Agamben – de la intelectualul adulat de Stânga la Homo Sacer

Giorgio Agamben, alături de Michel Foucault, a fost stindardul criticii de stânga în ceea ce privește discursul devenirii stării de excepție, asediu și urgență, respectiv guvernarea prin excepție (decrete/ordonanțe asumate de guvern), în dictatură, respectiv tiranie. Dictatura/Starea de asediu a fost o instituție a Respublicii Romana, dar din excepție a devenit permanență, anihilând în numele securității republica pe care o proteja.
Din portavoce a Stângii care încerca să trezească conștiințele asupra pericolelor imanente în practica guvernării democratice actuale, Agamben devine un Homo Sacer, cel de care Stânga se descotorosește în grabă. Drumul de la vedetă a tiparelor și tiparnițelor/editurilor intelectualității de stânga la proscris, că asta este Homo Sacer (proscrisul care poate fi ucis fără repercusiuni legale), apare în „epoca pandemiei”, cu toate că discursul filosofului italian nu se modifică, nu el este cel care devine „de dreapta”, nu își schimbă haina ideologică, ci, dimpotrivă, discursul său actual este coerent cu scriitura din vechile sale cărți.
Agamben devine vocea care denunță abuzurile guvernărilor politico-polițienesco-medicale în timpul epidemiei Covid-19, discută drepturile oamenilor de a se opune acestor abuzuri și constrângeri instaurate în numele „securității colective”. Practic vedem trecerea de la bioputere la biopolitică, de la „a face să moară și a lăsa să trăiască” la „a face să trăiască și a lăsa să moară” ca ideologie dominantă a politicilor de securitate.
Agamben acuză politicile de securitate medicală nu doar pentru că îngrădesc sau chiar anulează libertățile constituționale, ci și pentru că „green pass” și obligativitatea vaccinării pentru a avea acces la viața cotidiană (ceea ce în realitate nu se întâmplă) – dreptul de a intra în magazine, cafenele, instituții publice etc., e condiționat de „carnetul electronic de vaccinat” – încalcă prevederile Convenției de la Nurnberg, convenție care a stipulat că orice act medical întreprins fără acordul liber al subiectului și forțarea lui, chiar și prin persuasiune, este o practică condamnabilă.
Agamben spune că instaurarea stării de excepție în numele securității (starea de securitate) are următoarele efecte: depolitizarea cetățenilor, renunțarea la drepturi/libertăți și instaurarea stării de frică generalizată (guvernarea prin frică). Dacă securitatea în mod firesc ar însemna lipsa de îngrijorare, starea de securitate, dimpotrivă, menține frica și teroarea. Starea de securitate este un stat polițienesc în care bunul plac al ordonanțelor de urgență guvernează prin teroare în numele securității.
Întrebarea, la care nu o să răspund, este: cum se face că pentru marea majoritate a Stângii intelectuale Agamben a devenit Homo Sacer cu toate că discursul filosofului italian denotă coerență de la primele sale pagini până la actualul discurs public?

Autor: Coman Norbert

Puteti comanda cartea „Epidemia Politică” de Giorgio Agamben accesând următorul link: https://www.librariilealexandria.ro/giorgio-agamben-epidemia-ca-politica