Strategia secretă de realegere a lui Iohannis are în componenţă, între altele, o sugerare a antisemitismului, un fel de „antisemitism soft” menit a coaliza la vot inclusiv forţele extremiste ale ţării.
În această cheie trebuie interpretată opoziţia faţă de mutarea ambasadei ţării la Ierusalim, respingerea „evreului” Ilan Laufer sau contrarea propunerilor „evreului” Beniamin Leş s.a.m.d. Loviturile soft se vor intensifica pe parcursul întregului an 2019, urmând ca, înainte de campania electorală, în mediile electronice ale extremei drepte să explodeze „dovezile” referitoare la cum se opune Iohannis „invaziei”. Astfel se generează emoţia necesară coalizării cu un grup la care alţi politicieni nici măcar nu ar concepe să se gândească.
Strategia pare a avea parafa „comunităţii” întrucât este de neînţeles cum, în faţa unor acte cu n substrat care oriunde în lume ar fi instant taxat, avem de-a face doar cu tăceri suspecte. Mai mult, atunci când apar acuzaţii făţişe, prima care sare să apere inocenţa preşedintelui e fix „comunitatea” şi, culmea, nu numai cea locală, ci, uneori, chiar autorităţi de vârf la nivel mondial ale acesteia. Aşadar, de ce se întâmplă aşa?
Pe moment e cumva straniu să constaţi acest joc periculos. Pe de altă parte, e cât se poate de limpede că articularea unei asemenea „strategii non-standard” e menită exclusiv a-l menţine pe Iohannis în fruntea statului. Ceea ce e ciudat e că strategia nu e tocmai nouă. Ea a fost utilizată şi la anterioarele alegeri prezidenţiale, atunci când lui Ponta i se inventase o „alogenitate” care-ar fi avut în componenţă inclusiv evrei. Şi, de asemenea, la un nivel ceva mai discret decât acum, unii au fost făcuţi să creadă că lupta de fapt se dă între „neamţul care vine cu puritatea etnică” şi alogenul cu „pete negre” în istoricul său.
De data aceasta lupta e mult mai pe faţă. În mediile amintite, pe moment, se creează isterie faţă de „evreii” Dragnea şi Tăriceanu. La momentul potrivit sunt ferm convins că va apărea imaginea „ofiţerului german pur” opunându-se „golăniilor” celor amintiţi „care-şi fac de cap în ţărişoara noastră”. Monitorizaţi şi singuri şi-o să vedeţi că am dreptate.
Cam asta e, pe scurt, reţeta pregătită. Interesant e ce va urma după „întronizare”. Nu de alta, dar un asemenea „exces” n-are cum să rămână fără urmări. Şi trebuie cumva să „combaţi” suspiciunile pe care o întreagă comunitate le are la adresa ta. De-aici vă las singuri să dezvoltaţi.
Autor: Dan Diaconu
Sursa: Trenduri economice
Adauga comentariu