C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Cum influenteaza curentele milenariste politica lumii: Apocalipsa, mai tarziu

Cel putin trei filme aparute in ultima vreme sau care vor aparea in prima parte a anului viitor – 2012, The Road si The Book of Eli – trateaza tema “sfarsitului lumii asa cum  o stim” sau descriu o lume postapocaliptica.

Milenarismul, ideea ca lumea va avea un sfarsit violent, urmat de “o mie de ani de pace”, a avut nenumarate versiuni de-a lungul secolelor, de la profetii mediavali ai cruciadelor pana la “califatul” lui Osama bin Laden si teoria (foarte lucrativa) a  dezastrului ecologic promovata de Al Gore.

Moda sfarsitului iminent al lumii preocupa nu numai Hollywoodul (care face profituri frumoase din aceasta afacere), dar si filozofii si analistii politici in asemenea masura incat Courrier International, prestigioasa revista franceza, a consacrat ultimul numar din acest an – “un numar terifiant” – “Profetiilor, Apocalipselor si sfarsiturilor lumii”. Scriitorul britanic Ian McEwan remarca faptul ca ceea ce alimentaza certitudinea sfarsitului lumii este insasi incapacitatea de a cunoaste si prezice viitorul. De-a lungul mileniilor, oamenii s-au lasat ademeniti de povesti despre distrugerea iminenta a umanitatii venita ca un fel de pedeapsa divina, urmata de purificare si de o lume noua. In lumea crestina, remarca Norman Cohn in cartea The Pursuit of Millenium, miscarile milenariste au fost alimentate in primul rand de Apocalipsa Sfantului Ioan. Intre secolele 11 si 16 o multime de secte inspirate de ultima carte a Bibliei – care in greceste, in original, inseamna Revelatie, dar a ajuns sa fie sinonima cu “sfarsitul lumii” – au aparut pe intreg teritoriul Europei. Erau conduse de profeti aparuti din randurile claselor inferioare, care propovaduiau iminenta celei de-a doua veniri a lui Iisus si instalarea Imparatiei lui Dumnezeu. In asteptarea acestui eveniment cosmic, trebuiau facute cateva pregatiri necesare, printre care macelarirea evreilor, a preotilor si a proprietarilor de pamanturi. De altfel, aceasta furie genocidala este privita ca un preambul necesar, ca un soi de “batalie finala, in care tirania mondiala va fi rasturnata de un popor ales care va instaura egalitatea si Istoria isi va gasi incununarea”.

Din secolul 15, remarca acelasi Cohn, caracterul violent s-a diminuat, gandirea milenarista capatand alte forme. Cristofor Columb, bunaoara, era convins in momentul in care a debarcat in Bahamas ca a descoperit “paradisul terestru de care vorbeste Apocalipsa Sfantului Ioan”. Violenta avea sa revina insa o data cu revolutiile moderne si, mai ales, cu totalitarismele secolului al XX-lea. De altfel, caracterul totalitar si tema Antihristului sunt teme constante ale acestor miscari, scrie McEwan, fie ca Antihristul este identificat in persoana papei, a evreilor sau a burghezilor. Potrivit lui Cohn, nazismul si visul unui Reich care sa dureze “o mie de ani” nu fost decat “o forma de uzurpare laica a milenarismului”. Tonul apocaliptic este de altfel foarte pronuntat in Mein Kampf: “Daca poporul nostru si Statul nostru sunt victimele acestor tirani ai popoarelor care sunt evreii, insetati de sange si de bani, Pamantul intreg va fi inlantuit de tentaculele acestei hidre. Dar Germania se va elibera”, scrie Hitler.

De partea cealalta, raspunde Lenin, “chiaburul este gata sa sugrume si sa taie gaturile a sute de muncitori. Razboi fara mila chiaburilor! Moarte chiaburilor”. Atat nazistii, cat si comunistii urau cu patima traditiile conservatoare si liberale, Biserica si proprietatea si credeau ca genocidul este o treapta purificatoare catre instaurarea unei Lumi Noi. Dupa razboi, tema preferata a miscarilor apocaliptice a devenit razboiul termonuclear, a carui iminenta a fost proclamata periodic. In prezent, gandirea milenarista este asociata cu acele curente care cred ca atacurile de la 11 septembrie 2001 reprezinta actul inaugural al bataliei finale dintre Bine si Rau. De o parte, fundamentalistii islamisti de tipul Osama bin Laden vor sa ucida “evreii si cruciatii” si sa instaureze Imparatia lui Dumnezeu sub forma “califatului” care sa se intinda din China pana in Franta, de partea cealalta, George W. Bush a fost acuzat ca duce un razboi impotriva islamului sub forma “razboiului impotriva terorismului”.

Ultima moda in materie de “sfarsit al lumii” este ecologismul, care prin portavoci precum fostul vicepresedinte american Al Gore (care a facut o afacere din aceasta si a castigat si un Premiu Nobel) prezic sfarsitul lumii in sapte, 50 sau o suta de ani. Daca as fi credincios, scrie McEwan in final, prefer sa fiu in tabara lui Hristos care spune: “Iar de ziua si de ceasul acela nimeni nu stie, nici ingerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatal” si aceasta nestiinta ne face oameni, iar lumea un loc atat de fragil si de minunat.

Sursa: Romania Libera

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss