Analize și opinii

Cu K. Jojannes Un şi Sică la butoane, vom ajunge la supa populară, precum în S.U.A.

Cu mulţimea nu te joci. Psihologia mulţimii e aceeaşi indiferent de spaţiul geografic. Nici cu sceleraţii planetei nu te poţi juca. O scăpărătură de chibrit mortală – o crima abominabilă a expediat S.U.A. în anarhie, jaf, lupte de stradă. Prin contagiune, marile metropole europene. America fierbe între furie justificată şi vandalism criminal. Cazul Floyd este acum folosit de grupări destabilizatoare, avînd ca ţintă eliminarea republicanului Trump şi a ordinii constituţionale.



Din acest caz trebuie înţeles că oamenii care îmbracă haina forţelor de ordine, de oriunde ar fi ei,  nu pot ucide discreţionar şi cu atîta cruzime. Există un rasism evident în SUA faţă de afro-americani. Valul protestelor violente din S.U.A. se desfăşoară după acelaşi model agresiv globalist, pe care autorităţile americane l-au pus în practică în timpul Primăverii Arabe, în Maidanul Ucrainean, dar şi în România. Gruparea Antifa condusă de indivizi finanţaţi de fundaţii ale nebunilor lumii şi de elemente destabilizatoare din servicii, s-a infiltrat pe 10 august 2018 şi în turma de manevră #rezist de la noi. Să nu uităm însă: cine scoate sabia, iată, de sabie are parte.

Diferenţa esenţială este că aceste forţe destabilizatoare au fost sprijinite deschis în România de preşedintele K.Johannes Un, consiliat de Sandra Pralong, o antiortodoxă radicală, care a implementat Fundaţia Soros în România, în timp ce în S.U.A., protestatarii îşi îndreaptă combustibilul urii înspre Trump. Putem vorbi de un puci „to the Deep State” (inclusiv agenţi C.I.A./F.B.I.) împotriva puterii executive condusă de un preşedinte conservator, cu implicarea forţelor anarhist-globaliste, finanţate de filantropi de teapa lui Soros. Ei, da!, precum în America, aşa în Europa şi pe Pămînt. Şi totuşi, în acest vid de siguranţă planetară, Trump declară cu nonşalanţă că vor avea în curînd „cele mai grozave arme imaginate vreodată în istorie”. Probabil, arme cu  laser, ca în „războiul stelelor”.

Exceptîndu-i pe cei trei preşedinţi asasinaţi Andrew Jackson, Abraham Lincoln şi John Fitzgerald Kennedy, 41 dintre preşedinţii S.U.A. au făcut publicitate pe scară largă armelor şi războaielor, aşa cum se face reclamă medicamentelor, berii, absorbantelor şi detergenţilor. Donald Trump, cel de-al 45-lea preşedinte a strigat că va „da America înapoi oamenilor”. A deranjat. Vă aduceţi aminte? Obama, care acum aţîţă haosul, a primit Premiul Nobel pentru Pace (?) imediat după preluarea mandatului şi după ce a mărit efectivele militare americane în Afganistan. Prin minciunile mediatice care au însoţit propaganda pentru război, acesta a fost făcut să pară normal şi salvator. Cretinii au încercat să ne convingă că războiul protejează planeta, ne protejează de terorişti şi că este un furnizor de locuri de muncă şi beneficii economice. În statele atacate de S.U.A., americanii au distrus totul prin bombardament, apoi tot ei au monopolizat piaţa reconstrucţiei. Cu cît armele au proliferat, cu atît mai repede omenirea se apropie de catastrofe. 80% din economia S.U.A. o constituie industria de armament, şi dacă n-ar declanşa atîtea războaie, ar produce pe stoc, iar prin alunecare, economia SUA ar falimenta. Peste 80% din populaţia globului trăieşte în sărăcie şi foamete, în timp ce SUA construieşte tehnică de luptă pe orbită. Oligarhii lumii ne arată clar prăbuşirea capitalismului imperialist condus de aceşti bolnavi la cap. În nicio altă epocă dominaţia faţă de OM, asuprirea şi programatica osîndire a omului la moarte n-au avut mlădieri atît de întunecate, niciodată batjocura faţă de om, faţă de religie, nu a luat proporţiile unui record greu de întrecut! Omenirea fierbe la propriu, ceea ce mă face să mă întreb serios cu privire la contextul actualităţii geopolitice şi, pe termen lung, la solidaritatea ideologică sau lipsa ei, la ruptura  relaţiilor dintre S.U.A. şi unele state vizate a fi aruncate în haosul organizat.

Schimbarea la faţă a omenirii, la pachet cu subjugarea totală, e încă în testare, consemnată în ediţii secrete, dar este o stare de marş forţat spre un viitor tot mai nesigur. Atîta timp cît va exista diplomaţie secretă, va exista conspiraţie şi corupţie în diplomaţia dintre state. Cît priveşte piaţa noastră de zarzavaturi politice, cu privirea pierdută în zare,  pesedeul se zvîrcoleşte neputincios în faţa dictaturii din România, mai întîi băsistă, acum, iohannistă. Creşteri de pensii? Da’ de unde? La robinetul bugetului s-au mufat argaţii lui K.Johannes Un. Cer prea mult tembelilor din guvern, tocmai acum cînd criza s-a întors la cosit şi le vine ca o mănuşă  peneliştilor? Furtuna de măsuri din stările de urgenţă şi alertă se sparge în buzunarul românului, statul wernerizat, orbanizat, tătărizat şi cîţuit fiind interesat doar de colectarea taxelor de la populaţie, prin orice mijloace, inclusiv prin amenzi neconstituţionale, „legalizate” de gaşca Orban 3, prin ordonanţe imbecile.

De ce şi-ar frînge mintea (cît a unei păsări) ministreii lui Sică în programe legislative predictibile, cînd le e mai uşor să înfigă piroanele răstignirii în popor? Are cineva curajul să le taie microfonul acestor neo-nazişti poltroni din Guvern? Ei n-au nicio legătura cu bunăstarea României, ci cu dezastrul ei. Grupul gregar de la Palatul Victoria n-are nici măcar cultura dialogului. Cînd reprezentanţii puterii au un creier redus, asupra căruia informaţia n-a lucrat, apare turma aferentă. În 30 de ani turmele româneşti n-au făcut altceva decît să schimbe, să rotească prin vot hoţii sătui cu hoţii flămînzi. „Şi cu asta ce-am făcut”? – vorba lui Constantin Tănase. Cel mai grav este acest război al lui Johannes Un cu ţara şi cu românii. Un război de gherilă dus de şi prin teroriştii liberali (zic ei), care se comportă vitriolant! Manipulatorii ăştia au în orice situaţie mesaje atomice pentru turma cu capul în traistă, care înghite pe nemestecate ce spun moderatorii exaltaţi ai unor televiziuni isterice aservite şi bine plătite. Binomul Johannes Un-Mandolină face şi desface bănentul public cu mîna lungă a lui Cîţu! Asta-i România lucrului bine făcut, pardon, România lucrului bine furat!

Putem vorbi de un nou efect domino în lume, aşa cum a fost în Europa de Est, cînd pe catafalc a fost aşezat cu colivă şi pomeni regimul politic carieristic, incomod puterilor lumii?  Alte state ale lumii vor fi luate la ţintă? Despre ce fel de securitate globală mai vorbim? Despre una a insecurităţii în spaţiul probabilităţilor condiţionate? Despre o securitate flexibilă doar în discursuri fals-diplomatice, despre securitatea teoretică a unei lumi care se dezechilibrează grav şi rapid, a unei lumi care, globalizîndu-se, s-a fragmentat, generînd averi colosale şi siguranţă pentru reprezentanţii puterii statelor, sărăcie, nesiguranţă şi revoltă popoarelor? O securitate imaginară, durată pe suportul intereselor meschine ale entităţilor de putere din umbră? Ne place sau nu, singura cale e tot între graniţe, dar şi aici ne-au frînt liniile de forţă şi de rezistenţă. Şi aici am fost trădaţi în unitate, demnitate şi naţionalism. U.E. nu-i decît o casă cu bani, mai bine zis o prăvălie cu autoservire, dar nu pentru România. Directivele U.E. sînt cum nu se poate de nocive! Nu conţin politici salvatoare pentru ţările membre, decît preferenţial. Politicile U.E. sînt parte a problemei, adîncind-o, nu parte a soluţiei salvatoare. În concluzie, de temut sînt foametea (cu Johannes Un şi Sică la butoane vom ajunge în curînd la supa populară, precum în S.U.A.), foamea de putere şi de bani şi mîna ocultă a „poliţistului” mondial, gata oricînd să apese pe buton sau  să elibereze din laborator un virus creator de morţi vii. Pînă la următoarele amintiri din viitor, aveţi grijă! Cele mai ingenioase dispozitive de tortură pentru oameni sînt panica, virusurile, crizele şi apocalipsele, toate fabricate în laboratoarele puterii din umbră.

Autor: Maria Diana Popescu

Sursa: Revista Art-Emis