Guvernul meu – prostia ca doctrină

Instalat semi-fraudulos, după o lovitură de stat aplicată de aceleaşi forţe gri-murdar de care ne este deja imposibil să scăpăm, „Guvernul meu” este o realitate anonim-obsedantă. Ştiu, construcţia sună ciudat, dar despre asta e vorba: o mână de slujbaşi anonimi, fără personalitate, lipiţi de nişte scaune pe care arată caraghios.

Ce este „Guvernul meu”? O formă fără fond, o grămadă de neica nimeni, cu CV-uri cosmetizate după ultima modă mediocro-europeană, incapabili de o opinie cât de cât coerentă. O grămadă de nuli aflaţi într-o stranie imposibilitate de a emite vreo pretenţie, de a lua o iniţiativă. Tipul de slujbaş din birocraţia UE: mândru că există, umil faţă de superiori şi preocupat să transpună în faptă orice ordin primit. În asta, de altfel, constă şi mândria pe care o au: sunt mândri pentru că sunt curele de transmisie eficiente, fără întreruperi, fără gânduri contrare doctrinei. Ei sunt nou-omul, omul-curea de transmisie, non-raţional, dar mândru în prostia sa.

„Guvernul meu” e o dezamăgire pentru toată lumea. Chiar şi pentru talibanii iohannisto-băsişti care sunt de-a dreptul disperaţi atunci când constată(dacă sunt capabili să constate!) pe ce culmi de penibil poate urca prostia. Aşa-zişii miniştrii, incapabili să închege două vorbe, au ajuns să fie supliniţi de Suciu, un fel de căprar detaşat la Guvern a cărui responsabilitate este evitarea căderilor în penibil. În faţa presei, singurul care vorbeşte e Suciu. Restul sunt acolo doar de poză, de butaforie.

Dezastrul însă abia de-acum începe să se vadă. În privinţa absorbţiei de fonduri europene lucrurile au intrat definitiv în gard. Am pus iremediabil cruce la aproximativ 7 mld. EUR. Atât de abruptă e situaţia încât însuşi Cioloş i-a cerut demisia fătucii ăleia care a stat precum pupăza din tei. Iar ca înlocuitor l-a propus pe un papiţoi macovist ale cărui performanţe întru prăbuşirea absorbţiei de fonduri le veţi constata rapid. O să vedeţi că am dreptate!

Şi mai urât arată lucrurile la Finanţe, minister condus de cuplul tragi-comic Dragu-Biriş. Încercând o fentă ieftină, cele două personaje au anunţat cu tobe şi trâmbiţe că au reuşit creşterea veniturilor cu 6%(YoY). Victoria celor doi croitoraşi a fost însă de scurtă durată întrucât fostul şef al ANAF, Gelu Diaconu, a demonstrat că, în realitate, victoria celor doi e un dezastru la scară. Toată creşterea anunţată se datorează exclusiv creşterii colectării cu 25%(YoY) din luna ianuarie 2016. În celelalte două luni – februarie şi martie – în ciuda creşterii susţinute a consumului, încasările s-au prăbuşit. În fapt, incompetenţa ridicată la rangul de politică oficială va face ca România să intre spre sfârşitul anului din nou în teritoriu negativ, iar un nou „ajutor” de la FMI va fi o nouă realitate a anului care urmează.

Singurele succese sunt înregistrate în ceea ce priveşte securitatea. Nu contează că Cioloş n-avea voie să dea ordonanţe de urgenţă în acest domeniu sensibil. A dat-o, cu binecuvântarea plăvanilor din umbră! Acum Coldea are voie să te-ascule şi-n cur, fără nicio justificare. Ciorduţa te poate acuza oricând că ai obţinut un folos de natură nepatrimonială pentru că ai mers pe stradă şi, uite-aşa, transformarea ţării într-o colonie penitenciară merge beton în linie dreaptă. Asta în paralel cu prăbuşirea economică necontrolată! Doar sunt chestiuni compatibile, iar exemplul Coreei de Nord ne demonstrează că merg uimitor de bine mână-n mână!

Atât de prost arată „Guvernul meu” încât nici măcar Iohannis nu-şi mai revendică paternitatea. Într-o declaraţie dată luni s-a comportat precum violatorul care, în faţa victimei borţoase, se jură plângând că n-a fost el. Păi cum bre n-ai fost matale? Nu ieşeai ţanţoş să spui că „a trebuit(sic!) să moară oameni…”. De ce te dai hăis, precum plăvanul şi ni te prezinţi lovit la umăr? Ori nu mai ţii minte? Întreab-o pe „instituţia prima doamnă”, poate-şi aduce ea aminte şi-ţi dă vreo poză cu genunchii pe care-i avea atunci. Sau, dacă nu merge, întreabă-l pe Coldea. Sigur are el vreo înregistrare, doar fiecare scenariu are nevoie de film!

Nu trebuie să fii geniu pentru a înţelege că lucrurile scârţâie din ţâţâni. Situaţia e gravă, altfel nu ieşea Iohannis în public pentru a-şi mugi gândurile. Dac-am fi într-o ţară normală, „ţâşti-bâşti”-Cioloş ar trebui să întocmească rapid rapid un raport care să se încheie cu „am fost un dobitoc şi-mi prezint demisia”. Însă noi suntem departe de normalitate. Cine ştie, dacă-şi pune mintea Coldea, iar scoate în stradă o duzină de agitatori de-ai lui Nicuşor Dan care să strige Jos Comunismul şi să-i ceară demisia lui Ponta.

Autor: Dan Diaconu

Sursa: Trenduri economice