Archive for Martie 7, 2010
Romania, o anexa bananiera
Criza economica actuala a pus in evidenta nu doar dependenta totala a Romaniei de Vestul european, dar si tipul acestei dependente. In ce priveste primul aspect, cel general, lucrurile erau clare, constientizate si perceptibile.
Si, poate, si in afara contestarilor si reprosurilor, desi pozitionarea geografica si experienta istorica spun ca dependentele disproportionate (indiferent fata de cine) nu sunt pozitive si recomandabile, iar anumite echilibre in materie nu sunt deloc rele.
In ce priveste ultimul aspect, cel structural, existau controverse. Criza insa a clarificat pe deplin lucrurile in domeniu.
Daca admitem existenta a trei mari tipuri de dependenta - cea organica de parte integranta (in care opereaza de fapt si efectiv interdependenta), cea unilaterala de atelier pentru centru si cea bananiera de anexa de la periferie - criza a proiectat fara echivoc statutul Romaniei de anexa de tip bananier pentru Vestul european.
Cea mai dramatica expresie in acest sens a fost acordul cu FMI. Un experiment fara precedent, dar foarte semnificativ pentru respectivul statut al Romaniei! Daca Romania era parte integranta a sistemului economic vestic sau chiar numai un atelier al acestuia, aranjamentul cu FMI era exclus.
Vestul insusi rezolva problemele financiare din Romania. Avea si indrituirea, si forta financiara necesare, dar si obligatia! De ce obligatia?! Pentru ca nimeni altcineva decat capitalul privat vest-european crease problemele financiare ale Romaniei.
Pentru inglobarea Romaniei, Vestul nu s-a oferit sa fie piata pentru produsele din Romania, ceea ce ar fi dezvoltat economia reala din Romania si ar fi integrat-o organic dezvoltarii comune. Vestul a ales insa o formula strict financiara, care a esuat rapid tocmai pentru ca n-a avut pe ce articulatii de economie reala sa se aseze.
Si-a trimis bancile in Romania, le-a dat bani la discretie sa creeze aici prin creditare consum pentru produsele din Vest.
Mecanismul acesta a functionat cativa ani, a creat in Romania niste dezarticulari si dezechilibre imense, nesustenabile - consum fara productie, importuri fara exporturi, hipermarketuri fara fabrici si altele asemenea - si a fost oprit chiar de catre capitalul vestic, la aparitia crizei, cand acesta a incetat finantarea extinderii si chiar functionarii mecanismului.
Romania a aparut dintr-o data a avea niste vulnerabilitati externe uriase, care nu erau nici macar ale ei, ci ale subsidiarelor de aici ale firmelor vest-europene. Amenintarea acestora ca-si reduc expunerea pe Romania a creionat spectrul daramarii intregii sandramale, cu Romania si moneda ei in frunte.
Inventia cu FMI este, din punct de vedere vest-european, cu totul si cu totul jalnica. Nu numai ca este adus capital public pentru repararea ravagiilor facute de capitalul privat, dar este vorba de capital din afara zonei pentru ravagii facute de cei din zona.
Abordarea corespunde insa total statutului de anexa bananiera al Romaniei. Centrul si-a dat arama pe fata: inainte doar la placinte, la razboi inapoi! Fara responsabilitati, ci doar cu profiturile! Nu mai punem la socoteala faptul ca Romania bananiera a fost pusa sa aduca din lumea larga finantare la dispozitia tocmai a firmelor vest-europene.
Ca statul roman n-a avut incotro este de inteles, dar cum au acceptat cei din lumea larga asa ceva, chiar daca isi vor primi banii, caci ii va plati poporul roman! Desigur, nu acordul cu FMI a creat statutul Romaniei de anexa bananiera pentru Vestul european.
Datele acestui statut s-au consolidat treptat in ultimul deceniu. Treaba au facut-o firmele private vest-europene, in frunte cu bancile. Acordul cu FMI n-a facut decat sa parafeze acest statut. Romania are toate datele unei anexe bananiere de la periferia sistemului, ca piata de desfacere pentru centru.
Productia este tinuta mult sub nivelul consumului si se desfasoara aproape in totalitate in activitati poluante sau de exploatare de resurse, in timp ce tot ceea ce reprezinta activitate cu aport semnificativ de valoare adaugata a fost lichidat pentru a face loc importurilor.
Exporturile sunt derizorii prin comparatie cu importurile. Hipermarketurile din centru au confiscat retail-ul. Sistemul bancar si de asigurari este preluat integral de companii vestice, nelasand loc nici macar unei respiratii din partea capitalului autohton.
Potentialul agricol, chiar daca existent, este inabusit, pentru ca tara sa poata fi un jalnic importator net de produse agricole si deci sa fie tinuta in dependenta chiar de aprovizionarea agroalimentara externa. In schimb, se tin teorii despre virtutile globalizarii, care ofera avantaje doar globalizatorilor, in timp ce globalizatii sunt condamnati.
Si se urmareste sistematic dezarmarea statului globalizat pentru a permite globalizatorilor sa faca aici ceea ce la ei acasa nici prin gand nu le-ar trece sa faca.
Ilie Serbanescu
sursa: bloombiz.ro
Legatura dintre starea economiei si educatie
Romanul s-o fi nascut poet dar inginer nu prea. Cea mai simpla dovada este comparatia intre Dacia si Logan.
Am condus 30 de ani Dacii. Va amintiti? Schimba sau curata bujii, schimba-i mereu platina, sufla jigloarele, furtune si cureaua care se rupeau mereu, se spargea radiatorul, apa ingheta pe conductele de benzina, ce mai, o epopee. Aproape ca mi-e dor de vremurile alea!
Acum conduc o Skodita, habar nu am unde sunt bujiile (nici nu stiu daca are), unde-i carburatorul, abia am invatat sa deschid capota.
Iar Loganul, datorita raportului calitate-pret foarte bun, a batut recordurile de vanzari in timpul crizei, inclusiv pe piata germana, cunoscuta ca foarte pretentioasa. Sigur, a contat si forta de munca mai ieftina la noi, ce a dus la un pret final al produsului mai mic. Dar in primul rand a contat tehnologia, resursele financiare si managementul. Iar muncitorii de la uzinele din Pitesti, amenintati la un moment dat cu somajul tehnic, au fost chemati la serviciu si sambata.
Diferenta intre Dacia si Logan ne arata inapoierea tehnologica uriasa intre economia romaneasca si cea mondiala.
Cum putem progresa, cum putem micsora aceasta diferenta enorma?
Atragand in tara investitori care sa aduca tehnologie moderna, resurse financiare, management eficace si o noua filosofie a muncii. In afara de Renault, Ford si Nokia nu mai stiu alti investitori de marca care sa disloce sau sa construiasca in Romania linii de fabricatie de inalta tehnologie.
Ce i-ar atrage?
O infrastructura moderna, in special in transporturi si forta de munca calificata si mai ieftina, comparativ cu aceea din alte tari. Mercedes a renuntat in ultima clipa sa construiasca o fabrica la noi, datorita lipsei de autostrazi.
Cu infrastructura, in special de autostrazi, am dat-o in bara. In loc sa faca autoastrazi cu surplusul de bani, guvernarea Tariceanu, sustinuta de PSD a dublat salariile si a triplat pensiile, iar acum ne imprumutam sume uriase sa le platim. De unde vom restitui imprumuturile numai Dumnezeu stie!
Sistemul educational ar fi trebuit sa furnizeze pe piata muncii oameni calificati in domeniile, proportiile si specializarile cerute de aceasta. Nu s-a intamplat aceasta politica esentiala si elementara. S-a intamplat altceva. In goana dupa profiturile uriase date de “fabricile de diplome” din universitar, toate masurile luate in educatie, condusa de universitari, au avut ca principal scop netezirea drumului pentru ca majoritatea, daca se poate chiar toti elevii, sa ajunga sa “cotizeze” la universitati, pentru imbogatirea si indestularea acestora, im primul rand a conducerilor lor.
O explozie de universitati private, culminand cu fenomenul Spiru Haret, care avea inmatriculati 300.000 de studenti, ce completau niste teste grila pe calculatoare si se trezeau cu diplome contra 200-300 de euro. Profitand si de naivitatea studentilor si lipsa de exigenta a sistemului bugetar, care se uita doar la ce scrie pe diploma, nu la ce competente au absolventii.
S-a desfiintat scoala profesionala, apoi scoala de arte si meserii, toata masa de elevi, au n-au resursele intelectuale si inclinatiile necesare, trebuia sa faca liceul, apoi facultatea. Nu mai povestesc despre fraudarea bacalaureatului, care a ajuns la nivel de epopee. Mehedinti are procente de promovare de 99%, licee intregi din orasele micute au procente de 100%!
Anul trecut, la Bucuresti, planul de scolarizare la clasa a IX-a avea 60% locuri in filiera teoretica si vocationala si doar 40% in filiera tehnologica. Fara scoala profesionala desfiintata intre timp de dna ministru Andronescu.
In timp ce la bursa joburilor cam 80% sunt in zona muncitorilor calificati, nu a studiilor superioare, cu sau fara acoperire in competentele obtinute! Iata prapastia uriasa intre structura pietei muncii si aceea a filierelor din invatamant.
In acest timp, mediul de afaceri se plange pe toate drumurile ca nu are de unde angaja forta de munca calificata, muncitori in finisaje, mecanici masini si utilaje, in industria hoteliera, in servicii, etc.
Brandul muncitorilor romani in strainatate este “capsunar”. Nici macar cat al “instalatorului” polonez. In plus, prestatori de munci casnice necalificate.
Poate mai mult decat orice aceasta trista realitate da masura calitatii educatiei si formarii profesionale romanesti.
Avem si varfuri, care ne fac cinste pe unde umbla si lucreaza. Dar socoteala se face statistic. Cu cateva flori nici primavara nu vrea sa vina. Ne-am iluzionat tot timpul, ne-am ascuns in mistificare si ipocrizie in spatele catorva varfuri care au performat pe unde au ajuns.
Semnale au fost trase, de la Comisia Prezidentiala condusa de Mircea Miclea, la ONG-urile de profil, la evaluarile internationale care ne plaseaza pe locuri codase. Doar ca au prevalat tot timpul alte interese, ceeace l-a facut pe Presedinte sa vorbeasca chiar de “cardasia dintre sindicate si politicieni”.
Pana nu vom avea infrastructura si o forta de munca calificata in domenii cerute de piata nu avem nicio sansa sa atragem investitori, bani si tehnologie inalta. Sa producem bunuri si servicii vandabile si cu valoare adaugata mare. Productivitatea unei economii este strans legata de calitatea fortei de munca. E simplu, pentru cine vede interesele de dezvoltare ale tarii, nu propriile interese!
Mai strangeam din dinti cativa ani, construiam autostrazi si acum aveam nu doar Loganul ci poate sute de alte produse de inalta tehnologie, cu valoare adaugata mare, cu piete de desfacere si care asigurau salarii mari. Iar in educatie trebuia sa punem accentul pe formarea profesionala de calitate si ceruta de piata muncii, nu pe diplome universitare de care aproape nimeni nu are nevoie, mai ales cand in spatele lor nu se afla nimic. Doar interese de imbogatire ale unora.
Pana acum clasa conducatoare nu a facut ce trebuie in aceasta directie.
Sa vedem acum, cand tocmai asteptam o noua lege a educatiei.
Romania, incremenire in timp. 1939-2010. Exact aceleasi probleme si din pacate, aceleasi solutii
Citesc acum o carte mai degraba tehnica “Aspecte ale economiei romanesti”, Bucuresti 1939. Are peste 600 de pagini si este practic un tablou al crizei. Analiza, cifre si solutii. Autorii sunt diversi, cate unul pe capitol. Apare Mitita Constantinescu, fostul ministru de Finante V. Slavescu si multi altii. Spicuiesc:
Despre salariile bugetarilor:
*”..Toata opera Statului inutila este, fara o armonizare care sa st6abileasca lefuri egale pentru functii egale.
Caci ce rostuire are ca sa stabilesti lefuri atuncea cand unuia si aceluiasi grad ii corespund lefuri primitoare, dar care difera cu 47%?”
Agricultura
*”Proprietatea taraneasca se prezita sub aspectul unei pulverizari in suprafete mici, carele nu merita a fi deci exploatate din punctul de vedere al finantelor unei familii. Osebire nu este intre taranii nostri care rembursau feudalului produse si bani pentru ceia ce feudalul ii imprumuta iarna cu bani si taranii nostri de azi cari remburseaza camatarilor bancilor pentru creditele loate”
“Si inca mai mult, taranii nu ajung decat co o mare anevoie sa isi vanda bucatele in targuri si oboare, din cauza angrosistilor verosi cari le cumpara pe nimic marfa si apoi o vand in targuri cu asupra de pret.”
Industria
*”Vieța noastră industriala dă loc la o seama de aspecte:
1.Exploatam neeconomic si nerational.
2. Dispunem de mari cheltuieli de regie
3.Avem asadar preturi umflate si costuri de productie ridicate”
Despre arierate
*”Arieratele sporesc de la an la an depasind cu mult angajarile Statului. Iara Institutiile de stat se imprumuta intre ele deghizat asa incat comisia Rist (specialisti francezi angajati de Guvern pentru a face ordine in Finante) au descoperitu 10 miliarde de lei ca nivel al arieratelor.”
Despre rectificari bugetare:
*”Aceste schimbari prea dese nu tin seama de tabloul cifrelor care se raporteaza la posibilitatile reale de plata ale contribuabililor. Remarcam un labirint de legi si schimbari in sanul aceluiasi principiu de impunere”
*”Iarasi nu gasim echitabil ca populatiunea urbana sa contributeze cu 85% din contributia fiscala efectiva, cand ea este de numai 15% din totalul populatiei. Micilor agricultori li se fac inlesniri de plata, cari nu sunt a da naturalete obositului nostru sistem fiscal”
In posturile urmatoare am sa scriu despre ce reactii a avut Guvernul la acest raport intocmit de cercetatori , ministri de Finante ,guvernatori ai BNR, cum s-a ajuns ca Geneva sa trimita timp de 5 ani in Romania un consultant fiscal “cari dispunea de puteri depline in raport cu Guvernul” si ce solutii au gasit comisiile de raportori straini. Unele dintre aceste solutii le gasim printre actualele masuri.
Asta e, Romania face reforma fiscala in 2010 cu masuri din 1939.
Dan Popa
sursa: hymerion.ro
