Archive for Martie 9, 2010
Europa a invatat lectia cooptarii pripite a Romaniei si Bulgariei
Europa a invatat lectia cooptarii pripite a Romaniei si Bulgariei si nu vrea sa repete aceeasi greseala pe care astazi multi membri vechi ai UE o regreta. Tarile candidate actuale, in primul rand Croatia, fac experienta noilor exigente. Olivier Chastel, secretarul de stat pentru afaceri europene al Belgiei, a declarat Romaniei Libere ca UE va primi de acum inainte numai tari care sunt pregatite 100% si care aplica cu strictete legislatia europeana inainte de a fi primite. S-a renuntat la ideea de a primi tari inca nepregatite crezandu-se ca intrarea in UE va fi un impuls. In realitate, este limpede astazi ca problemele structurale nerezolvate inainte de aderare nu vor fi rezolvate nici dupa aceea, cu atat mai mult cu cat dupa aderare dispare stimulentul si nu exista nicio procedura de excludere din UE.
Zambitor si politicos, Olivier Chastel nu isi arata cei 46 de ani. Un politician liberal valon (francofon), el a adus in politica federala a Belgiei tot ceea ce a invatat in politica provinciala: o franchete totala in discurs, dublata de o grija extrema de a nu calca pe alaturi in acest teren minat pe care il reprezinta politica de extindere a Uniunii Europene. Tara sa va detine presedintia rotativa a UE in a doua jumatate a acestui an, imediat dupa Spania si inainte de Ungaria, care o preia la 1 ianuarie 2011. In acord cu guvernele acestor doua tari, cu care se coordoneaza in permanenta intr-un fel de troika diplomatica, Belgia nu incurajeaza in niciun fel sperantele Croatiei, tara cea mai avansata in negocierile de aderare, ca ar putea incheia negocierile cu UE inainte de sfarsitul acestui an. Experienta cu Bulgaria si Romania i-a facut pe membrii actuali ai Ue sa fie mai prudenti. Nicio incurajare, asadar, nu va fi auzita din partea Belgiei la adresa tarilor din Balcani, in afara de aceea politicoasa ca fiecare va fi primit pe merit. Nici Macedonia, blocata de Grecia pentru o disputa in jurul numelui tarii, nici Croatia, blocata de-a lungul intregului an trecut de catre Slovenia, membra in UE, pentru o cearta privind apele teritoriale, nici Serbia care are problema Kosovo, nici Bosnia care are toate problemele imaginabile si nici saraca si corupta Albanie, niciuna din acestea nu vor mai fi considerate ca facand parte din pachetul “Balcanii de vest”, menit a fi tratat in bloc. UE nu va repeta extraordinarul gest din 2004, cand au fost primite simultan 10 tari, dintre care 8 foste comuniste.
“Precedentele extinderi”, spune Olivier Chastel, “ne-au invatat o lectie. Stim acum ca e greu pentru o tara sa implementeze reforme dupa ce a aderat la UE. Asa incat, pe viitor vom primi numai tari care vor fi deja pregatite 100%.”
Un exemplu recent a fost invazia de albanezi din Serbia si Macedonia, de indata ce, la inceputul anului, aceste doua tari nu au mai fost supuse obligativitatii vizei. Zeci de autobuze au sosit zilnic in Bruxelles si sute de cetateni ai acestor doua tari au facut coada zile in sir in fata ministerelor belgiene cerand azilul politic. “A fost un val masiv”, spune Olivier Chastel. “Suntem obisnuiti cu azilantii, dar nu ne asteptam la asta. Am avut si probleme concrete, de administrare a fluxului, dar si politice: e limpede ca fenomenul e legat de usurarea regimului vizelor. Asteptam ca autoritatile sarbe si macedonene sa le explice cetatenilor lor ca nu are niciun sens sa vina la Bruxelles sa ceara azilul politic, cand e evident ca in cazul lor avem de a face cu ceea ce se numeste azil economic.”
Belgia, spune Chastel, va ramane neutra si in privinta statutului regiunii Kosovo. Dintre membrii UE, 22 au recunoscut independenta Kosovo, iar 5 –Cipru, Grecia, Spania, Slovacia si Romania- nu. La intrebarea cum poate UE sa-i ceara Serbiei sa recunoasca independenta Kosovo cand 5 dintre propriii sai membri nu au facut-o, Olivier Chastel are un raspuns abrupt: “Serbia va trebui sa negocieze separat cu fiecare din cei 27 de membri. Am vazut ce inseamna complezenta in cazul primirii Ciprului, care are un conflict cu Turcia sau in cazul conflictului dintre Grecia si Macedonia, sau a celui dintre Slovenia si Croatia. Asa incat, Serbia nu va putea intra in UE pana nu rezolva problema cu Kosovo.”
In privinta Croatiei, tara care a avansat cel mai mult in negocierile de aderare, depasind Turcia (cele doua tari fiind in acest moment singurele care isi negociaza in mod concret aderarea), Chastel nu vrea sa confirme ceea ce multi diplomati in post la Bruxelles spun, si anume ca Bucurestiul si Sofia exercita un lobby tacut pentru a obtine ca si Croatia sa fie supusa unui proces de monitorizare dupa aderare, cum e cel caruia ii sunt inca supuse Romania si Bulgaria. Cele doua tari nou-venite considera ca daca micuta Croatie, care a mai traversat recent si un razboi distrugator, nu e supusa unei monitorizari in domeniul justitiei, asta va arunca o lumina nu tocmai placuta asupra stadiului pregatirii Romaniei si Bulgariei in momentul aderarii.
Dan Alexe
sursa: romanialibera.ro
Afara cu statul din economie
Dupa aproape doi ani de criza economica, Romania nu si-a gasit busola. Statul nu mai stie cum sa redistribuie resursele, dar nici nu lasa mediului privat libertatea de miscare.
Prima masura anticriza pe care guvernul Boc a anuntat-o inca de anul trecut tinea de forta statului de a investi in infrastructura. Daca bine imi amintesc era vorba de vreo 13 miliarde de euro, bani pe care bugetul pe 2009, cica, ii avea prevazuti.
Suma cea mai consistenta urma a se duce in Autostrada Transilvania, pentru care s-au achitat vreo 450 de milioane de euro, ramanand o restanta, pentru acest an, de alte 200 de milioane de euro.
Urma autostrada Bucuresti-Ploiesti, cu extensia spre Comarnic, Fetesti-Constanta, reabilitarea unor drumuri nationale, care, toate la un loc, nu ar depasi suma de 5 miliarde de euro.
Ei, pana la 13 miliarde de euro, mai e cale lunga.
S-o luam de la capat. Cu cele 450-500 de milioane de euro s-au finalizat vreo 50 de kilometri de autostrada…ai nimanui. E dificil sa intri, ca transportator, pe aceasta autostrada ca sa ajungi unde nici nu te gandesti, adica la Gilau, de unde nu ai prea multe variante de a face legatura cu granita de Vest.
Ma rog, era ambitia primului ministru Emil Boc de a arata romanilor ca pariul cu autostrazile incepe sa prinda viata.
Intre timp, ruta europeana principala a Romaniei, respectiv culoarul IV paneuropean (Bucuresti-Pitesti-Sibiu-Nadlac) nici macar nu poate fi peticit, daramite sa se puna problema constructiei unei autostrazi.
In fine, pentru Autostrada Transilvania nu mai sunt bani suficienti in 2010 si, in cel mai bun caz, daca se vor construi vreo 18 kilometri, intre Campia Turzii si Turda, ar trebui sa strangem cureaua rau de tot.
La ce bun, ne intrebam noi, atata vreme cat transportatorii nu castiga nimic din asta?
Sa ne intoarcem la cele 13 miliarde de euro, prinse in bugetul anului trecut pentru investitii, din care infrastructurii ii revenea partea leului.
Nu stim unde s-au dus, caci drumurile nationale sunt mai proaste decat oricand, iar viitoarele tronsoame de autostrazi sau drumuri nationale modernizate au ramas doar pe planseta constructorilor.
In Programul “Rabla” sau cel de reabilitare a blocurilor de locuinte s-au mai dus pana intr-un miliard de euro, in scoli sau spitale nu s-a mai investit nimic, iar pentru “Prima Casa” s-au oferit doar garantii. Inca odata, unde-s 13 miliarde de euro?
Anul 2010 este si mai dificil, pentru simplu motiv ca banii din buget acopera doar plata salariilor bugetarilor si o parte din bugetul de pensii, sau cel din sanatate. Toate sunt pe deficit. In conditiile astea se intreba cineva ce s-a intamplat cu banii de investitii de anul trecut?
Poate noi, in nici un caz guvernantii. Una peste alta, daca anul trecut nu s-a reusit relansarea productiei cu ajutorul fondurilor de investitii de la guvern, anul acesta nici macar nu se mai pune problema finantarii unor proiecte de mare amploare. In schimb, atentie, se vorbeste de crestere economica.
Banca Europeana de Reconstructie si Dezvoltare (BERD) anunta intr-un raport recent ca masurile anticriza ale guvernului Boc au fost mai curand de domeniul “imaginarului”, decat de domeniul real. Nu era nevoie de “expertiza” celor de la BERD pentru a ajunge la aceasta concluzie, pentru ca o vedem si noi, cu ochiul liber.
Ne-am lamurit cum a fost cu fondurile pentru infrastructura (!?) si urmeaza sa ne lamurim si cu celelate masuri de sprijin pentru relansare economiei.
Ceea ce nu a inteles guvernul Boc si nici un alt guvern de dinaintea acestuia este faptul ca statul roman nu este in masura sa sustina relansarea economiei printr-un simplu proces de alocare de resurse. In primul rand, pentru ca nu are de unde aloca aceste resurse, in al doilea rand pentru ca acolo unde statul baga bani se si fura.
Asadar, ca sa evite aceste capcane, statul roman nu avea decat sa arunce in piata masuri de stimulare a initiativei private si, pe de alta parte, sa-si gestioneze putinele resurse pe care le are inspre domeniile in care nu se poate face rabat.
Vorbim aici despre sanatate, despre invatamant sau protectie sociala, acolo unde este cazul sa se faca. Investitiile majore sa le faca mediul privat.
Numai ca, mediul privat nu este in nici un caz favorizat sa-si asume riscurile investitionale, pentru simplu motiv ca “marii investitori” autohtoni asteapta comenzile statului, iar riscurile sa si le asume tot el.
Sigur, nu se compara un parteneriat public- privat, in care privatul sa vina cu finantarea, si un contract de incredintare directa, in care riscul sa fie asumat in totalitate de stat. Mai devreme sau mai tarziu, statul plateste.
In final, pentru ca miliardarii de carton ai Romaniei nu-si asuma absolut nici un risc, statului roman ii revin absolut toate responsabilitatile. Si nu ar fi o problema, daca acest stat ar dispune de resurse.
S-ar construi si autostrazi, s-ar moderniza si spitalele, s-ar cumpara si avioane de vanatoare si s-ar face si mult visatele paradisuri turistice ale doamnei Udrea.
Dar, la veniturile pe care le are, statul roman este departe de a putea face asa ceva. Culmea, cu totii suntem constienti de asta, dar, in acelasi timp, cu totii asteptam ca tot statul sa faca aceste lucruri.
Guvernul Boc nu are absolut nici o strategie economica de perspectiva in ceea ce priveste dezvoltarea Romaniei. Guvernul Boc incearca sa gestioneze sau sa administreze criza economica si, in nici un caz, sa gaseasca solutii de iesire din impas.
Daca noi stim ca el este impotent, atunci de ce mai avem pretentii de la el? Ne place, nu ne place, tara nu o va relansa nici guvernul Boc si nici un altul care ii va succede.
Trebuie s-o facem noi, fortand guvernul sa ne permita acest lucru. Este vorba de taxe, de impozite, de stimulare a initiativei private.
Necazul este ca, liberal, socialist sau democrat -liberal, orice politician din Romania tine ca statul sa fie cocosul. Caci, numai asa, redistribuirea avutiei nationale se poate face in liniste. De la Cocos injos…
Alexandru Moldovan
sursa: bloombiz.ro
IMF Head Calls For Huge Global Warming Slush Fund
International Monetary Fund head Dominique Strauss-Kahn today called for a huge global warming slush fund to be established as an interim measure before carbon taxes are implemented in the name of preventing weather disasters related to alleged man-made climate change.
Speaking in Nairobi Kenya today, “Strauss-Kahn said the Fund is concerned about the huge amount of funding needed and the effect that will have on the global economy,” reports the Associated Press.
The IMF chief said that an outline paper would be published later this week which would detail how countries would adopt a quota system “which could bring in money faster than proposals to increase carbon taxes or other fundraising methods”.
Strauss-Kahn said that the measure was merely a stop-gap in anticipation of the longer term implementation of carbon taxes, that is a global levy on the very substance we exhale.
“We all know that (carbon taxes and other fundraising methods) will take time and we don’t have this time. So we need something which looks like an interim solution, which will bridge the gap between now and the time when those carbon taxes will be big enough to solve the problem,” Strauss-Kahn said. “And that is exactly what the IMF proposal is dealing with.”
Strauss-Kahn cited the failed Copenhagen “agreement” in claiming that $100 billion dollars a year would be needed to help poorer countries fight the effects of climate change, which as the Climategate scandal exposed, have been completely exaggerated and even fabricated by the IPCC in pursuit of a predetermined consensus.
However, one of the primary reasons behind the failure of Copenhagen was put down to the leak of the “Danish text,” which revealed how the IMF and the World Bank were using climate change as a smokescreen with which to hide their neo-colonial agenda.
As we reported at the time, the leaked text exposed how funds from climate financing, originally allocated to go to the UN and then be doled out piecemeal to third world nations, would instead be paid directly into the coffers of the World Bank and IMF, organizations that have made a habit out of looting poorer countries with crippling debts that cannot be paid back, forcing such countries to hand over their entire infrastructure to globalist loan sharks.
Leaders of third world countries were horrified to discover that developed nations would take on less of a burden than anticipated and that more would be demanded of poorer countries despite the fact that any further cuts in CO2 emissions would further cripple their flimsy economies and poverty-stricken people.
Billionaire elitist George Soros subsequently told Copenhagen delegates how poorer nations would be forced to take on what he described as “green loans” in the name of combating climate change, a policy that would land the already financially devastated third world with even more debt, payable to globalist institutions such as the IMF.
The creation of revenue streams to bankroll the structure of global governance that will oversee the implementation a “green world order” will again be up for discussion at a series of new Copenhagen process negotiations set to take place in April, May and June.
As we highlighted last month, leaked policy documents reveal that the United Nations plans to create a “green world order” by 2012 which will be enforced by a structure of global governance and funded by a gargantuan $45 trillion transfer of wealth from richer countries, as the globalists’ insidious plan to centralize power, crush sovereignty while devastating the economy is exposed once again.
Paul Joseph Watson
sursa: PrisonPlanet.com
Sub spectrul falimentului national
Disponibilizarile de la SNCFR sunt dureroase, dar inevitabile. Dincolo de drama personala a fiecaruia dintre noii someri sta spectrul falimentului national, iar imaginea lui poate fi privita in intreaga splendoare ceva mai la sud, in Grecia.
In termenii reci ai economiei de piata, SNCFR este o companie cu mai probleme financiare, dependenta de niste subventii pe care statul nu le mai poate si nu mai are niciun motiv sa le plateasca. Este diagnosticul pus de FMI, care a impus ceea ce Guvernul Romaniei nu a avut curajul sa faca, din motive electorale, lesne de inteles.
Este o iluzie sa ne imaginam ca amanarea disponibilizarilor, cu pretul impovararii bugetului, va duce, in cele din urma, la evitarea lor. Dimpotriva, netratata la timp, boala economiei romanesti se va agrava constant si va impune, in cele din urma, masuri mai drastice si mai dureroase. Priviti, din nou, catre Grecia! Elenii platesc minciuna, autoamagirea, indulcirea situatiei din varful pixului cu care au crezut ca pacalesc Uniunea Europeana, dar cu care n-au reusit sa se pacaleasca decat pe ei insisi.
Asadar, masura disponibilizarilor de la SNCFR nu numai ca trebuie luata, ci nu ar trebui cu niciun chip sa ramana singulara. Ca sa-si revina, economia romaneasca trebuie curatata de balast, adica de orice investitii nerentabile si de cheltuieli nesustenabile. Macar in ceasul al doisprezecelea, statul trebuie sa se comporte ca un manager iscusit.
Sigur ca somajul creste, desi el este inca mic prin comparatie cu alte tari europene, de exemplu Spania. Sigur ca oamenii sunt terorizati de teama pierderii locului de munca, dar acesta este tratamentul unei economii cu mari probleme cronicizate. La fel de terorizati ar trebui sa fim de spectrul Greciei.
Ceva imi spune insa ca Guvernul nu va avea curajul sa mearga pana la capat. In situatia de acum, Romania ar avea nevoie de un partid sau macar de un prim-ministru care sa-si asume pierderea urmatoarelor alegeri. Am avea nevoie de macar un demnitar care sa-si sacrifice cariera politica pentru a salva viitorul tarii. Nu e o utopie. Polonia a avut un astfel de politician, Leszek Balcerowicz pe numele lui. Iar economia restructurata a Poloniei a iesit aproape fara recesiune din aceasta criza.
Insa asanarile sunt doar o fateta a problemei. Doar prima etapa a tratamentului. Pentru ca nu e suficient sa cureti terenul, ci mai trebuie sa si construiesti ceva pe spatiul ramas gol. Pentru ca daca vom ramane pe termen lung cu zeci de mii de someri si o economie incapabila sa absoaba aceasta forta de munca, nu vom fi facut mare lucru. Somerii tot in grija statului pica, iar evitarea falimentului nu inseamna dezvoltare.
Pentru a ridica ceva sanatos pe terenul curatat e nevoie de viziune si ea se manifesta la toate nivelurile. Pentru a da o sansa acestor someri, dar si celor care inca mai au loc de munca si vor sa si-l pastreze trebuie stimulata economia, atat prin masuri fiscale inteligente, cat si prin investitii in zonele sanatoase.
Este un lucru pe care ar trebui sa-l inteleaga nu numai guvernantii, ci si Opozitia care promoveaza populisme fara nicio sustinere logica. Nu le-a placut nici unora nici altora cand guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, a sintetizat situatia: cand bagi toti banii in pensii nu mai ai cu ce construi autostrazi.
Viziune inseamna sa gasesti domeniile care pot sa-ti aduca beneficii majore si pe care sa pui accentul. Tot viziune inseamna sa stii si in ce directie orientezi forta de munca disponibilizata, organizand cursuri de recalificare bine tintite, nu haotice si aberante care sa nu produca efecte decat in 10% din cazuri.
Si mai trebuie ceva pe langa curajul de a face ce trebuie si viziunea de a reconstrui. E nevoie si de multa onestitate, alt capitol la care guvernele Romaniei, au fost si sunt, fara exceptie, deficitare. Nu poti face economie la buget si nici nu poti obliga poporul sa accepte masuri dure cat timp platesti cate doi directori pe cate un post cald in deconcentrate, unul al fostei, unul al actualei puteri.
Cat timp accepti in continuare bonusuri record si salarii tulburatoare in societatile de stat pentru oameni numiti strict pe criterii politice. Profesionistii buni trebuie bine platiti, fara indoiala, dar nu peste nivelul mediului privat asa cum se intampla cu politrucii preferati de toate puterile.
Fara curaj, viziune si onestitate, ne paste ceva mai rau decat somajul. Ne paste falimentul national, posibil, iata, chiar si in cadrul UE. Cine sa ne salveze?
Ioana Ene
sursa: ziare.com
vizitatori unici
Primeste articolele direct in mail.
