Spectacolul oferit in direct, la televizor, de sedinta Consiliului Economic si Social contine, ca intr-un esantion reprezentativ, principalele cauze ale situatiei dramatice in care a ajuns Romania.
Am vazut o ineficienta totala, lipsa de viziune, zarva inutila, lipsa de logica, de reguli certe si asumate. Am vazut cum se pot intalni trei parti si se pot ciocni patru pareri.
Singurii care au reusit sa emita cateva pareri cat de cat articulate au fost cativa reprezentanti ai patronatelor, insa vocile lor au fost acoperite de urletele sindicalistilor.
Din aceasta cacofonie s-a nascut, dupa cateva ore de discutii aprinse si inutile, o decizie stupida si periculoasa.
In CES s-a adunat o majoritate doar pentru a cere redactarea unei noi scrisori de intentie intr-o saptamana. Este un obiectiv nefezabil, prin care consiliul n-a facut decat sa paseze Guvernului responsabilitatea inapoi, dar amanarea poate costa scump.
Nici nu avea cum sa fie altfel, pentru ca acest organism, altfel necesar si existent inclusiv la nivel european, este in Romania o forma fara fond.
Gresita este, din start, componenta CES: o treime – reprezentantii Guvernului, o treime ai sindicatelor, o treime ai patronatelor. Ce cauta guvernul in acest organism menit sa avizeze actele Guvernului? Cu alte cuvinte, Executivul se avizeaza singur.
Apoi, sindicatele din Romania nu reprezinta, asa cum ar fi normal, angajati si din mediul privat, si de la stat. Marile noastre centrale sindicale sunt aproape exclusiv bugetare, asa ca reprezinta exclusiv interesele bugetarilor.
Ati vazut vreo mare demonstratie in sprijinul angajatilor din mediul pivat dati afara pe capete? Sau vreo demonstratie in sprijinul angajatilor de la privat care s-au trezit, de azi pe maine, cu salariile injumatatite?
In timp ce numarul somerilor din mediul privat crestea spectaculos de la luna la luna, sindicatele bateau cu pumnul in masa ca vor indexari de salarii si prime de vacanta pentru bugetari.
In aceste conditii, reprezentativitatea reala a sindicatelor este sub semnul intrebarii, mai ales atunci cand interesele angajatilor din mediul privat si ale bugetarilor sunt divergente.
E drept, aceasta abratie rezulta si din structura bolnava a fortei de munca din Romania, cu mult prea multi bugetari platiti de un stat expandat.
Asa ca interesele salariatilor de la privat sunt reprezentate, in mod paradoxal, mai degraba de patroni. Dar patronatele au reusit performanta de la veni la sedinta CES cu doua puncte de vedere diferite si sa se certe intre ele in fata ziartistilor. Unii voiau alta scrisoare catre FMI, altii voiau o avizare cu amendamente a actualei scrisori.
Mai observam ca CES este un model de risipa a banului public. Cei 45 de membri ai sai incaseaza lunar cate o mie de lei. Lunar statul arunca pe gream 45 de mii de lei, pentru ca prestatia Consiliului este un model de ineficienta si nu numai acum.
CES a fost creat de Cabinetul Nastase, dupa model UE, dar PSD a avut grija sa-i lase o curte micuta de joaca. Mai calca uneori pe la sedinte cate un secretar de stat ca sa raspunda repede la cateva intrebari, si asta numai dupa indelungate si insistente solicitari ale CES.
In timpul guvernului Tariceanu, nici atat nu s-a mai intamplat. N-a mai auzit nimeni de CES, pana cand s-a blocat cu totul pentru ca luni de zile n-a fost in stare sa-si aleaga un presedinte.
Si, iata ca in anul de gratie 2010, in iminenta unor masuri de austeritate fara precedent si a unei explozii sociale, iata ca Traian Basescu si guvernul Boc au redescoperit CES-ul pentru a-i arunca in brate cartoful fierbinte al taierilor bugetare.
Deciziile consiliului sunt, desigur, consultative, si nimeni nu impiedica guvernul sa treaca peste ele. Dar e mai bine sa imparti responsabilitatea unor astfel de masuri sau sa poti spune, cum va fi probabil cazul acum, ca patronatele si sindicatele au avut ocazia sa vina cu solutii si nu au reusit sa articuleze nimic coerent.
Pana la urma, decizia s-a intors acolo unde ii e locul: la Guvern. Este o decizie care trebuie asumata politic, cu toate consecintele ei, insa ceva imi spune ca exact acest lucru nu vrea PD-L.
Cert este ca daca scrisoarea de intentie nu ajunge la FMI saptamana viitoare, pierderea urmatoarei transe de bani este aproape certa, ratingul de tara al Romaniei se va prabusi, iar pentru plata pensiilor si a salariilor, intregi sau ciuntite, Guvernul se va imprumuta de la banci, cu dobanzi fabuloase. O fi mai bine?
Mi-a placut articolul, dar as vrea sa clarificam citeva lucruri.
CES a fost infiintat prin legea 109 din 1997. A inceput sa functioneze efectiv in 1998 si prima sa sedinta oficiala a avut loc in prezenta lui Victor Ciorbea. Am putea spune ca a fost o inventie a guvernului CDR, dar de fapt a fost o cerinta expresa necesara integrarii in UE.
Cit despre functionarea CES, trebuie sa spunem ca in perioada PSD el a functionat cel mai bine din toata existenta sa. Chiar daca avea o curte mica de joaca, macar avea unde sa se joace. Pentru ca in perioada guvernului CDR secretarii de stat chiar nu veneau si se suspendau sedintele din lipsa de cvorum. Iar dupa venirea guvernului Aliantei DA lucrurile s-au stricat complet, functionarea sa fiind pur si simplu formala. Timp de trei ani Ces-ul nu a avut presedinte, iar unul dintre vicepresedinti – actual presedinte – s-a dovedint ca avea certificat CNSAS, care nu ii permitea sa ocupe functia.