Politică

Ciocoii vechi și… noi!

ciocoi-273x300Câţi dintre noi îşi mai aduc aminte de romanul cu acelaşi titlu al prozatorului Nicolae Filimon? Pentru cei care l-au uitat, sau pentru cei care nu l-au citit, îl recomand cu mare căldură… Citiţi-l, dragi români, citiţi-l ca pe o evanghelie, înainte de alegeri. Tema din acest roman este atât de actuală încât ai spune că este trasă la indigo. Aceleaşi personaje, aceleaşi caractere şi tipologii umane, numai că într-o altă eră, într-un alt timp. Este mai actual ca niciodată şi atât de ralist conturată, iar autorul a zugrăvit parvenitul şi arivistul… „ciocoiul cu anteriu şi cu călimări la brâu al timpilor fanariotici, până la ciocoiul cu frac şi cu mănuşi albe din zilele noastre”….

După ’89, un Dinu Păturică (eroul principal din roman) al zilelor noastre există peste tot, el este multiplicat de zeci de ori. Acest personaj se regăseşte mai cu seamă în politica noastră. Cum bine spunea N. Filimon, „Din opincar mare spătar…”, cu alte cuvinte, de la opincar la mare politician, la mare baron local!

În orice caz, sistemul politic actual a croit tipologia acestui parvenit şi arivsit, transformându-se într-o adevărată pepinieră a acestor inşi care au tranşat cu sânge rece naţiunea română, cu istoria şi cultura ei, aducând-o la un stadiu amorf, o formă fără fond… O enclavă a sistemului politico-mafiot! Ciocoiul, atât de bine descris în roman, este cel mai prezent în societate românească de azi, ipocrit, laș, orgolios, lacom, brutal până la barbarie şi deosebit de ambiţios în a-şi pune în aplicare planul de parvenire, de avansare pe scara socială, repede şi fără oprelişti. Ciocoiul politic de azi este identic cu personajul din roman, semănând, ca tipologie umană, ca două picături de apă. Să ne reamnitim şi de ciocoii noştri din ’89 şi până astăzi, nu de alta dar nu trebuie să ne uităm originile societăţii de azi!

Marian Vanghelie, Valeriu Zgonea, Elena Băsescu şi Elena Udrea, Gigi Becali, Gabriel Bivolaru, Mihai Ungureanu, Daniel Funeriu, Gabriel Oprea, Miron Mitrea, Radu Mazăre etc, etc… Mai trebuie adăugate şi cohortele de politruci din anturajul fiecărui preşedinte, Iliescu, Constantinescu şi Băsescu, care au ascuns duzini întregi de indivizi dubioşi şi care au reuşit să penetreze toate structurile instituţionale, devenind azi un etalon al organigramelor acestor instituţii, de la ultima primărie şi până la Preşedenţia României, ne-am pricopsit cu astfel de personaje, în funcţii chei, aplicându-se sloganul „Sau eşti ca noi, sau dispari…

Prin urmare, de ce ne mai mirăm de situaţia dezastruoasă a ţării, de genocidul naţiunii, când i-am lăsat pe aceşti indivizi să ne conducă, să ne subjuge?

Țara nu a fost dată, ţara a fost luată cu forţa de aceşti arivişti, parveniţi ai sistemului comunist şi securist din anii ’47 –’89, apoi şi cei de după ’90, de apostolii lui Stalin, sunt creaţiile fostului sistem perfecţionate până la extrem, apoi au aplicat strategia lor, cu precizie chirurgicală, operând la nivelul individului, prin manipulare şi dezinformare, iar rezultatul lor se vede şi astăzi. Avem un sistem mafiotic instituţionalizat, incult şi obedient, nişte inşi fără coloana vertrebrală, slinoşi cu ceafa lată, care deja au produs modificări dramatice la nivelul societăţi româneşti. Au creat, după chipul şi asemănarea lor, un specimen care poluează naţiunea şi instituţiile publice. Un specimen toxic care otrăveşte întreaga societate, un parazit ce îşi omoară propria gazdă, odată ajuns la maturitate!

Întrebarea este: ce facem acum? Vom susţine aceasi cohortă de parveniţi? Vom susţine, în continuare, acest sistem parazitar şi toxic, până la dispariţia noastră ca naţiune? Să nu uităm că, fie şi tacit, suntem complicii acestui sistem! Acum chiar şi tăcerea şi indiferența ne vor dăuna. Cale de mijloc nu există. Ori suntem pentru o schimbare radicală a sistemului ori vom accepta în continuare această situaţie fatidică! Odată găsit răspunsul la aceste întrebări, obligatoriu trebuie să punem în balanţă şi viitorul copiilor, copiilor noştri!

Suntem siguri că ne dorim nişte creaturi după chipul şi asemănarea LOR?!

Autor: Viorel Sandu

Sursa: Ziarul Natiunea

Despre autor

contribuitor

comentarii

Adauga un comentariu

  • O analiza pertinenta,o realitate care doare,iar noi cei multi nu avem nici o reactie,nu se intrezareste nici o zvagnire de demnitate.Multumiri dle.Sandu,pentru perseverenta dvs.in incercarea de a ne trezi.

  • Mda…,”comunistii e devina”, “capitalistii e buni”,parvenitismul este o regula pe plaiurile mioritice, de la vladica la opinca vor sa se pricopseasca peste zi.Pai sa o spunem pe aia dreapta la noi si “fruncia” a parvenit Carol I,un venetic,a carui avere la sosirea pe aceste meleaguri fu un geamantan plin cu zdrente,pus domn,uns apoi rege,ajuns in 1907 primul mosier al tari,a uitat ca pe sudoarea taranului ruman sa cladit coroana si averea sa,cand taranu a cerut paine in schimbul muncii sale,Carol I a uitat ca este rege peste un popor de tarani,si nu peste o adunatura de arendasi perciunati,ale cui interese a slujit majestatea sa,binenteles pe cele de clasa nu de stat,11000 de tarani ucisi,pentru ca indraznira sa ceara ce li se cuvenea,paine in schimbul muncii lor.

  • Ciocoiul din societatea romaneasca de azi, o mediocritate incalificabila, individ sadic, fara scrupule, libidinos, ipocrit, laș, orgolios, lacom, brutal până la barbarie, parsiv inascut, setat in creier (un creier odihnit, fara studii) numai pentru a-şi pune în aplicare planul de parvenire, de avansare pe scara socială, repede şi fără oprelişti, protejat pe fata de o sleahta de intelectuali (unii asa-zisi academicieni) corupti, perfizi in atitudine, fara caracter, fara viziune, imobilizati in propria decadere morala si incapacitate de iesire din mutism, din amorteala patologica a individului infrant fara a fi incercat macar sa lupte.