Acum 50 de ani, generalul Charles De Gaulle spunea: „Nu trebuie să ne ferim de cuvinte. Este foarte bine că există francezi galbeni, francezi negri, francezi mulatri. Ei sunt dovada că Franţa, conform vocaţiei sale universale, este deschisă tuturor raselor. Dar cu condiţia ca ei să rămână o mică minoritate. Dacă nu, Franţa nu va mai fi Franţa. Noi suntem înainte de toate un popor de rasă albă, de cultură greacă şi latină şi de religie creştină. Astea nu sunt poveşti! I-aţi văzut pe musulmani? Le-aţi privit turbanele şi djelabalele? Vedeţi bine că nu sunt francezi! Încercaţi să amestecaţi uleiul cu oţetul, agitaţi sticla şi după un moment veţi vedea că sunt din nou separate.
Arabii sunt arabi, francezii sunt francezi! Credeţi că organismul francez poate să absoarbă zece milioane de musulmani, care mâine vor fi douăzeci de milioane şi poimâine patruzeci? Daca îi integrăm, dacă toţi arabii şi berberii din Algeria vor fi consideraţi francezi, cum îi vom impiedica să vină în metropolă, atât timp cât nivelul de viaţa de aici este atât de ridicat? Satul meu natal nu se va mai numi Colombey-le-Deux-Eglises (Colombey – Două Biserici), ci Colombey – Două Moschei!”.
De Gaulle a fost ultimul mare politician francez care și-a permis să vorbească așa, “fără să se ferească de cuvinte”; fără să-i fie teamă că va fi etichetat drept rasist, xenofob sau islamofob, devenind astfel un “extremist de dreapta”. Și asta pentru că, în Franța, ideologia Corectitudinii Politice nu făcea încă legea, politrucii ce controlau învățământul francez nu apucaseră încă să condiționeze generații întregi, iar Dreapta franceză stătea încă în fața Stângii și nu la dreapta ei ca acum.
“Noi suntem o țară iudeo-creștină, de rasă albă” a spus despre Franța, sâmbăta seara, pe platoul emisiunii “On ne pas couche”, Nadine Morano! Consternare în randul colegilor de emisiune care, cu fețele căzute și gurile închise, au urmărit înfruntarea verbală dintre Nadine Morano și cei trei moderatori ai emisiunii. Aceasta s-a ținut tare și n-a cedat: rădăcinile Franței sunt iudeo-creștine, iar poporul francez este, în marea lui majoritate, de rasă albă! Sacrilegiu! Numai așa poate fi considerat un astfel de discurs într-o țară multiculturală, ai cărei conducători socialiști au eliminat, încă din 2013, cuvântul “rasă” din legislație. Așadar, în Franța, rasele nu mai există! Mai bine spus: nu mai există rasa albă.
Reacțiile virulente n-au întârzâiat să apară. Euro deputata “Republicanilor” a fost pusă la zid, nu de stânga franceză, ci chiar de colegii săi din alianța de “centru-dreapta”. Condiționati timp de zeci de ani de o stângă ce a jucat rolul lui Pavlov, politicienii de “dreapta” francezi știu cum să reacționeze acum în astfel de situații, pentru a nu intra și ei în vizorul progresist al “opiniei publice”. Așa că, Francois Fillon, Bruno Le Maire și Alain Juppé au condamnat cu severitate discursul lui Nadine Morano, iar Jean – Christophe Lagarde – președintele Uniunii Democraților și a Independenților – a numit-o pe Nadine Morano: “purtătorul de cuvânt al Ku Klux Klanului”! Nici vicepreședinta “Republicanilor”, Nathalie Kosciusko – Morizet, nu a rămas în tribună. Ea a calificat vorbele lui Nadine Morano drept “declarație de o tonalitate execrabilă”, cerând totodată și sancționarea acesteia în Biroul Politic al partidului.
Dând dovadă de un curaj ieșit din comun, Nadine Morano – care a spus “sunt gaullistă și voi rămâne gaullistă – s-a apărat atacând! Ea a condamnat intransigența colegilor de partid, spunând: “Mi-ar fi plăcut ca amicii mei politici, dintre care unii se comportă ca niște profesori moralizatori, să fi dat dovadă de aceeași energie în denunțarea “Salonului femeii musulmane”, ce s-a ținut la Pontoise și a promovat reducerea drepturilor femeilor din Franța, cât si a imamului din Brest, care îi învață pe copii că muzica este invenția Diavolului.”
Scandalul va continua și, într-un târziu, va lua sfârșit. Va fi însă o noua lecție pentru politicienii care, crezând încă în existența libertății de expresie, vor îndrăzni să proclame identitatea Franței și a poporului său. Pentru că, aproape sigur, cariera politică a bravei Nadine Morano este compromisă, și asta pentru că nu mai poți vorbi ca De Gaulle, spunând adevărul, într-o Franță în care toți au ajuns francezi, cu excepția francezilor, care au încetat să mai fie.
Autor: Bogdan Calehari
Sursa: Bogdan Calehari Blog
Adauga comentariu