Analize și opinii Politică

Grecia moare, dar nu renunta la al 14-lea salariu!

21april1967principalsNu-i nimic: o sa renunțe salariul la greci!
Banii au personalitate. Banii nu se lipesc de comuniști, de tăntălăii cu capul in nori, de incompetenți. Pur si simplu, li se scurg printre degete!
Uitați-va si la România: securiștii si PCR-iștii au furat cat au putut. In 20 de ani, au ras tot. De la apa minerala Borsec, luata gratis de colonelul Octavian Crețu, pana la industria de vagoane (Astra Arad, Romvag Caracal, Meva Turnu Severin), data cadou chelnerului informator Cristi Burci. Ei bine, uitați-va acum la ei: sunt cu toții in faliment! Unii si-au închis deja fabricile, alții sunt îngropați in datorii pana-n gat. De ce? Pai de prosti, desigur! Comuniștii români au descoperit un adevăr dureros: sa te pricepi la furat, nu înseamnă sa te pricepi si la afaceri!
La fel si grecii: in afara de România, ei sunt cea mai corupta si mai puturoasa tara din Europa. O națiune scârboasa, de scandalagii incompetenți: daca Germania ar arunca mâine câteva bombe atomice peste greci, va asigur ca poimâine nimeni nu le-ar simți lipsa!

Grecii sunt in cel mai mare căcat economic din istoria lor (mult mai mare decât orice încetare de plați de pana acum). In ultimii 7 ani, Grecia si-a plătit salariile si pensiile exclusiv din banii FMI si ai Uniunii Europene. Adică, mai clar: din banii americanilor si ai germanilor.

Ei bine, acum s-au șters pe bot!

Sindicatele grecești sunt inconștiente. Ca toate sindicatele.

“Nu suntem de acord sa facem niciun pas înapoi in privința salariului minim. De asemenea, nu suntem dispuși sa discutam despre tăierea celui de-al 13-lea si al 14-lea salariu si nici măcar despre nivelul salariului minim.” (Yannis Panagopoulos, liderul cartelului sindical Confederaţia Muncitorilor Greci). Când a spus idiotul chestia asta? Chiar azi!

M-am tăvălit pe jos de ras când am auzit! De acord, sindicalist cretin: nu renunți tu la al 13-lea si la al 14-lea salariu…dar renunța ele la tine! Pai, cine ti le mai plătește? Dumnezeu, cocoțat pe muntele Athos? Vine Cristosul maică-tii si o sa-ti împartă gratis pâine si pești? Ca alt fraier sigur nu mai găsești sa-ti dea ceva. Hahahaha…

Sindicaliștii (si in general toți băieții ăștia de stânga) suferă de o stranie boala mintala: negarea realității. Ei nu-si dau seama ca banii trebuie si produși, nu doar cheltuiți. Iar cauza acestei boli e simpla: toata viața n-au făcut decât sa cheltuiască. Nimeni nu le-a cerut sa producă niciodată, nici un ban! Ei, acum uite ca sunt obligați! “Pai nu vrem!” Pai, muriți de foame!

20% din greci vor iar dictatura militara de dreapta.

Când am auzit asta, mi-a venit inima la loc. În 21 aprilie 1967, armata greaca, cu sprijinul CIA, a dat o lovitura de stat care a oprit venirea la putere a comunistului Papandreu, simpatizant al Uniunii Sovietice.

Autorii loviturii au anunțat imediat la radio ca ideile comuniste au pătruns in aparatul de stat, in birocrație, in partide si in presa – si ca o acțiune energica e necesara pentru salvarea tarii. Cât de energică? Foarte! Liderii politici si sindicali au fost arestați in aceeași dimineața, împreuna cu numeroși cetățeni simpatizanți ai comuniștilor (conform unei liste pregătite cu mult timp in urma). 3500 de stângiști au fost închiși in aceeași zi, iar pana la sfârșitul lunii aprilie, numărul arestaților a crescut la peste 8000.

Conform Amnesty International, comuniștii arestați au primit exact ce meritau:

  • Bătăi cu bastoanele de cauciuc si bare de otel peste picioare
  • Sufocați prin introducerea pe gat de cârpe înmuiate in excremente si urina
  • Smulgerea unghiilor de la mâini si picioare
  • Sărituri pe stomacul arestaților, până la moarte

Regimul coloneilor a durat 7 ani, până in 1974. Când militarii au renunțat la putere, nu prea mai existau comuniști greci. Cam deloc. (Ăștia care au apărut de atunci încoace, in democrație, nu mai au sânge-n ei. In 2011, când politia a spulberat marea manifestație împotriva tăierilor de salarii, nici un demonstrant de stânga nu s-a mai întors a doua zi, sa ia alte bastoane peste bot).

Din punct de vedere economic, dictatura militara a însemnat rate mari de creștere economica, inflație scăzuta, șomaj mic. Turismul s-a dezvoltat exploziv, Grecia devenind principala atracție turistica a Europei. Stabilitatea economica si politica a atras numeroși investitori străini, precum Coca Cola.

România e in aceeași situație ca Grecia.

Deci cu toate arestările si torturarea comuniștilor, 20% din greci (adică o cincime din populație) tot mai considera ca dictatura coloneilor a fost buna? E enorm! Si mă umple de speranța. Pentru ca România e in aceeași situație: 4 milioane de oameni din sectorul privat țin in spate un popor de 20 de milioane. Pai, asta n-are cum sa mai dureze.

Cum de a durat până acum? Simplu: cu împrumuturi. Ca si la greci. Si tot ca si Grecia, nici România nu-si va putea plați împrumuturile in 2012. România trebuie sa plătească acum, in câteva luni, 16 miliarde de euro – dobânzi la împrumuturile vechi. Iar anul viitor, 20 de miliarde! Pai de unde? Ca guvernul a încercat sa obțină un nenorocit de miliard de pe piața americana si a eșuat lamentabil. Iar acum, românii scheaună la FMI sa mai capete ultimele 200 de milioane din acordul de împrumut, ca sunt disperați (iar eu am o bănuiala ca FMI n-o sa le mai dea nimic). 200 de milioane! Deci, de unde 16 miliarde? 16? Hahaha…

E sfârșitul.

Ce o să se întâmple cu românii?

Simplu: România intra in faliment. Imediat, băncile străine îngheață orice împrumut. Imediat, adio pensii si salarii. Sigur, PDL va încerca sa stoarcă ultimii bani de la sectorul privat, ca sa-i tina in spate pe toți limbricii bugetari (pentru ca e un partid plin de comuniști, la fel ca PSD si PNL). Dar evident, nu va reuși. Fără pensii si salarii, începe haosul. Revolte de strada. Jafuri. Iar când haosul o sa dureze destul, va asigur ca o sa apară cineva care o sa facă ordine. Numele lui e deja cunoscut.

Cine avea speranța ca in tari ca România sau Grecia lucrurile or sa se aranjeze, ca până la urma totul o sa fie bine, ca oamenii or sa înțeleagă situația si ca or sa pună curul la treaba, se înșeală. Declarația idiotului de sindicalist grec arata clar cat de mult sunt capabile sa înțeleagă “masili” populare. Masele înțeleg doar de bici si de foame. O baie de sânge e inevitabila. La fel de inevitabila e si dictatura. Partidele românești au avut 20 de ani sa arate de ce sunt in stare: ne-am lămurit cu toții! Experiența Greciei, cu lovitura de stat a coloneilor si “democrația” puturoasa care a venit după aia, e o lecție dură pentru toți naivii.

Iar lecția e următoarea: cu comuniștii nu stai la discuții. Pur si simplu te urci pe burta lor si începi sa sari.

Autor: Mihai Giurgea

Sursa: capitalismpepaine.wordpress.com

Despre autor

contributor

comentarii

Adauga un comentariu

  • Măi nea Giurgea, că tot am ieşit în stradă pe 21 decembrie 1989, de am fost împuşcat, să dea Dumnezeu să-ţi fie gura aurită şi să se întâmple ceva şi la noi. Adică ceva cu revolte haos. Că îţi garantez că voi avea în mână un AKM, şi voi porni la vânătoare de gurişti. Şi comunişti şi capitalişti. Şi voi respecta proverbul românesc, dacă îl ştii. Când omori năpârca, omoară şi puii ! Eşti deja la trecut la lista cu năpârci.

  • Mai..,eu cred ca are dreptate omu care a scris articolul!Comunismul,Socialismul a fost incercat cam in toate colturile lumii,nu a mers niciunde,dar chiar daca nu merge ramine periculos deoarece creeiaza ostare de dependenta fata de stat si ;&#*~ la creier o intreaga generatie!Si in America avem aceeiasi problema deocamdata cu idiotul care sta la Casa Alba,dar noi tot m-ai avem o speranta..,sint alegeri prezidentiale anul asta,si speram sa se duca dracului inapoi la Chicago,sa ne scapam de el..,daca nu..Dumnezeu cu mila ,America nu o sa mai fie niciodata America dupa inca 4 ani cu Obozzo(Obama)!

  • sunt intru totul de acord inceia ce priveste sindicatele si miscarile de stanga dar sa vorbesti asa incrancenat despre un popor intreg e pura nebunie .
    si apropo daca se intampla acelasi haos si in Romania nu vine nici un Fat Frumos calare pe cal alb sa ne salveze . Salvarea e la indemana fiecaruia sa gandeasca sa solidarizeze si sa gasesca alternative.