C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Dan Diaconu: “Manipulare și control”

Sunt asaltat de numeroase mesaje referitoare la „lichidarea” lui Viorel Cataramă de către cuplul Gâdea-Curea(sună kinky, știu!). Am făcut un experiment replicându-le câtorva dintre ei că n-au dreptate și că n-a existat nicio lichidare. Unii au cedat spunându-mi că i-am dezamăgit, în timp ce alții mi-au trimis înregistrări ale emisiunii sau explicații detaliate ale desfășurării emisiunii. N-am mai avut timp să le dau replica, astfel încât o fac acum.



Au avut ei dreptate că a fost o lichidare jurnalistică rudimentară? Cu siguranță da! Am avut eu dreptate că n-a existat nicio lichidare? Cu siguranță da! Nu vă grăbiți să trageți concluzii pripite. Vă las pe moment în dilema generată de aprobarea a două opinii contrare pentru a face o paranteză. După care, promit că voi relua subiectul.

Nu fac divagația întâmplător, ci pentru a vă adresa o întrebare: „ce este mass-media?”. Răspunsul logic ar fi următorul: „o serie de instituții având ca scop informarea și distrarea publicului”. Cred că e suficient de generală definiția. Instituțiile respective, în marea lor majoritate, sunt private, adică au obligația de a aduce profit patronului. Sau, dacă nu produc profit, de a-i servi interesele, ceea ce, în final, se traduce tot prin profit, de data aceasta obținut indirect. Să mergem în primul caz: cum ar putea produce profit o instituție media? Ca orice instituție privată, în mod evident, profitul ar veni prin taxarea celui care are nevoie să fie informat: cititorul sau privitorul. Așa funcționează lucrurile. Agricultorul, meseriașul, industriașul sau micul intermediator, toți își iau profitul de la consumatorul produselor sau serviciilor respective. În mass-media socoteala stă cu totul altfel.

Radioul și televiziunea au produs revoluția pe care o avem în prezent: preț zero pentru conținut. N-aveai nevoie decât de cutie, antenă și curent electric. Porneai măgăoaia și gata, primeai știri, muzică, divertisment fără a plăti nimic. Aparent nimic, întrucât odată cu emisiunile ascultai și publicitatea, plătită gras de către cei care-o făceau. De ce era plătită așa bine? Simplu: pentru că merita. Orice campanie bine făcută îi întorcea celui care-o făcea uneori chiar și însutit banii investiți. Asta a afectat și presa scrisă, care-a fost nevoită să vină cu un plus de calitate(atât informațional cât și din punct de vedere al prezentării), la un preț mai mic. De unde venea susținerea? Tot din publicitate, evident. Așa s-a ajuns ca, din anii 60, absolut niciun ziar să nu se mai poată susține din taxarea cititorilor.

În scurt timp publicitatea n-a mai fost de ajuns. Nici pentru ziare și nici pentru televiziuni. Motivele sunt simple: costurile de funcționare au crescut, iar concurența a scăzut prețurile. Încă din anii 70 ziarele americane au devenit total nerentabile. Radiourile au cunoscut picajul în anii 80, iar televiziunile de prin anii 90 nu prea se mai regăsesc, în ciuda prețurilor imense pe care le primesc pe publicitate. Pe măsură ce internetul a evoluat, randamentele reale ale instituțiilor media s-au prăbușit.

România s-a aliniat și ea rapid acestui trend, în ciuda deschiderii explozive din 1989. Cu toate că în anii 90 ziarele reprezentau un business serios, treptat au căzut, iar acum practic nicio instituție de presă nu mai e capabilă să mai iasă pe hârtie. Toți au trecut pe online unde nu le merge deloc strălucit. În televiziune avem exemplul celei mai de succes stații autohtone: Pro TV. În ciuda succesului fulminant din anii 90, stația a înregistrat datorii masive la stat. Culmea, datoriile i-au fost șterse de Adrian Năstase, cel care, mai târziu, a devenit victima respectivei de serviciu a televiziuni. Deh, niciun bine nu rămâne nepedepsit.

Cum rămâne însă cu profiturile? Cum de mai pot funcționa aceste instituții în ciuda faptului că produc doar pierderi? O să înțelegeți imediat după punctul următor. Răspunsul e scurt și cinic: din propagandă.

Arhitectura statului contemporan e una bazată pe fals. E o tiranie mascată de o falsă democrație. Cei care-au prins și vremea cealaltă știu bine că autoritățile nu pridideau să trăncănească despre drepturi, democrație, libertate, egalitate s.a.m.d. Asta în timp ce, dacă deschideai gura, erai imediat săltat de băieți și-ți luai minim o bătaie. Ați fi tentați să spuneți că de-aia a căzut comunismul, pentru că era nevoie de democrație. Vă voi spune că vă înșelați: dacă în comunism știați exact care vă era dușmanul, în democrația de carton pe care-o trăim nu-l veți vedea niciodată. De fiecare dată vă stabiliți îngeri și demoni, vă înrolați în tabere diverse, ajungând admiratorii sau dușmanii unor paiațe. Puteți constata asta liber, observând cum, în ciuda schimbării liderilor, treburile merg în continuare spre mai prost pentru voi.

Ei bine, un asemenea mecanism devine anost la un moment dat și riscă să-i dezvăluie pe cei din spate. Aici intervine propaganda. Ea e responsabilă cu „efectele speciale”, cu spectacolul de lumini și umbre, abil pus în scenă pentru a vă captiva și a vă distrage atenția. Însă, pentru a funcționa, tot acest mecanism trebuie uns și de-aici vine „profitabilitatea” instituțiilor media. Scopul lor devine astfel captarea cât mai multor victime – fie că se numesc privitori, cititori, ascultători – pentru a-i deturna de la scopul lor real și pentru a-i împinge într-una dintre iluzoriile tabere. Ăsta-i business-ul real. Business care e plătit prin direcționarea de publicitate suficient de îndestulătoare către întreg aparatul, dar cu un bonus substanțial pentru „fruntași”.

În ceea ce privește „Antenele” poate că ar fi instructiv să înțelegeți funcționarea trustului. Mai țineți minte că întreg trustul era criticul nr. 1 al lui Adrian Năstase în 2003-2004? Poate că nu. La fel, probabil ați uitat cum întreg trustul a sucit-o ca la Ploiești după ce Dan Voiculescu a semnat alianța cu PSD înaintea alegerilor din 2004. De dată mai recentă sunt ditirambele lui Gâdea împotriva lui Trump și sucirea imediată la 180 de grade imediat după alegerea acestuia. „Devierea ideologică” a televiziunilor lui Voiculescu s-a produs exclusiv ca efect al certurilor dintre băsescu și Voiculescu. În acea perioadă, oamenii au avut impresia că Grupul Intact în general și Antena 3 în special fac altceva. Aiurea, era tot propagandă, dar cu semn schimbat. Care, și ea, a contribuit la perdelele de fum despre care v-am spus. După schimbarea lui băsescu și, mai ales, după realegerea triumfătoare a Plăvanului, Grupul Intact s-a realiniat la linia clasică a propagandei. Propagandă care-i este dictată de alianța strategică pe care-o are cu CNN-ul, portavocea stângii americane, care la noi e dreapta. Spun asta ca să înțelegeți cam ce relevanță au doctrinele politice.

Sper că ați înțeles cam cum funcționează întreg business-ul mass media. Treaba a devenit și mai transparentă acum, de când cu COVID-19. Rămase fără mălai din cauza stopării activității, instituțiilor mass media li s-au eliberat în regim de urgență 40 milioane de EUR de la stat. Bani care se dau, chipurile, pentru informarea publicului. În fapt e o șpagă pe față pentru susținerea activității guvernamentale.

Prin prisma acestui fapt ne rezultă limpede că atât Gâdea cât și Curea sunt aproape funcționari de-ai lui Sică Mandolină. Era logic să-l frigă pe Cataramă la modul rudimentar, ca pe puiul de Crevedia. Așadar ceea ce i s-a întâmplat micuțului era cât se poate de previzibil. La fel cum previzibilă e și apariția lui Badea cu botniță pe față. E din fișa postului. La fel cum era înainte apărarea „lu’ dom’ Profesor”.

OK, cred că am epuizat paranteza, astfel încât e cazul să ne întoarcem acolo unde rămăseserăm, anume la explicarea motivului pentru care am aprobat atât opinia referitoare la lichidarea lui Cataramă, cât și pe cea contrară. E cât se poate de simplu: pentru mine, care mă mai uit exclusiv pentru amuzament la propaganda grosolană care se face în mass media, respectiva lichidare n-a existat. N-am văzut, deci nu există.

Cam asta le-aș recomanda tuturor celor care au fost deranjați de prestația jalnică a cuplului Curea-Gâdea. Nu vă mai uitați la ei, nu-i mai citiți și astfel le veți scădea relevanța. Refuzați-i și, pe măsură ce din ce în ce mai mulți vor face același lucru, veți vedea cum, la un moment dat, se vor prăbuși cu zgomot. Oricum, dacă vreți o prognoză, vă garantez că în 2-3 ani Antena 3 va avea aceeași relevanță mediatică precum Realitatea TV. O să vedeți că așa va fi!

Autor: Dan Diaconu

Sursa: Trenduri economice

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss