Archive for Iulie, 2009
Guvernul s-a bazat prea mult pe banii de la UE
FMI a reproşat Guvernului că a prevăzut prea multe cheltuieli din banii de la UE, în condiţiile în care volumul tragerilor a fost foarte modest. Atenţionarea vine după ce reprezentanţii Fondului au cerut Guvernului să reducă cheltuielile publice cu 1%-2% din PIB.
Experţii instituţiei finanţatoare mondiale au spus părţii române că a bugetat prea multe cheltuieli acoperite din bani europeni, în condiţiile în care nivelul de fonduri atrase a fost unul scăzut. Ei au reproşat că autorităţile s-au bazat prea mult pe banii atraşi de la UE şi prea puţin pe încasările bugetare, susţin surse apropiate negocierilor citate de Mediafax.
Însă, miniştrii prezenţi la întâlnire s-au apărat şi au susţinut că se aşteaptă la o creştere a plăţilor în partea a doua a anului, cu peste un miliard de euro, în condiţiile în care şase din şapte programe operaţionale sectoriale au fost acreditate.
ÎNTĂRZIERI MAJORE
Totuşi, premierul Boc a declarat în urmă cu două săptămâni că România riscă să piardă fonduri de preaderare PHARE, ISPA şi SAPARD din cauza întârzierilor înregistrate şi a cerut urgentarea cheltuielilor. Şeful Executivului a anunţat că va introduce un sistem de garanţii de stat pentru autorităţile locale care nu dispun de sumele aferente cofinanţării proiectelor cu fonduri comunitare, după modelul aplicat în Programul “Prima Casă”.
A solicitat însă administraţiei să reducă etapele între aprobarea şi semnarea unui contract şi să se asigure că procedurile pentru contractarea fondurilor vor fi încheiate la termen. De la începutul anului au fost aprobate 2.154 de contracte finanţate de UE, cu o valoare totală de 3,7 miliarde de euro. În acelaşi interval au fost semnate 1.429 de contracte cu o valoare totală de 2,37 miliarde de euro, în timp ce plăţile efective însumează circa 290 milioane de euro.
REDUCEREA CHELTUIELILOR
O altă problemă care dă bătăi de cap autorităţilor de la Bucureşti este găsirea soluţiilor pentru reducerea cheltuielilor publice cu 1%-2% din PIB. În timp ce preşedintele Băsescu a venit cu ideea salvatoare de a trimite în şomaj 20% din funcţionarii din aparatul de stat, premierul caută alte soluţii. Guvernul va extinde sistemul de calcul al cheltuielilor de personal pe baza unor standarde de cost la toate instituţiile publice, inclusiv ministere, pentru a stabili nivelul alocaţiilor şi numărul de angajaţi necesar, a anunţat premierul Boc.
“Acum lucrăm la fiecare entitate publică să îi stabilim standardul de cost, adică ce îşi poate permite statul să finanţeze de la primăria sub 1.000 de locuitori până la un minister cu 2.000-3.000 de angajaţi, să spună care este optimul de funcţionare şi care este personalul necesar”, a spus şeful Executivului. Concomitent, Executivul caută soluţiile de reducere a numărului de agenţii guvernamentale. Boc se va întâlni astăzi şi mâine cu fiecare ministru care are în subordine structuri şi agenţii guvernamentale, pentru a definitiva proiectul de reducere a numărului de agenţii până la jumătatea lunii august. Totodată, veniturile agenţiilor guvernamentale vor fi vărsate la buget, iar fondul de salarii va fi stabilit de Guvern.
DEFICIT DE 7%
Ministerul de Finanţe va cere FMI un deficit de 7% din PIB, la o scădere economică de 7%-8%, a declarat secretarul general al AOAR, Cristian Pârvan, după întâlnirea pe care oamenii de afaceri au avut-o cu miniştrii la Guvern. “Ministrul Finanţelor ne-a spus că va cere Fondului Monetar Internaţional un deficit bugetar de 7% din PIB, din cauza contracţiei mai mari a economiei decât a fost estimată, de 7%-8%, corelat însă cu investiţiile care să ajute la repornirea economiei”, a spus Pârvan.
Joi, după primele discuţii cu delegaţia Fondului Monetar Internaţional, ministrul Finanţelor Publice, Gheorghe Pogea, a afirmat că “ar putea să existe” o contracţie economică de 8% în acest an şi că prognoza de 4,1% din acordul de împrumut încheiat cu FMI va fi modificată. Economia s-a contractat cu 6,2% în primul trimestru, comparativ cu perioada similară a anului trecut, însă unii economişti sunt de părere că PIB-ul ar putea înregistra niveluri şi mai scăzute în trimestrele următoare.
Daniela Ivan
sursa: jurnalul.ro
Sunt obligat! Deci, sunt liber
Daca-mi tin respiratia, asta nu inseamna decat faptul ca pentru o perioada foarte scurta de timp voi respira mai rar. Sunt obligat sa respir. Sunt obligat sa gandesc. Sunt obligat sa aleg intre diferite lucruri. Sunt obligat sa ma deplasez dintr-un loc intr-altul. Sunt obligat sa am anumite senzatii si anumite trairi. Sunt obligat sa respect legea.
De fapt, libertatea mea reprezinta posibilitatea de a opta intre anumite lucruri obligatorii.
Privesc pe ecranul televizorului si vad o sumedenie de oameni liberi. Politicieni plini de constiinta datoriei fata de patrie si fata de semeni, asumandu-si in mod liber obligatia de a le sluji, vad vedete ale industriei de divertisment, libere, zambind fotogenic sub povara obligatiei de a bine-dispune spectatorii, vad moderatori care si-au asumat obligatia de a se pune la dispozitia interesului public si fac asta cu o prospetime reinnoita in fiecare zi.
In jurul meu, pe strada alta multime de oameni liberi, care opteaza intre anumite obligatii: aceea de a-si intretine familia, aceea de a merge la serviciu, aceea de a-si ingropa mortii, aceea de a cumpara ceva de mancare pentru acasa, aceea de a-si renova apartamentul, aceea de a-si plati intretinerea, aceea de a-si respecta vecinii, aceea de a-si ajuta parintii.
Starea de spirit cu care iti asumi anumite obligatii e cea care face diferenta intre libertate si incarcerarea in propria existenta. De exemplu, politicienii, vedetele de televiziune o fac intr-un mod optimist, radios, neincorsetat de lucruri marunte. Privesc in perspectiva, nu in varful pantofilor. Prin prezenta lor publica, degaja o spiritualitate elevata, o atitudine eterica, raspandita instantaneu si uniform, pe care o respiri involuntar si care te drogheaza, iti creeaza o stare de incredere si optimism. Si-au asumat obligatii enorme, insa au facut-o in deplinatatea libertatii de alegere cu care fiecare dintre noi a fost harazit.
Ei bine, pe strada lucrurile nu sunt la fel. Ba as indrazni sa spun ca se situeaza pe partea diametral opusa. Obligatiile asumate de catre simplul posesor de card de identitate sunt impovaratoare. Nu sunt privite ca fiind o datorie a spiritualitatii cu care e inzestrata existenta umana. Obligatiile astea sunt purtate pe strada, de noi, ca o cruce. Cu privirile in pamant. Striviti de povara ca niste magari pe spinarea carora s-au incarcat prea multi saci. Nimic din curatenia privirilor tintind catre cer a celor care si-au asumat obligatii inalte, suplimentare celor pe care le avem noi. Cineva trebuia sa-si asume si responsabilitati de genul asta, de a ne conduce, de a avea in spate greutatea destinelor noastre. Eu nu mi-am asumat-o, in virtutea libertatii de a alege. Nici eu si nici multi, foarte multi asemenea mie. Si tot noi suntem cei care privesc inlacrimati spre pamant. Asta-i buna! Dar suntem totusi liberi! Putin optimism, oameni buni! Fruntea sus! Puteti opta si pentru altfel de obligatii. De exemplu, pentru cea de a minti cu seninatate, sau pentru cea de a zambi fara sa-ti vina, sau pentru cea de a-ti asuma un optimism strain de fiinta ta, contrafacut. De exemplu, poti renunta la incercarea de a mai fi om si atunci obligatiile pe care le vei avea vor fi lipsite de exercitiul oricarei trairi si privirea iti va deveni luminoasa tintind inspre un inainte al nimanui.
Dragos Moldovan
sursa: cronicaromana.ro
“Opriti degradarea Scolii!” >>> Lipitorile Educatiei
Andronescu continua sa protejeze agentii parazitare; 10.545 de auxiliari din minister consuma circa 200 de milioane de euro pe an
Peste 20 de institutii-capusa au tocat banii publici si au adus scoala in faliment. Mentionam doar cateva dintre ele: Centrul National pentru Curriculum si Evaluare in Invatamantul Preuniversitar, Agentia Nationala pentru Programe Comunitare in Domeniul Educatiei si Formarii Profesionale, Centrul National pentru Bursele de Studii in Strainatate, Centrul National de Dezvoltare a Invatamantului Profesional si Tehnic, Agentia Nationala pentru Calificarile din Invatamantul Superior si Parteneriat cu Mediul Economic si Social (ACPART) etc. De parca nu erau de-ajuns, fostul ministru al Educatiei, Anton Anton, a mai infiintat, in cele doua luni de mandat, alte doua institutii de acest fel: Institutul Roman
de Studii Avansate si Institutul National de Cercetare Aerospatiala. O epurare masiva la nivel central a fost ceruta atat de Emil Boc, cat si de ministrul Ecaterina Andronescu, in ianuarie. Stefan Vlaston, presedintele Asociatiei EDU CER, avertiza, in ZIUA, ca 10.000 de functionari din administratia centrala a Educatiei “isi justifica salariile doar printr-o cantitate imensa de hartii”.
ARACIS, ARACIP, stat in stat
Cele mai profitabile agentii sunt ARACIS si ARACIP - institutii create pentru evaluarea calitatii invatamantului universitar, respectiv preuniversitar. Au in organigrama cate 50 de angajati si 150 de colaboratori externi, toti profesori universitari, care isi tin averile la secret, de teama sa nu se afle cat castiga de la agentie si cat de la universitatile unde predau cu norma intreaga. ARACIP si ARACIS nu dau nicio informatie despre bugetul anual ori despre incasarile facute. Pana anul acesta - cand ministerul a obtinut fonduri structurale pentru activitatea lor - ARACIP a perceput taxe de 20 de milioane de lei noi de la peste 150 de scoli, gradinite si licee, ARACIS - cate un miliard de lei vechi de la universitati. La cinci zile dupa ce ZIUA a publicat specializarile neacreditate pentru care universitatile fac inscrieri - 457 din totalul de 657 de specializari apartinand universitatilor de stat -, Ecaterina Andronescu a anuntat, ieri, ca Baza de date folosita de ARACIS nu a fost una reala. Ministrul a dat ca exemplu Politehnica Bucuresti, care figura pe lista ARACIS cu specializari care nu ar fi fost cerute si pe care nu le-ar fi avut. La fel si ASE, care s-a confruntat cu aceeasi situatie. In aceste conditii, Agentia s-a mai facut o data de ras, dupa ce a demonstrat cat de obiectiv evalueaza institutiile de stat, acordand cea mai inalta distinctie - “grad de incredere ridicat” - Universitatii din Oradea, care a eliberat diplome false studentilor straini. Mai trebuie spus ca ARACIS a fost primita in registrul evaluatorilor europeni ENQA abia in luna iunie anul acesta. Intre timp a dat inapoi si Mircea Miclea, care a declarat, ieri, ca pachetul de legi trebuie supus dezbaterii publice si inaintat Parlamentului. Pana de curand, seful Comisiei prezidentiale pentru educatie critica faptul ca solutiile legislative propuse in urma cu patru ani sunt ignorate nejustificat de ministrul Andronescu, si ca o amanare de inca un an ar fi contabilizata negativ de elevi. La randul sau, presedintele Traian Basescu a criticat-o pe Ecaterina Andronescu ca “incearca impreuna cu sindicatele sa mistifice solutiile bune ale Comisiei Miclea”. “Mai pierdem un an cu ceea ce organizeaza doamna ministru acum. Va asigur ca acesta este obiectivul major al discutiilor cu sindicatele: cum sa faca din niste proiecte bune niste proiecte convenabile dascalilor, si nu copiilor. Si, bineinteles, politicienilor - pentru ca politicienii obtin voturi daca nimic nu se intampla in sistemul de educatie”, a conchis seful statului. Sedinta cu parintii Ieri, la cea de-a doua runda de dezbateri pe noile legi ale Educatiei, reprezentantii parintilor au cerut o curricula “adaptata nevoilor actuale ale copiilor”, testari de tip international, “o evaluare mai obiectiva” si stabilitatea formulei de admitere. Federatia Nationala a Asociatiilor de Parinti s-a declarat impotriva deciziei premierului Emil Boc de asumare guvernamentala pe pachetul de legi.
Magda SEVERIN
sursa: ziua.net
Băsescu: 300.000 de bugetari trebuie daţi afară
Traian Băsescu: „Fraţilor, trebuie să reduceţi cu 20 la sută numărul de angajaţi”. FMI ne cere reducerea cheltuielilor statului cu 2,4 miliarde euro pe an, concedierile colective generează o economie de doar 1 miliard.
Preşedintele Traian Băsescu i-a cerut joi, imperativ, premierului Boc să trimită în şomaj o cincime dintre oamenii păstraţi în sistemul bugetar de algoritmul coaliţiei la guvernare. Somaţia sa vine pe fondul impunerilor FMI, care au cerut Guvernului să reducă cheltuielile statului cu 2,4 miliarde de euro.
“O să fiu sincer şi o să spun că intenţionez să mai ţin în braţe, deşi nu-mi place ce se întâmplă, această coaliţie. Dar nu pot accepta tergiversarea aplicării unor măsuri deja discutate.” a afirmat Băsescu în cadrul unui interviu acordat RRA. El a susţinut că paleative de genul reducerii unor sporuri salariale “sunt simple poveşti”. “Guvernul trebuie să se comporte cu toată seriozitatea şi să diminueze masiv aparatul de stat, trimiţând în şomaj un număr mare de funcţionari, publici şi contractuali, care
încarcă inutil ştatul de plată şi cheltuielile din bugetul de stat.” a spus Băsescu. El a precizat însă că doar premierul este îndreptăţit să ia aceste măsuri. “Boc trebuie să ia decizia, acolo se află puterea executivă. Eu pot doar să le spun aşa:
Concedierea bugetarilor nu e de ajuns
Concedierea a 20% din personalul bugetar ar putea aduce, până la sfârşitul acestui an, o economie de un miliard de euro la bugetul de stat. Deşi suma pare mică, ea depăşeşte nivelul total al investiţiilor făcute de stat în economie din surse proprii (fără a include fondurile UE şi bugetele autorităţilor locale) în primele şase luni ale acestui an, de 880 de milioane de euro. Bugetul alocat cheltuielilor cu salariilor pentru anul în curs este de circa 43 miliarde de lei, respectiv 10 miliarde de euro.
Reducerea bugetului de salarii cu 20% prin concedierea unei cincimi dintre angajaţii la stat, circa 280.000 dintr-un total de 1,4 milioane, nu va fi însă suficientă pentru a mulţumi oficialii FMI prezenţi la Bucureşti. Reprezentanţii Fondului au cerut Guvernului să reducă cheltuielile statului cu 1-2% din PIB, respectiv cu până la 2,4 miliarde de euro, în special din bugetele autorităţilor locale. Conform estimărilor actuale PIB-ul României ar putea fi de circa 120 de miliarde de euro în 2009.
“Negociatorii Fondului au avut o atitudine flexibilă în privinţa majorării deficitului bugetar, indicând că vor accepta revizuirea acestui indicator, dar au cerut şi o reducere de 1-2% din PIB a cheltuielilor publice, arătând că au fost înregistrate depăşiri ale cheltuielilor mai mult la nivel local. Zona din care vor fi tăiate cheltuielile trebuie stabilită de partea română, oficialii FMI fiind interesaţi doar ca această reducere să fie efectuată”, au declarat surse participante la discuţii, citate de Mediafax.
În primele cinci luni ale acestui an statul a cheltuit aproximativ 18 miliarde de euro, cu aproape 7% mai mult decât anul trecut, în condiţiile scăderii veniturilor la stat cu acelaşi nivel, 6,9%, respectiv cu peste 1,1 miliarde de euro.
Info
300 de milioane de euro, cheltuielile cu şomajul lor
Din economia de un miliard făcută prin concedierea lor însă, o treime ar putea fi anulată de ajutorul de şomaj care ar urma să fie acordat dacă toţi cei 280.000 de bugetari concediaţi s-ar duce la Forţele de muncă. La un ajutor de şomaj mediu la nivel naţional de 518 lei, circa 123 de euro, statul va cheltui peste 200 de milioane de euro pentru şomajul acestor bugetari în jumătate de an. Cum durata minimă a acordării acestui ajutor social a fost prelungită recent de la şase la nouă luni, statul ar putea cheltui în total pe şomajul bugetarilor concediaţi circa 300 de milioane de euro. Concedierea unei cincimi dintre bugetari ar duce la explozia şomajului cu aproape 50%, în condiţiile în care în iunie erau înregistraţi circa 548.000 de şomeri.
Marian SULTĂNOIU, Victor ROTARIU
sursa: gandul.info
The Council on Foreign Relations & The Media Power Unchecked
A brief documentary segment on the history of media consolidation and the Council Foreign Relations. From the documentary “Behind The Big News”.
Deja se intampla: planul de sterilizare a populatiei prin intermediul alimentarii cu apa
Propuneri socante de sterilizare in masa prin introducerea unor medicamente in apa potabila din reteaua municipala, care au fost conturate de Presedintele Obama in cartea sa din 1977, “Ecostiinta”, sunt deja puse in aplicare, avand in vedere scaderea calitatii materialului seminal si a chimicalelor ce afecteaza dezvoltarea sexuala, chimicale ce ne polueaza raurile si lacurile.
Asa cum am mentionat si anterior, pe langa pledoaria lui J.P.Holdren pentru un regim planetar care sa instituie avortul fortat, “preluarea de catre guvern a copiilor nascuti in afara casatoriei” si implanturi corporale obligatorii concepute pentru prevenirea sarcinii, consilierii lui Obama au cerut si “adaugarea unui sterilizator in apa potabila sau in alimente”.
Holdren a adaugat ca sterilizatorul trebuie sa indeplineasca anumite cerinte clare, pentru ca trebuie sa aiba efect numai asupra oamenilor, nu a animalelor.
“Trebuie sa fie eficient in mod uniform, in ciuda varierii dozelor de la individ la individ si nu trebuie sa aiba efecte secundare neplacute sau periculoase; nu trebuie sa aiba efect asupra copiilor, batranilor, animalelor de companie sau din gospodarie,” a scris Holdren alaturi de co-autorii Paul si Anne Ehrlich.
Holdren noteaza ca propunerea de a steriliza fortat in masa oamenii, in ciuda vointei lor “pare sa inspaimante oamenii” si cu toate acestea nu pare sa-l deranjeze prea tare, in ciuda pleiadei de idei totalitare promovate in carte, ca metoda de indeplinire a unui plan agresiv de reducere a populatiei.
Calitatea materialului seminal a scadut semnificativ la nivel mondial, cu o treime din 1989 incoace si la jumatate in ultimii 50 de ani. Rata declinului se accelereaza, pe masura ce, din ce in ce mi multe cupluri intampina greutati in a avea un copil. In studii cu privire la barbatii albi europeni, rata declinului este de 50% in ultimii 30 de ani. In Italia, acest fapt se traduce prin reducerea populatiei native cu 22% pana in anul 2050. Reducerea populatiei deja se vede in multe zone din America si Europa.
Totul, de la semnalele telefoanelor mobile, pana la consumarea produselor din soia, la patrunderea hormonilor feminini in rezervele de apa, toate au fost luate in considerare. Nu este nici un dubiu ca poluarea mediului prin produsele farmaceutice si industriale a contribuit , dar noi cercetari au dezvaluit ca substante chimice aditive, cunoscute ca Antiandrogeni, isi gases acum drumul spre rezervoarele de apa potabila.
“Universitatea Exeter lucreaza acum alaturi de chimisti de la Universitatea din Sussex pentru a stabili exact care sunt chimicalele in cauza si sa inteleaga cum sunt acestea eliberate in apa,” mentioneaza studiul.
Antiandrogenii sunt capabili sa previna sau sa inhibe efectele bilogice ale androgenilor, hormoni sexuali masculini. Antiandrogenii sunt administrati barbatilor trans-sexuali, care doresc sa devina femei si li se mai administreaza si celor vinovati de delicte sexuale, la iesirea din inchisoare, pentru a le reduce libido-ul. Aceste substante scad caracteristicile masculine normale asociate cu eliberarea de testosetron.
Antiandrogenii utilizati in pesticidele pulverizate pe alimentele noastre au fost identificate ca fiind si “agenti ce provoaca tulburari endocrine” ce s-a dovedit ca “induc demasculinizarea la sobolani”.
Aceste nou-descoperite otravuri, combinate cu pastilele contraceptive si HRT au avut ca efect concret amestecarea de genuri in nu mai putin de o treime din pestii din toate raurile britanice, care-i face sa produca oua si sa le faca infertile. Multe specii in afara pestilor, cum sunt ursii polari, vulturii plesuvi, vidrele si balenele au fost si ele afectate, iar problema este globala.
In zonele acvatice din apropierea locatiilor de tratare a canalizarilor, s-a observat ca 80% din pestii masculi aveau caracteristici feminine, ca urmare a tratarii cu chimicale.
De asemenea exista temeri ca populatia de pasari ar putea fi devastata pe termen lung de chimicalele ce trec de a pestii infecati la ele, atunci cand pasarile se hranesc cu acesti pesti. Pescarii experimentati deja observa un declin sever al polulatiei de peste in intreaga tara.
“Exista certitudinea ca substantele sa aiba efect si asupra oamenilor- si posibil un efect marcant,” a spus Profesorul Charles Tyler de la Universitatea din Exeter, una din autoritatile de varf la nivel national cu privire la efectele hormonilor.
Astfel, este ironic si tragic faptul ca tocmai filtrele care ar trebui sa previna contaminarea au asemenea substante de care ar fi trebuit sa ne protejeze.
Populatia lumii este sub asalt biologic constant si marea majoritate a oamenilor nu are idee ce se intampla. Acest lucru este mai presus de orice dezbatere cu privire la numarul prea mare de oameni care ar popula planeta. Acest lucru demonteaza orice notiune logica cu privire la drepturile omului, asa cum sunt ele evidentiate in codul Nurenberg, care afirma in mod clar ca, “consimtamantul voluntar al subiectului uman este absolut esential” in cazul oricarui tip de experiment uman, si cu toate acestea populatia este tratata cu medicamente in masa si e sterilizata nu numai impotriva vointei sale, dar si in deplina necunostinta a acestui fapt.
Suntem atacati biologic de adepti totalitari ai Eugeniei care sunt concentrati pe reducerea in mod fortat a populatiei, anuntandu-si programul de reducere la 80% a populatiei. Mostenirea acestor megalomani s-a nascut din rasism de clasa, din gandire fascista si dorinta sangeroasa de a domina si aduce la scalvie intreaga planeta -nu ii intereseaza mediul, ci eliminarea “consumatorilor inutili de hrana”, asa cum ne vad pe noi a fi.
Si-au dezvaluit in mod clar planurile de a comite genocid in masa si acum vedem primul val al atacului prin otravirea apei si afectarea fertilitatii noastre.
foto:scienceprogress.org
sursa: urbaniulian.ro
Destept, adjectiv
De curand am avut un schimb de replici (comments) pe un alt blog. Se prea poate in urma unei postari pe care am interpretat-o gresit. Dar, si aici intervine partea interesanta, o alta persoana, diferita de cea cu care am avut acel schimb de replici, a enuntat urmatoarea afirmatie: “…oamenii destepti se masoara si in burse Soros…” .
Si totusi, ce inseamna sa fii destept?
Daca
- esti sau ai fost bursier Soros
- esti cetatean de onoare al unor orasele din Statele Unite
- studiezi sau ai studiat in strainatate
- esti ministru, secretar de stat, etc.
- esti director de regie autonoma, societate cu capital de stat, autoritate sau agentie nationala
- ai fost ales consilier local, judetean, primar, presedinte de consiliu judetean, parlamentar, europarlamentar, Presedinte de Tara
- ai fost ales chiar si lider de sindicat
- esti Presedinte de Institut (poate cultural sau poate ca nu)
- apari pe sticla si iti dai cu parerea in diverse domenii si chestiuni
- faci afaceri cu statul
- esti parvenit
inseamna automat ca esti destept ?
Surpriza cea mai mare a fost cand am consultat DEX-ul :
DESTÉPT, DESTEÁPTĂ, destepti, destepte, adj. 1. Care nu doarme; treaz. ♦ Trezit din letargie, dintr-o stare de amorteală. 2. (Adesea substantivat) Care întelege cu usurintă si exact ceea ce citeste, aude, vede; ager la minte, inteligent. ♦ (Fam.) siret, viclean, smecher. – Lat. de-excitus.
DESTÉPT adj. 1. v. treaz. 2. v. sculat. 3. v. inteligent. 4. v. spiritual. 5. abil, dibaci, ingenios, iscusit, istet, îndemânatic, mester, priceput, (pop.) mehenghi, (înv. si reg.) pricopsit, (prin Transilv.) prinzaci, (înv.) mestesugăret, practic, (fam. fig.) breaz. (Om destept.) 6. chibzuit, cuminte, inteligent, întelept. (O faptă desteaptă.)
Spun surpriza fiindca la toate intrebarile de mai sus, conform DEX-ului, se poate raspunde cu DA !
SI TOTUSI, CE INSEAMNA SA FII DESTEPT ?
INCOMPETENTA CONFIRMATA
In anumite domenii ale activitatii umane, conteaza extraordinar de mult precizia masurarilor, prognozelor si actiunilor. In farmaceutica, o eroare de cateva zecimi de procent in compozitia unui medicament complex poate duce la complicatii grave, in ingineria civila, erori microscopice pot provoca prabusirea constructiilor, iar in metalurgie, in cazul unor aliaje, o eroare neinsemnata care altereaza cu o zecime de procent mixul metalelor poate insemna diferenta intre un produs de calitate exceptionala si un rebut inutil. Exemplul din metalurgie nu este intamplator. La carma finantelor tarii noastre se afla un metalurgist pentru care dorinta de a obtine precizie maxima in tot ce face ar fi trebuit sa-i intre in sange. Se pare ca nu a fost sa fie. Poate domnul Pogea crede ca finantele nu necesita un grad de exactitate foarte mare, iar evaluarile economice se pot face in forma de blablauri neangajante.
Noi avem convingerea ferma ca fotoliul ministrului de finante ar trebui sa apartina unei persoane care a lucrat in sistemul bancar privat, in cazul ideal in zona de tranzactii cu instrumente de credit. O persoana cu o astfel de experienta ar fi stiut sa aprecieze diferentele de sutimi de puncte procentuale intre diferite moduri de finantare a statului si atunci cand ar fi vorbit despre perspectivele economiei, ar fi facut-o intr-un mod mai responsabil.
In sectorul financiar privat, exista un concept foarte util, in ciuda unor limitari pe care le are, ne referim la benchmarking. In termeni simpli, pentru a putea evalua obiectiv performanta unui manager de active (si a oricarui finantist de altfel) este necesar sa alegem un indice sau un nivel de referinta. Astfel, o chestiune subiectiva de evaluare a performantei se transforma intr-o procedura aproape mecanica: daca nivelul de referinta este depasit atunci este bine, daca performanta este sub nivelul de referinta, atunci este rau. Este o metoda de evaluare directa care nu presupune posibilitatea de utilizare a trucurilor politice: apartenenta la vreo gasca, dorintele unui grup de interese sau necesitatea de a mai scoate niste bani pentru a sustine campania unei anumite domnisoare independente. Nu incercam sa spunem ca metoda este infailibila, dar in mod cert este mult mai buna decat o totala lipsa de analiza a performantei cu care ne confruntam in cazul guvernului Boc.
In lumea finantelor, daca performanta unui manager a cazut cu 3-4% sub indicele sau nivelul de referinta, incepe sa se prefigureze riscul ca managerul va ramane fara avansare, fara bonusuri, iar sefii ii vor monitoriza indeaproape toate actiunile. Daca este depasit nivelul de minus 5% fata de indicele sau nivelul de referinta, managerul se confrunta cu posibilitatea reala de a-si pierde job-ul. La un minus 7%, cel mai probabil riscul pierderii job-ului se transforma instantaneu in realitate. Desigur, exista institutii financiare cu standarde mai laxe de performanta, insa aceste institutii nu supravietuiesc mult timp.
Daca aplicam o asemenea metodologie in cazul domnului ministru Pogea, lucrurile nu stau deloc bine. La inceputul anului, prognoza de crestere economica pentru 2009 - pe care si-au insusit-o guvernul Boc si domnul Pogea - a fost de plus 2,5%. Este logic sa consideram aceasta estimare de la inceput de mandat drept un nivel de referinta.
In cateva luni, Pogea a ajuns la concluzia ca situatia nu este deloc buna si ca sansele de crestere a economiei sunt substantial mai mici decat s-a anticipat. Dupa o analiza aditionala, prognoza a fost revizuita la “crestere economica zero”. Deci, se poate constata ca, din start, echipa condusa de Pogea a evaluat gresit atat expunerea la riscurile macroeconomice internationale pe care o are economia Romaniei, cat si capacitatea organizationala a guvernului de a face fata fenomenelor generate de criza. Daca la inceputul perioadei de referinta, un finantist este cu 2,5% sub nivelul de referinta, atunci cu o probabilitate inalta lucrurile nu vor merge bine nici in continuare.
Asta s-a si intamplat. Dupa erori de analiza, echipa lui Pogea nu a avut coloana vertebrala sa puna piciorul in usa si sa insiste asupra aplicarii unei politici de cheltuieli responsabile si utilizarea unor estimari realiste ale veniturilor bugetare in vederea evitarii unui colpas financiar pe termen scurt si mediu. Ca jurnalisti, suntem tentati sa catalogam un astfel de comportament drept lipsa de vointa politica. Ca economisti, nu putem cataloga comportamentul domnului Pogea altfel decat o totala lipsa de deontologie. La fel cum un bancher nu are dreptul sa-si minta clientul in legatura cu un credit propus, niciun ministru de finante nu are dreptul sa comunice populatiei niste estimari vadit eronate, referitoare la sanatatea economica a tarii.
In opt luni de mandat, Pogea a reusit sa faca un sir de evaluari gresite, sa organizeze o campanie de imprumut de la bancile private care mareste datoria publica cu 53 milioane de Euro pe zi (aproape 19 miliarde de Euro pe an), a girat semnarea conditiilor asociate imprumutului de la FMI si a incercat sa-i ajute pe mogulii imobiliari ai PD-L sa-si rezolve probleme financiare din contul statului prin “programul prima casa”. In total: zero programe eficiente si o inrautatire drastica a starii finantelor publice.
Din perspectiva de benchmarking, ministrul de finante a confirmat ieri ca scaderea economiei in 2009 va fi de 8% (este o evaluare prea optimista din punctul nostru de vedere). Daca ne raportam la tinta initiala de +2,5% atunci trebuie sa constatam ca performanta domnului Pogea se afla la un nivel cu 10,5% mai jos decat indicele de referinta. Conform tuturor standardelor din domeniu, un astfel de manager financiar trebuie concediat. Din pacate, stim ca acest lucru se va intampla prea tarziu.
sursa: cronicaromana.ro
Aceasta e prima mea revoluţie. Furaţi-mi-o
Publicăm în acest număr al revistei o impresionantă mărturie despre evenimentele petrecute în ultimul an în Republica Moldova. Acest articol pe care îl încredinţăm tiparului este scris de Maria-Paula Erizanu, elevă la un liceu din Chişinău.
M-am născut pe 2 mai 1992. n Era sîmbătă, de la etajul de sus al maternităţii se auzeau exploziile bombelor din războiul transnistrean. n La 2 ani mă cununam de 5 ori pe zi cu verişorul meu. Îl iubeam. n La 3 ani, uitîndu-mă prelung pe fereastra din bucătărie, am întrebat-o pe mama dacă ea se gîndeşte vreodată că tot ce vedem noi nu există cu adevărat şi ea a răspuns că nu. n La 4 ani desenam cîini zburători, educatoare zburătoare şi copii zburători. n La 5 ani voiam să devin călugăriţă. n La 7 ani şcoala m-a convins să rămîn mirean. n La 11 ani l-am descoperit pe Harry Potter, după care a urmat firesc De veghe în lanul de secară. n La 12 ani am început să practic karate tradiţional. Mai continui. n La 13 ani părinţii credeau ca trec printr-o criză. Eu nu. Şi mai şi scriam poezii, desigur. n La 14 ani mi-am cumpărat prima rochie, după o perioadă de cîţiva ani de rock şi gîndaci gender. n La 15 ani credeam că oamenii care nu citesc nu au ce căuta pe glob. Între timp am hotărît să-i las în viaţă. n La 16 ani visam la o revoluţie. n La 17 ani visez lucruri mai paşnice.
21 iunie 2008. E trecut de 12 noaptea. Văd mulţimea care pînă acum a băut bere în scuarul Teatrului de Operă şi Balet. A ieşit în stradă. Alergînd, gol şi semigol, zeu şi semizeu, poporul, mult, e fericit (în rusă) că Rusia a câştigat. Champions League, bronz – în lupta cu piraţii de pe mare, Olanda.
Şi te simţi cotropit.
Şi mă simt cotropită.
Poporul (care trebuie să fie al meu) aleargă (în rusă) cu tricoloruri unde galbenul e alb (decolorat de soare?), vulturul a devenit brusc bicefal (de la meci sau/şi de la băutură), iar boul a plecat la culcare. Şi te gîndeşti că steagurile acestea nu s-au născut azi şi aici şi că trebuie să se fi prăfuit ceva secole în ungherele apartamentelor poporului.
Şi îmi cumpăr popcorn şi mă aşez pe bordură şi privesc poporul. Film: doi tineri cu fulare de artişti, cu pretenţii şi fulare de români, cu aer victorios de fiu şi fiică, pupîndu-se pînă la paroxism sub steagul Uniunii Europene instalat în faţa Grădinii Publice Ştefan Cel dar Sfînt de către Primarul Care a Studiat la Sorbona şi Atît.
Visez la o revoluţie.
- Luni, 6 aprilie.
Visez la o revoluţie
Mă pregătesc să alerg trei cercuri cu multe figuri inscriptibile. Stadionul MAI. Stadionul Dinamo.
sms: Tinerii au declarat 6 aprilie zi de doliu naţional. Tinerii organizează flashmob la ora 6 la monumentul lui Ştefan Cel dar Sfînt. Lumînări.
Am alergat trei cercuri, e amiază, mă duc să îmi consolez vreo zece minute prima mea învăţătoare, care a plîns la primele alegeri cîştigate de comunişti cînd eu eram în clasa a treia. Cînd am ţinut un moment de reculegere împreună cu toată clasa, după rugăciunea de dimineaţă. Doamna învăţătoare a spus că speră ca patru ani să treacă repede. Dar aceşti patru ani au devenit opt şi iată că ţin să se facă doisprezece, numărul magic, numărul împlinirii. Aşteptăm criza hormonală de la 13? Sau pe cea de la 40?
Mă gîndeam că doamna învăţătoare trebuie să fie foarte tristă, dar nu e. Nu a fost. Am băut ceai şi am mâncat M&Ms-urile rămase de la ziua de naştere a unui elev în debaraua de forma şi de dimensiunile unei cutii de monitor cu plasmă (1m x 3m). Am vorbit despre revista (de patru pagini) Apollo, al cărei redactor-şef este fiica de şapte ani a Fiului Care Se Teme de Singurătate dar Se Plimbă cu Careta 4×16 pe Bulivar pe Subnasul Fiului Regelui Păsărică. Fiica de şapte ani care acum trei luni a jucat litera fî în Adio, Dragă Abecedar! Fiul (milionar) Care Se Teme De Singurătate încă nu a plătit taxa pentru cele 9 luni de studii asidue ale fiicei sale redactor-şef, ca şi cheltuielile pentru sus-numita revistă, a cărei lansare (în faţa bisericii) s-a discutat îndelung la ştiri, venită ca salvare a presei naţionale.
După jumătate de oră, doamna învăţătoare mi-a spus:
– Poate că noi chiar merităm asta.
Se referea la guvernare, nu la revistă.
Am ajuns la monumentul lui Ştefan Cel dar Sfînt. Pentru 15 minute
Refuz, rezist, sînt anticomunist.
Trezeşte-te, ţară drogată!
Azi e luni şi tata a stat pentru prima dată acasă. Azi e luni şi tata a răcit şi a dormit. Azi e luni, e seară, iar după spectacol, Hard Veronica Micle şi-a luat puii, bobocii, copiii şi alte vietăţi, să aprindă lumînările deja stinse din piaţă. De la picioarele lui Ştefan Cel dar Sfînt. Azi e luni, e seară şi Hard Veronica Micle a fost singurul adult printre cei 12 securişti voaiorişti – pleonasm. Azi e luni şi Hard Veronica Micle nu a mai mers desculţă ca acum douăzeci şi unu de ani, cînd era studentă, cînd era rebelă şi asta nu schimba nimic. Încearcă sa bagi un picior de 39 într-un pantof de 38 jumătate.
Mîine, la opt. Bunavestire. Regele Păsărică, triumfător pentru cele xxxx mandate, dar umil (pentru cei xxxx preacuvioşi din faţa ecranelor) ca Celălalt Rege (al Iudeilor) sau ca Măicuţa Lui, binevestită?
Regele Păsărică ţinând o lumînare şi mulţumind Tatălui că din fecioria lui se va naşte Fiul.
Mîine, la nouă. Creştinii ieşind din catedrală, în coloană, cu icoane, cu steaguri şi cu lumînări. Din catedrală, evlavioşi, direct în Piaţa Marii Adunări Naţionale şi apoi de-a lungul bulevardului Ştefan Cel dar Sfînt.
Mîine, la zece.
(Din auzite)
Mîine, la zece, s-au adunat 70.000 de oameni în Piaţa Marii Adunări Naţionale. Tinerii au ajuns la preşedinţie. Fiul Castravetelui a fost murat. Mîine, la zece, tinerii au scos tribuna şi au scris Păsărică pe ea. Mîine, la zece, tinerii au ajuns la Parlament. Mîine, la zece, tinerii au răsturnat calculatoare.
A venit televiziunea să filmeze intrarea în Preşedinţie. În Palat. Toată mulţimea s-a întors cu faţa la cameră. Nici un interes pentru clădire.
Mîine, la zece, eu mă uitam pe fereastră la lecţia de română. În curte erau toţi elevii claselor a XII-a, în semn de protest. Doamna directoare (blondă), alături de domnul poliţist, care îşi zice consilier în probleme de educaţie, păzesc poarta liceului, ea – cu dinţii foarte albi de Colgate încleştaţi şi cu ochii lăcrimînd pentru patrie.
Doamna directoare:
– Copii, noi am semnat un contract cu părinţii voştri, dacă nu aveţi 18 ani, nu vă putem permite să ieşiţi la protest.
– Eu am 18 ani!
– Nu contează.
Notă: Liceul în cauză a fost fondat în baza donaţiilor venite din România. La început, domnul director intra în clase în timpul orelor pentru a promova spiritul românesc. La protestele din 2002, organizate de către un fost foarte mare român, actualmente nebărbierit, toţi elevii claselor liceale erau eliberaţi de la ore.
– Noi nici atunci nu v-am dat voie, pentru că ştiam că o să urmeze trădarea.
Nostradamus.
Cîteva dintre zilele de protest din 2002 au fost recuperate sâmbăta.
Copiii au cîntat piese patriotico-naţionaliste scrise de către directorul şcolii din care nu puteau ieşi pentru a-şi manifesta atitudinea civică. Copiii au încercat să îl dărîme pe domnul poliţist pentru a putea evada. Ca premiu de consolare, au înfiinţat un grup pe Facebook, „Jos domnul paznic de la poartă!“. Petiţia a fost discutată la ordinea zilei în cadrul consiliului administraţiei.
Domnul poliţist, care îşi spune consilier în probleme de educaţie, este cel care înscrie caligrafic numele tuturor elevilor ce întîrzie sau chiulesc de la lecţii. În listă apar uneori, printre Ana Ciubotaru (cl. X A) şi Gelu Ţurcanu (cl. IX B), Alexandre Dumas şi Ferdinand Întregitorul. Totuşi nici un profesor nu a ştiut cum îl cheamă, laiceşte vorbind, pe Iisus din Nazaret.
Doamna directoare este, de fapt, soţia domnului director şi atît. A nu se înţelege greşit.
Notă: Doamna directoare nu are copii.
Domnul director are copii (şi nu prin înmulţire vegetativă, prin spori, prin butaşi sau partenogeneză). Mama ultimului copil al domnului director (învăţătoare la clasele primare la Liceul Apollo de Acolo sau de Dincolo) ne-a predat litera r. Prin urmare, jumătate din clasa (acum) a IX-a B încă nu poate scrie frumos litera r. Copilul domnului director – care preferă să vegheze deja asupra blocului celor mici – îi spune domnului director „tată“. Între timp, doamna directoare este soţia domnului director. În alt timp, domnul director a copilărit la mănăstire. Cel puţin aşa am învăţat la religie.
O tanti iese din Parlament cu o pungă cu telefon-fax, cu trusă de farduri şi cu un ghiveci subsuoară. Un copil.
Tineri sînt mulţi. Cei mai pragmatici şi-au luat procesor. Cei mai înţelepţi şi-au luat imprimante. Cei cu simţ estetic şi veleităţi au băut din pocale de bronz şi doamne sculptate.
FOC. Sînt fericită.
Visam să fie incendiat Parlamentul, nu înţelegeam de ce nimeni nu îi dă foc. Ex-naşul meu deputat şi uneori (în 2002, la Durleşti, o lună) zînă răpită zboară din clădire pe mătura de mălai.
FOC. Sunt îndrăgostită.
Anul 2008 a fost declarat Anul Tineretului. Respectiv, toţi tinerii deţinuţi au fost amnistiaţi, împreună cu mamele lor, cu femeile gravide şi cu ceilalţi.
Anul 2009 a fost declarat Anul Morţilor. Respectiv, morţilor li s-a restabilit dreptul să voteze – trebuie luate măsuri împotriva indiferenţei. Cei vii nu păreau interesaţi.
FOC. Nu mai încap în mine.
Suflete moarte.
FOC. Mi se împlineşte visul
Se aruncă cu pietre în Parlament. Se? Un grup de studenţi bronzaţi (în aule?), raşi pe cap şi îmbrăcaţi în costume de sport aruncă cu pietre. Un grup de studenţi cu ghiozdane cu pietre aruncă cu pietre. Un grup de (?) studenţi cu bîte lovesc sau aruncă cu pietre. TÎNĂRA GENERAŢIE SALVATOAREA NAŢIEI.
FOC. Mi se împlineşte visul?
Funcţionarilor parlamentului li s-a sugerat în acea zi să plece acasă. De dimineaţă, cînd creştinii îşi purtau icoanele, steagurile şi lumînările de la catedrală şi încă nimeni nu auzise de revoluţie. Şi-au încuiat cabinetele şi au plecat.
Au fost descuiate (cine, cine?) doar cabinetele ne-comuniştilor. Boc, boc!
Peste geam zbură seiful de la contabilitate. Descuiat. Fără urme de violenţă pe uşă. Fără documente. Fără bani. Dar cine să mai observe asemenea detalii când Foc! Boc, boc!
FOC. Trebuie să îmi aleg alt vis.
A fost bătut electricianul care a încercat să urmeze legile meseriei lui şi să deconecteze lumina din întreaga clădire.
FOC. Mai eficient.
Fiul Castravetelui, Licenţiatul Sorbona şi Atît şi Omul Soarelui încearcă să cheme poporul la plictis, în Piaţa unde se ţin discursuri foarte lungi şi nu arde nimic.
FOC. De exemplu,
Fiul Castravetelui plânge.
Mulţimea vrea să rămână la show. Globalizare. Ou es tu, mon Louis XIV?
FOC. O crimă.
Pompierii şi-au părăsit unica maşină adusă pentru diversitate.
FOC. E prima mea oară.
A fost incendiat Parlamentul.
Nero, Hitler, Păsărică.
Ano Domini
64, 1933, 2009.
Top 3
Primii doi s-au sinucis.
Al treilea urmează un curs intensiv de dezintoxicare la Clinica MAI pentru a-şi curăţa sîngele, ficatul şi conştiinţa.
Al treilea are un hobby. Vînează mistreţi (cu colţi de argint), fazani (crescuţi pe la ferme), cheltuind cîte 250.000 de lei pentru o zi. Prinţul.
FOC
– Lui nenea Valera i-au furat notebook-ul.
Acum nenea Valera nu mai este în rîndurile lor. Meditează cu mîinile la spate şi picioarele în faţă asupra unei poziţii pe centru-stînga (11). Pe miercuri, 29 iulie.
- Coniacul preşedintelui şi securişti tolăniţi în iarbă
Profesorul meu de educaţie fizică i-a băut coniacul preşedintelui. Două sticle. Din cabinet.
Profesorul meu de educaţie fizică şi-a adunat grupul de suporteri, crescuţi în borcane, la balcon, care să răstoarne Jiguli-ul roşu al Tutv-ului, televiziunea care i-a batjocorit visul.
Profesorul meu de educaţie fizică respectă patrioţii şi copiii care pot juca volei. Atunci cînd vor deveni miniştrii ţării lui şi vor juca cu miniştrii altor ţări, să nu îl facă de ruşine.
Profesorul meu de educaţie fizică a ieşit la pensie.
Un coleg din clasa a 12-a a luat o scrisoare de dragoste din cabinetul Regelui Păsărică, adresată Regelui Păsărică, din partea unui şef de raion care voia drumuri. Va prezenta scrisoarea joi, la lecţia a şasea, la istorie.
– Vine armata!
Dar nu a venit. Au venit scutierii, băieţei de la Academia Ştefan Cel, scoşi pentru prima dată în lumea bună. Primul bal.
Lîngă Patria (cinematograf cu vedere spre Parlament):
– Obama ar trebui să ia lecţii de la Păsărică despre cum să reuşeşti să obţii 49 la sută din voturi după opt ani de guvernare! Este un record şi, ca orice record, el trebuie verificat – dacă nu s-a luat dopping, dacă nu s-au încălcat regulile…
Bombă!
– Nu te speria, e pentru a te speria!
– Nu plînge, el asta vrea!
– De ce nu trebuie să fac ce vor alţii dacă eu asta simt?
Păpuşă.
La preşedinţie, poliţiştii mai generoşi îi ajută pe copiii mai rahitici să scoată granitul din scări pentru a putea arunca în ferestre. Mulţimea intră în clădire pentru a se aşeza în fotoliul Regelui Păsărică.
La preşedinţie s-a instalat drapelul Uniunii Europene şi drapelul României.
La două străzi depărtare de tot, securiştii stau tolăniţi în iarbă vorbind la telefon. Bruiază, nimeni nu are semnal în piaţă.
La Bucureşti, televiziunea:
prima zi (frenezie):
n Revoluţie la Chişinău! Fraţii noştri de peste Prut s-au deşteptat! Basarabia repetă ce am făcut noi în 89! În sfîrşit! Podul de flori!
a doua zi:
n Revoluţie la Chişinău! Fraţii noştri de peste Prut s-au deşteptat! Basarabia repetă ce am făcut noi în 89! În sfîrşit! Podul de flori!
a treia zi (frenezie):
n Tace Băsescu! De ce tace Băsescu? De ce tace Băsescu?!
a patra zi (dincoace de Prut, România e acuzată de tentativă de lovitură de stat, spionii români s-ar fi infiltrat în societate prin intermediul tunelurilor subterane construite de Serviciile Secrete ale Statului român)
n Fraţii noştri de peste Prut s-au deşteptat! Fraţii noştri? Nu, noi, de fapt, nu avem nimic cu ceea ce se întîmplă în Republica Moldova, stat independent. Nimic! Fraţii noştri? Dar oare ce va spune Europa? Ce va spune Bruxelles-ul? Vă daţi seama ce responsabilitate purtăm noi chiar în acest moment? Dacă ne ascultă Bruxelles-ul?
Mai tîrziu, dincoace de Prut
În faţa Parlamentului, pe peluză, o fetiţă se învîrteşte pe scaunul care fusese cîndva în cabinetul domnului Diacov. Vorbeşte la telefon.
Fericită, rîzînd.
Un alt tînăr fericit, rîzînd, tocmai a ieşit din clădire, cu o revistă Hustler ţinută foarte sus. Revoluţia Hustler.
Acum două săptămîni, am căutat răspuns la întrebarea sinceră „De ce e rău să te uiţi la porno?“. În cele din urmă, după mai multe răspunsuri eşuate, am apelat la părinţi. „O să te punem să te uiţi la Hustler o oră şi vei vedea cum o să te simţi“, zise mama.
sms: Paula, noi mîine ne vedem la 8, la intrarea în park de la usm (pink). Hai, te rog să vii.
Mîine, la opt, toată clasa era la lecţii. Eu nu.
Marţi seara, nu mai ţin minte dacă mai eram fericită. Cred că da, tata îmi spunea în maşină că nimic nu se va întîmpla şi eu nu înţelegeam de ce el nu vroia să mă lase să fiu fericită.
Marţi seara, plîngeam în faţa Guvernului, pentru că Opoziţia nu făcea nimic. Am ţipat la mama. Vroiam ca cineva să se aşeze în fotoliul lui Păsărică şi să continue tot ce credeam eu că s-a întîmplat. Oamenii erau pregătiţi, Fiul Castravetelui plîngea.
Am ţipat la mama pentru că vroiam ca ea să lumineze minţile Opoziţiei speriate. Doar eu aveam dreptul să plîng.
Mama a învăţat de cînd aveam doi ani că e simplu să trăieşti cu mine dacă faci tot ce vreau eu. Şi a vorbit.
Omul Soarelui era înconjurat de 20 de pitici păzitori şi sceptici cînd au văzut-o pe mama încercînd să ajungă la Înălţimea Lor. Omul Soarelui:
– Daţi-vă la o parte, o cunosc.
– Domnule Om al Soarelui, dacă dezamăgiţi şi această generaţie, atunci îi pierdeţi pe toţi.
– Noi tot o să facem, tot o să facem.
- Miercuri, joi
Miercuri
În faţa Parlamentului. Liniştea din(aintea, te rog?) urma furtunii.
Scutierii dormind întinşi în iarbă.
A doua zi de după revoluţie, la amiază, mulţimea se plimbă şi se aşază pe peluze ca în orice oraş european; discută Nietzsche. Opoziţia a fost mîncată de o balenă mută. Iona.
8 fete se întorceau la Cahul de la manifestaţiile la care au întîrziat deja; au fost sechestrate de Poliţie. Li s-a cerut să se dezbrace pentru percheziţie. Unele dintre ele aveau ciclu menstrual. O oră. Flotări, press, aşezări. Ce (n-)au văzut poliţiştii pe Hustler.
Joi
Am ajuns la şcoală. Toate cataloagele au fost verificate, pentru a se întocmi lista cu absenţi, pe care o cerea Ministerul. Doamna director-adjunct intra prin toate clasele. Domnul poliţist, care încă îşi mai spune consilier în probleme de educaţie, şi doamna directoare încă erau ţintuiţi la poartă. În tot acest timp, fratele doamnei directoare era în spital, cu o comoţie cerebrală din urma unui accident de maşină.
În faţa porţii liceului meu e parcat de trei zile un automobil negru, blindat, cu număr de Transnistria.
Se spune că cei absenţi vor fi exmatriculaţi din şcoli.
Se spune că cei absenţi din clasa a 12-a nu vor fi admişi la bac.
Şi
60% dintre şcoli nu au scris bac-ul. Pe miercuri!
Se spune că la Liceul „Gheorghe Asachi“ au fost reţinuţi şi exmatriculaţi trei elevi. Pentru că au participat la proteste, în primele rînduri.
Se spune că la Liceul „Mircea Eliade“ au fost reţinuţi şi exmatriculaţi patru elevi. Pentru că au participat la proteste, în primele rînduri.
Se spune că la Colegiul de Informatică au fost reţinuţi doi elevi. Pentru că au participat la proteste, în primele rînduri.
Liceul „Ion Creangă“ nu le-a permis poliţiştilor să intre pe teritoriul şcolii în timpul lecţiilor.
Acum au pus steagul.
- Oficial – 4 morţi. 23, 22, 26, 20 de ani
Prima victimă
Valeriu Boboc, 23 de ani, arestat marţi. La ora 1 noaptea, după ce a cumpărat un pachet de pampers, Valeriu Boboc şi alţi tineri protestau paşnic lîngă Arcul de Triumf din Piaţa Marii Adunări Naţionale. Tinerii au fost înconjuraţi de colaboratorii Poliţiei şi de paza Guvernului, toţi înarmaţi, cu măşti şi echipamente. Poliţiştii au început să împuşte, să lovească tinerii cu picioarele, cu bastoanele, cu automatele şi cu alte organe de bun-simţ. Băieţii erau plini de sînge.
Autopsia: mai întîi, lovit cu o cărămidă în cap; mai apoi, intoxicat cu substanţă necunoscută/alcool; în cele din urmă, insuficienţă cardiovasculară, cauzată de o lovitură în jurul gîtului.
Corpul plin de vînătăi, leziuni corporale, fracturarea unei coaste.
Valeriu Boboc era căsătorit şi are un copil de un an şi opt luni.
Iar eu aveam test la fizică. 9
A doua victimă
gastarbeiter
Ion Ţâbuleac, 22 de ani, originar din satul Bolohani, raionul Orhei. Se întorcea de la Moscova marţi, 7 aprilie. Cadavrul său a fost aruncat în noaptea din 7-8 aprilie, dintr-o Niva albă a MAI, în curtea Spitalului de Urgenţă din Chişinău. Dimineaţa, părinţii tînărului ucis au fost anunţaţi că fiul lor ar fi murit electrocutat.
Din consideraţii ce ţin de o înaltă ţinută morală, tatălui nu i s-a permis să vadă cadavrul feciorului decît după ce acesta a fost îmbrăcat.
Certificatul de deces constată că moartea ar fi survenit în urma unei traume toracice.
Coastele rupte, un picior fracturat, răni adînci în regiunea tîmplelor.
Iar eu aveam test la chimie. 6
A treia victimă
Eugen Ţapu, 26 de ani. Îi plăcea să joace rugby. Cadavrul a fost adus la Soroca de către Poliţie într-un sicriu ermetizat. Aceştia au plecat taciturni după ce le-au lăsat certificatul de deces părinţilor tînărului ucis. Data morţii – 7 aprilie.
Mai tîrziu, Poliţia a anunţat că Eugen Ţapu s-ar fi spînzurat cu şireturile de la încălţăminte într-un imobil din Chişinău. Familia tînărului pune la îndoială acest fapt, deoarece Eugen cîntărea 80 de kg, astfel încît şireturile nu ar fi rezistat.
Eugen Ţapu este absolvent al Universităţii Naţionale de Educaţie Fizică şi Sport şi familia sa susţine că acesta nu ar fi fost niciodată copleşit de pesimism.
Iar eu aveam test la geografie. 7
A patra victimă
Maxim Canişev, 20 de ani, găsit mort în Lacul Ghidighici, la 19 aprilie. Medicii legişti au constatat că decesul lui Maxim a avut loc pe 8 aprilie, acesta avînd coloana vertebrală traumată şi o pată mare de sînge. Maxim Canişev învăţa la Universitatea Tehnică din Moldova, iar fratele său susţine că el nu se implica în politică.
În general, sînt eminentă.
- În comisariatele de Poliţie se violează fete
În raionul Drochia au fost violate 20 de fete. Acum 20 de fete sînt ascunse la Spitalul de Urgenţă din Chişinău cu hemoragie internă. Se spune că au fost violaţi şi băieţi.
Băieţii au fost bătuţi, fetele au fost bătute. Tunelul morţii – ca la nuntă, atunci cînd mirele şi mireasa trec pe sub flori, aici trec pe sub bastonul fiecărui poliţist.
La eliberare, părinţii copiilor reţinuţi sînt obligaţi să plătească 6 lei pentru cele două felii de pîine cu apă mîncate timp de o săptămînă.
Boris, 14 ani, se întorcea de la Piaţa Centrală, unde îşi căutase nişte roţi pentru bicicletă. Mergea pe Ştefan Cel dar Sfînt cînd a fost luat într-o maşină de Oamenii îmbrăcaţi în Negru. Bătut cu picioarele, cu mîinile, pe cap, pe spate, patru zile. După patru zile, copilul a fost aruncat în stradă. În fiecare noapte, copilul trebuie să se trezească la ora două să îşi pună o injecţie pentru a fi capabil să meargă din nou. Mama plînge în fiecare seară şi nu înţelege de ce i s-a întîmplat asta tocmai copilului ei. Băiatul:
– Eu nu le-am făcut nimic comuniştilor şi nici ei nu-mi făcuseră mie nimic pînă acum.
Pe 7 aprilie copilul era împreună cu mama la piaţă, încercînd să îşi repare bicicleta.
Antena 1: De ce plîng schinările?
Şi te simţi vinovat cînd rîzi.
Regele Păsărică a dat ordin să fie amnistiaţi toţi reţinuţii din urma protestelor din 7 aprilie.
Regele Păsărică a dat ordin să fie reţinuţi în continuare băieţii mai vineţii.
Regele Păsărică a dat ordin să fie reţinute în continuare fetele violate.
Regele Păsărică a dat ordin să fie capturaţi în continuare participanţii la protestele din 7 aprilie.
Prinţul cu Accent Dîmboviţean şi Care Vrea Mereu să Sară a sugerat să fie amnistiaţi şi poliţiştii care au aplicat forţa.
- Visul
Am fost reţinută într-un bloc de locuit de la Botanica, la etajul şapte, împreună cu alte patru persoane. Trei bărbaţi foarte înalţi şi o femeie cu păr scurt, înaltă, siluetă atletică. Carceră. Multă mişcare în afara ei. Intră ofiţerul pentru a verifica actele reţinuţilor. Primul, roşcat, este olandez şi eliberat imediat. Dintre toţi, numai femeia va rămîne în arest. Eu cobor în grabă pe scările înguste, la etajul patru e adunată o mulţime de elevi răzvrătiţi, care cer demisia domnului director. Domnul director (descumpănit) zîmbeşte pentru a nu-şi pierde din fani. Elevii continuă mitingul. Conformiştii. Eu încerc să spun:
– Dacă îl demitem pe director acum, va veni un altul, tot comunist.
În ziare
„Marele jaf continuă! Numai pentru reparaţia unui etaj al preşedinţiei se vor cheltui 250 de mil. de lei din banii învăţătorilor.
Devastarea clădirii Parlamentului continuă, iar distrugerile din 7 aprilie reprezintă 30% din opera de vandalizare a edificiului, susţin persoane care au acces dincolo de gardurile metalice care împrejmuiesc Casa Deputaţilor.
Încă din zorii zilei de 8 aprilie, după măcelul poliţiştilor, la Parlament veniseră deja muncitori pregătiţi pentru a finisa planul tainic al Regelui Păsărică. Din simţ patriotic, aceştia au strîns mai întîi mobila – cea distrusă, cea care putea fi reparată, dar şi cea întreagă –, au încărcat-o în camioane şi au dus-o… undeva“ (Pavel Păduraru).
îndrăgostită de două ori în aceeaşi săptămînă de viaţa mea.
Un membru al Parlamentului European, în cadrul dezbaterilor în urma cărora urma să fie semnată o rezoluţie:
– În Moldova s-a realizat ceea ce nu a putut nimeni realiza de două mii de ani: să voteze morţii. De cîteva ori fiecare.
Parlamentul European a declarat alegerile corecte şi i-a cerut Opoziţiei să înceteze boicotările. Opoziţia şi Guvernarea trebuie să intre într-un dialog constructiv. Hillary Clinton i-a trimis un billet doux Regelui Păsărică, în care îşi manifesta vădit îngrijorarea, ca răspuns la un alt billet doux, trimis de Păsărică lui son cher Obama.
Dar Regele Păsărică este un adevărat spărgător de inimi şi a ignorat toate aceste manifestări de amor, păstrîndu-i fidelitate Împăratului Roşu. O, dragostea!
Încă visez. Dar la altceva.
Iată cum îl chema pe Iisus din Nazaret. Întoarcerea Fiului.
Maria-Paula ERIZANU
sursa: observatorcultural.ro
Ne paste hiperinflatia?
Potrivit cotidianului “ Wall Street Journal”, un fond de investitii, pe numele sau Universa, care a obtinut castiguri uriase din operatiuni de hedging pariind impotriva pietei anul trecut, este pe punctul de a deschide un alt pariu, mizand acum pe hiperinflatie, in ideea ca masivele injectii monetare facute pentru stimularea economiilor afectate de criza vor duce la niveluri de inflatie la care putini se asteapta.
Elementul surpriza ar fi doar nivelurile considerate extrem de inalte pe care se pariaza, pentru ca, in ciuda profundei recesiuni care domina acum scena economica si care descurajeaza cresterea preturilor, multa lume se gandeste la inflatie ca la o amenintare serioasa.
Si toti cei care vorbesc de aceasta o leaga de stimulentele monetare, unele nesabuite, facute de anumite guverne pentru a combate recesiunea.
Directorul general al FMI, Dominique Strauss-Kahn, aprecia de curand ca, daca pe termen scurt economia mondiala ar putea fi confruntata cu deflatia( adica o scadere neta a preturilor), din cauza combinarii unei caderi a consumului cu o blocare a creditarii, dupa iesirea din criza s-ar putea aseza peste economie o inflatie puternica, in urma injectiilor monetare din parioada de inceput a crizei.
Mai multi economisti americani critica deschis politica autoritatilor americane, in frunte cu Trezoreria si banca centrala, care tot inoculeaza bani ieftini in sistem, pe care, la o eventuala revigorare a economiei, nu-i vor putea retrage rapid din piata pentru a evita transformarea lor in inflatie, din cauza faptului ca, politic, nu vor indrazni sa genereze tocmai atunci somajul contra caruia au luptat.
Dincoace de Atlantic, lucrurile par mai clare. Nu de mult, ministrii de Finante vest-europeni au decis ca trebuie sa se puna pur si simplu punct injectiilor de stimulare a economiei, tocmai din cauza posibilului, dar atat de probabilului lor impact inflationist. Si o asemenea atitudine, indiferent de pret!
Pentru ca, dupa expresia ministrului de Finante luxemburghez, Jean-Claude Juncker, ratele din ce in ce mai inalte ale somajului risca sa provoace o “criza sociala”!
Atitudinea vest-europeana era insa de prevazut, pentru ca, la reuniunea G20 de la Londra, desfasurata anterior, Germania si Franta se opusesera net chiar si ideii unor noi stimulente fiscale sau monetare, asupra carora insistasera indeosebi Statele Unite.
In mod oarecum curios, aceste pozitii diferite, chiar abordari diametral opuse, se manifestau in ciuda informatiei comune si in ciuda faptului ca este exclusa o absenta a constientizarii problemelor si pericolelor in cazul uneia din parti!
Interesele sunt insa diferite si prevaleaza. In Europa Occidentala nu doar se constientizeaza pericolele unei recrudescente inflationiste, dar se realizeaza si ca nimeni altcineva decat europenii insisi vor trebui sa lupte contra inflatiei daca aceasta reexplodeaza precum la sfarsitul anilor ‘70 si inceputul anilor ‘80.
America pur si simplu ignora pericolele, pentru ca interesul imediat este sa urneasca din loc caruta economiei, in timp ce in privinta platii pe termen lung a injectiilor monetare ce pot reprovoca inflatia se mizeaza ca aceasta plata ar putea fi facuta de alte popoare prin fortarea infernalei moristi a privilegiilor dolarului.
Dupa scenariul obisnuit al ultimelor decenii! Sunt deceniile de cand dolarul a fost investit cu functia de moneda de plata ( si deci de tezaurizare) cu acceptare internationala. De atunci, Statele Unite isi pot finanta expansiunea economica si militara externa cu bani provenind din tiparnita proprie, care, dupa caz, este pusa la lucru mai alert sau mai putin alert.
De atunci, Statele Unite isi permit sa traiasca sistematic in mod disproportionat peste plapuma proprie, pentru ca reprezinta singura tara din lume care si poate finanta deficitele in moneda proprie, si nu intr-o moneda straina.
Deci tiparind mai multi bani proprii si fara sa stranga cureaua pentru a face rost de moneda altcuiva! Si cu cat mai multi dolari se strang la dispozitia strainilor, cu atat mai mult acestia, spre a-i valorifica, ii plaseaza in bonuri de tezaur americane, finantand de fapt, pe cheltuiala lor, deficitele, bugetar si de cont curent, ale Americii.
Sa nu ne miram ca Statele Unite - atat pe vremea lui Bush, cat si pe vremea lui Obama - au insistat si iar insistat ca actuala criza economica si financiara internationala sa fie combatuta cu injectii si iar injectii monetare. Caci tiparitul de dolari nu costa nimic! Iar de platit, platesc altii!
Ilie Serbanescu
sursa: bloombiz
Moldova, o ştire mică
Sprijinirea Republicii Moldova a fost o prioritate în politica externă a României încă de după revoluţia din 1989. Dar mai sunt acum oare evenimentele din Republica Moldova o prioritate şi pentru români? Pe cine mai interesează de fapt în România ce se întâmplă dincolo de Prut? Ştirile despre Basarabia sunt tot mai puţin citite, cu excepţia celor despre Cleopatra Stratan sau Zdob şi Zdub, fireşte. A mai existat, poate, un interes limitat ca amploare şi durată în timpul protestelor din aprilie, când a atras atenţia cuvântul „revoluţie”.
Tinerii români nu mai acordă mai deloc atenţie evenimentelor din Republica Moldova. Unii, probabil, cu toată abrambureala din Educaţie, abia mai ştiu că România şi Republica Moldova au făcut parte cândva din unul şi acelaşi trup. „Ce atâta istorie?”, vorba Condoleezzei Rice atunci când încerca să „aline” Serbia pentru pierderea provinciei Kosovo.
Generaţia trecută de prima tinereţe gândeşte, în schimb, pragmatic: la ce ne-ar ajuta să ne unim cu fraţii de peste Prut? Doar o ţară încă şi mai înapoiată economic decât România, ce ne-ar trage înapoi. Un eventual aflux de forţă de muncă şi mai ieftină, ce riscă şi ea să devină o povară în contextul în care mii de imigranţi români sunt nevoiţi să se întoarcă din Occident. Românismul, dincolo şi dincoace de Prut, a rămas mai mult o vorbă pentru elite şi pentru nostalgici. Iar un sondaj recent confirmă o realitate ce ne face prea puţin cinste: românii sunt pe ultimul loc în Europa în ceea ce priveşte sentimentul naţional. Cu alte cuvinte, ne este lehamite de propria ţară. Paradoxal, mii de moldoveni îşi doresc să devină români, dovedindu-se astfel patrioţi mai buni decât românii.
Mai există, bineînţeles, şi românii nostalgici, care cred, cu toată sinceritatea, că sângele apă nu se face şi că va veni o vreme când între Basarabia şi România nu va mai exista sârmă ghimpată. Mai există şi o mână de români ce au încă un strop de compasiune pentru cei chinuiţi atâţia ani de un regim comunist care le-a închis graniţele fizice şi spirituale spre România. Din păcate, tot mai puţini. Nu în ultimul rând, există politicienii români, inclusiv preşedintele ţării, care mizează pe aceste sentimente nostalgice pentru a atrage câteva voturi de la români şi alte câteva de la cei care deţin dubla cetăţenie.
Între timp, toată lumea îi uită pe cei care îşi pun ultima speranţă în România, care o privesc ca pe o şansă de supravieţuire spirituală şi economică – în marea lor majoritate, tinerii care încă îşi doresc să studieze şi să muncească în România, sau, cu ajutorul României, să poată pleca mai departe spre Occident. Pentru toţi aceştia, România poate face un singur lucru: să le acorde cetăţenia română. O politică îndelung promisă, dar ce întârzie încă să fie pusă în aplicare, cu toată modificarea legii cetăţeniei. „Accelerarea” acordării de cetăţenie poate determina, cel mult, rezolvarea câtorva sute de dosare în plus, dar este o măsură simbolică necesară. Regimul comunist, anacronic, de la Chişinău îşi trăieşte probabil ultima suflare în anii ce vor urma, dar, până va dispărea cu totul, România este datoare măcar să dea speranţă fraţilor de peste Prut.
Eliza FRÂNCU
sursa: gandul.info
CIRC fara PAINE
In fiecare zi, se infiinteaza o noua comisie de ancheta. Lupta politica este dura si nu se conformeaza nici macar regulilor de bun simt si logica elementara. Populatia, adica electoratul, are nevoie de paine si circ. Stramosii nostri latini se pricepeau bine la politica. Sistemul politic roman a functionat perfect atat timp cat a respectat acest principiu fundamental. Politicienii din tari ale lumii a III-a au insa prostul obicei de a crede ca, printr-o alchimie sociologica, painea si circul sunt cumva niste bunuri intersanjabile. Vestea proasta pentru politicieni este faptul ca nu sunt. Experienta a demonstrat acest fapt de sute de ori pe parcursul istoriei mondiale.
Clasa politica din Romania este pe cale sa redescopere aceasta lege fundamentala a sociologiei. Contempland cu stupefactie spectacolele
ieftine de la tribuna Parlamentului, ne intrebam daca politicienii au citit vreodata o carte de istorie. Orice elita care incearca sa-si prosteasca populatia cu circ in loc de paine o sfarseste rau, rau de tot. Clasa politica din Romania a ajuns sa creada ca populatia este absolut impotenta din perspectiva capacitatii de aparare a drepturilor proprii. O astfel de perceptie este deosebit de periculoasa din perspectiva securitatii statului si chiar si a securitatii cetatenilor.
Faptul ca Romania nu a avut, in ultimii ani, niciun fel de proteste sociale violente nu este o indicatie a faptului ca asa ceva nu este posibil. Specificul populatiei tarii noastre creeaza un fel de “prag critic” al tensiunii sociale. Pana la atingerea acestui “prag critic”, lucrurile par sa mearga intr-un mod aproape normal si numai un observator foarte atent si priceput poate deslusi semnele unei viitoare furtuni sociale. O data ce tensiunea sociala depaseste acest nivel critic, societatea dintr-o data inceteaza sa functioneze, iar toata ura acumulata de populatie se revarsa instantaneu in actiuni antisociale la scara larga.
Astazi, mai mult ca oricand, este nevoie de aplanarea conflictelor sociale existente. Din perspectiva politicienilor si a grupurilor de interese, asta inseamna renuntarea la o parte din veniturile pe care le au prin accesul la bugetul statului. Este un sacrificiu minor in comparatie cu perspectivele unui haos social de proportii. Chiar si in conditiile in care politia va proteja demnitarii de asalturile cu bate si ciomege ale electoratului dornic sa-si exprime in forma materiala si contondenta aprecierea pentru performantele clasei politice, economia tarii tot nu va mai functiona deloc, implicit lasandu-i pe oligarhi si politicieni fara surse de finantare. Daca clasa politica ar avea macar un vizionar capabil sa explice celorlalti ca o moderata reducere a veniturilor (adica a ciordelii) clasei politice va asigura un nivel acceptabil de stabilitate sociala, atunci clasa politica curenta ar mai avea o sansa sa existe si dupa dezastrul economic de la sfarsitul lui 2009.
Astazi, asistam la materializarea unui scenariu de sorginte africana, in care o tara se cufunda intr-un proces continuu de degradare economica, iar elitele nici nu doresc si nici nu au capacitatea intelectuala si organizationala pentru a opri procesul. Unicul lucru care-i intereseaza pe politicieni este sa garanteze stabilitatea financiara pentru ei si pentru acolitii lor. Presedintii si oligarhii chiar si ai celor mai sarace tari din Africa sunt multimilionari, iar copiii lor invata la Harvard si Sorbona, in timp ce alegatorii efectiv mor de foame.
Daca nu se intampla o minune, Romania va avea aceeasi soarta. Cu specificatia ca Romania e chiar in pericol de a nu mai exista. Daca tensiunea sociala va fi indeajuns de mare pentru a provoca disfunctionalitati majore pe plan economic si administrativ la scara nationala, atunci, in mod evident, toate conflictele cu caracter nationalist vor intra in faza acuta cu sprijinul direct al unor personaje care demult viseaza la o oportunitate de a executa un atac frontal, dur si direct asupra statalitatii Romaniei.
Puterea de la Bucuresti are toate sansele sa ramana fara sprijin popular, fara economie si fara Transilvania. Astazi, un astfel de scenariu poate parea paranoic. O descriere a crizei economice curente, publicata in 2007 ar fi provocat aceeasi reactie. Traim intr-o perioada istorica in care un cosmar groaznic de astazi poate deveni o realitate dura a zilei de maine.
Astazi, mai mult ca oricand, Romania are nevoie de lideri cu viziune si un intelect care sa le permita sa renunte la niste bani si privilegii, obtinand astfel o sansa de viitor pentru tara pe care o conduc. Atunci cand ne uitam la clasa politica, care incearca disperat sa pastreze aparentele unui sistem politic macar partial functional, ne cuprinde o profunda si existentiala tristete. Nu vedem lideri, nu vedem idei, vedem prostie si un orgoliu incredibil. Este foarte probabil ca urmatoarele decenii vor fi foarte dificile si dureroase pentru Romania, iar generatiile viitoare ne vor blestema pentru ceea ce am facut cu tara.
sursa: cronicaromana.ro
Criza lor si criza noastra
Statele Unite se apropie de iesirea din criza, potrivit previziunilor facute de 66 de economisti americani. Acestia considera ca economia SUA va reintra pe crestere in trimestrul al treilea.
In Europa, in trimestrul al doilea s-au realizat tranzactii de 13 miliarde de euro in domeniul imobilar, o crestere de 12% fata de cele 11,6 miliarde de euro tranzactionate in primul trimestru.
In primul trimestru al anului 2009, economia Poloniei a crescut cu 0,8% raportat la aceeasi perioada a lui 2008 si de 0,4%, comparativ cu trimestrul anterior. Pentru tot anul 2009, guvernul polonez estimeaza o crestere de 2%.
In Romania, plecata de la cea mai mare crestere economica din Europa, 9%, contractia economica este tot mai mare. Ultimele estimari vorbeau de scadere in jur de 6 -7% Deficitul si datoria publica cresc fara a exista exista nicio investitie majora ca masura anticriza.
Presedintele spune ca: “Romania nu poate sa iasa singura din criza. Un program de iesire din criza ar fi atat de scump, incat nu merita, ci trebuie sa adopte masuri pentru diminuarea efectelor crizei”. Insa ele nu sunt vizibile. Mai mult, ni se spune ca Romania ar putea sa iasa din criza, dar nu vrea pentru ca societatile comerciale nu ar avea cui sa vanda si ar produce pe stoc.
Traim in aceeasi lume, pe aceeasi planeta? Nu. Asa cum nu traiam pe aceeasi planeta nici anul trecut, cand presedintele si premierul erau convinsi ca Romania nu va fi lovita decat, cel mult, periferic de criza, desi majoritatea economiilor lumii intrasera deja in fibrilatii.
Iar daca liderii nostri nu sunt pe alta planeta inseamna ca polonezii, ca sa alegem exemplul cel mai apropiat de noi, si geografic, si ca statut, sunt niste fraieri care produc pe stoc si se vor da cu capul de toti peretii pentru ca n-au avut abilitatea Romaniei.
Lipsa omului providential
Da, au avut si polonezii un moment cand au fost cumplit de fraieri. In 1989, atunci cand l-au urat, l-au demonizat de-a dreptul pe Leszek Balcerowicz, omul care a impus o reforma drastica, terapie de soc pe care a platit-o cu cariera politica. A interzis atunci finantarea bugetului de stat de catre banca nationala, creditarea preferentiala a companiilor de stat, a plafonat salariile angajatilor la stat, a introdus taxa unica, a permis falimentul societatilor de stat.
L-au urat atunci polonezii, dar Leszek Balcerowicz a asanat economia si a pus bazele unei dezvoltari sanatoase care acum i-a adus pe polonezi la suprafata apei. Si, la fel de important, Leszek Balcerowicz i-a vindecat pe polonezi de populismele ieftine si paguboase, asa ca guvernele au putut sa puna in aplicare politici eficiente, prudente si echilibrate, astfel incat Polonia era pregatita cu adevarat din punct de vedere economic cand a intrat in UE.
Romania n-a avut un Leszek Balcerowicz, adica un profesionist curajos care sa aiba si suficienta putere. Cel mai mult s-a apropiat de acest profil Mugur Isarescu, insa mandatul lui premier a fost din pacate prea scurt, iar puterea lui limitata de interesele politice.
Tristetea este ca nu avem nici acum un Leszek Balcerowicz. Si acesta este principalul motiv pentru care Romania nici macar n-a atins inca fundul gropii, in vreme ce Polonia a scos capul de sub apa.
Am tot respectul pentru onestitatea lui Emil Boc si pentru talentul lui de primar, insa functia de premier la vreme de criza il depaseste cu mult. Gheorghe Pogea o fi bine intentionat, dar habar nu are ce trebuie facut, iar Adriean Videanu are cu totul alte preocupari decat criza.
Romania ar fi avut nevoie de un guvern de tehnocrati care sa faca ceea ce trebuia facut, nu sa se certe pe fiecare functie si fiecare banut sifonabil. Si probabil ca singurul premier care ar fi putut sa tina corabia pe linia de plutire era tot Mugur Isarescu. Insa politicul infect si iresponsabil din Romania nu-si da interesele pe mana unui tehnocrat care sa le amputeze in numele interesului national.
Sanse ratate
Da, vom iesi pana la urma din criza, dusi de val, probabil printre ultimii. Dar cum vom iesi? Criza ar fi fost un moment bun de reformare si modernizare a Romaniei. E din ce in ce mai clar ca a fost ratat.
Singurul mod in care guvernul nostru a inteles sa traverseze aceasta perioada a fost prin sporirea exponentiala a datoriei publice. Si daca ne-am fi indatorat pentru investitii ar fi fost bine, pentru ca aceste investitii ar fi adus apoi resursele pentru achitarea datoriei. Nici gand, guvernul s-a imprumutat masiv, luna de luna, pentru a face fata cheltuielilor curente. Banii s-au dus si n-a ramas nimic in urma lor, desi principala masura anticriza a Cabinetului consta in investii masive. Unde sunt?
Asa se face ca Romania va iesi din criza mai obosita, mai inapoiata, ingrozitor de indatorata si fara mijloacele de plata fara suferinte a acestor datorii. Degeaba cresterea economica, degeaba criza. Pot sa mai vina inca o suta de astfel de cicluri economice si tot ratate vor fi pana cand Romania nu va intra pe mana unor oamenii cu stiinta, viziune si curaj.
Prostii! De fapt polonezii sunt, cum spuneam, niste fraieri care nu vor in criza comuna unde Romania se simte atat e bine.
Constantin Racaru
sursa: ziare.com
Trump: “OPEC suge sângele revenirii economice”
Miliardarul american Donald Trump a declarat astăzi pentru un post de televiziune american că până nu se face ceva cu Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol, nu se va putea vorbi de o revenire a economiei, întrucât la primele semne ale revenirii, OPEC va face în aşa fel încât preţul petrolului să crească.
“OPEC suge sângele revenirii economice”, a declarat Trump, îngrijorat că odată cu însănătoşirea economiei americane va creşte şi preţul petrolului.
sursa: capital.ro
Global warming is the new religion of First World urban elites
Geologist Ian Plimer takes a contrary view, arguing that man-made climate change is a con trick perpetuated by environmentalists
Ian Plimer has outraged the ayatollahs of purist environmentalism, the Torquemadas of the doctrine of global warming, and he seems to relish the damnation they heap on him.
Plimer is a geologist, professor of mining geology at Adelaide University, and he may well be Australia’s best-known and most notorious academic.
Plimer, you see, is an unremitting critic of “anthropogenic global warming” — man-made climate change to you and me — and the current environmental orthodoxy that if we change our polluting ways, global warming can be reversed.
It is, of course, not new to have a highly qualified scientist saying that global warming is an entirely natural phenomenon with many precedents in history. Many have made the argument, too, that it is rubbish to contend human behaviour is causing the current climate change. And it has often been well argued that it is totally ridiculous to suppose that changes in human behaviour — cleaning up our act through expensive slight-of-hand taxation tricks — can reverse the trend.
But most of these scientific and academic voices have fallen silent in the face of environmental Jacobinism. Purging humankind of its supposed sins of environmental degradation has become a religion with a fanatical and often intolerant priesthood, especially among the First World urban elites.
But Plimer shows no sign of giving way to this orthodoxy and has just published the latest of his six books and 60 academic papers on the subject of global warming. This book, Heaven and Earth — Global Warming: The Missing Science, draws together much of his previous work. It springs especially from A Short History of Plant Earth, which was based on a decade of radio broadcasts in Australia.
That book, published in 2001, was a best-seller and won several prizes. But Plimer found it hard to find anyone willing to publish this latest book, so intimidating has the environmental lobby become.
But he did eventually find a small publishing house willing to take the gamble and the book has already sold about 30,000 copies in Australia. It seems also to be doing well in Britain and the United States in the first days of publication.
Plimer presents the proposition that anthropogenic global warming is little more than a con trick on the public perpetrated by fundamentalist environmentalists and callously adopted by politicians and government officials who love nothing more than an issue that causes public anxiety.
While environmentalists for the most part draw their conclusions based on climate information gathered in the last few hundred years, geologists, Plimer says, have a time frame stretching back many thousands of millions of years.
The dynamic and changing character of the Earth’s climate has always been known by geologists. These changes are cyclical and random, he says. They are not caused or significantly affected by human behaviour.
Polar ice, for example, has been present on the Earth for less than 20 per cent of geological time, Plimer writes. Plus, animal extinctions are an entirely normal part of the Earth’s evolution.
(Plimer, by the way, is also a vehement anti-creationist and has been hauled into court for disrupting meetings by religious leaders and evangelists who claim the Bible is literal truth.)
Plimer gets especially upset about carbon dioxide, its role in Earth’s daily life and the supposed effects on climate of human manufacture of the gas. He says atmospheric carbon dioxide is now at the lowest levels it has been for 500 million years, and that atmospheric carbon dioxide is only 0.001 per cent of the total amount of the chemical held in the oceans, surface rocks, soils and various life forms. Indeed, Plimer says carbon dioxide is not a pollutant, but a plant food. Plants eat carbon dioxide and excrete oxygen. Human activity, he says, contributes only the tiniest fraction to even the atmospheric presence of carbon dioxide.
There is no problem with global warming, Plimer says repeatedly. He points out that for humans periods of global warming have been times of abundance when civilization made leaps forward. Ice ages, in contrast, have been times when human development slowed or even declined.
So global warming, says Plimer, is something humans should welcome and embrace as a harbinger of good times to come.
© Copyright (c) The Vancouver Sun
sursa: vancouversun.com
vizitatori unici
Primeste articolele direct in mail.
