Analize și opinii Cultură și Familie

Trilateralii de la BNR au agenda: distrugerea agriculturii de subzistenta, “executarea fara mila a unei populatii saracite”

Un politruc colhoznic din anii ’50 a supravieţuit şi face acum politică monetară – cu normă întreagă şi politică agricolă – în timpul liber. Iată ce spune economistul-şef al BNR, Valentin Lazea, într-un interviu pentru recolta.eu:

Orice politică de consolidare a terenurilor trebuie abordată atât cu instrumente de natură stimulativă, cât și cu cele de natură punitivă. Și asta deoarece numai cu partea bună, cu binele, nu se ajunge prea departe. Vorbim aici exact de aplicabilitatea metaforei „carrot” vs. „stick”, „morcov” vs. „băț”, adică „acțiuni stimulative” vs. „acțiuni punitive”. (…) Intrebarea logică pe care ar trebui să ne-o punem este cu privire la partea penalizatoare, punitivă, cea care l-ar putea obliga pe micul fermier, vrând-nevrând, să meargă spre consolidare. Micului agricultor nu-i va conveni această situație, însă decidenții vor fi obligați să se întrebe dacă acesta trebuie să rămână în agricultura de subzistență ori de semisubzistență și dacă acest lucru va fi un câștig pentru el și pentru țara asta… (…) N-am făcut nimic dacă aplicăm o taxă mărită fermierilor mijlocii sau mari. Noi avem interesul să-i scoatem din agricultură pe agricultorii subzistență, pe cei care sunt mici. Sigur, lor nu le va conveni această măsură. Aici vorbim de o decizie pe termen lung și despre una cu efecte benefice. De fapt, aici vorbim despre faptul că, în prezent, în agricultura românească sunt strânse resurse și de forțe de muncă, și de capital, care trebuie eliberate și duse înspre alte sectoare, cum sunt mica industrie sau serviciile. Toate schimbările sunt neplăcute la început. Omul, prin natura lui, se opune schimbării. Dar nici nu putem sta încremeniți într-un proiect pentru ca, apoi, peste 20 de ani să discutăm cum, iată… de 20 de ani discutăm despre agricultura de subzistență.

“Începe perioada în care nici măcar nu se mai ascund după metafore şi după FMI.”

Ca un facut, tocmai in preajma zilei de comemorare a martirului Mircea Vulcanescu, un“economist-sef” de la BNR devoaleaza, inca odata, conceptia si agenda decidentilor nostri in materie economica – aici, legat de satul romanesc. Adversarul declarat al acestora este, asadar, gospodaria de subzistenta, care trebuie, nici mai mult, nici mai putin, sa dispara.

In ciuda oricarei logici… economice si sociale, BNR ar vrea sa elimine, pur si simplu, taranii care practica agricultura de subzistenta. Sa-i transforme in forta de munca ieftina pentru marile ferme, eventual chiar pentru marile corporatii(Monsanto, de pilda), si in consumatori ai produselor de supermarket.

De ce este lipsit de logica elementara? Pentru ca gospodaria de subzistenta, demonstrat sociologic, a reprezentat un ajutor nesperat pentru romani de a isi completa nevoile sale de baza – hrana, de pilda. In anii de criza, gospodaria/agricultura de subzistenta a fost unul din elementele de rezistenta sociala si economica – pur si simplu multi romani au avut ce manca pentru au “carat de la țară”. Exact acest element se cauta a fi distrus acum, in conditiile in care criza se va aprofunda si oamenii vor saraci tot mai mult…

In plus, discursul lui Lazea pare a veni nu doar din timpurile politrucilor comunisti, ci chiar mai dinainte, de pe vremea demult apusa a lui Zeletin si a neoliberalilor romani. Macar pe atunci exista scuza excedentului de populatie de la sate, care provoca, uneori, probleme sociale, iar o parte din populatia de la sate putea fi reorientata catre alte sectoare. Dar acum?! Cum sa planifici politici de transfer a fortei de munca de la sat spre industrie?! Cand industria nu exista si satul este depopulat?!

Intentia reala este, de fapt, accentuarea destructurari satului, sau a ceea ce a mai ramas din el, pentru a ramane la dispozitia marilor corporatii agricole terenul si oamenii. Si asta ne mai arata ca fenomenele de care s-a mai discutat: arendarea, landgrabbing-ul, invazia supermarketurilor, discriminarea fermerilor romani, sunt, pe undeva, si planificate in mod deliberat.

Aminteam de Mircea Vulcanescu deoarece a fost unul din cei (putini) care s-au confruntat cu opinii si politici perfect similare in perioada interbelica a Romaniei Mari, aratand insa nu doar functionalitatea satului romanesc si a gospodariei familiale taranesti, ci si superioritatea sa (pe atunci) etica.

sursa: razbointrucuvant.ro