Politică

Scrisoare deschisa prefectului de Arges: “Vă rog să rețineți că struțul, băgându-și capul în nisip și nemaivăzând nimic prin acest gest stupid, are impresia că nimeni nu îl mai vede. Conspirația tăcerii pe care o practicați nu mă descurajează, mă zgândăre în mod extrem de constructiv.”

lasitateScrisoare deschisă domnului Mihail Adrian OPRESCU, Prefect de Argeș,

Revin astăzi -tot în presă- către dumneavoastră, deoarece au trecut 3 săptămâni de când v-am adresat o primă scrisoare deschisă prin care semnalam atât comportamentul infracțional al membrilor administrației publice locale Băiculești cât și neajunsurile la care mă expun nerespectarea hotărârilor judecătorești din partea funcționarilor statului aflați sub controlul dumneavoastră direct. Vă reamintesc ceea ce vă scriam cu acea ocazie, că LEGEA vă obligă, prin art. 626 al NCPC să dați curs solicitării mele.

Rolul statului în executarea silită

Statul este obligat să asigure, prin agenții săi, executarea în mod prompt şi efectiv a hotărârilor judecătorești şi a altor titluri executorii, iar, în caz de refuz, cei vătămați au dreptul la repararea integrală a prejudiciului suferit.”

Această scrisoare se află, dincolo de exemplarul dumneavoastră primit la Prefectură, on-line la adresele http://www.argesplus.ro/scrisoare-deschisa-catre-prefectul-arges-manifestul-de-la-baiculesti-reloaded.html și http://activenews.ro/un-cetatean-roman-ii-cere-prefectului-de-arges-sa-respecte-legea-caz-contrar-amenintand-nu-va-vom-mai-da-bani_1845853.html.

Constat că vă abțineți cu grijă de la orice răspuns, contact, încercare de a rezolva această neplăcută situație, ceea ce, recunosc, mă uimește. Pesemne aveți și dumneavoastră aceeași înțelegere limitată a dreptului ca și subordonații dumneavoastră „mai de la țară”, iar practicând această politică a struțului, credeți și dumneavoastră că nu voi avea atâta răbdare încât să vă târăsc prin instanțe pentru această culpabilă tăcere.

Ei bine domnule Prefect, greșiți profund.

Am constatat, redactând și trimițând o plângere către DNA, că răbdarea mea nu are limite. Am avut suficientă încăpățânare în februarie 2013 -când Tribunalul din Pitești refuza a citi și aplica nou-nouțul Cod de Procedură Civilă- să depun o cerere de fixare a unui termen, apoi contestație pentru tergiversarea procesului când doamna judecător a pretins că o mașină fixează termenele într-un proces urgent și nu un judecător, plângere pentru tergiversarea procesului atunci când contestația a fost respinsă, plângere la CSM și la Ministerul Justiției când toate căile au fost -fără succes- epuizate. Cu toate că instanța a judecat extrem de tardiv procesul introdus împotriva pahidermelor administrative din subordinea dumneavoastră, am câștigat. Prima decizie de Contencios Administrativ din această țară care obligă angajații NOȘTRI -ai statului- la o acțiune pozitivă a devenit irevocabilă în ianuarie 2014 prin neapelare din partea incompetenților aflați în directa dumneavoastră subordine. Decizie pe care infractorii (prin nerespectarea hotărârilor judecătorești, faptă prevăzută și pedepsită de către legea penală) din primăria Băiculești refuză și acum să o respecte, și pe care -precum am văzut- nu vă grăbiți să-i trageți la răspundere pentru această manifestă încălcare a legilor noastre.

DNA Pitești, la rândul ei, cu toate că a primit plângerea oficială sus citată ce conținea toate datele prevăzute în lege pe data de 14 iulie 2014, nu-mi dădea nici pe 18 iulie a.c. un număr de înregistrare, inventând în cazul meu o procedură ce nu figurează nicăieri. Plângerea mea ar fi ajuns „la mapă”, fără a fi oficial înregistrată la registratură, fără a fi repartizată vreunui procuror.

Domnule Prefect, vă rog să rețineți că struțul, băgându-și capul în nisip și nemaivăzând nimic prin acest gest stupid, are impresia că nimeni nu îl mai vede. Dar dumneavoastră aveți -bănuiesc- o percepție a realităților puțin mai dezvoltată decât cea a struțului. Motiv pentru care revin către dumneavoastră cerându-vă să rezolvați în termen legal (30 de zile, din care s-au scurs 20) plângerea pe care am depus-o la cabinetul dumneavoastră pe data de 30 iunie 2014.

Dacă aveți impresia că voi renunța în a vă angaja răspunderea inclusiv penală, vă înșelați amarnic. Conspirația tăcerii pe care o practicați, dumneavoastră și alte structuri (organe pe limba dumneavoastră) ale statului, nu mă descurajează, mă zgândăre în mod extrem de constructiv.

Sunt mamă, copiii mei nu au ajuns cu toții la vârsta maturității, ei nu vă pot încă asupri așa eficient cum o pot face eu. Prin urmare, nu voi demisiona din rolul meu firesc, și în scopuri pedagogice vă voi urmări până veți fi forțat să vă îndepliniți atribuțiunile, sau veți fi pedepsit dacă nu o faceți în termen legal. Dacă nu de către instanțele naționale, de către cele comunitare. Dacă nu în viața aceasta, în viața de dincolo. Este rolul didactic pe care mi-l asum, să vă oblig pe dumneavoastră lefegiii NOȘTRI, să vă îndepliniți obligațiile de serviciu.

A fost o vreme în care Solon introdusese în rândul delictelor politice și neparticiparea „din indiferență sau tembelism” a cetățenilor la viața cetății. Cel găsit vinovat urma „să fie despuiat de onoruri și scos din rândul cetățenilor”. Aristotel o scrie, în „Statul Atenian”. Deoarece am și eu mândria mea și nu doresc să fiu bănuită de tembelism, contribui după puterile mele la bunul mers al cetății.

Veți fi înțeles din tonul acestei scrisori că placiditatea dumneavoastră m-a supărat, pe bună dreptate, veți recunoaște.

Vă rog să nu credeți că toți cetățenii acestei țări au ajuns atât de disperați de funcționarea dumneavoastră deficientă ca și „organe” încât să vă lase frumoasa noastră patrie în stăpânire. M-am întors ACASĂ, și fiți convins de faptul că nu am nici cea mai mică intenție să vă las să ne scârbiți cu superba dumneavoastră indiferență față de etică, morală sau legalitate.

Ca și a enorm de multor alți români, sentimentele mele față de membrii administrației publice sunt de mânie rece. Diferența este că eu mai cunosc și niscavai căi legale pentru a vă chinui, adică pentru a vă forța să respectați acele legi despre care nici nu doriți să auziți, chit că reglementează activitatea dumneavoastră de servitori al bunului obștesc.

Această țară este a noastră, a românilor, nu a celor ce nesocotesc în mod fățiș legea, din care sper să nu ajungeți să faceți parte. Mai aveți fix opt zile pentru a nu intra în tagma infractorilor.

Vă mulțumesc oricum pentru ocazia ce-mi furnizați de a-mi descărca în mod public nervii pricinuiți de impecabila dumneavoastră guvernare, dând un exemplu și celorlalți colegi de suferință („pulimea” precum ne numea omonimul dumneavoastră de la Primăria Capitalei), înainte de a produce aceste epistole ca și probe în instanțele la care negreșit veți participa ca și pârât dacă nu veți binevoi să vă îndepliniți atribuțiunile în termen util. Instanțe naționale și internaționale, ce vă vor face numele cunoscut peste granițele țărișoarei noastre, aducându-vă o binemeritată faimă.

În spirit sportiv și cu voie bună,

Simona NICULESCU

Despre autor

contribuitor

Adauga comentariu

Adauga un comentariu