C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Cazul Skripal – aritmetică diplomatică

Opaa! În păruiala de maidan dintre MI6 și GRU am intrat și noi ”ca surda în horă”, ca să citez din înțelepciunea străveche a nației. Cum așa? Un scurt fragment din comunicatul Ministerului român de Externe este elocvent cu privire la ilaritatea și lipsa de logică (și mai ales de probe!) la care am achiesat ca stat: „Urmare a concluziilor Consiliului European din 23-24 martie 2018, MAE consideră că atacul de la Salisbury reprezintă o amenințare la adresa securității colective și a dreptului internațional. Conform concluziilor, Consiliul European este de acord cu evaluarea Guvernului Regatului Unit potrivit căreia este foarte probabil ca Federația Rusă să fie responsabilă de atac și cu faptul că nu există altă explicație plauzibilă.”



Dar nu despre asta voiam să vă povestesc. Ci mai degrabă doresc să fac un mic exercițiu de ”aritmetică diplomatică”.

Iată, deci termenii problemei: Germania s-a “solidarizat” trimițând acasă 4 diplomați ruși. Noi am trimis unul (probabil și din considerentul că spre deosebire de Ambasada Rusiei la București, Ambasada României la Moscova este subnumerică, lipsită de susținere financiară și nu doar, abia mai suflă și asta datorită eforturilor serioase ale ambasadorului Soare, ca atare dacă expulzam mai mulți și Moscova decide măsuri simetrice rămânem fără personal diplomatic – deh, atâta putem gândi strategic, atâta livrăm). Însă ne-a venit în ajutor și a plusat Rep. Moldova cu 3 diplomați expulzați, deci la un calcul simplu suntem fit cu nemții: 4 cu 4.

Dar nu vă bucurați prea repede, zic. Exact în același timp și în ciuda nervozității manifestate de Bruxelles, Germania a bătut palma cu Alexey Miller, domnul acela incolor și inodor de la vârful Gazprom (dar care face cam cât o duzină de diplomați ruși) pentru Nord-Stream 2. ”Germania a aprobat construcţia şi exploatarea gazoductului Nord Stream 2, conducta submarină care ar urma să transporte gaze naturale între Rusia şi Germania, au informat operatorul proiectului şi Autoritatea Maritimă de la Berlin, transmite Reuters, preluată de Agerpres.”

Rusia livrează gaze naturale Germaniei printr-o serie de conducte amplasate în Marea Baltică, denumite Nord Stream. În 2015, Gazprom şi un grup de companii europene (E.ON, Wintershall, Shell, OMV şi Engie) au semnat un acord pentru realizarea proiectului Nord Stream 2, ce presupune construcţia a încă două conducte pe lângă cele două deja existente, astfel încât capacitatea sa de transport ar urma să se dubleze, până la 110 miliarde de metri cubi pe an.

Mai mult, Germania chiar face lobby pentru ca și celelalte ţări pe unde va trece conducta submarina de gaz (Finlanda, Suedia, Danemarca) să își dea acordul pe repede înainte iar investiția să se încadreze în planificarea existentă pt 2018. Dacă mai adăugăm că Austria nu a marșat la vendeta diplomatică contra Rusiei și ne amintim cum cancelarul Austriei și fost ministru de externe, Sebastian Kurz, a declarat luna trecută că ţara sa sprijină proiectul Nord Stream 2 („Pentru Austria, acesta este un proiect pozitiv”, a declarat Kurz, după o întâlnire cu preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, la Moscova), parcă devine încet, încet explicabilă ”nebunia colectivă” propagată de US prin intermediul aliatului britanic, speculând o răfuială obișnuită între MI6 și GRU. Păi, dacă Proiectul Nord Stream 2 (ale cărui costuri sunt estimate la 9,5 miliarde de euro), va duce la creşterea livrărilor de gaze naturale din Rusia direct în Germania și ar spori dependenţa UE de gigantul Gazprom, care deja asigură aproximativ o treime din importul de gaze din blocul comunitar, atunci cui va mai vinde gaz lichefiat președintele Trump ? Să amintesc și de acordurile Gazprom pentru Turkish Stream ? În concluzie, când învățăm un pic de matematică de nivel primar măcar ?

Autor: Gabriela Ioniță

Sursa: Power&Politics World

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss