Devine tot mai de netăgăduit faptul că între politica mare și șantaj există o relație profundă. Serviciile secrete caută… secrete. Și nu orice fel secrete ci, mai ales, unele cu care să poată influența istoria în sensul dorit de stăpânii lor.
Când aceste secrete vizează personaje politice importante, pe care le pot îngropa nu doar la figurat ci și la propriu, prin intermediul relației dintre politică și șantaj deținătorul lor își poate adauga la propria putere puterea celor subjugați astfel (dacă aceștia se lasă subjugați, evident!).
Acum două zile, avocatul personal al lui Donald Trump, Rudy Giuliani, a declarat următoarele:
„Avem multe dezvăluiri. Încă n-am ajuns la România. Stați să vedeți când ajungem la România”.
Trimiterea era la Joe Biden prin ricoșeu, pentru manevrele oculte pe care el și fiul acestuia le-ar fi făcut în România lui Traian Băsescu, nu departe de zilele noastre.
Subiectul apariției iminente a acestor dezvăluiri l-a lansat la noi, printre primii, Cozmin Gusă. El a explicat că invitarea intempestivă a lui Klaus Iohannis la Casa Albă în 23 august 2019 a fost strict, dacă nu exclusiv, dictată de interesul lui Donald Trump pentru demascarea abuzurilor făcute de familia Biden în România.
Donald Trump ar fi cerut (și obținut) garanții de la Klaus Iohannis că se va bucura de tot sprijinul necesar din partea instituțiilor de forță românești pentru scoaterea la lumină a întregului adevăr despre implicarea lui Biden în politica și afacerile negre de la București. De asemenea Trump a jucat astfel tete a tete – ul cu Iohannis din 23 august 2019, încât să poată folosi, la nevoie, desecretizarea respectivelor discuții ca un puternic atu în războiul său cu Biden.
Ce-a spus atunci Cozmin Gușă despre acest subiect a rămas fără mare ecou în media momentului. Acum, însă, după declarația de alaltăieri a lui Giuliani, toată presa românească, înclusiv cea aservită opoziției, comentează subiectul pe larg.
Dar, oare, îl comentează obiectiv? Sau a apărut o dirijare intenționată, tendențioasă, din anumite cercuri de putere spre anumite interpretări?
M-a surprins, de exemplu, faptul că „Adevărul” și „Revista 22” (???!!!) leagă, ambele, ca la comandă, anunțatele dezvăluiri ale lui Giuliani de relația din România pe care ar fi avut-o, pe linie de afaceri, fiul lui Joe Biden cu milionarul Puiu Popoviciu.
Mie mi se pare aceasta o tentativă de aruncare în derizoriu a scandalului ce se anunță. De ce? Pentru că dintr-o altă sursă, la fel de bine branșată (dacă nu chiar mai bine) la secrete din spatele ușilor închise – este vorba de Alexandru Cumpănașu – aflăm de alte subiecte care ar putea să facă obiectul dezvăluirilor lui Giuliani, subiecte infinit mai grave decât „ingineriile” de bussiness ale familiei Biden cu Puiu Popoviciu. Iată un scurt fragment din postarea de ieri a lui Cumpănașu:
„VIITORUL SCANDAL PRINCIPAL AL CAMPANIEI DE LA BUCUREȘTI: Rudy Giuliani – cel mai iubit primar al New Yorkului anunță: “Să vedeți când voi face dezvăluiri despre Biden și România…”
Dragi prieteni, unii uită că știu al naibii de multe despre România ultimilor 20 de ani, inclusiv despre relația dintre România și SUA din vremea lui Obama. Oare la care dezvăluiri face referire Giuliani și la ce personaje, poate la Hans Klemm?!…. și la:
- Fondul Proprietatea și luarea acestuia cu “japca” de către apropiații lui Biden, respectiv Klemm?
- Întâlnirile de taină pentru stabilirea următoarele execuții politice?
- La “negocierea” nominală a procurorilor șefi?
- La EXXON, ENRON și GD?
- La gradul de cunoaștere dintre Gitenstein și BLEJNAR?!! Și marca valizelor?
- La cine a scris, în FAPT, ERATA la referendumul pentru demiterea lui Băsescu?
Să continui? Sau pentru moment este suficient? Sunt tare curios ce vrea domnul Giuliani…daca îl ține. Sau poate știe mai multe despre legăturile lui Epstein cu România și rețeaua de pedofilie…”
Și acum să vedem ce legătură au toate acestea cu Klaus Iohannis. De ce afirm că în acest moment Klaus Iohannis este prins în sfori, când, de fapt, toate relele subiectului ce se anunță la orizont vin din timpul și cu decisiva contribuție a administrației Băsescu?
E de notorietate faptul că atât Klaus Iohannis, cât și și așa-zisa dreaptă românească aflată în siajul său, ar resimți o satisfacție soră cu fericirea dacă ar scăpa de Trump și i-ar vedea cât mai curând înapoi, la Casa Albă, pe democrații americani. Nu voi pierde timpul de pomană să încerc a demonstra această evidență.
Pe de altă parte, însă, partenerul strategic are umbra grea și, atunci când cerul politicii globale se înfierbântă, nu prea poți ieși de sub umbrela sa fără să te expui unor radiații riscante.
În aceste condiții, dacă republicanul Trump l-a chemat din scurt la ordine pe Klaus Iohannis și i-a cerut imperativ „umărul strategic” pentru a-l distruge pe democratul Biden, el, Iohannis, ce-ar fi putut face?
Să-l refuze? Cu atâția germeni de șantaj în raniță? Cu un caracter atât de predispus confortului și autoconservării? De neconceput la un asemenea personaj! Deci nu l-a refuzat!
Dar dacă Trump mai câștigă un mandat, și asta tocmai cu ajutorul consistent al lui Klaus Iohannis, durerea unui astfel de triumf înlesnit de București nu i-ar lovi în plin pe Muter Angela și pe l’Oncle Emmanuel? Adică exact pe coloanele dorice – e drept, cam erodate – ale tragicei Elade care a devenit azi Europa Unită?
E de înțeles, așadar că, la nivelul celor mai puternici influenceri europeni, se încearcă decuplarea cu orice preț a lui Klaus Iohannis de la interesele imediate ale lui Donald Trump. Chiar cu prețul apelării la arma șantajului. Dacă altfel nu se va putea…
Cine crede că doar America îl are la mână pe președintele Iohannis cu secrete murdare care l-ar putea distruge politic instantaneu, se înșeală. Dan Barna nu a fost scos din joben și gonflat la dimensiunea la care îl prezintă azi sondajele doar așa, dintr-un capriciu al societății civile. El este sperietoarea, și, mai mult decât atât, soluția de avarie gândită nu doar de Franța ci și de Germania pentru eventualitatea defectării lui Iohannis.
În aceste zile la Cotroceni se caută cu disperare ieșirea dintr-un labirint fără ieșire. Să împaci și capra și varza, adică să fii și aliatul lui Trump și cariatida lui Merkel pare a fi imposibil. Sforile prin care Iohannis este legat de marile cancelarii capitaliste trag în direcții antagonice și din ce în ce mai zmucit. Iar construcția personajului, fricos, egoist, cu orizonturi mediocre (ca să nu spun lipsit de orice viziune politică proprie), nu anunță nicidecum posibilitatea găsirii unei soluționări eroice (spre binele României) a problemei.
Momentul istoric pe care îl trăim, cu un Trump încolțit din toate părțile dar și animat de o combativitate epică, nu prea mai permite baletul mediocru pe care Iohannis l-a practicat până acum. Lipsa lui de idei și personalitate nu poate fi compensată la nesfârșit cu plecăciuni de o elasticitate din ce în ce mai anchilozată.
Desigur, în aparițiile publice îl vedem pe domnul Iohannis tot mai arogant și mai sigur pe victoria sa la prezidențiale. E de înțeles! Sunt sigur că a primit garanții de susținere atât de la Washington cât și de la Berlin. Problema domniei sale e însă că aceste garanții derivă din niște angajamente explicite sau subînțelese pe care și le-a luat față de liderii celor două mari puteri care-i țin hățurile și pe care nu le va putea respecta simultan.
În curând, unele dintre opțiunile cu efecte internaționale ale lui Klaus Iohannis (cum ar fi poziționarea sa în războiul Trump – Biden) vor genera nemulțumiri și contramăsuri. Și atunci nota de plată nu va întârzia nici ea să fie emisă.
Chiar dacă va fi reales la prezidențialele din decembrie (ceea ce mi se pare inevitabil și nefast pentru România, dar cărui mare decident al lumii îi pasă acum de România?) președintele Iohannis va purta cu el după aceea o mulțime de neliniști și o amenințare permanentă. Cu vulnerabilitățile lui binecunoscute, sau va fi de o obediență ireproșabilă sau, la cel mai mic gest de indisciplină ori nesupunere, va zbura din marele jilț de la Cotroceni la fel de rapid și fără comentarii cum a zburat Felix Bănilă din fotoliul său aparent inexpugnabil de la DIICOT.
Sursa: Contele de Saint Germain
Adauga comentariu