Archive for Mai, 2010
Solutii, solutii, solutii
Solutia buna, in acest moment, ar fi scaderea taxelor, impozitelor sau a contributiilor sociale. Din pacate, Romania nu isi permite acest lucru, pentru ca plateste factura pentru risipa pe care a facut-o in anii de crestere economica.
Una dintre observatiile fundamentale care mi se aduc de catre stimabilii cititori ai articolelor pe care le scriu pentru aceasta publicatie electronica (cititori carora, de altfel, le multumesc pe aceasta cale pentru timpul si interesul pe care le aloca citirii textelor subsemnatului si trimiterii mesajelor) este aceea ca nu ofer solutii problemelor economice despre care scriu.
Urmarind publicatiile specializate, am observat ca, in ultima perioada, a devenit tot mai pregnanta dorinta cititorilor de a gasi solutii si mai putin constatari ale starii de fapt.
Cu cat criza economica a crescut in intensitate, cu atat cautarea solutiilor a ajuns la mare pret.
Solutiile la problemele crizei au devenit un fel de sport national. Fiecare, cu nivelul sau de intelegere sau de cunostinte, incearca sa gaseasca o solutie viabila pentru criza. In taxi, in autobuz, asteptand la rand pentru achitarea cumparaturilor, toata lumea cauta solutii.
La randul lor, partidele politice, sindicatele, organizatiile neguvernamentale au avansat deja liste substantiale cu solutii. Fiecare, in functie de experienta, de propriul interes sau, pur si simplu, din subiectivism, avanseaza solutii.
Suntem intr-o obsesie nationala de alergare dupa solutii alternative fata de cele propuse de guvern, fapt absolut de inteles.
Solutiile serioase ar trebui insa sa se fundamenteze macar pe trei tipuri de argumente: experienta internationala asemanatoare, analiza de impact, care sa contina efectele pozitive si pe cele negative care apar asupra bugetului de stat si un grad cat mai mare de obiectivitate, astfel incat solutiile propuse sa fie, pe cat posibil, neutre pentru mediul economic romanesc si pentru diferitii actori din economie.
Este destul de clar ca decizia guvernului Boc nu a respectat aproape nici o conditie dintre cele de mai sus, in primul rand, pentru ca decizia a fost luata pe nepusa masa.
Adica, pana la sosirea, in luna mai, a delegatiei Fondului Monetar International (FMI) si a Comisiei Europene, guvernul transmitea mesaje linistitoare. Se vorbea despre iesirea din recesiune in a doua jumatate a anului, iar executia bugetara pe primul trimestru al acestui an indica faptul ca Romania se afla in graficul convenit cu FMI in ceea ce priveste nivelul deficitului bugetar.
Si, atunci, ce s-a putut intampla atat de dramatic la monitorizarea trimestriala a FMI? Probabil ca un lucru esential: specialistii FMI au constatat ca bugetul este construit pe baze nerealiste.
Mai precis, cresterea economica a devenit scadere, veniturile estimate vor fi mai mici (avem in acest sens macar un singur exemplu, incasarea creantei bugetare, de 600 milioane euro, in contul obligatiunilor Rompetrol, a devenit incerta), iar cheltuielile mai mari (bugetul de stat datoreaza agentilor economici sume importante in contul rambursarii TVA).
Este posibil sa se fi luat in calcul si faptul ca, in aceste zile, Comisia Europeana pregateste o directiva prin care sa oblige statele europene sa rezolve problema platilor intarziate. Si, astfel, calculele refacute au aruncat defictul bugetar din zona convenita cu FMI, de 6% din PIB, la 9% din PIB.
Solutia guvernului Boc (ne intoarcem la solutii) a fost sa taie, pur si simplu, 3% din cheltuielile bugetare. Fara analiza de impact, fara prea multe analogii cu experientele tarilor europene si, mai grav, fara a negocia solid cu FMI.
Fara nici o indoiala, solutia guvernului Boc (taierea salariilor, pensiilor si subventiilor) nu este nici pe departe cea mai buna. Vestea proasta, insa, abia acum urmeaza. Pe termen scurt, pentru economia romaneasca, nu exista nici o solutie buna.
Experienta tarilor europene care au aplicat deja o serie de masuri de austeritate arata ca nu exista decat trei variante: scaderea cheltuielilor, majorarea veniturilor prin cresterea taxelor si impozitelor sau o combinatie intre cele doua metode, dozajul mixului fiind diferit de la tara la tara.
Foarte firav, vedem si curajul de a lua masuri anticiclice, adica de a face ceea ce scrie la manual: reducerea taxelor, impozitelor sau contributiilor sociale.
Criza deficitelor si criza datoriilor au lovit Europa si nimeni nu are astazi curajul de a risca masurile despre care se scrie in manuale.
Exceptia este Letonia care a incercat timid sa ia o masura anticiclica, scazand impozitul pe venit de la 25% la 23%.
La fel de adevarat este ca prea putine economii isi pot permite cu adevarat luxul de a lua masuri anticiclice, dintr-un motiv simplu: in anii de crestere economica au risipit, in loc sa acumuleze. Este exact situatia Romaniei care acum poate regreta amarnic faptul ca in anii de crestere economica (in special in ultimii trei-patru ani) nu a avut excedent bugetar care, acum, i-ar fi permis sa ia si o serie de masuri anticiclice.
Solutiile pe care le-au gasit pana in prezent tarile europene sunt, in esenta, aceleasi sau, mai precis, sunt variatiuni pe aceleasi teme. Grecia va mari TVA de la 21% la 23% si va creste accizele pe tutun, alcool si carburanti cu 10%.
Dar Grecia are un deficit bugetar de 13,7% din PIB. Guvernul spaniol, confruntat cu un deficit bugetar de 11,2% din PIB, va majora TVA, va cere administratiilor locale sa faca economii de 1,2 miliarde euro si va reduce salariile bugetarilor cu 5%.
Portugalia are un deficit bugetar de 8,3 % din PIB si o datorie publica de 84% din PIB si a decis, deocamdata, inghetarea salariilor si oprirea unor investitii publice de anvergura. In Irlanda, salariile bugetarilor s-au redus intre 5% si 15%, iar Italia, cu o datorie publica de 115% din PIB, se pregateste si ea de austeritate.
Diferenta importanta intre unele solutii europene si cele ale guvernului Boc este aceea ca primele au luat in calcul, chiar si partial, reluarea procesului de crestere economica.
Solutii, solutii, solutii.
Toata lumea cauta solutii. Doua lucruri sunt insa clare: nu exista o solutie pe placul tuturor si nu exista solutii “bune”, ci poate doar o solutie optima. Decizia in privinta pachetului de solutii apartine guvernului.
Indiferent cat a incercat Executivul sa imparta povara cu Consiliul Economic si Social sau cu unele organizatii neguvernamentale, decizia ii apartine. Si, de asemenea, responsabilitatea.
Din pacate, nu se intrevede nici o solutie “buna”. Singura solutie “buna” este cea care conduce la crestere economica, dar ea lipseste cu desavarsire din pachetul aplicat de guvernul Boc.
Constantin Rudnitchi
sursa: bloombiz.ro
Related Posts: |
 |
Un pact cu diavolul Ieri, atat pentru Grecia, cat si pentru intreaga Uniune Europeana, criza economica s-a transformat definitiv si irevocabil intr-o criza sociala si politica.... |
 |
Solutii in care nici (ei) nu cred Institutiile decizionale ne-au livrat povestea cu imprumutul salvator de la FMI si CE si continua sa o faca, asezonand-o cu un optimism desantat, dar fara... |
|
Pretul politizarii absolute De peste 20 de ani, institutiile statului continua sa se decredibilizeze accentuat. Valurile de pedeserizare, cederizare, liberalizare si, mai nou, democrato-liberalizare... |
Cine sunt bogatii?
Masurile de austeritate lovesc aspru in salariati si pensionari, pana la cele mai mici venituri, iar de la interventia, de uz intern (in Franta natala), a sefului FMI intrebarea pluteste in aer: nu era mai bine sa-i fi impozitat pe bogati, dupa cum pretinde Domnique Strauss-Kahn ca ar fi propus guvernului de la Bucuresti?
Intr-o tara ca aceea a sefului FMI, Franta adica, raspunsul e mai usor de dat si el tine strict de orientarea politica a celui care il da. Stanga zice da, dreapta zice nu. La fel in orice societate occientala asezata, bine stratificata pe clase sociale si cu un nivel de trai mediu decent.
In Romania, situatia este cu mult mai complicata, pentru ca inainte de a da raspunsul, avem de trecut peste o prima si grea intrebare: cine sunt bogatii?
Bogatii sunt Tiriac, Patriciu, Videanu sau Becali, asa cum ar fi considerati si in Franta, sau bogati sunt si cei care au un venit lunar de una doua mii de euro, fabulos din perspectiva celor care castiga lunar una, doua sute de euro? Cu alte cuvinte includem in bogati si fragila clasa medie?
Avand in vedere ca foarte multi romani, daca nu chiar majoritatea, sunt saraci, raspunsul i-ar putea viza si pe cei care, conform standardelor occidentale, de abia daca sunt condierati la limita traiului cu adevarat decent. PSD a prins momentul si a avansat ideea impozitului progresiv, cu prima treapta de diferentiere la un venit de 3.000 de lei. Este populist, dar profund gresit.
Daca cineva impinge inainte economia, prin consum si investitie, aceasta este clasa medie. Fara ea nu este de conceput o evolutie a societatii romanesti, pentru ca este aberant sa doresti o nivelare in jos atunci cand tinzi spre standardele UE. Ei bine, daca ar fi fost lovita in plin, clasa medie fie ar fi saracit, cu falimente in lant, cu pierderi de case si masini luate pe credit si o cadere drastica a consumului, fie ar fi intrat la negru. Niciuna dintre variante nu ar avea cum sa avantajeze Romania.
Normal ar fi sa ne referim la bogati in sensul consacrat in UE. Dar acestia, dupa cum spunea si Sebastian Vladescu, sunt, oficial, foarte putini si jumulirea lor, la sange sa fie, nu ar da decat satisfactie publica, pentru ca in materie de compensare a deficitului nici macar nu s-ar simti.
Cei mai multi dintr autenticii bogati nu sunt la vedere, avand averile si veniturile bine camuflate. Iata de ce ANI era foarte importanta si iata de ce atatia oameni, mai ales de prin clasa politica, n-au avut liniste pana cand nu au sufocat-o. Aceasta institutie ar fi luat la puricat averile si interesele cu misiunea de a scoate la suprafata bogatia nedeclarata si, eventual, ilicita.
Dar sa ne limitam la averile aflate la suprafata, cum poate fi, practic, impozitata bogatia? Doar nu va imaginati ca acesti bogati au salarii lunare fabuloase. Cei mai multi cheltuiesc aproape totul ,,pe firma”. Mugurel Surupaceanu a avansat impozitarea averilor. Daca au fost obtinute legal au fost deja impozitate si poarta in continuare tot felul de impozite. Daca au fost obtinute ilegal, ne intoarcem la nevoia de ANI si la legea penala.
Desigur, in Romania exista prezumtia, in mare masura justificata, ca oamenii bogati sunt niste hoti. Dar o tara care-si intocmeste legislatia plecand de la aceasta prezumtie consacra, practic, falimentul legii. Asadar, populismele, chiar daca suna bine nu ar aduce niciun beneficiu, decat, eventual iluzoriu, pe termen foarte scurt, pana la dezmeticirea celor vizati.
In pofida demonizarii ei, cota unica este un lucru bun, iar dovada sta in cifre. De la introducerea ei, colectarea a crescut semnificativ, dar nu suficient pentru a acoperi majorarea galopanta a cheltuielilor. La cheltuieli e buba, nu la cota unica.
Cota unica nu inseamna impozit unic, pentru ca el este, de fapt, foarte bine diferentiat in functie de venituri. Cat reprezinta 16% din 1.000 de lei si cat reprezinta 16% din 10.000 de lei? Atat doar ca acest procent unic, este unul dintre putinele stimulente pentru angajati si angajatori sa mentina veniturile la suprafata, iar o evolutie inversa ar fi cu adevarat dramatica.
sursa: ziare.com
Related Posts: |
|
Taxa pe disperare si populism "Ideea unei taxe pe averile mari este vehiculata si poate viitorul proiect privind taxarea va include si un capitol privind impozitarea averilor mari".... |
|
Inceputul marii prabusiri a Europei Evenimentele actuale din Grecia reprezinta inceputul marii prabusiri a utopiilor care polueaza - politic, economic, cultural - Europa de peste 40 de... |
|
Seful FMI despre Planul Mondial: “Pot sa apara revolutii ca-n Egipt si-n alte tari!” |
Forbes: Clasa de mijloc, la limita sărăciei
După ce reuşise să se formeze cu greu, pătura de mijloc se află în pericolul dezintegrării. Măsurile economice luate de guvern, lipsa oricărei perspective şi degradarea nivelului de trai apropie clasa medie de limita de jos a piramidei sociale şi o împing spre emigrare.
Scăderea salariilor bugetarilor de la 1 iunie cu 25% şi a pensiilor cu 15% se va răsfrânge asupra clasei de mijloc. Veniturile mai mici ale populaţiei atrag, de la sine, un consum mai mic şi deci o scădere a activităţii în mediul privat.
„Prevăd că măsurile luate, aparent doar la nivelul bugetarilor şi al pensionarilor, vor duce la dispariţia multor întreprinderi mici şi mijlocii,pentru că nu vor mai avea mediul în care să funcţioneze”, consideră profesorul de economie Mircea Coşea.
În plus, fără un sprijin intern, micii întreprinzători vor fi şi mai vulnerabili în competiţia de pe piaţa europeană. La toate acestea se adaugă şi anunţata reducere a indemnizaţiei pentru creşterea copilului, care loveşte tot în clasa de mijloc, „costul copilului” fiind cel mai puternic resimţit la mijlocul piramidei sociale.
Economia şi implicit clasa de mijloc au crescut pe creditare şi consum şi s-au prăbuşit când cele două segmente nu au mai funcţionat. Diminuarea salariilor, reducerea numărului de angajaţi cu aproximativ un milion în ultimii doi ani şi creşterea ratei şomajului la 8,4% au dus la o scădere a consumului populaţiei cu 8,3% în 2009. Asta după ce, un an mai devreme, înregistrase o creştere de 6,1%.
SCHIMBĂRI SOCIALE
Analizate în detaliu, toate aceste măsuri economice luate sau anunţate de guvern în ultima perioadă lovesc în fiecare dintre categoriile profesionale ale acestei clase de mijloc, distrugându-le statutul social şi ceea ce reuşiseră să acumuleze până acum.
Reducerea salariilor bugetarilor loveşte în primul rând în educaţie, sănătate şi administraţie, sectoare indispensabile oricărei societăţi. „Măsurile atacă, fără discriminare, în cei care sunt coloana vertebrală a oricărui stat”, spune Mircea Coşea. Urmările? Vom asista la o egalizare în jos a veniturilor majorităţii şi apropierea clasei de mijloc tot mai mult de baza piramidei sociale.
Un alt efect social, la fel de important, este migraţia. Cei care pleacă din motive economice provin, de obicei, din sectorul bugetar: medici, profesori sau învăţători. Numărul cererilor de certificare a studiilor înregistrate la Colegiul Medicilor din România a crescut spectaculos. De la 1.410 solicitări în 2009, numărul acestora a urcat la 4.700 în primele patru luni ale acestui an. Ceea ce înseamnă că 10% din totalul medicilor au ales să plece din ţară.
PUNCT ŞI DE LA CAPĂT
Criza a accentuat doar starea de fapt a economiei şi a societăţii. Pentru că România avea, oricum, o structură economică ce s-a dovedit perdantă. Este o structură de tip colonial, explică Mircea Coşea, în care nu există capital naţional, care este orientată excesiv spre o singură sursă de comerţ şi care nu poate trăi din resurse proprii.
Economia este dependentă de exterior în proporţie de 70% şi a involuat, pentru că nu a făcut decât să lucreze sub contract pentru firmele occidentale în loc să îşi dezvolte produsele şi serviciile prin cercetare proprie.
România are nevoie, prin urmare, de o strategie pe termen lung, diferită de tot ceea ce s-a încercat până acum. Iar schimbarea nu poate fi gândită şi implementată decât de clasa de mijloc. Pentru ca membrii acestei clase să îşi exercite puterea este nevoie, în primul rând, de un mediu bazat pe valoare, profesionalism şi recunoaşterea statutului profesional.
PUTEREA DE CUMPĂRARE
Criza economică şi diminuarea salariilor în special în sectorul privat au adus în 2009 o scădere a puterii de cumpărare cu peste 3 procente faţă de 2006. Situaţia s-a înrăutăţit dramatic în primele patru luni ale acestui an, când aceasta s-a redus cu peste 40%.
Andreea Iatagan,Lidia Focşan
sursa: adevarul.ro
Related Posts: |
|
Ultimul atac asupra mediului privat Mult trambitata lege unica de salarizare a bugetarilor se pare ca va fi ultimul atac asupra mediului privat. Spun ultimul fiindca nu cred ca mediul privat... |
|
Sfârşitul capitalismului? Profetul crizei spune că lumea va fi cuprinsă de revolte Revoltele care au afectat Orientul Mjlociu şi Marea Britanie se vor extinde atât în ţările cu economii dezvoltate cât şi în cele emergente, afirmă... |
|
Oala sub presiune sta sa explodeze Partea cu adevarat pozitiva a procesului de privatizare din Romania a fost trecerea a mai bine de 75% din populatia activa in mediul privat cu “arme... |
”Dacă nu murim, o s-o ducem prost”
Este o vorbă de duh, spusă cu năduf, din bătrâni. Am auzit-o astăzi de la un bătrân care o ştia de la tatăl său. “În ‘57, taică-meu mi-a zis: «Dacă nu murim, o s-o ducem prost», pe când comuniştii începuseră să-şi bată joc de noi”, îşi aducea aminte bătrânul. Cât de bine se potriveşte această vorbă după 60 de ani. “Cu cât înaintăm, de la an la an, ne creşte dorul vremurilor trecute. «Ce bine era înainte», ajungem să spunem de la an la an”, îmi spunea bătrânul. Mă îngrozeşte gândul că acest bătrân ar putea avea dreptate. Mi-a spus povestea cu tatăl său şi cu această vorbă de duh în momentul în care eu am făcut constatarea că o să murim de foame, la propriu, dacă va continua aşa toată situaţia asta critică din ţară. Nu sunt foarte sigur de constatarea asta a mea, dar totuşi mă îngrozeşte gândul că vom ajunge să nu mai avem după ce bea apă. Mă gândesc terifiat că 90% din populaţia muncitoare are credite la bănci, că mulţi au copii, că mulţi sunt bolnavi, că mulţi stau în garsoniere închiriate şi foarte mulţi sunt bătrâni care au dat bani la stat să-şi asigure un sfârşit decent. Şi stau şi mă întreb: după tăierea salariilor, după mărirea taxelor, după scumpirea unor tarife (lucruri care sunt legate într-un lanţ firesc), oamenii ăştia cu ce îşi mai plătesc creditele, cu ce îşi mai achită întreţinerea sau/şi chiria, ce le mai dau de mâncare copiilor, cu ce se mai tratează de boli, cu ce îşi mai plătesc bătrânii înmormântarea? De unde atâţia bani? Şi din întrebările astea mi se înfiripă în mintea împietrită o altă întrebare pe care îmi vine s-o strig în gura mare: dar voi, ăştia care tăiaţi, de unde aveţi, fraţilor, atâţia bani?
I-aţi furat sau i-aţi câştigat? Dacă i-aţi câştigat, pe spatele cui i-aţi câştigat, făcând afaceri şi sugând cu firmele voastre de la stat? Nu tot pe munca noastră? Îndrăznesc să-l parafrazez pe Marin Preda, de fapt pe Ilie Moromete care i se adresa ameninţător şi plin de obidă fiului său: ”Nenorociţilor ce sunteţi şi lacomilor, bolnavilor după avere”. Nu vă mai ajunge, aş adăuga.
ANDI TOPALĂ
sursa: puterea.ro
Related Posts: |
|
Lectia lui Kelemen Hunor catre unii circari romani Ministrul Culturii, Kelemen Hunor, a dat o lectie scurta catorva parlamentari pierduti in organizarea circului pe care se pregatesc sa il ofere romanilor... |
|
OAMENI BUNI! “AVEM TIMP PENTRU TOATE”! Ni s-a spus in repetate rinduri, ca noi, romanii am fi niste “timpiti” si ca nu invatam nimic din “intelepciunea” strainilor. Dar nu-i nimic. Vom... |
|
Sa murim bine! In "Discursul Marelui Inchizitor" din romanul "Fratii Karamazov", al lui Feodor Mihailovici Dostoievski, omul este descris ca o fiinta slaba, cu dorinte... |
Jos capitalismul!
Cauza crizei este foamea de voturi a politicienilor, şi nu lăcomia bancherilor, simpli executanţi.
Cuvintele unui orator şi filosof inflamează Senatul: „bugetul trebuie echilibrat. Tezaurul trebuie reaprovizionat. Datoria publică trebuie micşorată. Aroganţa funcţionarilor publici trebuie moderată şi controlată…Oamenii trebuie să înveţe din nou să muncească în loc să trăiască pe spinarea statului”. Frazele acestea au fost rostite de consulul Marcus Tullius Cicero (106 îen - 43 îen) în faţa Senatului roman. Nu redescoperim roata. Statul din lumea antică sau cea modernă are aceleaşi hibe. Ne place să credem că le identificăm şi vindecăm noi. Aiurea! Sofisticările moderne (pentru care se iau şi Nobeluri) nu sunt decât zorzoane, ca în barocul târziu. Pun volănaşe unor idei vechi, simple şi, deci, esenţiale.
Ca să-i apere de prădători, feudalii din castelul de pe deal luau zeciuială ţăranilor din produsele pământului. Statul modern a inventat cu mult mai multe servicii care pasămite n-ar putea să fie oferite oamenilor prin piaţă. Aşa s-au născut complicate reglementări cu scopul implicit de a hrăni statul, autonom faţă de voinţa contribuabililor. Cel mai perfect dintre instrumentele slabe cu care cetăţeanul se poate apăra de lăcomia statului este democraţia. Ea are drept scop ultim protecţia indivizilor şi a minorităţilor. O logică banditească o transformă uneori în domnia majorităţii. Din interes electoral începe haiducia statului. Hotărâri arbitrare ale birocraţilor şi ale politicienilor redistribuie ceea ce oamenii produc. După împărţirea continentului în două blocuri, sub presiunea totalitarismului estic, politicienii din Vest au produs cu frenezie tot felul de sisteme de redistribuţie socială. Tradiţia politică a continuat şi după căderea comunismului.
Dacă în SUA „New Deal-ul” lui Roosevelt a încurajat traiul pe datorie al cetăţeanului ca metodă de control social, în Europa nu numai cetăţeanul, dar şi statele s-au îndatorat în numele cuceririlor sociale. Fenomenul accelerat de boomul economic al ultimilor 10 ani a dus la criza actuală. Cauza ei este foamea de voturi a politicienilor, şi nu lăcomia bancherilor, simpli executanţi.
Tot demagogia populistă propagă azi ideea că putregaiul sistemului financiar trebuie de urgenţă eliminat prin reglementare. Cine poate face asta? Politicienii aleşi în parlamente pe criterii de telegenie şi cu banii sponsorilor? Birocraţiile cancerizate ale statului social? Oameni care nu şi-au asumat niciun risc niciodată, nu au semnat o factură şi nu au plătit un salariu din banii lor? Să fim serioşi! Şi apoi, ce să reglementeze? A controla scurgerea capitalurilor în lumea largă e o idee la fel de creaţă ca şi cea că ai putea legifera circuitul apei în natură. Apoi, de ce să reglementezi când astăzi banii se îndreaptă într-acolo unde climatul pare mai profitabil şi mai stabil. Din pragmatism, pe termen scurt, finanţează de exemplu, capitalismul de stat chinez. Şi astfel, comuniştii stau pe un asemenea sac de bani încât o simplă declaraţie politică lansată ieri la Beijing face ca euro să scoată capul şi să mai ia o gură de aer. Capitalurile se îndreaptă către cei care ştiu să creeze imagine. Cei care se bat ca ţiganii la şatră şi îşi bocesc nenorocirea ca babele, nu au nici cea mai mică şansă.
Când eşti slab, te poţi arăta puternic doar recunoscându-ţi greşelile şi încercând să le corectezi. Dacă furi banii oamenilor, micşorându-le veniturile şi lovindu-i în impozite, resursele financiare te vor ocoli. Este exact ceea ce noi facem acum. Ne tăiem energic craca de sub picioare şi cu vajnică credinţă revoluţionară îndemnăm la lupta de clasă. Lenin învăţase tot din istorie că duşmanul trebuie personificat. Porniţi înainte, tovarăşi! Oligarhii şi mogulii dacă nu ar fi, noi am prospera! Cât despre soluţii alternative am tot vorbit degeaba. Putem economisi, doar fiind deştepţi şi creativi, zeci de miliarde pe an, putem atrage alte zeci de miliarde creând oportunităţi de investiţie. Nu contează. Politic, conflictul e mai eficient.
Trăim într-un veşnic parastas al gloriei străbunilor, dar nu înţelegem istoria. Uniţi în cuget şi în muget îi fugărim pe cei care ne-ar putea salva. Bietul Cicero, în conflict cu Marc Antoniu, a fost ucis în reşedinţa lui, iar mâna dreaptă, cea cu care scria, tăiată şi adusă drept trofeu în Senat. Omorâţi pragmatismul, slăviţi puterea, jos capitalismul!
Dinu Patriciu
sursa: adevarul.ro
Related Posts: |
|
Adevaruri simple despre datorii „Bugetul trebuie echilibrat. Tezaurul trebuie reaprovizionat. Datoria publica trebuie micsorata. Aroganta functionarilor publici trebuie moderata si... |
|
O utopie: statul salvator „Nu se poate să mă lase aşa, pe drumuri! Dacă rămân fără serviciu, pentru că se restructurează postul, să-mi dea măcar altceva de lucru,... |
|
Comunism hipercaloric sau capitalism sălbatec? Iată, preşedintele şi poporul său au ajuns la opinii diametral opuse – dar la fel de eronate! Dacă punem faţă în faţă rezultatele unui foarte... |
PROGRAMUL ULTIMA SPAGA
Moţiunea de cenzură a cetăţeanului român
Articol unic: Se reduce cu 25% sărăcia prin reducerea 100% a guvernului actual!
Programul “Ultima Şpagă” este o manifestare a cetatenilor liberi prin care îşi exprimă dezaprobarea faţă de incompetenţa, corupţia şi cinismul guvernului Boc-Udrea condus de premierul Traian Băsescu. Prin această acţiune le oferim guvernanţilor ultima şpaga şi îi poftim să ne părăsească.
AJUNGE!
Îi invităm pe toţi cetăţenii liberi ai tarii acesteia ca VINERI 28 MAI 2010 ora 18.00 să depună o monedă de 10 bani pe trotuarul din faţa clădirii Guvernului Romaniei şi a Prefecturilor judeţene. Haideţi să le dăm ultima şpagă şi apoi să ne lase în pace!
NE-AM SĂTURAT:
- să suferim noi ca să prospere ei;
- să fim întărâtaţi unii împotriva celorlalţi, cultivându-ne ura, într-o ţară cu o religie a iubirii;
- să inchidem ochii la incompetenţă, corupţie şi dezgustul guvernului faţă de propriul popor;
- să ne vedem părinţii, bunicii şi prietenii plângând în faţa alimentarelor;
- să vedem profesori, medici, funcţionari publici tânjind în faţa galantarelor din supermarket;
- să fim stropiţi de limuzinele scumpe ale unor analfabeţi ale căror unice calităţi sunt lipsa de cultură şi instrucţie şi apropierea de banul public.
Îi rugăm pe toţi cei care împărtăşesc aceste credinţe ale noastre să se alăture demersului nostru. Rugăm mass-media, partidele politice, organizaţiile civice şi sindicale să se alăture demersului nostru.
E timpul ca acest guvern să plece împreună cu primul său ministru. E deja ceasul al doisprezecelea.
Mămăliga nu mai trebuie să explodeze încă o dată.
Related Posts: |
|
Bursierii Guvernului României, bursierii nimănui Programul Bursa Specială „Guvernul României” (BSGR), în care statul a investit peste 6 milioane de euro, este practic blocat de un an de zile, pentru... |
|
Programul “Mită pentru naţiune” Februarie 1990. Liderii emanaţi Ion Iliescu şi Petre Roman hotărăsc să fie daţi populaţiei banii luaţi de la ea de Ceauşescu sub formă de "părţi... |
|
Ultima sansa pentru Romania In ceasul al 12-lea, actuala putere se arata dispusa sa se angajeze la masuri concrete de redresare economica. Traian Basescu a anuntat singurele masuri... |
Spre socialism cu toate motoarele înainte!
Pe zi ce trece actualii guvernanţi îşi dau arama pe faţă şi scot la iveală modul lor de a gândi funcţionarea economiei. Atunci când am ieşit oficial din comunism prin sacrificiul unor oameni de ispravă, am crezut cu toţii căabuzurile, atentatele la proprietatea noastră în numele interesului naţional sau intervenţia planificatorului central în economie vor dispărea. Din păcate nu a fost aşa.
Romania a intrat rapid pe mâna unor oameni formaţi la şcolile de gândire socialistă, oameni cu vederi puternic de stânga, ascunşi sub mantia liberalismului, incapabili să observe virtuţiile sau avantajele absolute ale pieţei libere, competiţiei şi libertăţii economice. România a continuat să fie condusă şi administrată de un sistem de stat împovărător, corupt şi birocrat. Indiferent de cine s-a succedat la putere în România, măsurile aplicate cu precădere au fost cele de stânga. Atunci când PNL a venit la putere, nu a putut rezista fără sprijinul PSD, fapt pentru care a continuat politica de ajutoare sociale împărţite fără discernământ (o politică ce numai de dreapta nu este). PDL a schimbat şi ea optica dar tot într-o direcţie socialistă: proiectele statului dezvoltate din banii publici. De fapt o hoţie fără margini pentru care acum ne împrumutăm la nesfârşit multiplicând o datorie pe care o vor plăti generaţiile viitoare. O hoţie prin care cei mulţi sărăcesc pe zi ce trece pentru a îmbogăţi o clasă de privilegiaţi care la momentul oportun au ştiut cum şi cu cât să cumpere voturile românilor.
Nici una dintre guvernările de până acum nu a avut curajul unor măsuri de dreapta autentice şi care să vizeze privatizarea integrală a sistemului de educaţie (cel superior şi cel liceal), privatizarea integrală a sistemului de sănătate (spitale şi clinici). Toate guvernările au continuat să împartă pomeni electorale, să gândească pe termen scurt şi să pună în prim plan interesul de grup şi nu interesul naţional pe termen lung. S-a ajuns la o calitate precară a tuturor serviciilor publice care ameninţă siguranţa fiecăruia dintre noi.
Falimentul pe care îl cunoaşte România în zilele noastre este acelaşi faliment a sistemului socialist din 1989. Este falimentul unei generaţiiincapabile să se rupă de viziunea comunistă, cu o teamă extraordinară de tot ce înseamnă competiţie şi piaţă liberă. Este falimentul unei generaţii interesată exclusiv de prosperitate pe spinarea statului şi în detrimentul iniţiativei private.Disoluţia care ne paşte în momentul de faţă este consecinţa lipsei de reforme reale în sistemul public, a lipsei de viziune şi a lipsei de sprijin real şi concret pentru iniţiativa privată. S-a ajuns până la situaţia stupidă în care guvernul apără o măsură de stânga (politicile statului de investiţii) prin anularea unei alte politici de stânga dusă anterior (asistenţa socială mult prea mare faţă de resursele existente). În disperata lor căutare de fonduri pentru a fi distribuite discreţionar către prietenii lor, guvernanţii actuali invocă siguranţa naţională, pierderea de suveranitate sau pacea socială încercând să vâre pe gât pensionarilor măsura tăierii veniturilor lor. Grija pentru siguranţa naţională a actualilor guvernanţi seamănă înspăimântător cu grija comuniştilor din 1989 faţă de evenimentele de la Timişoara.
România se află acum în pragul falimentului pentru că nu a ieşit încă din socialism şi totalitarism, pentru că statul asistenţial nu îi poate ajuta niciodată pe toţi şi pentru că distribuirea de resurse se face întotdeauna viciind proprietatea şi bunăstarea unora. Statul Socialist România nu poate avea în acelaşi timp şi proiecte foarte profitabile pentru fericiţii câştigători de licitaţii şi pensii şi salarii bugetare mulţumitoare. Deşi tăierea salariilor în sectorul public pare a fi o măsură de dreapta ea nu este nicidecum aşa, fondurile recuperate fiind direcţionate strict către acoliţii statului (beneficiarii de proiecte publice). Tăierea de salarii din sectorul bugetar trebuie să înspăimânte pe toată lumea şi nu să fie motiv de vrajbă: cu salarii mai mici bugetarii din familie vor pune presiune pe cei angajaţi în privat, va scădea consumul şi se va încetini creşterea economică, va scădea radical calitatea serviciilor publice. Înainte de a distruge sectorul public trebuiau create premisele unui sector privat puternic, capabil să preia o bună parte din aceste servicii (aici mă refer la cel de sănătate şi cel educaţional).
Pe termen lung această măsură de tăiere a salariilor bugetarilor poate fi benefică pentru sectorul privat pentru că îi va îndemna pe unii să renunţe la calitatea de salariat la stat şi să îşi deschidă o afacere. E puţin probabil că se va întâmpla acest lucru dată fiind implicarea masivă statului în economie (toţi sunt cu ochii pe contracte cu statul mult mai profitabile decât cele oferite de piaţa liberă). Cu o piaţă liberă ce nu poate oferi “exemplele de succes” pe care le oferă statul împreună cu cei pe care îi protejează şi cărora le oferă contracte grase, nimeni nu poate fi atras să îşi deschidă o afacere.
Încetul cu încetul, această economie paralizează sub influenţa malefică a statului şi se îndreaptă către un socialism “luminos” de care am încercat să scăpăm şi nu am reuşit. Piaţa liberă este tot mai departe de noi, libertatea şi existenţa noastră este tot mai restrânsă şi sufocată. Statul prin acţiunile sale elimină tot ceea ce este bun, creativ, innovativ şi de valoare şi pune în schimb impostură, hoţie, corupţie, minciună, bârfă şi luptă de clasă. Păcat de timpul pierdut, de visele irosite, de efortul de a rezista şi de încăpăţânarea de a nu pleca.
România este ţara în care dacă vrei mai multă libertate eşti văzut ca un nebun, un lunatic, un neînţeles şi un anarhist. Este ţara în care frica de prea multă libertate domină sufletele multora dintre noi. Iar spaima de piaţa liberă şi competiţie atinge cote alarmante. Faptul că avem libertate de exprimare, avem libertate de opinie şi că putem să vedem zeci de canale TV nu înseamnă că am atins şi libertatea economică. Din punct de vedere economic am rămas înglodaţi în SOCIALISM.
sursa: cristianpaun.finantare.ro
Related Posts: |
|
Imposibilitatea caii de mijloc sau iluzia unui socialism moderat Mai acut ca oricând, conflictul dintre diferitele ideologii și teorii economice acaparează spațiul public. Criza actuală, ca şi cele de dinaintea... |
|
Reforma statului? De mâine, vă rog! Puterea este bună ca să-i jupoi pe oameni cu biruri şi apoi să împarţi la acoliţi ce s-a adunat în vistieria ţării. Cel mai folosit slogan... |
|
Tirania liberalismului A fost o vreme cand tarile doreau sa-si protejeze productiile, caci acestea se aflau in stare de minorat si trebuiau sa creasca, precum copiii. Atunci,... |
Ziua Judecăţii în paradisul social
Măsurile de austeritate pe care sunt nevoite să le ia guvernele statelor UE reprezintă proba că paradisul social-democrat european nu a existat niciodată decât în minţile birocraţilor.
Românii descoperă astăzi cu furie, alături de mulţi alţi europeni, că ceva nu este tocmai în regulă cu ceea ce li s-a spus vreme de zeci de ani: li s-a spus că pot consuma mai mult decât se produce pe termen nelimitat şi că, atunci când spectrul scadenţei începe să se apropie ameninţător, va exista întotdeauna statul providenţial care să le ofere protecţie. Li s-a spus că nu există nici o legătură între productivitate şi venituri şi, ca atare, „sunt îndreptăţiţi” la salarii mari, concedii plătite din ce în ce mai lungi, săptămână de lucru redusă, pensii timpurii, avantaje sociale şi „plase de siguranţă”. Li s-a spus că au dreptul la o viaţă lipsită de griji imediate, indiferent dacă au făcut sau nu ceva să o merite, în virtutea „egalităţii” şi „solidarităţii” garantate de Guvern. Li s-a spus că pot trăi relativ bine fără să muncească prea mult şi că are statul grijă de asta. Li s-a spus că pot renunţa la responsabilitate individuală pentru o siguranţă socială pe care statul se angaja să o garanteze. Li s-a spus că pot renunţa liniştiţi la libertate, bun-simţ şi discernământ pentru că statul garantează satisfacerea nevoilor. Li s-a spus că există prânzuri gratuite şi că, oricât ar mânca din tortul social, acesta va rămâne intact. Li s-a spus că statul poate garanta drepturi pe care trebuie să le plătească alţii. Li s-a spus că paradisul este posibil aici, pe Pământ, şi că Statul este paznicul porţilor. Au fost minţiţi! Şi, cu cât amăgirea paradisului postmodern a fost mai puternică, cu atât dezamăgirea şi furia provocate de contactul brutal cu realitatea sunt mai mari. În spaţiul european, oamenii au dat la schimb promisiunea paradisului creştin, cu toată încărcătura lui de responsabilitate individuală, pentru ispita paradisului social-democrat, cu promisiunea lui înşelătoare că vor fi „liniştiţi şi ocrotiţi” de o providenţă mincinoasă: Statul. Acum a sosit Ziua Judecăţii.
Rând pe rând, guvernele europene, indiferent de culoarea lor politică, sunt obligate de realitatea economică să recurgă la măsuri de austeritate - Grecia, Italia, Spania, Portugalia, Franţa, Marea Britanie, Irlanda şi, mai înainte, Islanda, Letonia sau Ungaria au fost obligate să reducă cheltuielile bugetare, să concedieze oameni din aparatul de stat, să îngheţe pensii şi să crească vârsta de pensionare, să anuleze sau să reducă drastic programe sociale, să crească taxele şi impozitele. Nu e sfârşitul lumii, e numai lumea reală, care îşi revendică primatul în faţa unei construcţii ideologice artificiale: modelul social-european. Nu este prima oară când remarcăm două atitudini fundamental diferite ale cetăţenilor faţă de stat, în funcţie de raportarea la iluzia statului social: în Statele Unite, mişcarea tea party cere mai puţin stat şi mai multă libertate individuală, în Europa, protestatarii cer recuperarea paradisului pierdut, cer să primească înapoi ceea ce nimeni nu le mai poate da. În Statele Unite, mişcarea tea party este formată din majoritatea până nu demult tăcută a americanilor, oameni obişnuiţi, care muncesc mult şi plătesc impozite regulat, fiind responsabili de producerea celei mai mari părţi a avuţiei naţionale. Dacă statul şi grupurile de interese din jurul lui ţintesc în permanenţă avuţia lor, ei nu dispun, în schimb, nici de sindicate, nici de grupuri media care să vorbească în numele lor. În Europa, abia acum se produce revelaţia că majoritatea tăcută este singura realitate din spatele iluziei statului providenţial şi că această majoritate se micşorează dramatic.
În România vorbim deja despre o minoritate: avem mai mulţi asistaţi decât contributori; anul trecut, din sectorul
privat au fost concediaţi cel puţin 300.000 de oameni, iar celor care şi-au păstrat slujbele li s-au redus deja salariile. Şi avem două milioane de oameni care muncesc şi plătesc impozite în alte ţări. Aceasta este realitatea economică, dincolo de care orice altceva este demagogie. Pur şi simplu e Ziua Judecăţii.
CRISTIAN CAMPEANU
sursa: romanialibera.ro
Related Posts: |
|
Tara de asistati Presedintele Traian Basescu a declarat, ieri, ca in 2008 jumatate din populatia Romaniei a fost asistata social, apreciind ca acest lucru inseamna o risipa... |
|
Romania, paradisul ticalosilor Din tara tuturor posibilitatilor, Romania a ajuns "Land of NO choice"! Nimeni nu o mai suporta. Toata lumea o injura. Romanii au ajuns straini in propria... |
|
Ţările nu sunt menite să dureze România există în actualele graniţe de 65 de ani, ceea ce, „la scara istoriei", nu înseamnă mai nimic. Nu există „România eternă", aşa cum... |
Pana cand?!
Pana cand credeti ca vom mai suporta jocurile voastre politice murdare, compromisurile voastre, aroganta si incompetenta voastra crasa? Pana cand mai aveti de gand sa calcati in picioare demnitatea, visele si sperantele noastre? Pana cand vom mai fi tratati ca o masa de manevra, utila doar in niste campanii electorale in care nu ezitati sa ne mintiti cu o nonsalanta tipica marilor impostori? Pana cand veti mai jefui tara asta, o tara ale carei interese ati demonstrat ca nu meritati sa le aparati? Pana cand ne veti mai umili bunicii, parintii si copiii? Pana cand ne veti mai rapi dreptul la viata, la un trai decent? Pana cand veti mai decredibiliza administratia publica, unde nu ezitati sa va cocotati in functii nepotii, amantele, clientii politici? Pana cand veti mai privi sistemul judiciar ca pe un instrument politic menit sa sustina mizele voastre politice mizere? Pana cand veti mai condamna bolnavii la umilinta in spitale, din cauza unei subfinantari cronice a sistemului de sanatate? Pana cand veti mai “reforma” Educatia dupa propriile voastre mofturi si viziuni rupte de orice realitate a mileniului III? Pana cand veti mai continua sa ne sfidati, sa ne inselati si sa ne mintiti? Pana cand credeti ca vom mai suporta sa facem parte dintr-o nesfarsita generatie de sacrificiu? Pana cand vom mai inghiti dispretul odraslelor voastre obraznice, care arunca cu nonsalanta in cluburi de fite, intr-o singura seara, contravaloarea a zeci de pensii minime pe care statul se lauda ca le garanteaza? Pana cand veti mai trata Romania ca pe o feuda personala, ce trebuie sfasiata de voi si oligarhia pe care o protejati in fiecare zi?
Intrebari la care clasa politica actuala nu are timp sa raspunda. De altfel, nici nu ar avea ce sa raspunda cat timp acolo, in lumea plina de compromisuri a scenei politice, interesele de partid, personale, ale clientelei politice, exclud cu brutalitate cetateanul. Romania anului 2010 este una a disperarii. A nemultumirilor sociale. A unei austeritati inrobitoare. O Romanie in care guvernantii nu au solutii. O Romanie in care populatia este obligata sa duca in spate jugul neajunsurilor, al greutatilor de zi cu zi. O Romanie in care clasa politica fuge de responsabilitate, cautand vinovati imaginari.
Premierul Boc ne anunta sapte luni de austeritate. De reduceri drastice ale cheltuielilor bugetare. Apoi inevitabil, mai sustine acelasi Boc, de la 1 ianuarie 2011 vom reveni pe crestere economica. Intrebat daca va demisiona in cazul in care si acest plan guvernamental va esua, premierul a precizat ca demisia ar reprezenta cea mai usoara solutie pentru el. Un tupeu fantastic traverseaza Palatul Victoria. Ca si Palatul Cotroceni. Iar ei, bineinteles, nu pot renunta, nu pot fi lasi, nu pot sa fuga chiar acum, cand Romania este la ananghie. Ei raman pe baricade, pe baricadele intereselor portocalii. Nu vor parasi de bunavoie Puterea. Se vor apara pe viata si pe moarte.
Miza mentinerii cu orice pret la Putere, la borcanul plin cu privilegii al acesteia, reprezinta singura prioritate din Aleea Modrogan, Palatul Victoria si Palatul Cotroceni. Devine evident ca asemenea specimene politice nu pot salva Romania. Nici nu vor si nici nu ar putea, oricat de mult ar incerca. Din simplul motiv ca intre viitorul Romaniei si respectul fata de populatie pe de o parte si apararea propriilor privilegii pe de alta parte, guvernantii vor opta de fiecare data pentru a doua varianta. Iar toate celelalte decurg de la sine. Cu consecinte dramatice. Si totusi, pana cand credeti ca vom mai suporta, domnilor politicieni, jocurile voastre politice murdare, compromisurile voastre, aroganta si incompetenta voastra crasa?
Iulian Badea
sursa: cronicaromana.ro
Related Posts: |
|
Pana cand? Pana cand vom mai fi obligati sa va suportam indiferenta, dispretul si minciunile? Pana cand o sa va mai amagiti ca aveti dreptul sa calcati totul in picioare?... |
|
Pana cand? Si totusi, pana cand credeti, lideri de duzina, profitori ai tuturor regimurilor, ca va vom mai suporta aroganta, dispretul si incompetenta crasa? Pana... |
|
Jos laba de pe Romania! Voi toti cei care aveti tupeul de a va numi oameni politici. Voi cei care, de 20 de ani, ati devalizat fara rusine bugetul Romaniei doar din obsesia galopanta... |
Vinovatii fara vina!
Adevarul! Cati dintre noi nu si-au dorit sau nu isi doresc sa afle adevarul despre coruptia care macina societatea romaneasca post decembrista. Cei care s-au aflat sau se afla la conducerea tarii au fost si sunt catalogati ca fiind vinovati de starea mizerabila in care se afla Romania.
Uitam insa prea usor o clasa intangibila care guverneaza fara mandat Romania: clasa functionarilor. Daca stam sa ne uitam bine vedem, cu mici exceptii, ca functionarii sunt aceiasi, multi dintre ei “mosteniti” de la regimul ceausist.
Acei “amarati de slujbasi”, care nu te bagau in seama daca nu puneai pe masa un pachet de Kent sau macar o ciocolata (din import,evident), au devenit peste noapte functionari publici.
Intangibili pur si simplu. Culmea este ca legea a fost facuta de cei care acum nu mai stiu cum sa scape de ei. Functionarul roman este atat de inamovibil ca o face invidioasa pana si pe madam Pivniceru.
Sa incerce cineva sa schimbe un functionar public pentru ca nu isi face datoria! Este mult doritul moment al castei care poarta pe umerii sai cea mai mare vina, adica justitia, sa iasa in fata si sa arate cum apara ea drepturile cetatenilor.
Evident ca ne intrebam cum a fost sau cum este posibil. Si cum sa nu fie posibil cand, la 20 de ani de la schimbarea regimului ceausist pe la conducerea statului, si aici trebuie sa includem formidabilul aparat din teritoriu, s-au perindat aceiasi. S-au schimbat de la un partid la altul, in cautarea crezului politic, s-au bazat pe aceiasi angajati (primarii, consilii judetene, prefecturi), atat pentru a se promova “politic”, dar si pentru a-si imbunatati averea personala.
Va aduce oare aceasta criza mult dorita ordine in tara?! O sa vedem oare ca Parlamentul este parlament si ca functioneaza, ca guvernul creaza cu adevarat un cadru legislativ corect si coerent, ca justitia va sti si sa isi faca datoria si nu doar sa isi aprobe salarii si sporuri?
Vor intelege si aceste sute de mii de functionari ca statul suntem si noi, dar si ei? Vor intelege ca vremurile ceausiste s-au dus, ca punga statului este si punga lor? Vor intelege ca daca statul nu functioneaza vor ramane si fara locuri de munca nu doar fara sfanta si indezirabila spaga?
Stimati guvernanti, daca nu ati aflat, va spunem noi: E nevoie de ordine in tara!!! Ne-am saturat de haos!
Nicu Calare,
sursa: ziare.com
Related Posts: |
|
Nu criza economica, ci criza morala sufoca Romania In urma cu cateva zile am avut ocazia de a sta de vorba cu unul dintre bugetarii caruia acum, guvernul vrea sa ii scada salariul cu 25%. Dupa 30 de ani... |
 |
Nota de plata si bacsisul Cu siguranta ati fost macar o data in viata la restaurant si tot o data in viata macar, ati platit cu cardul. De cele mai multe ori, daca nu de fiecare... |
|
Bugetarii salveaza Romania Suna a paradox. Stiu. V-as recomanda sa urmariti emisiunea lui Moise Guran, Biz Bazar, de vineri 22 ianuarie, in care l-a avut ca interlocutor pe Vasile... |
Secret Clause Reveals Europe Bailout Designed To Destroy Global Economy
A secret exit clause written into the trillion dollar European bailout agreement will ensure the creation of more debt in Europe, worsening the global economy, decimating nation states and allowing power to be consolidated into fewer super-elite hands.
As the Financial Times reportstoday, the major German newspaper Bild says it has obtained a copy of the bailout agreement and has set about “exposing” a series of secret clauses.
The most revealing of these clauses states that if any country finds it cannot raise funding for the bailout at interest rates below the 5pc charge agreed for Greece, it can opt out of the bail-out altogether, leaving the rest of the eurozone states to pay the difference.
If this happened, a domino effect could ensue, as the London Telegraph’s Ambrose Evans Pritchard explains:
BNP Paribas said this would escalate quickly into a systemic crisis if Spain were in such a position, because the other countries cannot carry an ever-rising burden. The bank warned the euro project itself may start to disintegrate rapidly if these rescue provisions are ever seriously put to the test.
As financial analyst Tyler Durden of Zero Hedge explains, this means bad news for American taxpayers because the U.S. is essentially being used as the engine for global consolidation:
The second Portugal, Spain and Italy are dragged under by the vigilantes, their participation in the $1 trillion bailout ends. And when that happens, the full cost of the bailout will be borne by none other than the “richest” member of the IMF, the United States.
Obviously, the incentive to blow up one’s borrowing costs in this arrangement are huge, now that both Germany and the US have no choice but to bail out each and every dropping domino.
The secret clause essentially creates a huge incentive for weaker eurozone countries to blow up their debts – the agreement creates massive moral hazard.
Tyler Durden again:
…the benefit to the first defector is far greater than any downside, with the last to defect left holding the bag on what would basically become a bail out of all of Europe. Many have wondered how arguably intelligent people could come up with a rescue package of Greece in which Greece itself is supposed to contribute to its own bailout. Now we know that this was the ploy all along.
As we have continued to expose, at the heart of the ongoing centralization of national economies is a further viral spread of economic chaos through which the most powerful can consolidate their control over the globe.
The super-elite are essentially siphoning the wealth of every sovereign nation they can lay their hands on, holding the people of those nations to ransom via their elected governments, while slowly draining and using up everything they have.
Exposure and understanding of this agenda and what it means for the masses is key because at the moment the people continue to allow their governments to operate in this system under an illusion that they are working toward some kind of utopian harmonization, when the reality is quite the opposite.
Steve Watson
sursa: Infowars.net
Related Posts: |
|
Bankers Destroy Global Economy by Design to Consolidate Power New transfers of wealth from middle class go directly to French and German banks American taxpayers have been freshly liberated of hundreds of billions... |
 |
London Telegraph Admits Plan For Bank Of The World, Global Currency The international business editor of the London Telegraph has today penned a piece admitting that the fallout of the G20 summit sets the stage for a global... |
|
Italy Is Coming Apart Like A 20 Dollar Suit Did anyone really think that Italy would be able to get through this thing without needing a bailout? Just when you thought that things in Europe could... |
România, între coaliţia ruso‑germană şi alianţa cu SUA
Criza greacă a scos în evidenţă slăbiciunea UE. Cea mai mare putere europeană, Germania, se reorientează spre o alianţă cu Rusia, susţine George Friedman, preşedintele Stratfor.
Criza greacă scoate în evidenţă criza exis-tenţială a Europei, afirmă profesorul american. Ţările bogate, în special Germania, nu doresc să cheltuiască banii propriilor contribuabili pentru a veni în sprijinul ţărilor aflate în dificultate, dar, dacă o fac totuşi, doresc să aibă control asupra modului în care ele cheltuiesc aceşti bani. Dar, cum grecii resping controlul extern asupra finanţelor lor şi cum Tratatul de la Lisabona nu prevede astfel de prerogative şi obligaţii, există toate şansele ca Uniunea Europeană să involueze de la stadiul de proiect ambiţios de integrare economică şi politică la o alianţă de convenienţă construită în jurul beneficiilor economice ale ţărilor membre.
În aceste condiţii, Germania va deveni principala problemă a continentului. Deja Germania de-ţine o putere considerabilă în UE, chiar dacă această putere se rezumă la chestiuni economice. Criza elenă a scos în evidenţă faptul că Germania este principalul pol de decizie în UE, fără acordul căreia nu se poate face nimic şi, în această calitate, politica germană este definitorie pentru politica întregului continent. Or, în cazul unei fragmentări europene, Germania este singura ţară care poate crea coaliţii alternative care să fie, în acelaşi timp, puternice şi coezive.
O primă opţiune ar fi, desigur, Franţa, împreună cu care Germania a condus până acum UE. Dar, dacă UE ar intra în declin, la fel s-ar întâmpla şi cu parteneriatul franco-german. În afară de propria piaţă, Franţa are puţine de oferit Germaniei.
Nu acelaşi lucru s-ar întâmpla în cazul unei alianţe germano-ruse, o opţiune istorică pentru Germania. Din punct de vedere economic, este parteneriatul perfect. Pe de o parte, Germania consumă cantităţi mari de energie şi materii prime din care Rusia dispune din belşug. Pe de altă parte, industria germană are nevoie de forţă de muncă pe care nu şi-o poate asigura decât prin imigraţie. În schimb, Rusia dispune de forţă de muncă excedentară şi se află în plin proces de „modernizare”, înţeleasă la Moscova aproape exclusiv ca „achiziţionare de tehnologii occidentale”.
În ultimii ani, Germania şi Rusia au dezvoltat mai multe proiecte economice comune, cel mai semnificativ fiind gazoductul Nord Stream, proiect la care a fost invitată să participe şi Franţa. În plus, cele două state au un partene-riat strategic printre ale cărui roade concrete s-au aflat blocarea drumului Georgiei şi Ucrainei spre NATO şi recunoaşterea de către Europa a unei sfere de influenţă ruse în fostul spaţiu sovietic.
Prima ţară care are motive serioase să se teamă de alianţa ruso-germană este Polonia şi de aceea Varşovia a reacţionat prin întărirea alianţei cu Statele Unite. Instalarea de rachete Patriot în Polonia nu este decât un semn că Washingtonul este, la rândul său, îngrijorat de această perspectivă. Chiar dacă Administraţia Obama pare dispusă să recunoască Moscovei propria sferă de influenţă, nu este pregătită să abandoneze contraponderea est-europeană. În acest sens, turneul din toamna trecută al vicepreşedintelui Joe Biden la Varşovia, Praga şi, mai ales, discursul de la Bucureşti au fost considerate o încercare a SUA de a curta puterile europene aflate între Germania şi Rusia.
Următorul pas al Berlinului este ridicarea vizelor pentru ruşi, o decizie ce urmează să fie luată luni, la Summitul UE-Rusia de la Rostov pe Don, şi care va modifica echilibrul regional din Estul Europei în favoarea Rusiei.
Cristian Campeanu
sursa: romanialibera.ro
Related Posts: |
|
…pactul Germania-Rusia, versiunea 2010; si din nou Moldova; si din nou suntem pe din afara … ma veti ierta daca va distrag (din nou) pentru o clipa atentia de la tragedia lui Dan Diaconescu, dar astazi ministrul german al Afacerilor Externe,... |
|
“Lenesii” greci si “nazistii” germani: spre ce ne indreptam? Spre ce ne duce criza economica mondiala? In ultimele zile ies la suprafata conflicte ingropate timp de 60 de ani, pe care insasi existenta Uniunii Europene... |
|
Al Patrulea Reich, în curs de dezvoltare? Berlinul a declarat că Europa este vorbitoare de limba germană şi Marea Britanie trebuie să fie mai puţin egoistă faţă de UE. Regatul Unit are... |
Cat de mult iubeste statul economia subterana?
Dupa ce si-a croit planul de a taia drastic salariile bugetarilor si veniturile pensionarilor, guvernul a trecut la pregatirea celei de-a doua masuri dure de crestere a veniturilor la buget, respectiv combaterea evaziunii fiscale si a economiei subterane.
Lunga vara fierbinte, care ne paste deja, gaseste autoritatile de la Bucuresti intr-o nemaintalnita batalie cu tot ce misca. Rece si imun la amenintarile cu blocarea anului scolar, a functionarii institutiilor publice, a spitalelor sau transporturilor, guvernul Boc da senzatia ca, de data asta, stie ce are de facut si mai ales ca este cat se poate de determinat sa se apuce de treaba.
Nu l-a clintit din aceasta convingere nici presedintele Fondului Monetar International, Dominique Strauss Kahn, care mai nou moare de grija bugetarilor din Romania, cu atat mai putin variantele de reforma ale partidelor de opozitie, sau strigatul de durere al celor peste sase milioane de pensionari.
Asadar, dupa reducerea cheltuielilor bugetare, atentia guvernului se va indrepta catre mediul privat, acolo unde evaziunea fiscala si economia la negru au scapat in totalitate de sub control. Tot ce misca in tara asta trebuie sa se faca cu stiinta guvernului Boc, care nu mai tolereaza huzurul de pana acuma.
Programul de masuri de combatere a evaziunii este pe punctul de a fi definitivat si apoi pus imediat in aplicare, asa, ca sa aratam lumii ca si noi putem sa ne facem ordine in propria ograda.
O invatatura elementara insa, ne spune ca inainte de a combate un fenomen, trebuie sa-i cunosti bine cauzele ce-l genereaza. Ca de fiecare data cand vine vorba despre Cabinetul Boc, cu regret o spun, carul este pus inaintea boilor, chiar daca o parte a premiselor de la care se pleaca pot fi corecte.
Intr-un clasament al tarilor din Uniunea Europeana, in ceea ce priveste evolutia nivelului economiei subterane, Romania detine de departe o pozitie de top. Se estimeaza ca aceasta se apropie de un nivel de 40% din Produsul Intern Brut, mult peste Ungaria, Cehia, Polonia sau Slovacia, tari cu care ne comparam de obicei in ultimii 20 de ani.
Paradoxal, intre anii 2000 si 2006, nivelul economiei subterane a crescut in tara noastra de la aproximativ 32-33% din PIB la peste 37% din PIB, tocmai intr-o perioada in care, cel putin teoretic, vorbeam de o reducere a poverii fiscale si de o crestere economica accelerata.
Sa ne mai mire atunci ca in plina recesiune, economia neagra, gri sau cum mai vreti sa-i ziceti, a mai pus inca trei procente la nivelul mediu?
In nici un caz, caci perioadele de criza favorizeaza de fiecare data acest tip de economie, cu sprijinul careia multi romani si-au asigurat traiul de la o zi la alta. Sa nu se inteleaga faptul ca as incerca sa justific rolul economiei subterane in vremurile grele pe care le traim. Dimpotriva.
Dar, asa cum spuneam mai sus, cand vrei sa stopezi o evolutie trebuie sa sti ce o genereaza.
Romania a inregistrat in cei doi ani de criza economica cele mai negre recorduri in randul tarilor europene. Am avut cea mai ridicata inflatie, la un moment dat, cea mai abrupta scadere economica, un deficit in crestere alarmanta si, evident, o evolutie asemanatoare a economiei subterane.
Daca la capitolul inflatie, batalia este purtata constant de catre Banca Nationala a Romaniei, in schimb, in celelalte domenii responsabilitatea ii revine exclusiv guvernului actual.
In economia subterana sunt cateva domenii care tin capul de afis de ani buni de zile: comertul cu alcool, cu tigari sau produse petroliere, precum si sectorul de panificatie si cel al produselor agricole. Daca ne uitam atent la cum sunt taxate toate aceste domenii constatam ca ele ocupa de departe fruntea clasamentului.
Cu toate acestea, taxele si accizele continua sa creasca tot aici, atingand uneori chiar 60%-80% din valoarea produselor. Reactia pietei la aceasta suprataxare este una cat se poate de fireasca. Ce face guvernul atunci?
Evident, gandeste o noua supraimpozitare, in paralel cu o inasprire a asa ziselor controale si sanctiuni, respectiv aparitia unor noi reglementari excesive. As aminti ca din 2004 incoace, in Romania au fost adoptate peste 7000 de acte normative, in conditiile in care Parlamentul a votat vreo 300 de legi.
Guvernul, ministerele din subordine si multele autoritati de reglementare sunt fauritorii directi ai actelor normative amintite. Ce sa faca un investitor, un mic intreprinzator atunci cand este supus unor asemenea reglementari?
Incearca sa-si simplifice singur activitatea si, implicit, sa plateasca cat mai putin la stat. In paralel, piata neagra infloreste, caci nici un guvern din lume nu ar putea intretine un personal de control pe masura evaziunii.
Un alt domeniu vizat de guvern este cel al muncii la negru. Si la acest capitol nu ducem insa lipsa de reglementari sau de suprataxare. Este suficient sa amintim ca ponderea contributiilor sociale in salariul brut al unui angajat (ceea ce plateste angajatorul si angajatul) este de minim 43,5%, in anumite cazuri depasind chiar pragul de 60%.
Poate fi “corect” un angajator in aceste conditii si mai ales atunci cand el nu beneficiaza din partea statului de nici un alt tip de sprijin?
Intre a avea un salariu corect pe cartea de munca si a incasa mai putin bani, respectiv in a avea mai putin bani pe cartea de munca dar mai multi in buzunar, muncitorul roman prefera in general ceea de-a doua varianta, cu riscul ca pierde la pensie. Mai nou nici pensia nu mai prezinta o garantie, motiv pentru care munca la negru este in plina inflorire.
Sigur, la toate acestea se adauga activitatatile de achizitii si de licitatii a institutiilor statului, un alt domeniu unde evaziunea este la ea acasa.
Carevasazica, cauzele ce stau la baza economiei subterane vin pe filiera directa tocmai de la guvernul care vrea acuma sa le combata. Inainte de a taia in carne vie si de a suprareglementa diferite sectoare economice, guvernul ar trebui sa simplifice tot, inclusiv nivelul de taxare, acolo unde se impune acest lucru.
Se prefera insa masurile coercitive si presiunile din partea organelor de control, desi s-a demonstrat ca efectele sunt cu totul altele decat cele scontate. Asta stim, asta facem, par sa spuna primul ministru si ministrul de finante. Atunci, la atata sa va si asteptati.
Alexandru Moldovan
sursa: bloombiz.ro
Related Posts: |
|
Şeful FMI: Am spus “NU” scăderii salariilor cu 25%, mai bine îi impozităm pe bogaţi Joi seara, pe canalul France 2, şeful FMI Dominique Strauss-Kahn a spus că Fondul Monetar Internaţional a refuzat iniţial ca Guvernul României să... |
|
Grecia paralizata de greve Grecia este paralizata, joi, de greve, dupa ce sindicatele din transporturi au trecut la intreruperea circulatiei autobuzelor, troleibuzelor, tramvaielor... |
|
SOLUTII SIMPLE, DAR GRESITE Guvernul Boc a primit un cadou nesperat. Reprezentantii FMI au declarat ca sunt de acord sa elibereze urmatoarea transa pentru Romania, in ciuda faptului... |
Verdict: iresponsabilitate
Scrisoarea de Intentie catre FMI ramane nemodificata. Pensiile, salariile bugetarilor si ajutoarele de somaj vor fi reduse. Guvernantii, in frunte cu liderul suprem Traian Basescu, se dau decisi. Hotarati. Implacabili, atunci cand este vorba, sustin ei, de interesul Romaniei. Un interes pe care nu ezita sa il improaste cu noroi in fiecare zi. De trei saptamani, decidentii mimeaza negocierile cu sindicatele, patronatele, partidele din Opozitie. Se cautau, chipurile, solutii alternative pentru a se evita scaderea si mai drastica a veniturilor. Totul s-a redus, insa, la un teatru politic ieftin, din care populatia a iesit, din nou, invinsa. Seful statului nu ezita sa pozeze in responsabilul de serviciu al Romaniei, intr-un lider ferm, care ia decizii dure doar pentru a ne salva de la un faliment rasunator. In realitate, nu este vorba decat de obsesia maladiva a lui Basescu de a controla totul. Absolut totul. Guvern, Parlament, institutii. Nimeni de la varful Puterii nu are curajul sa i se impotriveasca. Sa ii reaminteasca promisiunile facute in campanie. Sa ii spuna, transant, ca populatia a ajuns deja pe culmile disperarii. Yesmenii din jurul Palatului Cotroceni bat scurt din calcaie atunci cand seful statului are o dorinta, un moft politic. Si Boc, si Videanu, si Berceanu, si ceilalti stiu foarte bine ca fara sustinerea sefului statului tot esafodul oligarhiei portocalii s-ar prabusi ca un castel de nisip la prima adiere mai serioasa a vantului. Liderii din Modrogan sunt constienti ca Basescu nu trebuie subestimat. Si ca viitorul lor politic si financiar depinde de “bunavointa” acestuia. Daca presedintele ar vrea ca guvernul Boc sa pice, doar pentru ca acelasi premier sa fie desemnat inca o data, dorinta i-ar fi imediat indeplinita. Chiar daca, pe la colturi, unul sau altul se da dizident. Nu atat de dizident, insa, incat sa supere. Sa deranjeze. Sa fie privit si tratat ca un corp strain ce trebuie extirpat de urgenta. Sa devina un pericol pentru clientela portocalie.
Din pacate, masurile luate de guvernanti sunt inutile cat timp solutiile economice lipsesc din peisaj. Cat timp exporturile raman prabusite. Cat timp banii pentru asa-zisele investitii se duc in buzunarele clientilor politici ai actualei Puteri. Drama populatiei se mareste cu fiecare zi. Neajunsurile au ajuns sa striveasca milioane de destine. Decidentii s-au indepartat mult prea mult de interesele celor pe care ar trebui sa ii reprezinte. O clica de profitori care isi afiseaza fara jena bogatia obtinuta prin capusarea bugetului de stat se afla la carma Romaniei. O Romanie ce se afla in deriva. O Romanie ce se indreapta spre dezastru.
Nu va trece prea mult pana cand acelasi presedinte ne va prezenta nonsalant o alta serie de cifre economice din care va razbate necesitatea maririi taxelor si impozitelor. Vom fi priviti in ochi cu acelasi tupeu fantastic si ni se va spune ca trebuie sa mai strangem si mai mult cureaua. Pentru ca, intr-un viitor incert, ne va fi bine. Dar, inevitabil, mai inainte trebuie sa ne fie… mai rau. Mult mai rau.
Cinismul guvernantilor a depasit orice limita, in momentul in care premierul Boc a precizat ca, pe ultima suta de metri, s-a decis sa nu fie afectate salariul minim pe economie de 600 de lei si nici pensia sociala de 350 de lei. Mai mult, aceiasi guvernanti “garanteaza” un venit minim de 125 de lei pe membru de familie. Tupeul nu poate acoperi umilinta pe care o traiesc milioane de romani. Joaca aceasta iresponsabila cu soarta romanilor trebuie sa ia sfarsit cat mai repede. Fiecare zi in care actuala Putere se afla la conducerea tarii reprezinta o garantie a dezastrului total. A esecului guvernarii, a austeritatii insuportabile, a saraciei lucii, a dispretului generalizat. Nu avem dreptul sa mai giram incompetenta, jaful, aroganta. Pentru ca toate acestea nu vor ezita sa loveasca in plin. Pe fiecare dintre noi.
Iulian Badea
sursa: cronicaromana.ro
Related Posts: |
|
“Vinovatia colectiva”, noua diversiune a Puterii Fiecare zi in care actuala Putere se mai afla la “butoanele” Romaniei inseamna, inevitabil, acutizarea crizei. A intensificarii dramei pe care o traieste... |
|
Inevitabila zi a scadentei Romania seamana din ce in ce mai mult, din punct de vedere social, cu “un butoi de pulbere”. Cu fiecare zi, nemultumirile se acutizeaza. Inertia,... |
|
Coabitarea minciunilor Zeci de mii de noi concedieri si reducerea pensiilor. Aceasta este singura strategie prin care guvernul Boc vrea sa combata criza. Reducerea cheltuielilor... |
“Intelegeti, cu toata puterea voastra de intelegere!”
Economia mondiala trece printr-o perioada extrem de dificila, iar iesirea din criza nu poate fi obtinuta cu vechile metode, ci doar prin solutii noi, a spus Sebastian Vladescu, ministrul finantelor publice, la un seminar organizat de Forum Invest.
“Trebuie sa iesim din obisnuit, cifrele globale, ce se intampla in Europa, ne arata ca traim o perioada extrem de ingrijoratoare. Problemele devin din ce in ce mai compllicate, trebuie inventat un sistem nou, e economie noua, care sa plece de la capacitatea extraordinara a fiintei umane de a crea“, a spus Vladescu.
“Cred ca se fac scenarii de ajustari de consum prin violenta. Nu este utila nimanui si face cel mai mare rau. Una din marile noastre obligatii este de a fi suficienti de obiectivi pentru a crea resursele. Am trait o perioada foarte lunga de pace - 70 de ani - ar trebui sa ne gandim cum sa facem aceasta perioada de 700 de ani sau vesnic”, a spus ministrul Finantelor.
Related Posts: |
|
Cum am devenit sclavii imprumuturilor Cresterea alarmanta a datoriei publice, care va continua si in perioada urmatoare, face din Romania sclavul Fondului Monetar International si al bancilor... |
|
Apocalipsa de pe ecrane "Urmaresc seara ce se intampla in media romaneasca si constat ca e absolut neproductiv ceea ce se intampla. E o isterie prea mare. Toata lumea e in criza... |
|
Solutii pentru iesirea din criza Companiile ar trebui sa reduca salariile, pentru a-si putea pastra toti angajatii, iar statul ar trebui sa investeasca in infrastructura, chiar cu riscul... |
