Analize și opinii Cultură și Familie Politică

Bas în doi

În Ungaria au început protestele de stradă împotriva amendamentelor constituţionale introduse de Fidesz, partidul de guvernământ condus de Viktor Orban. Conform acestor amendamente, guvernul ungar va avea dreptul să anuleze hotărârile Curţii Constituţionale, studenţii care primesc bursă de stat nu vor mai avea libertatea de a emigra, iar cerşetorilor li se va interzice să mai doarmă în stradă. Parlamentarii vor putea însă continua să doarmă în  Parlament. Consiliul Europei şi Barroso au dat semne de aciditate, dar parlamentarii Fidesz au declarat că nu vor ceda presiunilor externe.

În ianuarie 2012, europarlementarului PDL Traian Ungureanu îl apăra pe Viktor Orban de acuzaţiile aduse de presa şi politicienii din UE, care îl considerau pe Orban “fascist”, “anti-european” şi “putinist”:
“Comisia pentru stabilirea ereziilor s-a pus iar în mişcare. De data asta pericolul e Viktor Orban, Primul Ministru maghiar. O avalanşă mediatică a îngropat Ungaria în denunţuri şi avertismente urgente privitoare la iminenta ruptura de democraţie. Imediat după eşecul catastrofal al socialiştilor la alegerile de anul trecut, opinia publică internaţională a stabilit că Ungaria e tîrîtă de Orban şi de FIDESZ, partidul de dreapta care guverneaza cu o majoritate masivă, spre dictaură, fascism, autoritarism, putinism – în funcţie de preferinţă semnatarului. Publicul larg are toate motivele să creadă că Ungaria are o problemă serioasă. Atîtea asigurari alarmate şi atîtea nume credibile ale presei internaţionale nu pot greşi.”

Considerând că toate acuzaţiile la adresa lui Orban sunt un şir de calomnii ale stângii maghiare şi mondiale care nu ar şti să piardă, TRU continua:


Referințele presei cumsecade și pro-democratice reproduc unul și același catalog de acuzații și, mai mult, folosesc, adesea, aceleași fraze. Rechizitoriul pare, în prea mare măsură, preluat din pachetul pasat de inamicii lui Orban. Lista acuzațiilor începe cu noua Constituție pe care editorialiștii o denunță sub culpa de naționalism-creștin. Nu văd care e problema, cu atît mai mult cu cît lipsesc exemplele incriminante. Cert e că noua Constituție nu interzice și nu condamnă liberalismul sau ateismul […] n lipsa arguemntelor concrete și raționale critica administrației Orban e, pur și simplu, o operațiune masivă de defăimare. Adevărata problemă nu privește comportamentul guvernului maghiar ci obișnuințele și răspunderile celor ce au dezlănțuit sau reprodus acest atac. Guvernul Orban e așezat între monștrii anti-democratici în urma unei decizii, nu la capătul unei analize. Cu alte cuvinte, adversarii lui Orban au hotărît cum arată realitatea.

Cu un an mai devreme, în ianuarie 2011, TRU deja luase partea “reacţiunii” lui Orban – dar şi a lui Berlusconi, Băsescu sau Sarkozy – persecutate de “stânga europeană”:

Frontul stîngii unite de spaimele cenzurii care nu există dar ucide presa l-a supus pe Primul Ministru ungar Viktor Orban unei ședințe de reeducare menită să îl facă să recunoască și să semneze autodenunțul. Orice: o frază, un comunicat sau chiar tăcerea vinovată. Pentru că, în cele din urmă, ferocitatea noii Internaționale e doar un mod de a presa, pe tiparul interogatoriilor NKVD, pentru recunoașterea acuzațiilor scornite în prealabil de anchetator. Orban dar și Berlusconi, Sarkozi, Băsescu sau alți lideri ai dreptei de guvernare ar trebui să se scuture de păcat șă să declare, tumefiați, la capătul marilor procese publice organizate de progresiști că, da!, sînt fasciști-autoritari camuflați de o parodie democratică.

Mă întreb a cui soartă o va împărtăşi Băsescu: a lui Sarkozy sau a lui Belusconi? Din moment ce UE şi Orban nu ne-au lăsat să-l trimitem la pensie, ca pe Sarkozy, bănuiesc că va trebui să-l trimitem la închisoare, ca pe Berlusconi.

Există oameni care acţionează în viaţă conform principiului “să nu ştie stânga ce face dreapta”. TRU  vede lucrurile în acest fel. Clarviziunea lui politică decurge din faptul că nu vede stângul ce ocheşte dreptul. Cu ochiul drept, cu care se uită la Orban, vede conspiraţii mondiale stângiste împotriva unui exemplu de rectitudine reacţionară. Cu ochiul stâng, pe care-l aţinteşte asupra USL, vede conspiraţii locale stângiste anti-EUropene:

USL este expresia intereselor anti-europene şi pro-ruseşti ale grupului politic degajat în 1989 de Partidul Comunist Român. Aici e idealul otrăvit din inima USL: o Românie ajutată să se rupă de Occident cu mîna ei, în numele democraţiei pe care tocmai o pune la dispoziţia USL.

În tot acest timp, dl Tismăneanu vede atacuri la democraţie mai ales din partea USL:

Iata ca patru ministri de externe ai unor tari din UE cer infiintarea unor mecanisme care sa sanctioneze derapajele anti-democratice din oricare stat al Uniunii. Iata ca un profesor de la Universitatea Princeton, Jan-Werner Muller, scrie despre necesitatea infiintarii unei Comisii speciale care sa se ocupe de cazuri precum Ungaria si Romania. Indicibilul este acum spus. Ceea ce parea de negandit este azi tema de reflectie in cancelariile vestice. Se vorbeste chiar despre posibilitatea ca UE sa considere excluderea unui stat membru. Evident, in situatii exceptionale. De pilda, atunci cand este calcat in picioare statul de drept. Precum in Romania in vara anului 2012.

Citindu-l pe Tismăneanu prin prisma lui TRU, nu-ţi vine să-ţi crezi ochilor (lui TRU): e Tismăneanu membru al unei conspiraţii stângiste mondiale? Conform lui TRU, oricine critică Ungaria e un NKVDist care ne spală pe creier. Nu l-am auzit pe dl Tismăneanu să dezavueze această idee, deşi domnia-sa insistă mereu asupra obligaţiei tuturor celorlalţi de a dezavua ideile şi atitudinile cu iz antidemocratic. Pe de altă parte, Tismăneanu e, ca şi TRU, împotriva USL şi, mai ales, pentru Băsescu. Deci nu poate fi părtaş al vreunei conspiraţii stângiste mondiale decât până la un punct. E stângist mondial şi NKVDist atunci când adie critic, moderat, la adresa Ungariei, dar e un stâlp al reacţiunii atunci când împlântă, cu fermitate, steagul băsist în creierele patriei.

Probabil acest statut ambiguu, de jumătate de NKVDist călare pe jumătate de anticomunist şchiop, e responsabil pentru logica amfibie a lui Tismăneanu, care uită că în iarna lui 2012 românii au ieşit în stradă împotriva lui Băsescu, că în vara lui 2012 românii au votat cu milioanele împotriva lui Băsescu şi că în primăvara lui 2013 cetăţenii maghiari au ieşit în stradă împotriva lui Orban. Cu ajutorul căruia a rămas la putere Băsescu. În aplauzele entuziaste ale (ne)Popularilor din UE.

Autor:
sursa: focuriinnoapte.blogspot.ca

Despre autor

contribuitor

comentariu

Adauga un comentariu

  • Se ştie că Ungaria are un interes major pentru ca România să nu intre nici în anul 2013 în spaţiul Schengen şi acţionează în această direcţie, cu sprijinul Olandei, Finlandei şi Germaniei. Ca urmare, românii get-beget acceptă acordarea, cu multă generozitate şi în mod gratuit, a cetăţeniei şi paşaportului din partea Ungariei, fără să cunoască limba ungară, Constituţia şi imnul, istoria şi geografia acestei ţări. Pe cale de consecinţă, românii care obţin şi cetăţenia Ungariei se pot angaja uşor în toate ţările Uniunii Europene, fără niciun fel de restricţii. Mai nou,pensionarii români get-beget care cer şi obţin cetăţenia ungară beneficiază de pensie din partea Ungariei, pensie care este de două, trei ori mai mare decât pensia din România, la care sunt obligaţi să renunţe. Pe surse, s-a aflat că sunt peste 2,5 milioane de cetăţeni români care au obţinut dubla cetăţenie în Ungaria. Zilnic se duc în Ungaria mii de români, în cele 920 de localităţi, pentru a dobândi cetăţenia acestei ţări şi paşaportul unguresc. Acţiunea diabolică de acordare a cetăţeniei ungare pentru românii get-beget constituie un precedent foarte periculos pentru Uniunea Europeană, dar pentru Guvernul Ungariei este prioritatea numărul unu. Până în toamna anului 2014 se acţionează pentru acordarea cetăţeniei ungare pentru cel puţin încă două milioane de români. Apoi, Ungaria va solicita organismelor europene de la Bruxelles să constate, pe bază de acte de identitate şi paşapoarte, că în Ardeal sunt 4-5 milioane de cetăţeni unguri. Apoi, cer autonomia teritorială a acestei provincii istorice româneşti, prin aplicarea principiului autodeterminării popoarelor.
    Aşa-zisul război al steagurilor, din luna februarie a.c., declanşat de Guvernul de la Budapesta, face parte din programul Ungariei de internaţionalizare a problemei