Politică

Chiriași în propria noastră țară

romania-totul-de-vanzare-1024x819Opțiunea pentru tolerarea aberațiilor din viața publică, această realitate socială alarmantă, are un preț deja imposibil de achitat.

Aparenta lipsă a mijloacelor de reacție, sub care se ascunde un mod de viață indus în zeci de ani, face loc unui oportunism care nu este altceva decât aplauzele asurzitoare de cândva. Lipsa de solidaritate din societate față de încălcarea principiilor, drepturilor sau legalității fundamentale face din România un loc al nimănui.

Cum s-ar putea creiona o viață politică responsabilă și empatică atâta vreme cât indiferența și cinismul din viețile cetățenilor au ajuns a fi complicata și misterioasa lor alchimie personală? Totalitarismul nu s-a putut instala cu atâta aplomb decât pe fondul unei degradări colective. Cei care caută răul în geopolitică, în atitudinea liderilor de partid sau chiar al lumii, ar trebui să- l observe, mai curând în propriul perimetru existențial.

Răul instalat în societatea românească triumfă prin compromisurile personale ale românilor. Pornind de la acestea, vom putea înțelege că nu există șanse pentru schimbare fără participarea individuală în ordinea moralei. Mecanismele politice, administrative, chiar pline de substanța legislativă care le animă sunt zero fără integritatea celor cărora li se adreseză. Avem legi făcute de roboți pentru roboți, în afara dezbaterii publice și a cenzurii societății. Omul, cetățeanul, acest subiect al unei deveniri și căutări permanente nu mai există, a ajuns o noțiune statistică. Interesele stringente ale contextului au ajuns eticheta unor posibile erezii. Nici justiția, nici administrația, nici instituțiile nu pot face pentru români mai mult decât ar reuși propriul lor demers direct. Avem o justiție care lucrează cu un probatoriu infestat de însăși drama unei prăbușiri morale din care aceasta face parte. Avem o administrație evident împotriva celor care o susțin direct și indirect, incapabilă să reformeze, fiind o sursă a dezintegrării demnității publice. Instituțiile au o fragilitate constituită tocmai din corupția internă pe care statutar sunt chemate să o limiteze și nu o pot face, din cauza primitivismului secular, decât încălcând democrația.

Resursele statului, care ar trebui să asigure suportul bunăstării generale și al dezvoltării, au destinații mai mult decât infracționale . Promisiunile guvernelor de până acum au fost simple temporizări pentru rezolvarea fraudelor unor grupuri lipsite de orice relief reprezentativ. Forța statului democratic, care va trebui pusă în mișcare, mai devreme sau mai târziu, nu poate, în condițiile actuale, să-i elimine tocmai pe cei care și-au făcut din propriile interese agende instituționale.
România a ajuns o țară în care dublul standard s-a generalizat drept baricadă a spectacolului imbecilizant. Organizarea piramidală, vădit în spirit neostalinist, adus la zi, face și desface regulile unei vieți tot mai marcate de o ideologie a subminării generale. Nu a fost greu, printr-o lipsă istorică de solidaritate cu suferința și tragediile istoriei recente, să se ajungă aici. Avem corupție peste tot, oriunde pot acționa părțile constitutive ale acestei infracțiuni naționale, însă aceasta este nota de plată a unei societăți care a fost manipulată să creadă în intervenția altora în rezolvarea propriilor ei probleme. Dezastrul României a ajuns un mecanism omologabil, una dintre marile prăbușiri ale tuturor componentelor public-privat din spațiul comunitar. Acest conflict surd, imposibil de oprit, este propus cu asiduitate drept sursă a întăririi statului și a clasei de operatori socio-economici.

Cetățenii României au ajuns chiriași în propria lor țară. Dacă nu toți se află în această situație, gradual situația se va generaliza. Nu este prea îndepărtat momentul în care li se va aduce la cunoștință consecința datoriilor istorice, în calitatea de giranți pe care au avut-o. Asistăm, drept ecou al neimplicării civice susținute, la externalizarea națiunii.

Autor: Ioan Vieru

Autor: Cotidianul