Manifestarea cea mai anostă a servilismului este imitarea. Să gândeşti la fel cu cel care îţi este superior, care te domină şi prin aceasta să te apropii prin „sclavie” de idol.
Istoria este plină de astfel de exemple. Chiar hazlii. Fiindcă o astfel de procedură imitativă nu poate fi decât hilară! În Evul Mediu, Maria Antoaneta era însărcinată, iar doamnele de la curte au creat, cu multă ingeniozitate moda gravidităţii. Au agăţat pe ele nişte fuste care, cu ajutorul unor perniţe bine plasate, dădeau purtătoarelor aspectul femeii gravide. S-au întrecut între ele dornice de succes. Se străduiau să-şi potrivească pernele în conformitate cu stadiul de înaintare al gravidităţii reginei. Şi totul dintr-o dorinţă exagerată de servilism prin imitare.
Din păcate, situaţia nu a rămas specifică Versailles-ului medieval, ci o putem întâlni şi printre contemporanii noştri. Cei din patria Mioriţei. Şi într-o doză mult mai pregnantă…Din această perspectivă se pare că nu am reuşit încă performanţa de a ne desprinde de medievalitatea ceţoasă. Şi nici nu este cazul să ne pierdem prea mult existenţa printre iluzii fără rost. Coborârea în neant prin imitare a fost şi va rămâne o strategie naţională!
Aşa se scrie istoria într-o Românie adânc cufundată în mediocritate morală şi culturală, în dezastru şi ticăloşie. Servilismul prin imitare face parte din existenţa cotidiană într-o ţară prăbuşită şi muribundă! Practic asistăm la o formă originală de CLONARE prin care „imitatorii” se folosesc de toate metodele prin a demonstra că şi-au abandonat funcţiile creierului, fiind dispuşi să copie la indigou gândirea boss-ului.
Drept urmare, tinerii de valoare sunt marginalizaţi, iar linguşitorii înregimentaţi. Nu este de mirare că nulităţile sunt promovate, singurul criteriu solicitat constând în a fi vopsit în…culoarea corectă. Cu nuanţa care este la modă din punct de vedere politic!
Nu eşti în grup, atunci out! Nu accepţi poziţia de „sclav”, rişti să fi acuzat de pericol public. Tăcerea, mimetismul, supunerea, poziţia de drepţi sunt trăsături definitorii pentru orice candidat la statutul de CLONĂ IDEALĂ! Cât de competenţi sunt cei numiţi să ne determine destinul avem “privilegiul” să resimţim zilnic…
Şi în politică, şi în universităţi, un schimb de generaţii s-a făcut… “Prin CLONARE! Se creează un raport nesănătos între „model” şi învăţăcel; modelul e „vechi”, nereformat, necompetitiv, iar învăţăcelul îl reproduce ca atare. Fie fiindcă e convins că aşa e bine, fie pentru că realizează că asta e calea spre promovare. E vorba de impostură până la urmă: Una dintre bolile severe ale României. (Andrei Plesu)
Să ne mai mirăm că impostorii conduc şi că ipocriţii dau sfaturi? Şi că servilismul a atins cote paroxistice? Să fim surprinşi că procesul de reciclare funcţionează încă perfect?! Şi că tartorii corupţilor se prefac că pornesc “cruciade” contra corupţiei? Nu ne mai putem mira, ne-am obişnuit. Asemenea maladii fac parte din sistemul nostru de funcţionare. Singurul amănunt care ne-ar mai provoca mirare este ca această “clonare” să fie declarată falimentară. Însă, ar trebui să fim naivi să credem că vom avea fericirea unei asemenea mirări…
prof. Lehaci Florentin
sursa: proatitudine.ro
Adauga comentariu