Archive for Martie 21, 2010
Frauda Goldman pe intelesul tuturor (I)
Mass-media vorbeste incontinuu despre frauda de care este acuzata banca investitionala Goldman Sachs si de consecintele investigatiei demarate de Comisia de Valori Mobiliare (SEC) din SUA asupra economiei americane si asupra sistemului financiar international. Unul dintre aspectele deosebit de importante ale situatiei legate de Goldman Sachs este faptul ca frauda de care este acuzata banca este atat de complexa incat majoritatea observatorilor si analistilor din mass-media nu sunt capabili sa o inteleaga sau sa o prezinte intr-un mod clar si concis consumatorilor de presa care nu sunt specializati in domeniul financiar. Redactia Economica va incerca sa expliciteze in clar text atat mecanismul fraudei, cat si implicatiile politice si economice ale investigatiei.
Goldman Sachs este cea mai importanta banca din cadrul sistemului financiar international. De fapt, denumirea de “banca” nu i se mai potriveste pentru ca, de fapt, este un gigantic fond investitional care desfasoara o activitate intensa in toate domeniile economiei globale. Datele din 2008 indica faptul ca numai compania principala din conglomeratul Goldman Sachs are sub control active de peste 850 de miliarde de Dolari. O estimare conservativa a activelor grupului in intregime, inclusiv cele domiciliate in zone offshore, ar plasa aceasta suma la un nivel de peste un trilion de Dolari. Daca Goldman Sachs va pierde increderea investitorilor, atunci sistemul financiar global ar putea sa aiba probleme serioase.
Esenta acuzatiei aduse impotriva activitatii Goldman Sachs este urmatoarea: In 2007, un fond de investitii american a rugat Goldman Sachs sa organizeze crearea unui instrument financiar care ar aduce fondului profit in cazul prabusirii pietei imobiliare americane. Mai mult decat atat, fondul in cauza a propus bancii si mecanismul necesar. Fondul urma sa selecteze un numar de active financiare (obligatiuni) care au fost garantate cu veniturile generate de o serie de credite acordate pentru proiecte imobiliare. Aceste instrumente pot fi considerate aidoma unor colectii de imprumuturi imobiliare, unde in locul unei singure banci care acorda creditul, exista o serie intreaga de creditori care finanteaza proiectele prin cumparare de obligatiuni care sunt garantate cu veniturile care vor fi obtinute din aceste proiecte. Fondul de investitii dorea sa intre intr-o tranzactie denumita CDS (credit default swap), care este, de fapt, asigurarea impotriva falimentului sau incapacitatii de plata. Dorinta fondului era sa beneficieze in cazul in care proiectele imobiliare ajungeau in faza de faliment. Aceasta operatiune poate fi comparata cu achizitia unei asigurari de incendiu pentru casa vecinului, ceea ce in mod paradoxal a fost si este legal in cazul unor tranzactii cu CDS realizate de institutii financiare transnationale. Goldman Sachs a fost, de facto, angajat de catre acest fond sa identifice investitori care ar dori sa emita o astfel de asigurare implicita, evident serviciile bancii americane fiind remunerate la modul cel mai generos. Banca investitionala a decis sa gaseasca o serie de banci si investitori institutionali, pe care i-a convins sa investeasca in asigurarea obligatiunilor selectate de fondul speculativ, insa a mintit in urmatoarele privinte:
1. Goldman Sachs le-a declarat investitorilor ca portofoliul de obligatiuni (implicit proiecte imobiliare) a fost selectat de un manager specializat, neutru si fara vreun interes material in rezultatul tranzactiei, ceea ce nu corespunde realitatii.
2. Goldman Sachs le-a declarat investitorilor ca beneficiarul asigurarii este de fapt o entitate care are investitii directe in portofoliul de obligatiuni (implicit proiecte imobiliare) asigurate, pe cand fondul speculativ care a beneficiat de serviciile bancii i-a comunicat in mod explicit ca nu detine niciun fel de investitii in portofoliul asigurat. Acesta este un aspect important. Exista o diferenta intre achizitia unei asigurari pentru casa in care traieste clientul si achizitia unei asigurari pentru casa vecinului clientului, cu care acesta nici nu este in relatii bune.
Conform estimarilor preliminare, pentru aceasta operatiune, Goldman Sachs a incasat comisioane in valoare de peste 100 milioane de dolari, o parte dintre ele provenind chiar de la investitorii care au fost indusi in eroare de catre banca. Portofoliul selectat de fondul de investitii a ajuns sa aiba o rata de faliment de 98%, iar investitorii s-au trezit cu pierderi de peste
1 miliard de Dolari.
Ar putea exista senzatia ca sumele la care se face referire sunt prea mici pentru a fi relevante in contextul unei crize economice in care statele au cheltuit trilioane de Dolari pentru ajutorul financiar acordat bancilor, insa aceasta senzatie este eronata. Cazul Goldman este un caz de proba. Aceeasi banca a facut sute de tranzactii asemanatoare, iar “colegii de breasla” printre care se numara Merrill Lynch, Bank of America, Deutsche Bank, Citi, Royal Bank of Scotland etc au facut mii de astfel de tranzactii.
sursa: cronicaromana.ro
Coalitia celor cinci
Pentru prima data in istoria Uniunii Europene asistam la formarea unei coalitii, momentan informale, de state care nu doresc sa plateasca pentru excesele bugetare ale celorlalti membri din Uniune. Membrul Consiliului Director al Bancii Federale Germane, Thilo Sarrazin, a devenit purtatorul de cuvant al acestei coalitii. Intr-un interviu acordat ziarului francez “Les Echos”, Sarrazin a declarat in clar text ca Grecia, in situatia in care nu-si poate plati datoriile, trebuie sa declare intrarea in incapacitate de plata pentru a servi un exemplu celorlalte tari cu probleme bugetare. Este foarte posibil ca aceasta declaratie este semnul clar ca tabara politicienilor si a economistilor germani care sunt impotriva utilizarii banilor contribuabililor din tarile cu politica bugetara responsabila pentru plata exceselor bugetare ale claselor politice corupte din Grecia, Italia si Spania, incepe sa castige controlul asupra forurilor decizionale de la Berlin.
Cel mai surprinzator aspect al declaratiei lui Sarrazin a fost faptul ca acesta a mentionat o serie de tari care nu au probleme bugetare, care impartasesc mentalitatea de responsabilitate fiscala si care sunt de acord cu ideea de a face un exemplu din situatia Greciei. Tarile la care a facut referire oficialul german sunt: Olanda, Austria, Belgia si Luxemburg. Pentru un specialist care cunoaste specificul relatiilor in acea zona geografica din Uniunea Europeana, aceasta “Alianta Nordica” nu reprezinta o surpriza. Se poate spune ca s-au coagulat fortele unor tari care in mod natural au anumite afinitati comune si o mentalitate asemanatoare. Este, totusi, surprinzator si imbucurator faptul ca, in ciuda existentei in toate aceste tari a unor forte care doresc ca toate deciziile economice sa fie luate exclusiv in haosul birocratizat de la Bruxelles, veritabilii tehnocrati si patrioti au reusit sa se coaguleze si sa articuleze o viziune comuna asupra viitorului Europei unite. In fond, ceea ce se petrece acum este prima etapa a razboiului informational pentru definirea modului de existenta a Uniunii Europene, in conditiile unei crize economice globale. In ultimii ani, birocratia de la Bruxelles s-a transformat intr-o gaselnita ideala pentru finantarea politicienilor si oligarhilor din fonduri europene. Traseul unui procent substantial din banii unui contribuabil german in ultimii ani arata in felul urmator:
1. Contribuabilul german platea constiincios taxele la bugetul federal german;
2. Banii de la bugetul federal german se varsau in bugetul consolidat de la Bruxelles;
3. Reprezentantii Portugaliei, Spaniei, Italiei, Greciei si ai tarilor din Est obtineau fonduri aditionale de la Comisia Europeana, banii fiind utilizati pentru “proiecte care urmaresc convergenta nivelelor de trai cu tarile care au beneficiat de o dezvoltare economica mai intensa”.
De fapt, in cadrul Uniunii Europene, era foarte populara ideea care sustinea ca tarile care nu sunt dezvoltate din punct de vedere economic au un drept sacru de a obtine bani de la tarile mai dezvoltate din Uniune, pentru ca nivelul de trai din toate tarile europene sa fie identic. Acordarea unor conditii de finantare preferentiale pentru tarile neproductive si cu o disciplina fiscala redusa parea a fi justificata prin faptul ca banii luati de la contribuabilii germani si austrieci ar fi fost utilizati pentru eficientizarea economica si niciodata pentru pomeni sociale. Din pacate, politicienii din Italia, Spania, Portugalia si mai ales Grecia s-au dovedit a fi adeptii inlocuirii tuturor programelor de stimulare a economiei care erau finantate de bugetele nationale cu proiecte finantate la nivel comunitar, reusind sa obtina fonduri libere pentru pomenile electorale si sociale. Aceasta situatie trebuia sa se sfarseasca candva si criza economica a oferit o oportunitate exceptionala pentru politicienii responsabili din Germania, Olanda, Belgia, Austria si Luxemburg sa scape de obligatia de a finanta excesele tarilor sudice. Aceasta este o decizie strictamente economica, ceea ce se poate observa intr-un mod foarte clar, daca luam in calcul ca tarile care participa in cadrul “coalitiei celor cinci” sunt unicele tari din UE care contribuie la bugetul comunitar cu mai multi bani, decat banii pe care ii primesc prin finantare comunitara.
In viitor, ne putem astepta la continuarea luptelor interne in UE, o serie de falimente nationale si, poate, o secesiune.
sursa: cronicaromana.ro
The Rise of FEMA
The United States is now recognized globally as one of the most oppressive police states on earth. And it’s only getting worse.
POLICE STATE 4 chronicles the sickening depths to which our republic has fallen. Veteran documentary filmmaker Alex Jones conclusively proves the existence of a secret network of FEMA camps, now being expanded nationwide. The military industrial complex is transforming our once free nation into a giant prison camp. A cashless society control grid, constructed in the name of fighting terrorism, was actually built to enslave the American people. Body scanners, sound cannons, citizen spies, staged terror and cameras on every street corner — it’s only the beginning of the New World Order’s hellish plan. This film exposes how the “Continuity of Government” program has established an all powerful shadow state.
Prepare to enter the secretive world of emergency dictatorship, FEMA camps and a shredded Constitution. Witness police and military savagely attacking innocent citizens as our own government unleashes false flag operations to justify its oppression. Then watch as Alex Jones takes on corrupt mercenary police and exposes mainstream media brainwashing.
THE POLICE STATE ISN’T COMING, IT’S HERE!
Infowars.com
March 19, 2010
Neintelegerile se adancesc, o consecinta directa a declinului economic
Nu e greu de intuit ca la vremuri grele disensiunile cresc. (…) declinul economic, psihologic vorbind fratele geaman al expansiunii economice, are niste caracteristici negative aparte, greu de intuit in perioada de avant!
In vremuri bune, oamenii sunt doritori de extindere si sunt toleranti. Ultima expansiune a UE s-a facut intr-o perioada de avant economic !
In timpul contractiilor economice, una din caracteristicile societatii este dorinta inevitabila a oamenilor de a se disocia; iar la nivel macro dorinta tarilor de a se disocia. Vechii prieteni nu se mai tolereaza, si sunt pe punctul de a deveni dusmani. Cu cat este de mai mare anvergura contractia cu atat sunt si disensiunile mai mari. Nu e de mirare ca unul din “Marile Razboaie” a avut loc la putin timp dupa una din “Marile Depresii”.
Ce vedem astazi? Cearta intre Germania si Grecia. Intre Islanda si Anglia. Intre SUA si China. Dau vina unii pe altii pentru faliment.
Unii germani sugereaza Greciei prin ziare sa-si vanda niste insule pentru a-si acoperi datoriile. Unii greci sustin ca datoriile au fost contractate la sugestia mai marilor Europei, si au folosit printre altele si la achizitionarea de produse … nemtesti.
Sunt convins ca pe masura ce criza se va adanci, in locul numelor Greciei si al Germaniei vor aparea si numele altor tari care vor urma sa imparta disensiuni. Jocul de a arata cu degetul al politicienilor a inceput; o alta caracteristica a acestei depresii economice despre care am vorbit.
Depresia economica nu este o joaca, este o chestiune serioasa, in care lumea sufera. Oameni reali, cu vieti reale. Contractia creditului dupa ani de expansiune aduce multi perdanti, saracie, depresie sau furie. Ca nu toti trec prin asta e din cauza ca natura umana e puternica, si omul mai functioneaza si pe alte planuri nu doar cel economic.
In acest moment economia mondiala are probleme serioase. Spania are un somaj de 20%, la fel si Letonia. Anglia, Irlanda, Portugalia, Ungaria sunt in pragul falimentului. Japonia are o datorie de 200% din PIB, in timp ce SUA are un deficit bugetar annual de 2 trilioane de dolari. Ce mai inseamna $2.000.000.000.000 (trilioane) in zilele noastre ?
FMI se plimba tantos de colo colo, sugerand ca ei inteleg ce se intampla si ca au si cheia problemei, cheia fiind banii lor ce se dau cu imprumut.
Teoretic toate aceste tari indatorate trebuie sa devina net exportatoare pentru a-si echilibra bugetele si eventual plati datoriile, dar aproape toata lumea este acum datoare, prin urmare nu pot sa devina cu totii simultan exportatori.
Letonia, Estonia, Lituania - parte din destinatiile preferate ale capitalului vestic pana anul trecut sunt in ruina. Reputatia Uniunii Europene pare sa se clatine cand Ungaria primeste ajutor de la FMI; facand sa para ca UE nu era decat o asociatie de prieteni doar pentru timpuri bune.
Mii de pagini de web sunt acum dedicate unui subiect de neconceput acum o decada: posibila insolventa a Statelor Unite. Pornind acum cativa ani cu celebrul “ceas al datoriei publice” ( http://www.usdebtclock.org ) discutiile si intrebarile devin tot mai rafinate, de multe ori ajungandu-se la cheia principala a problemei : sistemul monetar bazat pe bani de tip credit. Si vorbim de discutii ale cetatenilor obisnuiti, nu ale academicienilor.
Prim generator de datorii prin complicatul sau sistem financiar si controland pozitia de rezerva de schimb mondiala a dolarului, SUA risca sa cada victima dilemei aceluiasi sistem, caruia i-au cazut si altii: si anume ca o datorie nu se poate acoperi cu alta datorie la nesfarsit.
Cu un somaj real de peste 15% si 43 de state neputand sa isi echilibreze bugetele
(http://money.cnn.com/2008/12/10/news/economy/state_budgets/index.htm) ,
“solutiile” politicienilor locali te lasa fara respiratie: ei vor ca statele sa se imprumute si mai mult si sa taxeze cetatenii si mai mult. Pe cine sa taxezi insa, pe somer ?
Iminenta insolventei Californiei este deja celebra, desi economic vorbind este a 8a economie a lumii. Titlurile emise de acest stat au acum rating BBB. Bucura-te Romanie, la ultima emisie de titluri de acum cateva zile ratingul Romaniei era de BBB-. Iata noul mod de apropiere economica, spre in jos !
sursa: mareadepresie.blogspot.com/
