Referendumul Președintelui și medicina rurală

Domnul Președinte Klaus Werner Iohannis ne propune un referendum al cărui rezultat se cunoaște.



Dacă ne uităm ce declară toate partidele politice și toți cetățenii, indiferent dacă se află la Piata Cotroceni sau în Piața Victoriei, consensul este realizat. Domnul Președinte ne spune că democrația costă și că trebuie să ne învățăm cu un exercițiu democratic costisitor. Ne mai afirmă că pentru bugetul României 50 – 70 de milioane de euro nu constituie un capăt de țară.

Totuși, țin să îi comunic domnului Președinte că referendumul este strict consultativ. Singurele referendumuri obligatorii sunt cele cu privire la modificarea Constituției și la destituirea Președintelui. Și atunci, raportându-mă, recunosc, strict la sumă, îi propun Domnului Președinte ca în locul unui exercițiu cu rezultat cunoscut să se aplece asupra medicinei rurale.

Una dintre principalele probleme ale sistemului de sănătate românesc este existența și persistența inechităților și mai ales inexistența unor politici publice de diminuare a acestora. Cea mai vizibilă inechitate este cea dintre mediul urban și cel rural. Nu trebuie să fii specialist sau să faci studii pentru a observa acest lucru. Datele arată că a priori mediul rural este defavorizat. Rata brută de înrolare în învățământ este mai scăzută (indiferent de nivel), rata sărăciei în mediul rural a crescut, demografic comunitățile rurale sunt mai în vârstă și mai sărace. Există diferențe din punct de vedere cultural, dar și disponibilitate scăzută a resurselor. Aceste particularități generează un acces scăzut la servicii medicale.

Diferențele se exprimă în acces scăzut la îngrijiri sau suport familial, utilizare mai scăzută a resurselor medicale, mai puține îngrijiri preventive, mai puține îngrijiri specializate de ambulatoriu și mai puține îngrijiri spitalicești. Rezumând realitatea se prezintă astfel: accesibilitatea redusă la îngrijirile medicale, transport, educație, cunoștințe generale, nivel de educație sanitară etc. Mai mult, în mediul rural își desfășoară activitatea doar 9% dintre medici și aproape toți sunt medici de familie (97%). Inegalitățile în îngrijiri medicale și în starea de sănătate au urmări tragice și sunt inacceptabile etic. Toți avem o valoare și o semnificație morală egală. Toți suntem îndreptățiți să fim respectați în mod egal și prin urmare avem dreptul la îngrijiri medicale egale. Dreptatea sociala trebuie să ghideze sistemul sanitar. De aceea este necesar să susținem conceptul de medicină rurală.

Teoretic medicina rurală înseamnă: mai multe îngrijiri preventive, o calitate mai bună a îngrijirilor medicale, îngrijiri medicale mai echitabile, mortalitate și morbiditate mai scăzută, costuri ale îngrijirilor medicale mai scăzute. Dar medicina rurală de astăzi e influențată negativ de: forța de muncă scăzută, distribuție inegală a medicilor de diferite specialități și rambursare scăzută a serviciilor medicale. Pentru profesioniști practica în mediul rural este o opțiune negativă și nu pozitivă deoarece personalul calificat (medici și asistente medicale) au compensații financiare scăzute, se plâng de izolare profesională și socială, au timp și oportunități de recreere scăzute, întâmpină dificultate în găsirea de slujbe pentru membrii familiei, oportunități de educație mai scăzute pentru copii.
Soluții:

1. Compensarea adecvată a personalului medical care practică în mediul rural și implicarea comunităților locale în suportul psiho-social al medicilor de familie care aleg să locuiască și să practice în rural. Astfel, personalul calificat în funcție de condiții ar trebui să realizeze un spor al veniturilor de 2-5 ori mai mare decât în mediul urban (nu actualele sporuri nesemnificative), să li se asigure locuințe, iar pentru zone izolate sau defavorizate să se renunțe la numărul minim de asigurați pe listă fără diminuarea veniturilor cabinetului. La o estimare orientativă pentru implementarea unui astfel de program ar fi necesari 20-25 milioane euro.
2. Înființarea unor centre multifuncționale în mediu rural unde, pe baza unei programări făcute de medicii de familie, pacienții să fie consultați de medicii specialiști care se vor deplasa în aceste centre. În acest mod decongestionăm spitalele și cabinetele de specialitate din mediul urban și apropiem serviciile medicale de pacienți. Estimativ costurile de înființare și funcționare pot fi apreciate în sens larg la 30 milioane euro.

Pentru început aceste măsuri ar fi suficiente. Dar pe termen lung este obligatorie o strategie coerentă de combatere a inechităților.

În concluzie, îi propun Domnului Președinte un aranjament cu Guvernul: Domnul Președinte să renunțe la referendum cu condiția ca Guvernul să aloce banii necesari referendumului strict pentru a începe acest program de medicină rurală. Avantajul este reciproc. Domnul Președinte nu mai poate fi acuzat că organizează un referendum cu rezultat cunoscut pentru a-și face campanie electorală, iar guvernul implementează o soluție benefică pentru un mediu defavorizat.

P.S.1: Observ la parlamentarii români o discrepanță majoră între vitejia pe care o arată pe posturile de televiziune și ce fac ei în realitate. În problema referendumului parlamentarii puterii s-au declarat împotrivă, dar au votat în unanimitate pentru solicitarea Președintelui. Știu că votul lor era numai consultativ, dar și în aceste condiții puțină consecvență nu strică.

P.S.2: Nu știu dacă suma de 50-70 milioane euro care circulă în presă este corectă. S-ar putea să fie vorba de lei. Dar și în această situație programul poate fi demarat.

Autor: Vasile Astărăstoae

Sursa: Vasile Astărăstoae