C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Campania declanşată de “Medicul de gardă” continuă! Cine sunt băieţii deştepţi care au golit ţara de medicamente

Pentru a păstra „doctoriile” în ţară este nevoie de mai mult decât de un ordin de ministru ce interzice exportul paralel câteva luni. Printr-un sistem de distribuţie directă, aşa cum este în Occident, s-ar face ordine într-o piaţă dominată de interese

Criza extremă de citostatice din ultimele luni a făcut ca ministrul Sănătăţii să dea un ordin la limita legii. Până la sfârşitul anului, niciun distribuitor nu va mai putea să vândă pe piaţa externă medicamente destinate pieţei din România.

Soluţia este temporară şi nu va tăia răul de la rădăcină. Până când autorităţile nu vor rezolva problema termenelor uriaşe de plată, distribuitorii vor avea tot interesul să plimbe medicamentele din ţară în depozitele din afară, unde plata se face pe loc. Singurii care pierd sunt bolnavii, pentru că schema le convine de minune distribuitorilor.

Traseul întortocheat al medicamentelor

În ţara noastră, doar câteva companii îşi livrează produsele fără intermediari, printr-o firmă ce depozitează şi transportă medicamentele, fără interese comerciale. Dacă în statele vestice, sistemul „direct to pharmacy” e majoritar, la noi, o singură companie se bate cu zeci de distribuitori „tradiţionali”.

Ce înseamnă, de fapt, distribuţia clasică? Intermediarii cumpără medicamente de la producători şi le aplică un adaos de 10-14%, la care se adaugă cel al farmaciilor, 12-24%. Preţul de raft ajunge să fie cu până la 40% mai mare decât cel de fabrică. La materiale sanitare şi aparatură, adaosurile pot fi şi mai mari, nefiind reglementate.

Surse din industria farmaceutică susţin că distribuitorii (fără a se referi la o firmă anume, fiind o practică generală) forţează producătorii să le acorde discounturi de volum de până la un sfert din valoarea mărfii. Dacă refuză, intermediarii, patroni de lanţuri de farmacii, îi pot şantaja că nu le mai livrează produsele în acele unităţi strategice. „Distribuitorii spun «dacă vrei să-ţi livrez medicamentele în farmaciile X şi Y, îmi dai discountul pe care ţi-l cer eu»”, spune Sorin Paveliu, expert SAR.

Inclusiv farmaciile „noname” pot face parte dintr-un lanţ. România este una din puţinele ţări ce nu le interzice distribuitorilor să deţină acţiuni la farmacii. Pacienţii trag ponoasele, pentru că distribuitorii oferă, la rândul lor, discounturi farmaciilor pentru a stimula comerţul cu produse scumpe. „Când omul cere un medicament, calculatorul ordonează variantele în ordinea descrescătoare a preţului. Până aici s-a ajuns”, dezvăluie surse din industria farma.

Exportul paralel rămâne una din cele mai mari „bube”. Distribuitorii vând medicamentele în ţări din UE, unde plata nu se face după un an, ca la noi. Peste 20% din medicamentele destinate pieţei interne sunt vândute în afară de distribuitori „specializaţi” în comeţ paralel.

Mai puţin cunoscut, sistemul distribuţiei directe este mai simplu şi ieftin. Distribuitorul nu mai intervine comercial, ci doar oferă servicii logistice. „Producătorul deţine controlul asupra medicamentelor până ajung în farmacii şi spitale şi nu mai pot fi vândute în afară de distribuitori. În plus, dispare adaosul de 10% al distribuitorului”, explică Nicu Muşat, directorul MSL Logistic Services, singura firmă de distribuţie directă din ţară.

Taxa percepută de firma de distribuţie ajunge la cel mult 3% din valoarea comenzii, faţă de 25%, la cât pot ajunge discounturile cerute de distribuitorii clasici. Banii economisiţi astfel de producători acoperă taxa clawback. „După ce a apelat la sistemul de distribuţie directă, unul din clienţii noştri şi-a conservat 33% din venituri şi taxa clawback”, mai spune Nicu Muşat.

Afacerile cu medicamente merg bine şi pe timp de criză. Pe marile bulevarde, farmaciile sunt una lângă alta
FOTO: RĂZVAN VĂLCĂNEANŢU

2,5 de miliarde de euro este cifra de afaceri a primilor zece jucători care se ocupă cu distribuţia de medicamente

„Medicamentele livrate în farmacie prin sistemul de distribuţie directă sunt cu cel puţin 10% mai ieftine.”
NICU MUŞCAT, director firmă de distribuţie directă

Sistemul distribuţiei directe este foarte popular în SUA, unde are o pondere de până la 95% din piaţă, dar şi în Europa, în state vestice, precum Anglia, Germania, Franţa şi Spania. În ţara noastră, sistemul este mai puţin cunoscut sau, mai degrabă, mai puţin dorit. Un număr mic de producători şi importatori au apelat la distribuţie directă, fără a renunţa total la distribuţia tradiţională. „Anul trecut, am prezentat şi autorităţilor proiectul nostru, insistând mai ales pe beneficiile de pe partea de export paralel.

În faţă, au fost încântate, dar au lăsat-o moartă. Se întâmpla cu puţin timp înainte de criza morfinei”, spune Nicu Muşat, directorul MSL Logistic Services. Piaţa pare însă tot mai interesată de acest serviciu, susţine acesta. „Pe lângă cei câţiva clienţi, am mai primit patru cereri de analiză. E un semn că se caută alternative”.

Afacerile cu medicamente din România nu ar avea de ce să nu meargă bine atât timp cât consumul s-a dublat în intervalul 2006 – 2011. Dacă în 2006, pentru medicamente s-au alocat 2,7 miliarde lei, în 2011, suma a ajuns la 6,5 miliarde lei. România este astfel singura ţară care alocă pentru consumul de medicamente un buget egal cu cel al spitalelor, declara fostul preşedinte CNAS, Lucian Duţă. „În realitate, consumul de medicamente reprezintă 36% la sută din totalul bugetului CNAS, iar pentru spitale se alocă 38%. Este adevarat că sistemul e subfinanţat, că sumele alocate per pacient sunt mici, dar observăm că bugetul alocat medicamentelor a crescut în detrimentul scăderii serviciilor în spitale”, a mai spus Lucian Duţă.

Sursa : evz.ro

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss