O verigă de legătură poate că exista de multă vreme… De când mai erau păduri prin România, nu liziere și pâlcuri înverzite! Probabil, de când ne tăiau ungurii și austriecii pădurile, „veriga” era reprezentată de faptul că se utiliza tehnologie suedeză! Înalta tehonologie a ciopărțirii copacilor cu fierăstraie suedeze. Și așa de bine se înfigea lama rece a tehnologiei nordice în carnea verde a lemnului că suedezii au decis să taie ei direct. Și dacă ar fi singura legătură ar fi ce ar fi… Dar nu mare mirare ar fi să aflăm că în spatele noului megaproprietar de păduri din România se află și vreun grof ori husar…
Treaba este că, în timp ce țara este hăcuită, de la industrie la terenuri agricole, CSAT doarme… Nu se întrunește să analizeze situația supermonopolurilor pe fracții de colonie. Și chiar dacă o astfel de tranzacție (prin catre pădurile țării sunt transferate fără restricții între proprietarii colonialiști) ar trebui discutată în CSAT, în fapt, oricum ar fi total inutil în condițiile în care, prin membrii ei, CSAT a devenit un „conciliu” al pionilor reprezentanților neocolonialiștilor, cu un saș ce bate în cuie scândura pentru o firmă austriacă, cu un premier lobbyst în(tr-un) genunchi (!) prin sfere de nici nu le mai știm numărul.
Și este ceva ironic în faptul că pădurile României ajung în proprietatea și administrarea unui grup specializat în retailul de mobilă și… decorațiuni. În felul în care țara noastră devine un gadget decorativ la gâtul unui nou exploatator.
Pentru că asta va face acum IKEA prin supermonopolul său forestier. Va tăia ce au lăsat austriecii și ungurii. Ne-o spune chiar tranșant, cam în felul în care se bate țărușul în mijlocul unui drum de către noul proprietar… Ne-o spune de parcă, pe masa de șah, sunt doar ei, regii, iar noi, pionii, suntem azvârliți din dreptul nostru de a întreba undeva pe margine. Căci ei s-au decis „să investească în operațiuni forestiere”, iar această decizie le „facilitează acesul la materie primă lemnoasă”.
Or, atâta obrăznicie n-am întâlnit parcă nici măcar la ceilalți „mari investitori” care au vrut să facă din România raiul afacerile lor. Nici la canadienii de la RMGC, nici la americanii de la Chevron… Unii au trecut ca prin brânză, alții ne-au luat însă tot ce au putut.
Acum, împărțeala pare gata făcută… Nemțește! Suedezii de la IKEA o să ne taie pădurile, prin defrișări la standarde înalte, austriecii de la Holzindustrie Schweighofer or să prelucreze în continuare lemnul, grofii senatorului labă-de-urs, Tanczos Barna, o să împuște urșii pentru trofeele vânătorilor de pustă, iar pe dealurile chelite o să vină explotatorii dintâi, care nu o să mai aibă oprobiul public că distrug mediul în exploatarea resurselor din sol!
36000 de hectare! Atâta a colectat în patrimoniul „operațiunilor sale forestiere” grupul suedez IKEA. Și nu de prin țările prin care este prezentă, ci doar din România. Păduri din Prahova, Buzău, Vrancea, Botoşani şi Bihor, cât pentru o regie autonomă! Căci, da, Romsilva va deveni istorie în managemnetul de păduri în fața Hiperocolului silvic IKEA!
Desigur, IKEA nu și-a luat pădurile la licitația hazardului pe seama unei firme în insolvență. În spate transferului se regăsește un traseu bine gândit, de la achiziția pădurilor românești, prin inginerii financiare, de către Universitatea Harvard până la cedarea acestora către partenerii suedezi ai Universității, pentru a le vinde acum, „la picior de țară”, către IKEA – mobilă și decorațiuni. Și cât or fi ei de nordici, suedezii nu puteau acționa fără cozile noastre de topor, grupul Greengold (ce ironie, după „Gold Corporation”, nu?!), care a primit moștenirea forestieră de la Universitatea Harvard, fiind înfiinţat de un suedez de origine română, ajuns, pentru meritele sale forestiere, chiar preşedintele grupului…
Unde a fost Statul Român când, după scandalul internațional de corupție, Universitatea Harvard a vrut să se lepede de toate acele păduri? Unde a fost Ministerul Mediului, al Educației, Romsilva, universitățile Agricole, unde a fost Statul Român cu dreptul de preemțiune al răscumpărării acelor păduri?
Acum, poate doar un blestem de Baba Dochia să ne mai scape… Și un faliment suedez înainte de a fi tăiat primul copac de către noul „proprietar”…
Autor: Cezar Adonis Mihalache
Sursa: Ziarul Natiunea
Adauga comentariu