Iranienii și-au dat seama că au făcut o mare greșeală când au spus că vor răspunde în același fel, proporțional atacului prin care americanii le-au omorât un general-erou extrem de popular și iubit. De unde să ia un general-erou iubit de americani?! Apoi și-au zis că s-ar mulțumi și cu un colonel-erou popular apreciat de americani. Numai că nici pe ăsta nu l-au găsit printre americani…
Atunci liderul suprem, ayatollahul, le-a poruncit:
– Găsiți un soldat erou popular, foarte cunoscut și iubit de americani să-l kilărim c-o bombă, c-o explozie de aia mare, ca în mai toate filmele alea ale lor, că ne facem de râs! Să nu-mi spuneți că nu au, că doar n-or fi vreo cultură a păcii!.. Ăștia de când s-au înființat stau numai în războaie prin toate colțurile lumii. În 200 de ani doar în câțiva nu au fost în război cu careva. Trebuie să aibă un militar cunoscut, popular, apreciat cât de cât de cât acolo, bun de trimis la Dumnezeul lor.
– Au, mărite lider, cum să nu aibă, dar e ca la ei, știți… Nimic nu-i prea real la ei. Le strecoară câte un steag prin filme și le mai spun cât sunt de grozavi, le construiesc câte un supererou american, ca să nu uite că-s americani când îi anunță că America a intrat în război. În rest, filme, muzici, divertisment…
– Cum adică? Cât e de erou al lor?
– Mare, mare de tot! Câștiga toate luptele de unul singur…
– Unde a luptat?
– În Vietnam.
– Păi, cum?! Că au pierdut războiul ăla?!
– Da. Mare păcat! Dacă nu fugeau de acolo cu coada între picioare, el le mai câștiga lupte și azi.
– Stai, că nu se explică! Eroul lor iubit le câștiga toate bătăliile, dar ei în final au pierdut războiul?! Cum se poate?!
– Da, mărite lider. V-am spus că la ei nimic nu prea are vreo legătură cu adevărul. Trăiesc într-o lume fantastică, cu visul american, cu de astea, nu au nevoie de realitate…
– Cine e ăsta, eroul lor?! Cât e de popular?
– Ei, foarte celebru, a fost o vreme când era pe toate afișele, făcea și reclame la șampon!…
– E bun, bun! Pe ăsta să-l hăcuiți c-o bombă! Să vadă și ei cum e!… Cum îl cheamă?
– Rembo.
– Rrrambo?!
– Nu, Rembo, așa se pronunță.
– Rrrembo?! Ce nume e ăsta?! Altul nu mai are?!
– Nu. Nume de scenă, mărite lider. De pus pe afișe… Ce să facem?! Așa-i la ei… Altul nu mai au! Am cercetat, am căutat, am întrebat. N-au. Dacă nu au…
– Păi, cum?! Fac câte un război nou în fiecare an și nu au un războinic, erou popular acolo, cât de cât?!
– Știți cum e la ei, și războaiele sunt tot comerciale, ca și filmele. Pe bani, pe interese. Ce eroi să aibă așa?!
– Mda. Bine. Luați-l pe ăsta în primire și faceți buuuum cu el! Asasinați-l! Da’, frumos, cu artificii, cum le place lor. Vreau explozii colorate, senzații, impact emoțional, catastrofă, nenorocire, ca la ei la știri! Că eu mă și duc să deschid televizorul pe CNN… Băi, frații mei musulmani, vreau spectacol! Că dacă nu e spectacol, ăștia nu înțeleg nimic!
– Nu se poate, mărite lider! Vă rugăm să ne iertați!
– Cum nu se poate?!
– Nu se poate, pentru că nu mai joacă, nu mai rulează. Și actorul s-a retras… Ar fi chiar de neam prost să-l bombardăm la ranciul lui din California în piscină, când se relaxează și el, la bătrânețe, după o viață zbuciumată și controversată, ca toți artiștii americani…
– Nu mai înțeleg nimic!!, urlă atunci aytollahul. L-ați găsit pe eroul lor sau nu? Îl bombardăm sau nu? Că așteaptă oamenii ăștia ceva e la noi, toată planeta! Ce – Allah, iartă-mă! – facem aici?! Ne batem joc de telespectatori în prime time?!
– Nu vă enervați, mărite lider. Putem să rupem afișele și să le ardem filmele cu Rambo. Frumos, organizat, în centrul Teheranului. Ceva simbolic, acolo, dar de impact… Intră în deschiderea știrilor sigur pe CNN! Vă garantăm!
– …Nimic simbolic! Ce războinici sunteți voi?! Vreau cu bomba pe el!
– Nu se poate. Dar Rambo era bun, că e artist, e actor, a jucat în filme propagandistice. Le-au vândut peste tot, l-a văzut toată planeta. Excepționalismul american! Nu putea să-l împuște nimeni nici când trăgeau chiar în el. Ieșea de printre bombe mergând agale, în reluare, pe fond sonor dramatic și scuipa într-o dungă cu dispreț. Eu, general cum sunt, cu toată pregătirea mea militară, nu am văzut așa ceva! Mare erou! De senzație! Vedetă internațională, ce mai! Era cel mai bun de asasinat acum. Doar că există o mică problemă: nu-i real!
(Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare)
Autor: Cristian Pătrașcu
Sursa: Anonimus.ro
Adauga comentariu