Într-o declaraţie pe care n-a preluat-o de mai nimeni, Jamie Dimon, unul dintre cei mai mari golani ai finanţelor mondiale, avertiza asupra faptului că sancţiunile atomice împotriva Rusiei se pot dovedi asemănătoare unui glonţ pe care ţi-l tragi în picior. Mă rog, nu acestea au fost cuvintele sale, dar cam asta ar fi trebuit să înţeleagă oficialii care acum ţin discursuri sforăitoare prin parlamentele lumii, fiind aplaudaţi asemeni lui „Ceauşescu reales/la al 14-lea Congres”.
Să ne înţelegem bine, excluderea de la SWIFT produce o ruptură practic totală a unei ţări faţă de lumea comercială. Companiile proprii nu-şi mai pot primi banii pentru mărfurile sau serviciile pe care le oferă, fiind astfel sortite falimentului. Singura soluţie pe care o ai este aceea de a-ţi consolida economia internă şi de a încerca să supravieţuişti folosind proxy-uri financiare care, dincolo de preţul piperat, le oferă duşmanilor tăi o monitorizare strictă a fluxurilor tale financiare. Din acest punct de vedere, suspendarea Rusiei echivalează cu o bombă atomică lansată asupra economiei ţării.
Ceea ce ar trebui totuşi să ne întrebăm este dacă ruşii nu ştiau ceea ce va urma. Trebuie să fii copil ca să nu înţelegi că nu ar exista analişti care să fi intuit ceea ce urma să se petreacă. Mai mult, voi supralicita spunând că fişa postului i-ar fi obligat să lucreze cu variabile mult mai radicale. Toată lumea ştia că Ucraina e o nucă tare pentru ambele părţi. Controlul Ucrainei dă NATO posibilitatea unui şah mat istoric la adresa Rusiei, în timp ce acum, cucerirea Ucrainei poate da Rusiei acces la o groază de ticăloşii şi secrete americane lăsate de izbelişte pe acolo. Dar să lăsăm de-o parte războiul şi să ne concentrăm pe partea economică.
Dimon spune transparent că sancţionarea cu SWIFT-ul, dincolo de ceea ce i se întâmplă Rusiei, nu va face altceva decât să instituie neîncrederea generalizată în dolar. E suficient să nu fii pe placul preşedintelui american, că imediat armaghedonul financiar se prăvăleşte peste tine. Cu siguranţă că, în acest moment, China a înţeles perfect lecţia rusească. Banul, dacă e într-adevăr ban, trebuie să fie fluid şi, mai mult de-atât, nepărtinitor. Banul aparţine buzunarului în care se află şi circulă dintr-un buzunar în altul fără probleme. Banul n-are miros. Dacă aceste condiţii minimale nu-s îndeplinite, banul decade din calitatea sa de ban şi se transformă în altceva.
În cazul conflictului actual, cu toate că nimeni n-o spune, dolarul şi euro nu mai pot fi consideraţi bani, ci instrumente ideologice. Banul nu are cum să fie ideologie. De aceea, indiferent de partea în care te afli în acest conflict, ar trebui să înţelegi că, dincolo de lovitura teribilă primită de ruşi, avem reacţiunea în faptul că banii occidentali nu mai sunt bani. Şi, cu siguranţă, indiferent de deznodământ, sistemul monetar actual dezvoltat în jurul dolarului va trebui schimbat. E un eveniment care va arunca SUA într-o groapă de gunoi a istoriei întrucât, într-o cantitate covârşitoare, economia sa se bazează pe coruperea banului prin producerea discreţionară de monedă în interesul grupurilor mondiale de infractori economici.
Cu siguranţă, dacă aş fi Putin, primul lucru pe care l-aş face ar fi replica economică, o chestie pe care n-o văd acum. Trebuie să înţelegeţi că sancţiunile economice lovesc toate activele ruseşti care sunt în străinătate. De exemplu, dacă aţi cumpărat gaze de la ruşi pentru luna aprilie, asta înseamnă că trebuie să-i daţi banii lui Putin până atunci, iar el vă livrează gazul. Oricât de binvoitori aţi fi, pur şi simplu nu-i puteţi vira banii pentru că Rusia nu mai există pe SWIFT. Ce puteţi face este să viraţi banii într-un cont din Elveţia, dar nici acolo nu are acces la bani. Astfel încât, din punctul ruşilor de vedere, banii aceea sunt inexistenţi. Ei bine, ce poate face Putin? O variantă ar fi să oprească gazul, doar că ar sări toate flaşnetele să arate cu degetul la „agresiunea Rusiei”, în ciuda faptului că operaţiunea rusească ar fi cât se poate de justificată. Însă adevărata retaliere ar consta în atacarea poziţiei de forţă a SUA, anume a sistemului financiar. Cum se poate face asta? Extrem de simplu: Rusia ar putea cere plata gazelor exclusiv în aur. Vă gândiţi că nu ar fi posibil? Ba da, ar fi foarte posibil, iar la tensiunile existente la ora actuală în lume, această mişcare ar genera una teribilă întrucât preţul aurului va exploda, în timp ce încrederea în dolar şi valutele legate de acesta s-ar prăbuşi. Aveţi idee ce nebunie s-ar petrece?
Când spunea despre pierderea încrederii, Jamie Dimon fix la o chestie de-aceasta se gândea. Doar că … nu se întâmplă nimic. Ruşii se comportă ca nişte momâi depăşite de situaţie, în timp ce ucrainienii, prin departamentul lor de psyops par a câştiga narativul. Mai sunt câteva elemente. În primul rând gazul: nemţii sunt împinşi să renunţe la NordStream 2. OK, pare „logic” în contextul războiului. Doar că mai e un element ciudat, anume că americanii cumpără în continuare petrol de la ruşi, cu toate că, din punct de vedere energetic, nu sunt în situaţia disperată a Europei. Păi ce-i asta? Unde-s sancţiunile?
Mai am o ştire: Italia a declarat stare de urgenţă până la 31.12.2022, chipurile din cauza situaţiei din Ucraina. Aş întreba ce-are sula cu prefectura, doar că sunt deja destul de hârşit şi înţeleg semnalele. Italia e prima, o să urmeze Franţa, Germania s.a.m.d. Undeva, în toată nebunia, vom urma şi noi pentru că „aşa fac toţi, doar n-am fi noi mai deştepţi”. Şi uite-aşa revenim la coteţ fix atunci când credeam că am scăpat de el. Nu e ciudat? După doi ani începem din nou cu stări de urgenţă şi alertă? Ce e asta???
Din acest punct de vedere mie-mi pare a fi blat. Poate vă întrebaţi ce câştigă Rusia? Hai să ne gândim. La prima strigare câştigă ce vrea din Ucraina. Apoi, dacă ne uităm la cotaţii, câştigă un preţ mai mare la petrol. Dublu faţă de cât lua în urmă cu o lună. Dar cu gazele ce face? Ţineţi-vă bine: le va vinde în Europa ca LNG, dar prin intermediul americanilor. Ce înseamnă asta? Un preţ muult mai mare. Astfel Europa e lăsată în continuare americanilor, dar rusul îşi încasează un tribut mai mare. Ceea ce ar fi reciproc avantajos.
Iată-ne aşadar din nou în incertitudine. Până una-alta nu ştim exact ce se întâmplă acolo. Echipele psyops turează la maxim astfel încât propaganda merge înainte. Dacă ruşii sunt într-adevăr slabi sau fac doar un blat tembel vom vedea abia peste un an sau doi. Ceea ce vreau să spun este că există doar două variante: ori război total, ori circ total. În ambele cazuri noi, ca oameni simpli, ieşim prost.
Autor: Dan Diaconu
Adauga comentariu