Politică

Radu Toma: “Ceva ieşit din toate proporţiile este pe cale să întâmple în ordinea actuală a lumii, să pună capăt unei hegemonii necontestate vreme de 70 de ani.”

628x471Probabil că ”ştirea lui 2015” s-a consumat anul acesta puţin cam devreme, la 9 mai, în Piaţa Roşie, de la Moscova, când trupe de elită ale Chinei au defilat alături de soldaţii ruşi, la Ziua Victoriei asupra nazismului în al Doilea Război Mondial. Toată lumea a căzut pe gânduri, văzând imagini stranii, cu batalioane chineze şi ruseşti aliate, mărşăluind unele lângă altele. Toţi au priceput că, dimpreună cu soldaţii Indiei, prezenţi şi ei acolo, ceva ieşit din toate proporţiile este pe cale să întâmple în ordinea actuală a lumii, să pună capăt unei hegemonii necontestate vreme de 70 de ani. Şi, nu doar de câteva zile, de la parada din Rusia, conducătorii Americii ştiu acest lucru şi sunt extrem de preocupaţi în respectiva privinţă.

Stadiul avansat al discuţiilor în cercurile decizionare de politică externă americană, în ce priveşte o atitudine tranşantă faţă de China, este relevat de un raport foarte agresiv, elaborat sub auspiciile influentului Council on Foreign Relations, de la New York (CFR), intitulat: ”O revizuire a Marii Strategii faţă de China”. În fapt, raportul seamănă foarte clar, ca formule de exprimare şi termeni în care se expune tema, cu o declaraţie de război, şi este elaborat de doi colaboratori ai Departamentului de Stat şi alţi experţi în chestiuni geo-strategice, de la diverse grupuri de reflecţie americane.

Ideea centrală este că dominaţia globalistă a SUA este primejduită de ridicarea Chinei, şi că acest proces trebuie neîntârziat oprit prin toate mijloacele, economice, diplomatice şi militare. Raportul trage semnalul de alarmă, afirmând că ”Washingtonul are nevoie de o acţiune strategică urgentă faţă de China, care să se concentreze grabnic pe anihilarea puterii emergente a acelei ţări, deci trebuie să se renunţe la atitudinea actuală pasivă faţă de această chestiune, nu este suficient doar să o consemnăm, dar trebuie să o şi stăvilim”.

Aici nu mai este vorba, continuă în esenţă documentul, de un alt război rece, cum a fost cel cu sovieticii, un război rece întins pe mai multe decenii, aici trebuie să acţionăm rapid. Acceptând China în sistemul comercial mondial, cred autorii raportului, America şi-a bătut singură cuie în talpă, ”a accelerat ridicarea unui rival geopolitic”. Trebuie imediat pus în practică Parteneriatul Trans-pacific iniţiat de SUA şi care elimină China; relaţiile cu Japonia, Coreea de Sud şi Australia trebuie revitalizate, este necesar să fie atrasă de partea Americii şi împotriva Chinei toată regiunea indo-pacifică. În concluzie, raportul comentat exclude orice şansă de înţelegere sau negociere cu Beijingul: ”Nu există nici o posibilitate reală de a construi încrederea reciprocă, sau coexistenţa paşnică, sau vreun parteneriat strategic între Statele Unite şi China”, punct. Tocmai în această ultimă concluzie – suspect de asemănătoare cu decizia finală a Conferinţei de la Casablanca, din al Doilea Război Mondial, la 14-24 ianuarie 1943, unde SUA, Marea Britanie şi generalii francezi liberi Charles de Gaulle şi Henri Giraud au anunţat că nu acceptă decât predarea necondiţionată a Germaniei (de altfel rămasă în istorie sub numele de ”Conferinţa predarea necondiţionată”) – constă, în fapt, declaraţia de război împotriva Chinei conţinută în raportul în atenţie.

Cu alte cuvinte, documentul elaborat recent sub îndrumarea CFR-ului din Statele Unite ilustrează perfect o afirmaţie făcută demult de un ideolog comunist, Lenin. Acum mai bine de 100 de ani, el spunea că ”războiul imperialist nu ia sfârşit niciodată, atât timp cât imperialismul va exista”. În sfârşit, să facem un mic exerciţiu de imaginaţie şi să ne închipuim, pentru o clipă, ce ar răspunde chinezii autorilor discutatului raport. Probabil că ar răspunde cu următoarele cuvinte, rostite tot demult, de întemeietorul Chinei comuniste actuale, Mao Tse Dun: ”Războiul poate fi abolit numai prin război, dacă vrei să scapi de un tun, trebuie să foloseşti şi tu un tun. Deci, armele sunt un factor important într-un război, dar nu hotărâtor. Oamenii, şi nu ele contrează”, sau: ”Oamenii din întreaga lume discută acum, dacă va izbucni, sau nu, al 3-lea război mondial. Dacă imperialiştii vor insista să-l pornească, noi nu ne vom teme. Dar, dacă ei vor face asta, cu siguranţă că, la sfârşitul acelui război, alte sute de milioane de oameni vor trece la socialism şi, astfel, nu va mai rămâne prea mult loc pe pământ pentru capitalism. Și tot sigur este, că întreaga structură mondială a imperialismului se va prăbuşi”. Cam tare le zicea acel domn Mao Tse Dun acum vreo 60 de ani…

Autor: Radu Toma

Sursa: Cotidianul