Citesc pe un site un articol mare, uriaș, care spune așa: Finlanda este prima țară din lume care renunță la materiile școlare.
Nu e niciun secret, spun ei, că educația modernă, în special în America de Nord, are nevoie disperată să fie reformată. Copiii trec dinr-o clasă în alta fără să înțeleagă cum să-și producă propria lor mâncare, să plătească taxe sau să facă diverse activități cotidiene adevărate, din lumea reală. Scopul sistemului educațional ar trebui să fie educația, spre îmbunătățirea noastră și a societății, în schimb, ni se spune doar ce să gîndim (în loc de Cum să gîndim), așa că asimilăm apoi ne integrăm social.
Mulți copii trec de liceu fără să realizez nici măcar că sistemul e defect, fiindcă sunt atît de prinși în el. În unele cazuri, ei chiar hrănesc propaganda și dezinformarea. Uitați-vă în orice carte de istorie: mai degrabă vedeți că europenii au format America de Nord, complet omițându-se genocidul în masă care a avut loc împotriva nativilor americani. Alternativ, dacă ne uităm la educația laptelui sau la Ghidul Piramidal al Hranei care se învață încă timpuriu de către copii, veți învăța că de fapt nu reflectă ce e sănătos, ci mai degrabă ce e profitabil.
Vestea bună: nu sunt cazuri de fiecare țară, iar unele țări chiar încearcă să schimbe macazul. Finlanda, spre exemplu, este în proces de completă transformare a sistemului educațional. Ea va adopta educația bazată pe fenomen- un sistem care permite studenților să abandoneze subiectele standard și să experențieze o abordarea holistică, interdisciplinară de învățare.
CE ESTE EDUCAȚIA BAZATĂ PE FENOMEN?
Educația bazată pe fenomen abordează complet diferit problema, și abandonează diviziunile clasice între subiecte precum matematică și știință. În schimb, studenții preiau un fenomen aparte sau un concept și îl privesc prin diferite perspective, aplicându-i filtre precum geografia, istoria sau economia.
Cum e explicat pe site: Educația bazată pe fenomen ca și tehnică de învățare folosește curiozitatea naturală a copiilor pentru a învățat într-un context holistic și autentic. Acest context de ” lume reală” oferă motivația unui punct de plecare în învățare, în loc de subiectele tradiționale anterioare. Fenomenele sunt studiate pe de-antregul, ca entități anume, în contextul lor real, iar informația și abilitățile conexe lui sunt studiate trecând granițele dintre subiecte. Fenomenele sunt subiecte holistice precum: umanitate, Uniunea Europeană, media și technologie, apă și energie. Acestea oferă studenților secolului actual abilități de gîndire critică, creativitate, inovație, lucru în echipă și comunicare.
De ce e important? Pentru că sistemul de educație trebuie să răspundă la întrebări precum: ce ne dorim în viitor de la copiii noștri, de la lume și societate? Așa că în loc să îi îndoctrinăm pe copii cu propaganda și îi învățăm că nu există doar un singur mod de gândire- și simțire, și un singur mod de a determina inteligența lor.
Prin urmare, se afirmă necesitatea acestui sistem de educație ca fiind singura soluție de a ne explora unicitatea ființei. Căci se zice că aceasta este dualitatea noastră, frumusețea ei: diferențele dintre noi sunt puterile noastre, și nu ar trebui să suprimăm sau să ne conformăm societății. Sistemul public de educație ar trebui să îmbrățișeze aceasta, iar profesorii să educe copiii din inimă, în modul lor unic. Ce spune oare această exprimare siropoasă despre trăsăturile noului sistem? Că sunt (pardon, ar putea fi) o apă de ploaie. Un soi de lapte și miere de cea mai proastă calitate, vărsate din nou pe boturile pline de așteptări și iluzii deșarte ale celor mai mulți dintre pământeni. Un soi de mindfulness al educației, în care, în loc copiii să învețe , cu dîrzenie, cooperare și implicare individuală din partea lor, ei au nevoie mai degrabă să fie dojeniți și îmbrățișați nefăcând nimic. Se numește mediu colaborativ de conectare: profesorii și elevii trebuie să se conecteze într-un mod care să anuleze diviziunile și ierarhia care există acum între ei.
Încheierea este apoteotică: ”Poate, prin acest nou sistem, profesorii vor recunoaște că și ei pot să învețe la fel de multe de la elevi, precum studenții pot învăța de la ei”.
CITEȘTE MAI DEPARTE AICI
Autor: Andreea R. Hosu
Sursa: Trăsături din front
Adauga comentariu