Fumul gros al corupţiei se înalță din capetele încinse de perpelirea scenaritei, lăsându-şi negreala asupra altor capete, pretabile unor similare stări febrile.
Singurul personaj performant din ţară a rămas, mediatic vorbind, Laura Codruţa Koveşi, procuror şef DNA, care distribuie cătuşe, propuneri de arestări preventive, inculpări multiple la tot poporul politicienilor şi afaceriştilor importanţi, care, parţial, sunt cam aceeaşi.Nimeni nu va mai fi surprins dacă vor fi arestaţi în săptămânile sau lunile următoare foştii preşedinţi Ion Iliescu, pentru mineriade sau Traian Băsescu pentru 1001 de motive, unul mai serios decât altul, şi chiar pentru flota dispărută sau implicarea în afacerile Arlo, retrocedările frauduloase, moşia Nana etc. Sunt luaţi în vizor şi Sorin Ovidiu Vântu şi Irina Jianu care intră şi ies din puşcărie la fel ca Adrian Năstase, care şi-a executat deja pedepsele, dar poate intra din nou în alte şi alte dosare. E prea mult zgomot şi prea multă furie.
În lumea şuţilor de duzină există un fel de cod de onoare. Nu furi de la orfan, de la văduva, de la nevolnic. Iei doar de la cel care are. Dar şi de la acela iei cu măsură, dacă se poate cât să nu bage de seama. Ciudat, însă, acest pseudo-cod de onoare se estompează pe măsură ce hoţii urcă în ierarhia socială. Că, deh, există nelegiuiţi şi printre miniştri, nu doar printre cei de la talpă ţării.
Problema e limita, măsura. Cât, de unde şi mai ales când furi. Bunăoară, acum e un moment al naibii de prost. E sărăcie lucie în ţară. Lumea suferă, se chinuie să supravieţuiască de pe o zi pe alta. Să nu uităm că românii sunt pe penultimul loc în Europa la puterea de cumpărare, iar orice informaţie despre banii publici deturnaţi are efectul benzinei turnate peste un foc şi aşa destul de încins. Pentru poporul trăitor din salariul minim pe economie, adică mai bine de jumătate din populaţia ţării, excesele celor din fruntea naţiunii sunt mai mult decât revoltătoare. Aşa că jocurile de scenă de tipul semnelor încifrate făcute de Elena Udrea nu trezesc simpatie, ci din contra. “Aha, deci face semne cu complicii!”, socoteşte privitorul de rând, prin binoculul săracului, care nu are nici timp şi nici chef de sforării politice, căci e ocupat cu foamea.
Acum această limita s-a dus naibii. Asistăm la un fel de concurs de furat şi de înşelat, poporul fiind eternă victima a celor aburcaţi în fruntea lui. E trist, dar şi mai trist este că dacă nu vom găsi repede soluţii să stopăm fenomenul, o să ne trezim că poporul îşi va fi luat de mult tălpăşiţa de pe aici, lăsând în urmă o pârloagă devorată de lăcustele nesătule…
Autor: Petru Iosipescu
Sursa: Ziarul Natiunea
Adauga comentariu