C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Alexandru Petria: “Infantilizarea omenirii și covido-prostia”

Într-o lume în care au un succes exploziv narațiunile cinematografice cu super-eroi, întâmplările cu Harry Potter sau cine știe ce năzbâtii fantasy ori cu zombi, unde logica e un apendice ocultat sau ignorat cu desăvârșire, și nu la copii- la adulți mă refer, chiar n-ar trebui să mire felul cum a prins spaima mondială cu Covid-19. Și carantinarea, reacția extremă și stupidă și cvasi-generalizată la ea. Infantilizarea omenirii e un fapt insuficient cercetat, cu roade toxice risipindu-și acum abundența.



Ridicarea nivelului de trai în țările care dau tonul în lume, în ultimele decenii, apariția a felurite facilități ușurătoare ale viețuirii au sleit inițiativa, curajul, apetența pentru risc, mai orice este obținut relativ facil, pe cărări bătătorite, securizate. S-a structurat o întreagă gândire pe seama siguranței, a evitării oricărui pericol cât de mărunt. S-a permanentizat cocoloșirea, în orice domeniu social, mă mir cum de n-au apărut și reguli de respirat pe stradă în siguranță. Cocoloșirea a încercat și încearcă să ne șteargă riscurile din orar. Intenția e salutară, totuși rezultatul e distorsionarea firii umane, aruncarea în lâncezeală, inclusiv a gândirii, prin evitarea riscurilor. Statul a început să-și asume roluri de părinte ultra-protectiv în relația cu cetățeanul infantilizat. Este de amintit că progresul omenirii s-a bazat pe asumarea și înfruntarea curajoasă a riscurilor, nu pe reguli pentru evitarea creșterii părului în palmă.

Desigur că politicienii sunt vinovații covido-prostiei, pentru măsurile scelerate luate în fața unui virus de-o periculozitate medie. Mă gândesc în principal la condamnarea oamenilor la pușcărie domiciliară; pușcăria- o ipotetică salvare în fața unui pericol exagerat în delir. Carantinarea nu încropea susținere dacă nu exista infantilizarea în masă, pe lângă incultură și analfabetism funcțional la cote îngrijorătoare.

Autor: Alexandru Petria

Sursa: Alexandru Petria Facebook

NOTA REDACȚIEI:

Alexandru Petria (n. 1968) a debutat în revista Tribuna, în 1983. A publicat următoarele volume: Neguțătorul de arome (poezii, 1991), 33 de poeme (1992), Zilele mele cu Renata (roman, 2010), Deania neagră (proză scurtă, 2011), Călăul harnic (poezii, 2012) și Rugăciuni nerușinate & alte chestii (poezii, 2013), Convorbiri cu Mircea Daneliuc (2013), România memorabilă (interviuri cu scriitori, 2013), Cele mai frumoase poezii ale anului, Cele mai frumoase proze ale anului (antologii, 2014), Cele mai frumoase poezii ale anului, Cele mai frumoase proze ale anului (antologii, 2017).

A contribuit cu poezie, proză și interviuri la toate revistele literare importante din țară. După 1989, devine șeful Comisiei pentru Abuzuri și Drepturile Omului în cadrul CPUN Dej și, alături de câțiva prieteni, a pus bazele săptămânalului dejean Gazeta someșeană. A fost redactor și reporter la mai multe publicații: Zig-zag, Cotidianul, Hermes, Partener, Monitorul de Someș. A fondat propria publicație, cu apariție lunară, Realitatea de Bistrița-Năsăud, Dej și Gherla. Poeziile sale au fost traduse în catalană, maghiară, franceză, spaniolă și olandeză.

I s-a tradus, în Olanda, romanul Zilele mele cu Renata/ Mijn dagen met Renata, la editura Nobelman din Groningen, în 2014. În 2018, a revenit ca poet cu volumul Până unde are oxigen dragostea, apărut la Alexandria Publishing House. Cea mai nouă și controversată apariție este Cum văd lumea. Împotriva globalizării și corectitudinii politice, despre dignitism & alte lucruri, tot la Alexandria Publishing House, la finalul lui 2018. CARTEA SE POATE COMANDA AICI.

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss