Politică

Cea mai controversata preocupare a elitei romanesti- EUGENISMUL

eugenismul2_268732Totul a inceput de la progresele uimitoare ale stiintei care au marcat secolul trecut si care au aprins, la nivel mondial, imagi­natia cercetatorilor, dar si a politicienilor preocupati sa contribuie la construirea unei lumi mai bune.

Romania a fost la randul ei conectata la valul de idei si experimente sociale care au avut ca rezultat atat schimbari pozitive remarcabile, dar si politici abominabile, indreptate impotriva unor grupuri de oameni, considerati „inferiori”. Statele Unite au fost o puternica sursa de inspiratie in domeniu pentru romani, pentru ca mai tarziu sa apara fascinatia pentru ideile eugeniste din fascismul german si italian. Plecand de la ideea de a imbunatati societatea, s-a ajuns la aberatii precum sterilizarea, deportarea sau exterminarea unor grupuri etnice.

Celebrul Constantin Parhon, dupa care este numit Institutul National de Endocrinologie din Romania, era un sustinator al sterilizarii pentru stoparea inmultirii celor cu gene „proaste”, numiti „disgenici”, si chiar a sterilizat ilegal un deviat sexual si doi epileptici.

„Popoarele cari au adoptat principiul asimilarei au disparut definitiv din istorie. Corcirea cu noroade inferioare le-a exterminat mai activ decat razboaele, epidemiile si cataclismele naturei la un loc”, scria una dintre cele mai importante reviste eugeniste din Romania, „Buletinul Eugenic si Biopolitic”, infiintata de Iuliu Moldovan, cercetator si fost ministru al Sanatatii in interbelic.

Consecintele negative ale eugenismului nu anuleaza insa reformele in domeniul sanatatii aduse de acesta, printre care campanii de vaccinare, lupta impotriva bolilor cu transmitere sexuala, adoptarea unei Legi a Sanatatii.

Daca universitatile vestice studiaza fenomenul de cateva decenii, despre eugenismul din Romania a inceput sa se vorbeasca pe la inceputul anilor 2000, cand o cercetatoare romana a publicat in strainatate o carte despre acesta.

In tara, discutiile despre eugenism au fost interzise in perioada comunista, fiindca era considerat o preocupare burgheza. Mai tarziu, istoriografia romaneasca a continuat sa taca.

Fenomenul a luat amploare in Romania o data cu crearea Romaniei mari, care a adus ­laolalta etnii diferite, dar si teama elitei ca specificul national e amenintat de aceasta diversitate. Eugenismul oferea o solutie: stabilea cine este romanul, apoi cine este amenintarea, pentru ca in final sa-i inmulteasca pe romanii „superiori” si sa-i elimine pe ceilalti.

Pentru eugenistii din Ardeal, puritatea etnica exista in cazul motilor din Romania. Asa ca antropologii le masurau acestora nasul, fata, gura, urechile si le comparau cu cele din alte regiu­ni ale tarii. „Din aceste date comparative reiese totusi o mica diferenta, in sensul ca motii au urechea ceva mai mare ca ­romanii din Transilvania in general. Gura la moti in general variaza in limite mari, predominand insa gura mica”, erau concluziile a luni de studiu pe teren si masuratori pentru a ­gasi esenta romanului. Miza era mare, fiindca se credea ca supravietuirea unei natiuni tine de pastrarea puritatii neamului si de inmultirea oamenilor superiori. „Avem datoria sa ne mai ocupam si de reromanizarea tuturor locuitorilor cari din cauza vitregiei timpurilor si a dominatiunii trecute si-au instrainat limba, cultura si portul. Statul se va ocupa si de colonizarea romanilor, cari peste granitele tarii sunt supusi desnationalizarii. Favorizarea asezarii lor in tara este o datorie etnica”, scria un alt specialist in „Buletinul Eugenic si Biopolitic” din 1938.

Pe langa masuratorile antropologice de la sate, la orase se studia coeficientul de inteligenta in scoli si la toate clasele sociale. „Paralel cu cresterea coeficientului de inteligenta si cu desvoltarea profesiunii, scade media copiilor (…). Corelajia aceasta negativa (…) a impus concluzia bine cunoscuta astazi ca civilizatia europeana e grav amenintata. Astfel ne dam seama intr’o anumita masura si de pasii enormi pe care ii face pro portia disgenicilor”, era concluzia studiilor vremii, care propuneau ca solutie „eliminarea din societate a elementelor daunatoare societatii in general si in special neamului dominant”. Curatarea societatii era facuta prin „masurile de eugenie”, care puteau fi de doua tipuri. Pe de o parte, se vorbea de „difuziunea eugeniei in mod lent”, prin educatie si constientizare. Este perioada in care au fost introduse testele prenuptiale de sanatate si interzicerea casatoriei in cazul anumitor boli.

Pe de alta parte, se propuneau „masurile imediate”, adica „segregare, sterilizare sau castrare. Prin segregare se urmareste izolarea elementelor disgenice din mijlocul societatii, prin sterilizare li se ridica acestora posibilitaiea de procreare, iar prin castrare se previne si raportul sexual”. Acestea din urma erau considerate masurile cu adevarat „revolutionare” si eficiente, asa ca eugenistii voiau sa le vada introduse in legislatia tarii. Presiunile asupra guvernului erau facute individual, prin personalitati marcante ale vremii, sau colectiv, prin societatile de eugenie – pana in 1939 existau deja 5 societati de eugenie in Romania, a caror activi­tate varia de la popularizarea subiectului la presiuni politice facute pentru introducerea unor legi. Eugenistii romani ocupau functii importante in societate. In jurul anilor ’40, Sabin Manuila, celebru demograf, directorul Institutului de Statistica din Bucuresti, un eugenist convins, spunea ca evreii si romii sunt principalele probleme ale societatii romanesti si propunea ca acestia sa fie sterilizati. Manuila conducea Sectia de Antropologie si Eugenie in cadrul Institutului Social Roman, creata de celebrul sociolog Dimitrie Gusti, dupa cum scrie Maria Bucur in cartea sa. Tot de acolo aflam ca sub ­Carol al II-lea a fost infiintata Societatea Romana Regala de Eugenie.

C.I. Parhon si sterilizarile din Romania

„Nu a existat medic, antropolog sau sociolog in Romania care sa nu fi scris cate ceva despre eugenism”, spune Marius Turda, profesor la Oxford Brookes University si directorul Institutului Cantemir de la Universitatea Oxford din Anglia. Marius Turda a plecat la studii in strainatate pe la sfarsitul anilor ’90. A ­urmat cursurile unor universitati celebre si a ales o cariera in mediul academic: in 2003 ocupa postul de profesor la University College London (UCL). Mai tarziu s-a mutat de acolo si a infiintat o retea internationala de ­cercetare a istoriei eugenismului si a rasismului in Europa Centrala si de Est.

A publicat si editat numeroase studii despre eugenismul din Europa de Sud, Estica si Centrala. Intr-unul dintre aceste studii trateaza problema sterilizarilor din Romania. “In timp ce cazurile din Europa de Vest, America de Nord si Latina sunt foarte bine documentate, putine se cunosc despre cele din tarile Europei de Est”, scria acesta in cercetarea sa din 2009. Descoperirile lui Marius Turda arata ca preocuparile pentru sterilizare aveau o amploare cu mult mai mare decat reiesea din majoritatea studiilor publicate pana atunci in Romania.

Spre exemplu, in jurul anilor ’30 avea loc un experiment social in orasul Tarnaveni (pe vremea aceea Diciosanmartin). Un important psiholog, Mares Cahane, studia cei aproape 130 de bolnavi mental din centrul special de acolo. Specificul centrului era ca bolnavii puteau sa plece si sa interactioneze cu alti locuitori. Pe de o parte, in felul asta bolnavii puteau ajuta la muncile gospodaresti. Pe de alta parte, libertatea insemna ca isi pot transmite mai departe genele „proaste”. Cahane credea ca sterilizarea este solutia.

In 1931 se organiza la Tarnaveni Congresul national de neurologie, psihologie si endocrinologie. Sub patronajul lui C.I. Parhon, unii dintre cei mai importanti medici din Romania dezbateau tema sterilizarii. Cahane tine un discurs motivant in care da ca exemplu sterilizarile facute chiar de Parhon asupra unui deviat sexual si a doi bolnavi mental. La finalul conferintei, participantii trimit un document catre Ministerul Sanatatii in care cer sa fie legalizate sterilizarile bolnavilor psihic.

Acest lucru nu se va intampla, iar procedurile raman ilegale in Romania, spre deosebire de SUA, un model invocat constant de eugenistii romani. Cu toate acestea, preocuparile pentru sterilizarile eugenice sunt la fel de intense aici ca in tarile in care acestea erau legale, atrage atentia Marius Turda. Iar aceste idei „nu si-au atins punctul culminat in sterilizarea bolnavilor mental, ci in deportarile evreilor si ale populatiei roma”, incheie cercetatorul.

Sursa: Art& Culture