Invazia de bani şi înarmarea forţată a coloniilor est-europene!

Pe bună dreptate ca Bruxellesul şi cancelarul german să aibă insomnii! Scrutinul crucial pentru viitorul Greciei, privit cu sufletul la gură de întreaga Europă, a dat cîştig de cauză, cu procentaj zdrobitor stîngii radicale, Syriza, lui Alexis Tsipras, un lider foarte tînăr (41 de ani) şi carismatic, dar înspăimîntător pentru Bruxelles şi pentru organismele financiare internaţionale, care a venit cu mesaje clare pentru grecii sătui de anii de sacrificii. Alexis Tsipras poate însemna nu numai pentru Grecia, ci şi pentru întregul continent, scînteia unui nou curent democratic, care să schimbe Europa din temelii. Alexis Tsipras doreşte să pună capăt austerităţii impuse Greciei de troica U.E. B.C.E. şi F.M.I. La aflarea primelor rezultate, Angela Merkel şi-a schimbat pe dată tonul de bariton în mesajul televizat. Poate că a venit timpul ca liderii forţoşi ai Europei să priceapă că, batjocorirea unor state membre în baza unor tratate fiscale oneroase se apropie de sfîrşit. Suveranitatea statelor din U.E. şi demnitatea cetăţenilor trebuie să redevină sfinte. Este ceea ce îşi doreşte Tsipras pentru Grecia.

În contextul în care Uniunea Europeană continuă să fie propriul ei adversar, de bună seamă, se vor petrece reformări forţate (asemănătoare celor din Grecia) în sinusoida continentală, iar unele ţări vor fi luate pe nepregătite. Aştept ca din Grecia, mult mai hotărîtă să se extragă din sclavia colonialismului financiar, să ia starul unele schimbări de anvergură în Europa. Poate că de aceea, prevăzătoare, B.C.E. a pus pe piaţă un fenomen nemaiîntîlnit: cea mai mare invazie de bani din istoria Europei – peste 1.100 de miliarde de euro. Mario Draghi, Preşedintele B.C.E., italianul instruit la şcoala finanţelor de pe Wall Street a anunţat că instituţia sa va cumpăra active publice şi private din zona euro în valoare de peste 1.100 de miliarde de euro, respectiv 60 de miliarde de euro pe lună, începînd cu luna martie pînă la finalul lunii septembrie 2016, considerînd acţiunea sa ca un tratament administrat anemiei şi deflaţiei din zona euro. Acesta este doar un enunţ oficial. Un înveliş care ascunde cu totul altceva. Sper să nu credeţi tot ce declară tătucii finanţelor mondiale. Printarea masivă de bani se va îndrepta ca nişte căruţe fără cai de la B.C.E., nu spre bunăstarea popoarelor Europei, ci spre instituţiile bancare de pe teritoriile ei, aflate în moarte clinică din cauza creditelor neperformante – o plasă în care bancherii-rechini şi-au prins singuri ghearele netăiate. Unde mai punem că în toate lucrează mîna lungă şi nesătulă a F.M.I.

O altă intruziune riscantă vine din partea celui mai şiret imperiu colonizator din istoria omenirii, care îşi va consolida urgent prezenţa în coloniile est-europene, dorind ca şi România să fie o ţară discreţionară, de care să se poată folosi în caz de nevoie. Noi nu sîntem în război cu nimeni, dar Conform Bloomberg, Secretarul general NATO, Jens Stoltenberg a anunţat că N.A.T.O va construi şase centre-armată şi va suplimenta prezenţa militară în Europa de Est, inclusiv în România, contextul crizei ucrainene fiind doar un motiv de faţadă, care maschează fenomenul de ocupaţie graduală sub umbrela unui plan semnat de ţările N.A.T.O, pe 5 septembrie 2014 – plan care prevede crearea unei forţe de reacţie rapidă. Avem deja o prezenţă numeroasă a N.A.T.O. în România, Bulgaria şi în alte ţări din estul Europei. Prezenţa militară N.A.T.O. pe teritoriile aliaţilor, precum şi numărul militarilor care participă la exerciţii terestre au crescut considerabil în ultimul timp. La fel şi numărul avioanelor şi cel al navelor militare. Forţînd extinderea spre Rusia conform planului, S.U.A. devine iresponsabilă şi periculos de insistentă. La rîndul ei, N.A.T.O., cu aliajele sale chimice S.U.A.&C.I.A., se arată tot mai anacronică şi agresivă. Poate că ar fi trebuit lăsată la vatră odată cu Tratatul de la Varşovia, astfel ca O.N.U să-şi recîştige statutul de organism al securităţi şi păcii pe glob, care să prevină şi să lichideze focarele de război dintre naţiuni, să stăvilească extinderea imperiul colonialist american, sub masca de eliberator al popoarelor. Ar trebui ca şi U.E. să-şi recapete independenţa faţă de politica imperialist-agresivă a S.U.A. şi să nu-şi mai fie propriul duşman. Atentatele de la Paris, menite să readucă Franţa pe orbita Washingtonului (stăpînii omenirii nu acceptă reîntoarcerea supuşilor fără curgere de sînge) şi politica de austeritate impusă de U.E. ţărilor membre, au dus la victoria stîngii în Grecia, acutizînd criza democraţiei, grăbind, în acelaşi timp, decăderea capitalismului de tarabă şi generînd revigorarea partidelor extremiste. Renaşterea acestora trebuie judecată tot în contextul unor desfăşurări internaţionale cu grad ridicat de pericol.

În pauza dintre atentatele de la Paris, Noul Război rece şi prăbuşirea preţului petrolului, francul elveţian a fost ajutat să se umfle nemăsurat în pene. Dolarul, nu se lasă mai prejos, de ceva timp nu se mai opreşte din creştere şi a dat în boala numită gigantism. Tiparniţa de bani, folosită de americani ori de cîte ori dolarul îşi sclintea picioarele, a deveni leac şi pentru anemia monedei Euro. Atunci, clinic vorbind, este explicabilă legătura amoroasă dintre instituţiile de cămătărie internaţionale, fabricile de credite de pe teritoriile statelor şi tiparniţele de bani, care le ţin în viaţă. Eu îl aştept pe Preşedinte să pună umărul la dezvoltarea Ţării şi la eradicarea sărăciei, nu la întărirea bazelor militare pe teritoriul nostru, dar dînsul fentează şi se întîlneşte mai întîi cu Victoria Nudelman (venită, fireşte, să-şi ceară partea din victoria făcută cadou, şi cu ordine precise din partea „Statuii Libertăţii”), apoi merge la discuţii de cîţiva franci cu Mugur Isărescu, pe care îmi doresc nespus să-l văd cît mai repede ridicîndu-şi pensia de la un ITM. Ce contează pentru ei şaptezeci şi cinci de mii de datornici în franci care vor rămîne fără case şi bunuri şi îşi vor pune ştreangul? N-au contat nici cei şapte sute de mii de români împrumutaţi în euro, ţepuiţi de bancherii-cămătari, cărora tot guvernatorul le-a dat mînă liberă la înşelăciuni şi fraude prin clauze abuzive. Tastaţi pe Google titlurile: „Bancherii şi recuperatorii au abuzat milioane de români”, „Bancherii şi crimele capitalismului corporatist”, Bancherii şi recuperatorii sfidează naţiunea”, „Afară cu băncile din ţară”, partea I şi a II-a, „Străchinile lui Isărescu”, „Trădarea lui Mugur şi Yuanul”, „Bancherii americani au început să se sinucidă”. În mod sigur nu veţi fi de acord cu ceea ce se petrece în spatele ghişeelor aparţinătoare miilor de filiale bancare străine de pe teritoriul Ţării şi instituţiei B.N.R., condusă de longevivul guvernator Mugur Isărescu – pe vremea socialismului, funcţionar la B.N.R., astăzi în graţiile bilderbergilor. La întîlnirea cu Iohannis, Isărescu a specificat destul de clar: „Pentru debitorii în moneda elveţiana trebuie găsită o rezolvare generală şi urgentă, altfel, încrederea în sistemul bancar se va prăbuşi.” Guvernatorul nu a dorit niciodată o soluţie salvatoare pentru românii înşelaţi de bănci, aşa cum a procedat Ungaria de pildă, durerea sa fiind protejarea cele peste 40 de bănci străine care au ocupat România. Încrederea în sistemul bancar s-a prăbuşit oricum. Nici musca nu le mai trece pragul bancherilor-cămătari. Românii prăduiţi de bănci trăiesc de pe o zi pe alta. Care ar fi soluţia? Aceeaşi pe care islandezii au aplicat-o: arestarea bancherilor supuşi familiei Rothschild şi înapoierea banilor celor păgubiţi de bănci la creditele în euro şi franci elveţieni. Interesele colonizatorilor noştri nu permit acest lucru, însăşi clasa politică românească fiind inamicul numărul unu al societăţii româneşti. România va rămîne în continuare sub scara Uniunii Europene, plătind scump (economic, social), cu toate că fiecare preşedinte venit la cîrmă prin roata norocului a promis în vînt că nu vom mai fi generaţie de sacrificiu.

Ceea ce scriam în urmă cu un an se pune în practică acum. Bruxelles-ul susţinea atunci ca fiind indispensabilă o creştere a salariilor în Germania (iată, s-a întîmplat) „pentru ca ţara să-şi poată ajuta vecinii europeni rămaşi în urmă”, afirmase, impresionat de „sărăcia” nemţilor, Laszlo Andor, comisarul european pentru ocuparea forţei de muncă, afaceri sociale şi incluziune. Potrivit declaraţiei tîmpe, înseamnă că germanii, atunci cînd îşi vor ridica salariile mărite vor da buzna în ţările europene cu cele mai mici venituri şi vor împărţi, aşa la întîmplare, pe stradă, procentul rezultat din majorări. Laszlo Baci, la salariile românilor, care reprezintă o cîtime din salariile germanilor de ce nu te-ai gîndit matale? România este pe primul loc cu cele mai mici salarii din U.E.! Pe fondul războaielor şi crizelor care au răvăşit complet omenirea, puterile lumii îşi trag spuza pe turta lor, călcînd pe cadavre şi oferind în schimb, ca supliment de viteză, indispensabil decimării populaţiei, pandemii fabricate în laborator, şocuri şi experimente periculoase, despre care se minte cu neruşinare acută că ar avea doar origini teroriste. Cum niciodată criminalii nu-şi lasă complicii în viaţă, nerozii vor bifa în desfăşurător alte lovituri sub steag fals în Europa şi în lume, dînd vina pe terorism.

Dacă aţi crezut că şefii statelor au defilat la Paris la un loc cu mulţimea, precum a informat media din întreaga lume, v-aţi înşelat. Marşul de la Paris, unde liderii mondiali şi-au dat mîna în faţa camerelor de luat vederi a fost o făcătură mediatică. „Liderii lumii mărşăluiesc în faţa mulţimii de la Paris”, scria cu litere de şchioapă presa din Franţa şi din întreaga lume. Dar, oameni buni, adevărul a fost cu totul altul. Stăpînii lumii, mai puţin unchiul actelor teroriste de pe glob, s-au aliniat sub forma ochiului în piramidă pe o stradă închisă, bine păziţi de coloane de jandarmi, – filmaţi separat, pe străzi unde publicul nu avea acces -, iar mulţimea pe o alta. Pe strada închisă de cordoane erau prezente numai trupele speciale, iar în primele rînduri, doar politicienii, filmaţi în prim plan, pînă la bust, ca să nu se descopere ce nu trebuia descoperit. După o plimbare pe strada goală şi închisă, liderii politici ai lumii au urcat în limuzinele de lux, bucuroşi că au reuşi să epateze cu prezenţa lor straşnic păzită. Cu siguranţă pe toţi ne considera naivi, astfel nu şi-ar permite un simulacru de factură mondială.

Autor: Maria Diana Popescu

Sursa: Ziarul Natiunea