C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Dan Diaconu: ”Torționarii de ieri și de azi”

În 17 decembrie 1954, călăul obsedantei închisori de la Pitești, torționarul Eugen Țurcanu, a fost lichidat de plutonul de execuție. Monstrul de la Pitești a fost omorât de chiar cei care-i dăduseră mână liberă și care ajunseseră să fie îngroziți de atrocitățile comise în numele ideologiei pe care-o serveau. Imaginați-vă totuși că, un sistem profund inuman, implementat cu forța în România, s-a îngrozit într-atât de rău încât a decis condamnarea la moarte a celui care a efectuat cele mai crâncene spălări pe creier din istoria României și, probabil, a lumii.



Vă rog să nu credeți că exagerez, dar, inundat fiind de mărturiile celor care-au suferit în obsedanta perioada ai cărei martori suntem, consider că, imediat după monstrul Țurcanu și camarila nemernicilor care-au torturat în închisorile staliniste, în cartea neagră a torționarilor neamului trebuie scris numele lui Koveși. Nu există om în istoria României care să fi condamnat pe nedrept atâția oameni, care să fi beneficiat de o asemenea propagandă și care, în numele unui deziderat discutabil, să fi comis atâtea abuzuri precum această unealtă.

Sub conducerea lui Koveși abuzul a devenit literă de lege, iar cei care picau în mașina de tocat a DNA-ului nu aveau nicio speranță. Mă uit halucinat la cum au fost lichidați la pachet, politicieni, oameni de afaceri, funcționari ai statului și chiar oameni simpli. Nu pot să uit cum acea bătrână, Maria Cociorvan, în vârstă de 72 de ani, a fost luată de mascați și dusă la București pentru declarații, apoi fiind aruncată în stradă, fără niciun ban în buzunar, la poarta DNA-ului și lăsată să se descurce. Doar era o coruptă care dăduse niște ouă și-o găină unui judecător! Vă imaginați totuși cum DNA-ul se ocupa de imensele fapte de corupție reprezentate de „cumpărarea de influență prin intermediul unei găini și-a câtorva ouă”? Mai țineți minte sforăitorul dosar al nașilor de tren unde un imens aparat de provocatori a reușit să strângă dovezi despre șpăgi de trei, cinci sau zece lei și-n care au fost condamnați doar nevinovații întrucât cei care au recunoscut că au încasat șpăgi au luat doar condamnări cu suspendare? Tatiana Baumann, din dosarul nașilor de tren, a fost acuzată de DNA de șpagă pentru că a încasat de la trei agente provocatoare suma de 60 de lei, sumă pentru care a tăiat chitanță și care a fost depusă la casieria CFR. Pentru această „imensă” faptă de corupție a primit trei ani de închisoare în regim închis, asemeni celor care comit infracțiuni cu violență. Mariana Rarinca, vinovată de deranjarea șefei ICCJ de atunci – actuala judecătoare CCR Livia Stanciu – a făcut aiurea pușcărie șase luni și, după achitare, sistemul a forțat un scandalos recurs în anulare în urma căruia a condamnat-o pe Rarinca la trei ani de închisoare cu suspendare.

Aceștia sunt oameni simpli care-au nimerit întâmplător în fața mașinii infernale de demolat a DNA-ului. Cazurile lor te cutremură însă deoarece constați cum niște cetățeni simpli au ajuns să fie hăituiți și realmente lichidați de o instituție monstruoasă, de un mecanism obsedant pus la cale în laboratoare străine și având ca intenție condamnarea definitivă a României la subdezvoltare.

Desigur, scopul DNA nu a fost acela de lichidare a oamenilor simpli, ci de decapitare a întregii elite politico-economice a țării și instaurarea dictaturii bunului plac. Te cutremuri când constați cum au fost pur și simplu demolate afacerile unor oameni care se ridicaseră pe propriile picioare. Nela Secară, după ce a fost târâtă prin pușcării și tribunale timp de șase ani, a fost achitată întrucât „fapta nu există”. După tot acest calvar, femeia și-a pierdut afacerile alături de tot ce-a agonisit o viață și, în plus, s-a mai ales din cauza stresului intens și cu un cancer la colon. Dosarele instrumentate de unitatea de paraditori de la DNA Oradea s-au dovedit a fi simple instrumente de demolat, un mecanism infernal susținut de principalul serviciu secret și de ilegalele sale „culoare ale justiției”, devenită „câmp tactic”. Te revoltă stenogramele trucate de la DNA Brașov sau comportamentul abuziv de fabricare a probelor dezvăluit transparent de înregistrările de la DNA Ploiești. Rămâi mască atunci când observi viața de nababi pe care-o duc unii procurori și statutul de intangibilitate pe care și-l clamează pentru a-și ascunde abuzurile infecte.

Întreaga păduchelniță reprezintă o afacere absolut ilegală, pusă pe tapet de serviciile secrete americane – interesate de îngenuncherea țării pentru subordonarea sa de tip colonial – și sprijinită de „partenerii europeni” direct interesați de acapararea economică a teritoriului. Hienele s-au unit într-un plan macabru. Unealta Koveși, beneficiind de acest imens suport tactic și-a făcut pur și simplu de cap distrugând o țară. Țurcanu i-a șocat până și pe acoliții săi cu monstruozitatea strategiilor de tortură puse la cale. În ceea ce-o privește pe Koveși, ea n-a șocat pe nimeni întrucât strategiile de tortură făceau parte din arsenalul asasinilor țării. Nu-i de mirare că toată clica odaraslelor staliniștilor fac parte acum din marea gașcă a acoperitorilor mediatici ai abuzurilor infernale ale DNA.

Abuzurile lui Țurcanu au distrus câteva sute de deținuți, e drept într-unul dintre cele mai monstruoase experimente ale omenirii. Însă nu trebuie să uităm că abuzurile DNA-ului lui Koveși au distrus o țară. Vă puteți imagina că dosare hilare de paradire precum cel de evaziune fiscală deschis lui Ponta sau cel de abuz în serviciu deschis procurorului general de atunci, Tiberiu Nițu, au necesitat eforturi întinse pe câțiva ani pentru a fi demontate? Iar cei care fuseseră condamnați la decapare au avut noroc deoarece, în ultima vreme, sistemul a început să slăbească din cauza luptelor intestine.

Ceea ce e cutremurător la sistemul instaurat de Koveși e dimensiunea kafkiană a acestuia. Poți fi acuzat de orice, inclusiv că ai trecut regulamentar pe stradă. De altfel, tocmai din acest ilogic, din acest absurd al situațiilor izvorăște ticăloșia regimului de teroare. Cei acuzați de fapte uneori hilare ajung să nu mai înțeleagă realitatea în condițiile în care sunt asaltați de așa-zișii jurnaliști – în realitate spălați pe creier care pun isteroid întrebări de genul „de ce ați comis abuzuri?” sau „vă pare rău că v-au prins la furat?” – și-apoi sunt lichidați mediatic de „acoperiții” din presă. Dinspre sistem îți vin acuzațiile, media te transformă în monstru, cunoscuții te ocolesc – speriați fiind de destinul nefast pe care-l ai – și, colac peste pupăză, mai ești și supus unei stări continue de presiune a abuzului. Ce mai contează că acuzațiile sunt aberante? Ajungi să ai impresia că tu ești cel care nu judecă normal, nu ei, torționarii tăi.

În timp ce Țurcanu până la urmă a fost eliminat de ai săi, de blestemul Koveși pare că nu vom scăpa curând. Șefii săi visează cariere fulminante pentru cea care le-a fost slugă credincioasă – din acest punct de vedere i se potrivește de minune numele „Slujirea”, dat de unul dintre acerbii săi propagandiști. Nu doar că vor s-o salveze, ci, mai mult, în continuarea scenariului kafkian, vor s-o impună ca model demn de urmat. Iar pentru asta nu se dau în lături de la nimic: mint în rapoartele oficiale, transformă instituții continentale în cârpe de periat cicloapa, dau declarații sforăitoare și se rup voit de la realitate, refuzând orice argument, orice recurs la bunul simț.

Dacă torționarul Țurcanu va rămâne în istorie ca monstru al stalinismului, cu siguranță Koveși va rămâne ca imagine a distrugerii iremediabile a unei țări și-a unui popor. Victimele sale nu-s doar cele lovite direct, ci și cei condamnați indirect: zecile sau sutele de mii de șomeri rezultați din falimentele companiilor paradite, familiile rămase pe drumuri, oamenii care n-au ce mânca s.a.m.d. Printre victime se numără chiar și tefeliștii care au salariile strict limitate din cauza lipsei de concurență de pe piața locală condamnată să muncească „pe doi lei”.

Așa cum comunismul l-a avut pe Țurcanu, fake-capitalismul o are pe Koveși. Tragedia e însă aceea că, în timp ce stalinismul pare-a fi avut anticorpii necesari eliminării acelei tumori monstruoase, sistemul actual nu mai are niciun control în ceea ce privește perpetuarea monștrilor pe care-i produce. Unii ar spune că acesta e un semn al perenității sale, al căderii iremediabile care se va produce în curând. Însă acestea sunt evenimente interesante care țin de istorie și care, din păcate, nouă, martorilor nevinovați, nu fac altceva decât să ne toace din timpul vieții.

Autor: Dan Diaconu

Sursa: Trenduri economice

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss