C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Când vine vorba de mărirea salariilor, toate țările din Europa sunt egale, doar că unele sunt mai egale decât altele

Cu greve răsunătoare pentru salarii mai mari la Audi şi Tesco în Ungaria, la Fiat în Serbia, la VW în Slovacia, la companii mari occidentale, au luat amploare avertismentele despre zdruncinarea modelelor de afaceri din Europa de Est bazate pe forţa de muncă ieftină – avantajul suprem de competitivitate al regiunii în faţa Vestului.



În vest, în Germania, unul dintre cele mai puternice sindicate europene, IG Metall, vrea o majorare salarială de 6% pentru două milioane dintre salariaţii pe care-i reprezintă. Iar preşedintele BCE Mario Draghi încurajează aceste pretenţii. Salariile mai mari i-ar uşura munca.

Cu presiunea preţurilor slăbind la nivel global din cauze precum globalizarea, tehnologia şi petrolul ieftin, creşterile salariale în ţări precum Germania sunt parte din ceea ce şefii băncilor centrale din zona euro spun că este nevoie pentru a accelera inflaţia la niveluri mai normale şi pentru a îmbunătăţi starea de sănătate a economiei regiunii, scrie Financial Times. Salariile sunt, după cum spune Draghi, „principalul motor al inflaţiei“, iar acuminflaţia de bază este prea jos. Un studiu recent al Fondului Monetar Internaţional atenţionează că majorările salariale s-ar putea să nu mai revină niciodată în lumea dezvoltată la ritmurile rapide de dinainte de criză. Draghi este încrezător că majorările salariale vor depăşi inflaţia şi vor ajuta economia zonei euro. Majorarea de 6% cerută de IG Metall este de trei ori mai mare decât ţinta de inflaţie a BCE de puţin sub 2%. Ce se întâmplă cu salariile este important pentru banca centrală deoarece aceasta se pregăteşte să ia luna viitoare o decizie crucială despre reducerea programului său de stimulare monetară.

„În Germania, în centrul atenţiei vor fi acordurile obţinute de IG Metall. Acestea sunt reperele. Dacă creşterile se duc la 3-4%, veştile sunt bune pentru BCE“ , spune Frederik Ducrozet, economist la Pictet Wealth Management. Mulţi dintre angajaţii IG Metall concurează pe pieţe ale muncii în care cererea este mai mare ca oferta. Rata şomajului în Germania este la cel mai redus nivel din istoria de după reunificare a ţării. Draghi a avertizat europarlamentarii că „revenirea salariilor în etapa actuală a ciclului de afaceri este mai slabă decât în trecut“. Revenirea economică a generat şase milioane de locuri de muncă în zona euro, dar cu toate acestea scăderea accentuată a şomajului şi lipsa forţei de lucru calificate nu au impulsionat suficient salariile.

Specialiştii băncii cred că o parte mare a problemei este că o bună parte din revenirea locurilor de muncă implică joburi temporare de calitate slabă, în care angajaţii nu au forţa de a cere salarii mai mari. O altă faţă a problemei este că sindicatele în ţări ca Germania au privit spre orizonturi prea înguste când şi-au expus cererile. După cum Draghi a explicat recent, sindicatele „au luat în considerare rate ale inflaţiei scăzute ca bază pentru actualele negocieri“. Sindicatele se bazează pe faptul că priorităţile membrilor lor sunt mai largi decât salariile, astfel că cererile lor s-au concentrat pe chestiuni precum echilibrul între muncă şi viaţa personală şi pensiile.

Draghi este încrezător că salariile vor reuşi în cele din urmă să depăşească inflaţia. Trebuie doar răbdare.

Însă FMI a avertizat că majorările salariale s-ar putea să nu mai revină niciodată la nivelurile de dinainte de criza financiară deoarece structura pieţei muncii s-a schimbat. În lumea dezvoltată, salariile cresc mai lent decât o făceau înainte de 2008, deşi şomajul în multe dintre ţări este mai jos. FMI notează că nivelurile ridicate ale „angajărilor part-time involuntare“ sunt în parte de vină şi că schimbările s-ar putea să fie permanente. De asemenea, multe sunt explicate şi prin productivitatea slabă din economiile avansate de după criză, în condiţiile în care companiile nu au putut genera eficienţă internă suficientă pentru creşterea salariilor şi pentru ca în acelaşi timp să-şi protejeze profitul.

„În economiile în care ratele şomajului sunt sub mediile de dinainte de marea recesiune, creşterea lentă a productivităţii poate reprezenta două treimi din încetinirea creşterii salariilor nominale după 2007“, se arată într-un studiu al FMI. „Creşterile salariale lente au coincis în general cu reducerea numărului de ore de muncă per salariat şi, în unele cazuri, cu o rată mai mare a ocupării forţei de muncă part-time nevoluntare  şi cu creşterea ponderii contractelor de muncă temporare.“

În cazul Europei de Est, după grevele de amploare de anul acesta se spune că angajatorii au în faţă spectrul erodării profiturilor în condiţiile în care modelele lor de afaceri este zdruncinat. Se spune că ar fi sfârşitul erei forţei de muncă ieftine şi abundente care a guvernat tranziţia de la comunism, după cum scrie Bloomberg. Companii şi analişti se plâng că penuria de forţă de muncă ameninţă planurile de producţie. În ţări precum Polonia, companiile sunt obligate să ofere salarii mai mari şi să investească în programe de pregătire profesională pentru folosirea tehnologiilor de vârf, ceea ce le seacă bugetele.

Tot Bloomberg scrie că boom-ul salarial din regiune s-ar putea să nu fie nociv pentru modelul bazat pe munca ieftină în condiţiile în care majorările salariale au rămas în urma productivităţii. Principalul motiv de optimism este productivitatea. Acum creşterile salariale s-ar putea să erodeze ce s-a câştigat în eficienţă, dar până acum, în perioada de tranziţie de la comunism, s-a întâmplat exact opusul.  Costul cu forţa de muncă mediu în cele 10 state est-europene membre ale UE era la un sfert din cel din Germania la sfârşitul anului trecut. Pe de cealaltă parte, productivitatea este la două treimi din cea a celei mai mari economii europene, potrivit calculelor Bloomberg, bazate pe datele Eurostat. „Există o rezervă de productivitate în Europa de Est care justifică majorările salariale“, spune Bela Galgoczy, economist la European Trade Union Institute. Aceasta ar explica de ce investitorii sunt mai puţin îngrijoraţi de creşterile salariale decât de lipsa de forţă de muncă în condiţiile în care est-europenii s-au dus să muncească în Occident pe salarii mai mari ca acasă. În timp ce boom-ul salarial poate reprezenta o provocare pentru modelul de business est-european, companiile străine încă găsesc regiunea atractivă, dovadă fiind locurile de muncă pe care continuă se le creeze prin deschiderea de noi fabrici sau centre operaţionale în regiune.

Autor: Bogdan Cojocaru

Sursa: Ziarul Financiar

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss