal, dar trebuie să joace rolul de contestare a premierului desemnat, știind în același timp că mai au de interpretat încă un act, cu aceeași desfășurare. Adică desemnare, convocare, ridiculizare, huiduieli, fluierături, votat împotrivă. Iar el să suporte, chiar dacă va fi înjurat, scuipat, hulit și batjocorit. El trebuie să îndure toate umilințele și huiduielile pentru a duce piesa la finalul aplaudat de președinte cu un scîșnet de măsele. Ar mai trebui ca și celelalte partidele amărîte să se prefacă și ele și să joace teatru, zicînd că-l acceptă ca propunere și că îl admiră, deși îl înjură în gînd, gata să trecă la scena tembelă a votului împotrivă, pentru a ajunge la actul doi din mintea regizorului Iohannis.

Adică să se prefacă și parlamentarii că votează, așa cum guvernul Orban s-a făcut că guvernează și cum președintele României joacă de peste cinci ani rolul politicianului îngrijorat de soarta țării și mimează condusul României. Și noi ne prefacem că înțelegem și că avem încredere și că suntem fericiți de felul în care suntem conduși, de felul cum România se preface că se poartă și evoluează ca o țară europeană, de agresivitatea cu care procurorii se prefac că apără statul de drept și cum SRI-ul se preface că aleargă după informații și le alege mai ales pe cele care fac bani mulți. Toate acestea în vreme ce lucrurile merg de-a-ndoaselea!

O fi România patria absurdului și a suprarealismului. Or fi fost Eugen Ionescu și Tristan Tzara niște genii care au făcut artă. Absurdul politic românesc al lui Klaus Iohannis este și el unic. dar duce la dezastru, la sărăcie, la vulnerabilitate externă, la criză economică.

Nu-i absurd și suprarealism curat că mai toate reglementările care aduceau beneficii României să fie anulate de cei care guruie patriotic și prestează în defavoarea țării lor? Și care se laudă cu isprăvile lor în slujba progresului românesc, altfel din ce în ce mai mic, mai sărac și mai încărcat de penibil!

Un spectacol absurd se montează în mare grabă și nimeni nu îl oprește pe regizorul Klaus Iohannis de la rateul politic al vieții sale numit ”Scenariul anticipatelor”!

Autor: Cornel Nistorescu

Sursa: Cotidianul

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss