Dan Diaconu: ”Găsiți numitorul comun între Clinton Foundation și scutul antirachetă din România!”

Un element de-a dreptul exploziv riscă să treacă nevăzut de nimeni. Conform unor emiluri obţinute de Judicial Watch, Clinton Foundation a început încă din 2009 operaţiuni de colectare de fonduri contra susţinere politică şi alte „facilităţi” în relaţia cu SUA.



Pentru cei de peste Ocean sunt deosebit de interesante discuţiile fără perdea dintre Hillary Clinton şi Putin în urma cărora ruşii au obţinut diverse înlesniri pe piaţa americană. Asta pentru că tot e la modă isteria cu ruşii care-au influenţat alegerile americane. Păi dacă aşa stau lucrurile, înseamnă că, indiferent cine-ar fi câştigat, tot omul ruşilor era.

Pentru noi însă, de deosebit interes este un element secundar, dar care s-a dovedit crucial pentru destinul politic al României. În septembrie 2009, traian băsescu a fost invitat şi a participat la „Clinton Global Initiative”. A fost o încercare menită a forţa intrarea la Obama, lucru nereuşit la acel moment. Pentru aceasta nu a precupeţit însă niciun efort, promiţând orice în stânga şi-n dreapta. La acel eveniment au participat şi oficiali ai companiilor care dezvoltă scutul antirachetă al SUA (Lockheed Martin, Raytheon, Honeywell, etc.) şi care tocmai primiseră „vânt în pupă” de la Obama, proaspăt semnatar al programului de extindere a scutului antirachetă. Ei bine, ce credeţi c-a ieşit din întâlnirea dintre tiranul balcanic de România – disperat să găsească ceva cârlige peste Ocean – şi oficialii companiilor disperate să găsească locaţii pentru a încasa cât mai repede parnosul de la Pentagon? Desigur, acceptul fără echivoc al instalării scutului în România.

Existau câteva probleme, după cum urmează:
– scutul era destinat exclusiv apărării spaţiului american, menirea sa fiind aceea de a monitoriza şi a ţinti rachetele care ar pleca din proximitatea Rusiei spre SUA, dar cu exp,icaţia oficială că este îndreptat împotriva Iranului;
– pe termen mediu statul care accepta scutul trebuia să-şi asume un program de înarmare, astfel încât să integreze în strategia de apărare naţională şi apărarea scutului;
– scutul trebuia amplasat într-o zonă bună din punct de vedere al condiţiilor meteo, dar pustie din cauza problemelor pe care câmpurile electromagnetice magnetice deosebit de puternice ale componentelor radarului le au asupra sănătăţii oamenilor.

După cum se observă, lucrurile merg în linie. România a acceptat găzduirea unei componente strategice strict americane şi se înarmează cu tehnică americană pentru a o apăra (vezi achiziţiile de avioane şi sisteme Patriot). În ceea ce priveşte zona pustie, lucrurile au fost trecute sub tăcere. Oricum îl durea în fund pe beţivul naţional de sănătatea unor amărâţi din zonă. La fel cum pe Ponta (de mână cu băsescu, desigur), într-o strategie similară, îl durea în fund de potenţialul distructiv al tehnologiei de fracturare hidraulică şi otrăvire a solului. Vă amintiţi probabil cum cei doi „duşmani” erau uniţi în cuget şi-n simţiri pentru autorizarea firmelor americane în zonă. Noroc cu ieftinirea petrolului care-a scos din joc „tehnologia” de otrăvire a solului.

În final băsescu şi-a văzut visul cu ochii, reuşind să intre pe uşa din dos în Casa Albă şi să-şi tragă vreo câteva cadre cu Obama în plină campanie electorală de re-alegere. Preţul pentru pozele tiranului de mucava îl plătim şi-acum. Plăvanul instalat în „capu la stat” nu doar că-şi asumă întreg costul, chiar îl suplimentează darnic deoarece are un culoar cunoscut. Care culoar l-a dus la Casa Albă pe poarta din faţă. În rest, „proştii plăteşte”!

Autor: Dan Diaconu

Sursa: Trenduri economice