Archive for Aprilie, 2009
G7: Economia globală a trecut de cea mai grea perioadă
Liderii economici şi financiari ai statelor G7 consideră că economia globală ar putea să fi trecut de cea mai severă perioadă a recesiunii, însă redresarea nu este încă o perspectivă garantată, şi s-au angajat să se asigure că marile companii financiare sunt solide.
Miniştrii de Finanţe şi şefii băncilor centrale ale celor mai mari şapte puteri economice ale lumii au transmis, după reuniunea de vineri de la Washington, că activitatea economică ar trebui să intre în recuperare în a doua parte a acestui an.
Totuşi, oficialii au arătat că perspectivele rămân pesimiste şi există încă riscuri de înrăutăţire a condiţiilor economice globale.
“Avem motive să fim oarecum încurajaţi, însă am greşi dacă am trage concluzia că ne apropiem de ieşirea din bezna care s-a coborât asupra economiei globale în toamna anului trecut”, a declarat, într-un comunciat, secretarul general al Trezoreriei SUA, Timothy Geithner.
Declaraţiile de vineri sunt mai puţin pesimiste decât concluziile oficialilor economici şi financiari ai G7 după reuniunea anterioară, din februarie, când au avertizat să recesiunea severă va persista în cea mai mare parte a anului curent şi nu au oferit niciun indiciu privind o posibilă stabilizare.
“Datele recente sugerează că ritmul declinului din economiile noastre a încetinit şi au apărut ceva semne de stabilizare. Vom continua să acţionăm, după nevoie, pentru a consolida piaţa de credit, a furniza lichiditate, a injecta capital în instituţiile financiare, a proteja depozitele şi economiile şi a rezolva problema activelor devalorizate. Ne reafirmăm angajamentul de a lua toate măsurile necesare pentru a garanta soliditatea instituţiilor importante sistemic”, se arată în comunicatul oficial emis de G7 în urma reuniunii de vineri.
Însă ministrul de Finanţe al Japoniei, Kaoru Yosano, a declarat că “semne de stabilizare” este “o expresie cu semnul întrebării”.
“Înţelegem totuşi că G7 a exprimat, în comunicat, viziunea că perioada cea mai grea ar putea să fi trecut pentru economia globală”, a adăugat el.
G7 cuprinde cele mai mari şapte economii dezvoltate ale lumii, respectiv Statele Unite, Marea Britanie, Canada, Franţa, Germania, Italia şi Japonia.
sursa: mediafax.ro
Related Posts: |
 |
G-20 coace noua ordine economica mondiala Summitul G-20, care aduce la aceeasi masa reprezentantii a 90% din bogatia mondiala, va incepe, joi, la Londra, urmand sa transeze viitorul economiei lumii.... |
 |
Ora exactă a finanţelor, meridianul Washington SUA rămân, din punct de vedere financiar, naţiunea indispensabilă pentru bunul mers al lumii. V-am dat bani. Acum vrem putere. Asupra voastră. Ai... |
|
2010, anul in care soarta economiei globale sta in mainile bancilor centrale Amploarea stimulilor bugetari si refacerea stocurilor ar trebui sa impiedice scaderea economica la nivel mondial, in 2010, potrivit analistilor internationali. |
Palma pentru injustitie
Inainte de a fi sanctionata printr-un oprobriu international, in mod violent ori voalat, de catre Comisia Europeana, Romania primeste un vot de blam de la propriii cetateni. Pentru injustitie. Pentru Justitia ineficienta si stramba.
De ce este atat de afectat cetateanul roman? Care sunt cauzele necorelarii Justitiei cu celelalte transformari care ne integreaza in Europa si ce consecinte directe suporta cetateanul? Si, pana la urma, ce e de facut?
In orice sistem din lume, democratic sau nedemocratic, comunist, socialist sau capitalist, securitatea cetateanului depinde nu numai de gradul de civilizatie, de modul in care actioneaza fortele de ordine, ci si de buna functionare a Justitiei. Cele mai multe cauze care ii determina pe oameni sa mearga la judecatorie sunt civile. Odata cu privatizarea, tranzitia a facut sa creasca, in mod exponential, asemenea cauze. Sunt oameni care intra in litigii unii cu altii in chestiuni legate de proprietate, de succesiune sau de dreptul familiei. In al doilea rand, tot exponential a crescut numarul dar si complexitatea proceselor comerciale, odata cu proliferarea societatilor particulare, a afacerilor in general. In al treilea rand, din cauze care tin, de asta data, mai degraba de inconsistenta fortelor de ordine si de dezinteresul autoritatilor decat de mecanismele democratiei si economiei de piata, a proliferat violenta. In special violenta stradala. Mica infractionalitate, scapata de sub control, are tendinta de a se transforma in marea infractionalitate. Scapata si ea de sub control. In timp ce, pe buna dreptate, in mass-media, sunt dezbatute cu prioritate cazurile spectaculoase ale unor politicieni suspectati ori acuzati pentru fapte de inalta coruptie, milioanele de locuitori ai Romaniei au de suferit pentu faptul ca mica infractionalitate, in general si coruptia mica, in particular, nu sunt suficient controlate juridic iar procesele civile si comerciale dureaza la nesfarsit. Cu costurile de rigoare. In fata acestei provocari, ce au facut si fac politicienii aflati la putere? Din motive propagandistice si adesea electorale, clameaza lupta impotriva coruptiei, pentru ca astfel isi imagineaza ca obtin rezultate mai bune in alegeri, inseland increderea cetateanului. Si, in mod sistematic, este neglijat tot restul ansamblului numit Justitie. Pana in prezent, nimeni nu a dorit cu adevarat sa isi asume o munca extrem de grea si de anevoioasa, comparabila cu “muncile lui Sisif”. Cel mai elocvent exemplu de demagogie a fost “draga de Monica”. Macovei.
Prima condiTie pentru a avea o buna Justitie este ca aceasta sa fie libera. Fata de cine? Fata de politicienii aflati la putere. Pe cale de consecinta, judecatorilor ar trebui sa li se garanteze totala independenta. Sub toate aspectele, destinul lor profesional nu ar trebui decis decat de catre CSM. Dar si procurorii ar trebui sa fie magistrati, iar nu simpli avocati ai statului. Ca atare, si ierarhia acestora ar trebui sa fie in exclusivitate apanajul CSM. Nu seful statului, nu primul-ministru si nu ministrul Justitiei au drept de decizie asupra numirii, in posturi de conducere, a unor procurori. In al doilea rand, este nevoie sa creasca exponential, pe masura sporirii numarului de procese, si corpul magistratilor. Pentru aceasta, dar si pentru tot ceea ce inseamna modernizare, trebuie marite substantial bugetele Justitiei. In al treilea rand, pentru a atinge masa critica in magistratura, este obligatorie cresterea calitatii pregatirii viitorilor participanti la actul de justitie. Ceea ce presupune eforturi mari si asistenta statului in invatamantul de drept. In al patrulea rand, avem nevoie intr-adevar de Coduri, dar altele decat cele elaborate pe picior, nedezbatute cu societatea civila si promovate pe sub masa. Si, avand Coduri - civil, de procedura civila, penal si de procedura penala - se mai impune sa beneficiem, chiar in vremuri de reforma, si de o relativa stabilitate legislativa. In absenta acesteia, ii naucim atat pe magistrati, cat si pe avocati. Acest Guvern poate, dar nu vrea sa faca mai mult. Si, in consecinta, nemultumirea cetatenilor creste. Atat de mult incat, de pe agenda publica, lupta impotriva coruptiei a disparut. Dar preocuparea pentru securitatea cetateanului creste. Iar cetateanul sanctioneaza statul. Inainte de a o face Comisia Europeana.
sursa: ziua.net
Related Posts: |
|
Comisia Europeana nu vede ca Justitia romana e o loterie? Un nou raport al Comisiei Europene asupra reformei Justitie din Romania, vine sa ne traga usor de ureche, fara sa spuna nimic despre problemele esentiale... |
|
Cum se fura in alegeri? Buldogul Vasile Blaga se afla la butoane. Si probabil acolo ramane pana la alegeri. A schimbat sute de oameni din structura de comanda a MAI. Si se pregateste... |
|
Justitia, averea si imunitatea Basescu va fi huiduit pana la alegeri, oriunde se duce pe bani publici facandu-si campanie electorala, pentru ca cetateanul nu are niciun alt instrument... |
Marketingul prieteniei
Azi, in plina recesiune economica, circula pe internet o gluma: „din cauza crizei financiare, cel putin pentru o vreme, femeile vor trebui sa se marite numai din dragoste“. Surfand, dau peste un profil postat pe un site de „dating“. O „tipadeosebita“ scrie asa: „Sunt (…) foarte frumoasa (…) inteligenta si am multa clasa. As vrea sa ma casatoresc cu cineva care castiga minim jumate de milion de dolari pe an. Exista (…) sotii ale unor milionari care sa-mi dea sfaturi pe aceasta tema? Am avut deja relatii cu barbati care castigau 200 sau 250 de mii de dolari, dar acest lucru nu-mi permite sa locuiesc pe Dorobanti in propria vila. Cunosc o doamna (…) care s-a casatorit cu un bancher bogat si traieste la America, nu e atat de frumoasa ca mine si nici macar atat de inteligenta.
Asa ca ma intreb cum pot sa ajung la nivelul ei?“. „Fisa“ ei zice ca are 26 de ani, 1,78 m, lucreaza ca secretara, are doar liceul, nu bea, nu fumeaza, mananca „orice“, e pasionata de gradinarit, astrologie si, evident, de „shopping“. Are si 4 poze, din care se vede ca da, este foarte frumoasa si stilata.
Real sau nu, anuntul afirma existenta unei foarte mari categorii de oameni care-si pun un pret si ies apoi pe „piata“ cu o „oferta“. Si stim cu totii ca asa ceva exista. Mai mult: nici nu vrem sa aflam dincolo de care suma am putea si noi ceda. Putini avem curajul sa enuntam deschis aceasta „problema“, dar eu, unul, am intalnit-o foarte des, mascata mai mult sau mai putin sub diferite forme si chiar in cele mai neasteptate situatii. In majoritatea cazurilor, relatiile de azi s-au redus la o singura coordonata: tranzactia.
Vrem sa obtinem ceva, orice, in schimbul bunavointei noastre de a eticheta o relatie drept prietenie si de a primi pe cineva in „spațiul nostru“ personal. Nu mai gustam pur si simplu din placerea de a fi impreuna. Toti avem o gramada de treaba si nu mai intram in contact unii cu altii decat „cu treaba“. Chestii precise – „ajuta-ma cu asta“ si o sa ma recompensez fata de tine. Telefonul dat cuiva nu mai poate avea deloc motivul unui impuls de moment, ci trebuie sa fie bine justificat de un lucru concret. Si, da, oamenii sunt surprinsi cand ii cauti si le spui ca vrei doar sa vezi ce mai fac. Reactia neverbalizata este: „Ei, nu vrei nimic – verifici daca mai esti in gratiile mele, ca sa stii daca te mai poti baza pe mine“.
„Nu te intereseaza cu adevarat ce mai fac, mai bine zi de ce ai nevoie“. „Ajuta-ma sa te ajut“ este noul slogan la moda. Uneori, ii ajutam pe anumiti oameni doar pentru a-i indatora fata de noi, pentru a-i „avea la mana“, daca acestia au ceva de care, la un moment dat, s-ar putea sa avem nevoie. Gesturile spontane de afectiune, foarte rare in ziua de azi, sunt imediat suspectate de calcule ascunse. Si atunci cand cineva nu mai prezinta interes pentru noi – pentru ca nu mai are ce sa ne ofere – uitam ca prin minune ca odata, demult, acea persoana a fost esentiala pentru ceea ce am ajuns azi. Astfel, substanta prieteniei si-a pierdut magia si umanitatea, devenind un set de reguli pragmatice de genul tampeniilor enuntate de revistele glossy: „20 de reguli pentru a fi un prieten perfect“. Credinta in oameni s-a transformat intr-o ideologie ce ilustreaza un tip de interactiune sociala bazat pe „managementul si marketingul“ relatiilor interumane, in care afectiunea este transformata in lucruri cu valoare cuantificabila in bani.
Din „prietenul la nevoie se cunoaste“ am ajuns la „prietenul din nevoie se alege“.
Cristian Crisbasan
sursa: onemagazine.ro
Related Posts: |
|
Inside job Despre criza financiara si economica pe care o traieste planeta, din 2008, cand a inceput, si pana acum, s-au scris enorm de multe stiri, reportaje,... |
|
Rosia Montana – statul roman castiga prea putin de pe urma acestui proiect In mod surprinzator, prima masura anuntata de noua putere nu a avut legatura cu reducerea cheltuielilor din sectorul public sau cu vreun program anticriza,... |
|
Costul recesiunii: 10.000 de dolari de persoana Locuitorii celor mai importante economii din lume sustin "greul" crizei financiare, fiecare dintre ei platind cate 10.000 de dolari pentru iesirea din... |
Monedele paralele înfloresc în Statele Unite
Pe tot cuprinsul Americii, un număr semnificativ de comunităţi şi oraşe au început să tipărească propriile monede, dorindu-şi nici mai mult nici mai puţin decât detronarea dolarului.
Obiectivul este dublu pentru că în timp ce numărul şomerilor nu încetează să crească, iar banii sunt din ce în ce mai rari, trebuia creată o nouă monedă de schimb pentru încurajarea economiei locale. Astfel că indivizii formează reţele în care noile monede vor fi utilizate.
Practica nu este una cu totul nouă. În timpul Marii Depresii, comunităţile confruntate cu falimentul băncilor locale au trebuit să creeze monede noi pentru a încuraja consumul local.
Astăzi, dată fiind criza economică, fenomenul cunoaşte o amploare neaşteptată.
În urmă cu doar câteva zile, o bancă locală s-a angajat deja să accepte Plenty în Pittsboro (Carolina de Nord) dându-i acestei monede o putere pe care nici nu visa să o aibă vreodată. În Massachusetts, există 12 bănci care acceptă BerkShares, având o rată de schimb cu dolarul de 1 la 95 de cenţi. Mai mult de 370 de magazine locale au aderat la acest sistem care a fost creat în urmă cu doi ani şi care se dezvoltă pe zi ce trece. La ora actuală există 2,3 milioane de BerkShares puşi în circulaţie în magazine, restaurante şi supermarketuri.
Monede legale
Economiştii sunt sceptici în faţa unui astfel de fenomen din cauza faptului că poate fi privit prin prisma protecţionismului, dar şi ca o încercare de ieşire de sub procesul globalizării.
Alţii însă privesc partea plină a paharului: monedele paralele sunt un semn al vitalităţii locale care nu trebuie împiedicat din cauza micro-planurilor de relansare economică.
Aceste monede sunt legale în Statele Unite atât timp cât tranzacţiile sunt declarate la fisc şi cantitatea de monedă nu o depăşeşte pe cea a dolarului.
Valentin Vioreanu
sursa: capital.ro
Related Posts: |
|
Cine vrea sa schimbe suprematia dolarului? China a cerut pentru imensele ei detineri in dolari o garantie intr-o moneda internationala, si nu nationala. Concret, ar fi vorba, in conceptia Chinei,... |
 |
Dolarul american este supraevaluat în mod considerabil Investitorii au preferat dolarul ca refugiu în perioada de criză, determinând un nivel de supraevaluare de 17%. Cele 29 de monede analizate în studiu... |
|
Moneda chineză ar putea fi inclusă în rezervele valutare mondiale Yuanul chinezesc ar putea fi inclus, în decurs de zece ani, în rezervele valutare mondiale, a declarat ministrul rus de Finanţe, Alexei Kudrin, în... |
Revoluţia fără eroi
În zilele care au trecut am văzut cît costă o viaţă de om pentru lumea în care trăim. Pot muri zeci, sute şi alte mii să fie bătuţi şi violaţi de către cei care ar trebui să-i apere, dar oamenii îşi continuă mersul prin viaţă nestingheriţi. Oamenii au devenit nu doar indiferenţi, ci şi cruzi.
Pe foarte puţini îi mai interesează durerea aproapelui. Am fost în Chişinău în ziua cînd televiziunea moldovenească transmitea ameninţările preşedintelui că va folosi gloanţe dacă tinerii vor mai ieşi în stradă. Am intrat în acea zi în capitală pe drumul dinspre Tiraspol şi am văzut maşinile de poliţie care pîndeau ca nişte tîlhari. Străzile Chişinăului erau pustii şi aerul era îmbîcsit de frică şi cruzime. Între timp sute de oameni erau bătuţi în secţiile de poliţie din Chişinău şi de aiurea, iar unii dintre ei muriseră deja, fără ca cineva să o ştie…
Ororile petrecute în acest aprilie la Chişinău sînt doar vîrful aisbergului unui sistem întreţinut prin tortură şi şantaj.
Ceea ce îi preocupă acum pe gazetari este să demonstreze cît de regizată a fost revoluţia de la Chişinău. Unii dintre fraţii noştri români îşi aduc aminte că au avut colegi de şcoală basarabeni care vorbeau ruseşte. Alţii le reproşează că nu s-au unit cu România. Alţii, mai ortodocşi, îi acuză pentru că au arborat steagul UE pe Parlament. Şi aşa mai departe. Puţini mai vorbesc de suferinţa familiilor care şi-au ridicat băieţii morţi şi de cei circa o mie de băieţi şi bărbaţi cu plămînii dezbătuţi şi oasele rupre care zac acum cine ştie pe unde.
Am văzut că trăiesc într-o lume de şacali. În prima zi, în ceasurile următoare incendierii Parlamentului şi Preşedinţiei, oamenii erau cuprinşi de flăcările libertăţii şi îi aclamau pe cei care au arătat atîta curaj. Pînă şi presa moscovită vorbea de Revoluţie la Chişinău, dînd titluri de genul: „Studenţii i-au dat jos pe comunişti”. A doua zi entuziasmul a început să scadă printre comentatorii străini care au fost urecheaţi de oculta internaţională pentru că încurajează vulgul la revoltă. Chişinăul însă mai ardea de speranţă.
Veţi spune că totul a fost regizat. Da. Şi? Morţii care mor în aceste scenarii drăceşti nu sînt morţi? Eu personal îi admir, deşi îmi dau bine seama că au acţionat dintr-o mare şi pură naivitate. Dar ce frumoasă e naivitatea lor pe lîngă laşitatea şi viclenia mai marilor acestei lumi.
Dacă mai marii lumii sînt lupi care au ajuns paznici la stînă, şleahta care vorbeşte acum de „violenţe” în rîndurile protestatarilor sînt şacali. Oare nu au aruncat mii de oameni cu pietre, şi multe alte mii îi aclamau? Oare nu se fotografiau şi copiii şi bătrînii în fotoliile parlamentarilor? Oare nu erau toţi mînaţi de eroismul văzut în filmele americane şi în cărţile de istorie? Sigur că aşa a fost, dar laşii îşi trădează acum fraţii pentru a nu fi acuzaţi ei.
Forurile internaţionale care acuză violenţa tinerilor de la Chişinău ar trebuie mai întîi să interzică propagarea violenţei prin desenele animate şi filmele în care nu trece un minut fără ca ceva să ia foc sau cineva să fie ucis. În majoritatea filmelor eroii pozitivi îi bat pe poliţişti şi nu li se întîmplă nimic, ba chiar sînt declaraţi după aceea salvatori. Iată că moldovenii au luat de bune filmele voastre şi au dat jos zidul de poliţişti pentru a-şi face dreptate aşa cum au văzut în filme. Sînt nebuni, dar i-aţi înnebunit voi!
Acum despre scenarii. A fost, desigur, un scenariu, dar el şi-a depăşit cu mult limitele.
Mai întîi, pentru că dacă tinerii aceia ar fi venit pregătiţi de bătaie şi-ar fi acoperit capetele cu ciorapi, aşa cum fac toţi protestatarii violenţi pe care ni-i arată ţările europene. Apoi, ar fi venit înarmaţi cu beţe şi răngi, deoarece orice basarabean care a depăşit vîrsta de 18 ani ştie cum bat trupele speciale de la Chişinău.
Aşadar, am avut protestatari neînarmaţi şi cu feţele descoperite care au sărit pe scutierii ascunşi după coifuri şi înarmaţi cu bastoane.
Provocarea trebuia să se reducă la cîteva pietre aruncate în scuturile poliţiştilor şi la spargerea cîtorva geamuri pentru a învinui opoziţia de vandalism. Nimeni nu s-a aşteptat că vor fi atîtea pietre. Celor care afirmă că „persoanele violente” au fost identificate, le spunem doar că există fotografii care surprind mii de pietre în aer. Adică o mie de persoane aruncînd pietre în acelaşi moment. Fiecare piatră cîntărea între unul şi trei kg (erau bucăţi din plăcile de granit şi caldarîmul cu care era pavată piaţa şi treptele clădirilor).
Lupta cu pietre a durat cîteva ore. Aruncătorii oboseau şi se schimbau cu rîndul prin rotaţie. Poliţia nu a fost pregătită pentru un astfel de atac, pentru că nicăieri nu aţi mai văzut ciocniri de stradă cu mii de pietre mai grele de un kg. Era normal ca poliţia să cedeze, de vreme ce nu au folosit focul de armă. Ca să nu mai spunem că comandantul detaşamentului Scut a declarat zilele trecute că mulţi dintre poliţişti au refuzat să bată deoarece şi-au recunoscut în mulţime fraţii şi rudele.
Că Vladimir Voronin şi consilierii săi nu se aşteptau la o astfel de turnură, o arată faptul că preşedeintele se afla în acele momente în cabinetul său. Nu, el nu a venit la servici în acea zi pentru a vorbi mulţimii, ci pentru a da interviu după ce se spărgeau cîteva geamuri. Frica însă l-a cuprins pe tiranul comunist, ştiut fiind că toţi tiranii sînt nişte laşi, şi cel care a stat opt ani în fruntea ţării a fugit scos prin spate de securitate în loc să iasă pe trepte şi să vorbească poporului.
Voronin a fost primul care a declarat în aceeaşi seară că actele de vandalism au fost săvîrşite de recidivişti şi tineri „drogaţi” şi beţi. Să ne mai mirăm acum că opoziţia a preluat acelaşi refren, după ce i-a făcut lui Voronin hatîrul de a cere renumărarea voturilor în loc să ceară judecarea sistemului criminal comunist?
Miile care au aruncat cu pietre erau identificaţi de poliţie după rănile de pe mîini. Granitul aspru şi colţuros le-a jupuit pielea de pe palme. Aşa se explică de ce persoanele maltratate aveau palmele strivite de bocanci. Poliţiştii îi loveau cu bastonul şi le săreau cu bocancii pe mîinile care au îndrăznit să arunce pietre în sfînta preşedenţie comunistă.
Cei care susţin ipoteza voroniană a provocatorilor din rîndurile recidiviştilor îşi trădează poporul. După ce opinia publică va fi convinsă de acest fapt, nimeni nu va mai ieşi să-i apere pe cei arestaţi. Iar ei vor fi mii. Veţi spune că penitenciarele din Moldova sînt şi aşa arhipline. Dar cine a zis că toţi aceşti oameni vor fi arestaţi pentru a fi ţinuţi în închisori? Ei vor fi un bun venit pentru mafia comunistă, deoarece li se vor cere sume mari de bani în schimbul eliberării, aşa cum se face în Moldova noastră de după 90. În ce priveşte amnistiaţii preşedintelui, în curînd se va afla cine a fost eliberat din puşcării şi pentru cîţi bani, pentră că dintre victimele represaliilor din aprilie 2009 nu a fost eliberat mai nimeni.
Aşadar, cei care în manualele de istorie şi în filme sînt declaraţi eroi, la Chişinău au ajuns să fie numiţi bandiţi. Vi se pare că ceea ce s-a întîmplat nu a fost o revoluţie? Iar eu zic că a fost. O revoluţie care poate nu a schimbat lumea, dar care a dezgolit-o şi a arătat-o aşa cum este. Revoluţia s-a făcut înăuntrul nostru. O revoluţie fără eroi, dar cu atît mai vrednică şi mai curată.
Oare nu aţi înţeles încă? Lumea nu mai are nevoie de eroi pentru că are nevoie de sclavi…
Savatie Baştovoi
sursa: altermedia.info
Related Posts: |
|
Amaratii, umplutura, smecherii S-au terminat si protestele. Acum tragem linie. Cine a participat la ele? In termeni cantitativi, zeci de mii de oameni. Multimi imense, daca e sa ne luam... |
|
Cât ne costă, de fapt, produsele ieftine? „Ce cumpărăm, de fapt, atunci când insistăm să plătim cel mai mic preţ?”. Aceasta este întrebarea la care Ellen Ruppel Shel încearcă să... |
|
Falimentul moral al presei Narcisistă dincolo de orice limită, obsedată de influenţă, putere şi senzaţional, agresivă în tentativele constante de a impune o agendă progresistă,... |
Crisis as a Means to Building a Global Totalitarian State
As the world financial and economic crisis comes into its own, the Western political leaders and elites are seeking to impress on mankind the idea that this upheaval will end up ‘turning the world into something different’.
Even though the picture of the ‘new world order’ remains vague and fuzzy, the main idea is quite clear: A single global government, goes the argument, has to be established if we don’t want general chaos to prevail.
Every now and again, Western politicians mention the need for a ‘new world order’, a ‘new world financial architecture’, or some kind of ‘supranational control’, calling it a ‘New Deal’ for the world. Nicolas Sarkozy was the first to say so, while addressing the UN General Assembly in September 2007 (that is, before the crisis).
During the February 2009 meeting in Berlin convened to prepare the G20 summit, this was echoed by Gordon Brown, who said that a worldwide New Deal was needed. We are conscious, he added, that where the world financial flows were concerned, we would not be able to emerge from this situation with the help of purely national authorities alone. We need the authorities and world watchdogs to make the activities of financial institutions operating in the world markets totally open to us. Both Sarkozy and Brown are protégés of the Rothschilds. Statements made by certain representatives of ‘the global elite’ indicate that the current crisis is being used as a mechanism for provoking some deepening social upheavals that would make mankind – plunged as it is already into chaos and frightened by the ghost of an all-out violence – urge of its own free will that a ‘supranational’ arbitrator with dictatorial powers intervene into the world affairs.
The events are following the same path as the Great Depression in 1929-1933: a financial crisis, an economic recession, social conflicts, establishing totalitarian dictatorships, inciting a war to concentrate power, and capital in the hands of a narrow circle. This time, however, the case in point is the final stage in the ‘global control’ strategy, where a decisive blow should be dealt to the national state sovereignty institution, followed by a transition to a system of private power of transnational elites.
As early as the late 1990s, David Rockefeller, author of the idea of private power that is due to replace the governments, said that we (the world) were on the threshold of global changes. All we need, he went on, is some large-scale crisis that will make people accept the new world order.
Jacques Attali, Sarkozy’s adviser and former EBRD chief, claimed that the elites had been incapable of dealing with the currency problems of the 1930s. He was afraid, he said, that a similar mistake would be made again. At first we’ll wage wars, he went on, and let 300 million people perish. After that reforms will follow and a world government. Shouldn’t we better think about a world government already at this stage, he asked?
The same was stated by Henry Kissinger: “In the final analysis, the main task is to define and formulate the general concerns of the majority of countries, as well as of all leading states with regard to the economic crisis, considering the collective fear of a terrorist jihad. Next, all of that should be converted to a common action strategy… Thus, America and its potential partners are getting a unique chance for turning the moment of the crisis into a vision of hope.”
The world is being led to accept the “new order” idea step by step to avoid provoking events that are likely to make the universal protests against the worsening conditions of human existence take ‘a wrong course’ and become uncontrolled. The main thing that Stage One managed to achieve was to start a wide-ranging discussion on ‘global government’ and the ‘inadmissibility of protectionism’ with an emphasis on the ‘hopelessness’ of the national-state models for emerging from the crisis.
This discussion is proceeding against the background of information pressures that help to build up human anxieties, fear, and uncertainty. Some of those information actions are the following: WTO forecasts to the effect that 1.4 billion people are likely to sink below the poverty line in 2009; a warning by the WTO director general that the biggest world trade slide in postwar history is in the offing; a statement by the IMF’s Dominique Strauss-Kohn (a protégé of Sarkozy’s) that a world economic crash is impending unless a large-scale reform of the financial sector of the world economy is implemented, and a crash that is most likely to bring in its wake not only social unrest but also a war.
Against this background, the idea to introduce a common world currency as a cornerstone of the ‘new world order’ was put forward. The real masterminds of this long-standing project are as yet in the shadow. Let us note that some or other representatives of Russia are pushed to the fore. This is reminiscent of the situation before World War I, where the Anglo-French circles that possessed some well-elaborated plans for a new division of the world instructed the Russian Foreign Minister to draw up a general program for the Entente Cordiale. It went down in history as the ‘Sazonov program’, even though Russia did not play an independent role in that war and was from the start built into the system of interests of the British financial elite.
On March 19, Henry Kissinger came to Moscow as a member of The Wise Men (James Baker, George Schultz, and others), who had meetings with the Russian leaders before the G20 summit. Dmitry Trenin, director of the Moscow Carnegie Center and participant in the latest US meeting of the Bilderbergers, called that meeting a ‘positive signal’. On March 25, Moskovsky Komsomolets published an article ‘The Crisis and the World Problems’, by Gavriil Popov (currently President of the International Union of Economists) that openly voiced what was normally discussed behind closed doors.
The article mentioned World Parliament, World Government, World Armed Forces, World Police Force, World Bank, the necessity of placing under international control the nuclear weapons, nuclear power generating capacities, the entire amount of space rocket technology, and the planet’s minerals, the imposition of birth-rate limits, the cleansing of humanity’s gene pool, the fostering of people intolerant to cultural and religious incompatibility, and the like.
The “countries that will not accept the global prospects,” says Popov, “must be expelled from the world community.”
Of course, the Moskovsky Komsomolets article conveys nothing new that would enable one to understand the strategy of the global elite. Another thing is important. The establishment of a totalitarian police order and the elimination of national states is being suggested as an open program of action, and what both the liberals, and the socialists, and the conservatives always viewed as ‘new fascism’ is being recommended as the only possible salutary path for the whole of mankind. Someone wants the discussing of these projects to become a norm. In this context, some ‘particularly trusted’ representatives of Russia are pushed to the fore, Russia that will become the main victim of the policy of total plunder should the ‘global government’ become a reality.
The G20 did not discuss the common world currency issue, since time had not yet come for that. The summit itself was a step forward on the way to chaos, because its decisions, if followed blindly, will only worsen the world socioeconomic situation and, to quote Lyndon LaRouche, will “finish off the patient.”
In the meantime, the crisis is being exacerbated, and analysts are predicting an era of mass-scale unemployment. The most pessimistic predictions come from LEAP/Europe 20201, which regularly publishes them in its bulletins and even set them out in an open letter sent to the leaders of the Twenty before the London summit.
As early as February 2006, LEAP was surprisingly precise in describing the prospects for the ‘systemic global crisis’ as a consequence of the financial illness caused by the US debt. LEAP analysts are viewing the current events in the context of the general crisis that began in the late 1970s and is now in its fourth, final and most grave stage, the so-called ‘elutriation phase’, where the collapse of real economy begins. According to LEAP’s Frank Biancheri, it is not simply a recession but the end of the system, in which its main pillar, the US economy, collapsed. “We are witnessing the end of an entire epoch before our own eyes.”
The crisis may lead to some most difficult consequences. LEAP forecasts a rise in unemployment to 15-20% in Europe and as much as 30% in the United States. If the key dollar problem fails to be solved, the world events will take a most dramatic turn. The dollar collapse may take place as early as July 2009, and the potentially decades-long crisis will trigger off “a world-wide geopolitical disintegration” with social upheavals and civil conflicts, with the division of the world into separate blocs, with the world coming back to Europe’s1914, with military clashes, etc. The most powerful popular unrest will take place in countries with the least developed social security systems and the biggest concentrations of weapons, primarily in Latin America and the United States, where social violence is already now manifest in the activities of armed gangs. Experts note the beginning of US population fleeing to Europe, where the direct threat to life is for the time being not so great. Aside from armed conflicts, LEAP analysts forecast power, food and water shortages in areas dependent on food imports.
LEAP experts describe behavior demonstrated by the Western elites as absolutely inadequate: “Our leaders have failed to understand what happened, and show the same amount of incomprehension to this day. We are amid a period of protracted recession, and it was necessary to engage in introducing some long-term measures to cushion the blows, whereas our leaders still hope to avoid a prolonged recession… All of them have been formed around the American pillar and cannot see that the pillar is a shambles…”
But this is not seen by the mid-level leaders, while the top-level world managers are, on the contrary, informed quite well; it is they who are implementing the ‘controlled chaos’ and general disintegration policy, including a civil war and the disintegration of the United States planned for the end of 2009, a scenario that is being widely discussed both by American and world media.
On the threshold of conflicts planned in various areas of the planets, a system is being established that will give a supranational center relying on a large-scale punitive machine total political, military, legal, and electronic control over the population. That system uses the network management principle that allows embedding into any society parallel structures of authority that report to external decision-making centers and are legalized through the doctrine of prevalence of international law over national law. The shell remains national, while real power becomes transnational. Jacques Attali calls this a ‘global law-based state’.
The ruling center of the global law-based state is located in the US. While its fundamentals began to emerge in the 1990s, the fight against terrorism after the 9/11 events has lead to radically new phenomena. The passing of the 2001 Patriot Act not only allowed security services to control the American population and suspected foreigners, but also accelerated the passing of state responsibilities into the hands of transnational corporate structures.
Intelligence activities, trade of war, penitentiary system, and information control are passing into private hands. This is done through so-called outsourcing, a relatively new business phenomenon that consists of trusting certain functions to private firms that act as contractors and relying on individuals outside an organization to solve its internal tasks.
In 2007, the American government found out that 70% of its secret intelligence budget is spent on private contracts and that “Cold-War intelligence bureaucracy is transforming into something new, where contractor’s interests dominate.” For American society (Congress included), their activities remain classified, which allows them to gather more and more important functions in their hands.
Former CIA employees say that nearly 60% of their staff are on contracts. Those people analyze most of the information, write reports for those who make decisions in state authorities, maintain communications among various security services, help foreign stations, and analyze data interception. As a result, America’s National Security Agency is becoming more and more dependent on private companies that have access to classified information. No wonder, then, that it is lobbying a bill in the Congress that is supposed to guarantee immunity to corporations that have worked with NSA for the last five years.
The same is happening to private military companies (PMCs), which have been assuming more and more army and police functions. On a significant scale, it started in the nineties in former Yugoslavia, but contract workers were especially widely used in Afghanistan and other conflict zones. They did the ‘dirtiest’ actions, as was the case during the war in South Ossetia, where up to 3000 mercenaries were involved. At the moment, PMCs are real armies, each up to 70,000 strong, that operate in over 60 countries, with annual revenues of up to $180 billion (according to Brookings Institution, USA) For example, over 20,000 employees of American PMCs work in Iraq along with the 160,000 American military contingent.
The system of private prisons is also growing rapidly in the US. The prison industry complex, which uses slave labor and sweatshop practices, is flourishing, and its investors are based on Wall Street. The use of convict labor by private corporations has been legalized in 37 states already, and it is used by major corporations such as IBM, Boeing, Motorola, Microsoft, Texas Instrument, Intel, Pierre Cardin, and others. In 2008, the number of inmates in US private prisons was about 100,000, and it is growing rapidly, along with the total number of inmates in the country (mostly African-Americans and Latin Americans), which is 2.2 million people, or 25% of all convicts in the world.
After Bush came to power, privatization of the system for transportation and retention of migrants in concentration camps began. In particular, a branch of the notorious firm Halliburton, Kellog Brown and Root (once headed by Dick Cheney), did just that.
The biggest achievements have been made over the last few years in the area of establishing electronic control over people’s identities, carried out under the pretext of counterterrorism. Currently, the FBI is creating the world’s biggest database of biometric indexes (fingerprints, retina scans, face shapes, scar shapes and allocation, speech and gesture patterns, etc.) that now contains 55 million fingerprints. The latest novelties include the introduction of body scanning system in US airports, tracking of literature read by passengers in flight, and so on. A new opportunity to gather detailed information on people’s private lives follow from the NSA Directive N59, passed in summer 2008, ‘Identification and tracking biometry for the purpose of strengthening national security’, and the classified ‘Homeland Terrorism Preparedness Law’.
Evaluating the policy of America’s authorities, ex-Congressman and 2008 presidential candidate Ron Paul said that America is gradually turning into a fascist state, “We are approaching not a Hitler-type fascism, but one of a softer type, which shows in the loss of civil freedoms, when corporations rule everything and… the government lies in the same bed with big business.” May we remind you that Ron Paul is one of the few American politicians speaking for the closing of the Federal Reserve System as a secret unconstitutional organization?
With Obama’s coming to power, the police order in America is getting tighter and tighter in two directions – strengthening internal security and militarization of civilian institutions. Tellingly, having condemned the infringements on individual freedoms done by the Bush administration, Obama has put his own staff under total control by making them fill out a 63-question form that touches upon the most intricate details of their private lives. In January, the US President signed bills that enable the continuation of the illegal practice of abducting people, keeping them secretly in prisons, and moving them to countries where tortures are used. He also proposed a bill called National Emergency Help Center Establishment Act, which stipulates the establishment of six such centers in US military bases to provide help to people who are displaced due to an emergency situation or disaster and thus get into military jurisdiction. Analysts connect this bill with possible disturbances and consider it proof that the US administration is preparing for a military conflict which may follow after the provocation that is being planned.
The American system of police control is actively implemented in other countries, primarily in Europe – through the establishment of American law hegemony on its territory by means of closing various agreements. A big part here was played by US–European talks out of the glare of publicity on creation of the common ‘area of control over the population’ that were held in spring 2008, when the European Parliament adopted resolution that ratified creation of the single transatlantic market abolishing all barriers to trade and investments by 2015. The talks resulted in the classified report prepared by the experts from six participating countries. This report described the project to create the ‘area of cooperation’ in the spheres of ‘freedom, safety and justice’.
The report dwells upon the reorganization of the system of justice and internal affairs of the EU member states in such a manner that it would resemble the American system. It concerns not only the ability to transfer personal data and cooperation of police services (which is already being carried out), but also, for example, extradition of EU immigrants to US authorities in accordance with the new mandate that abolished all the guarantees the European procedure of extradition provided. In the US the Military Commissions Act of 2006 is in force, and it allows persecution or imprisonment of any person who is identified as an ‘illegally fighting enemy’ by the executive authorities and extends to immigrants from any country not at war with the US. They are persecuted like “enemies” not based on some evidence but because they were labeled so by the governmental agencies. No foreign governments have protested against this law which is of international importance.
Soon they will sign the agreement on personal data communication, in accordance with which the American authorities will be able to obtain such personal information as credit card numbers, bank account details, investments, travel routes or communication via Internet, as well as the information concerning race, political and religious beliefs, habits, etc.. It was under the US pressure that the EU countries have introduced biometric passports. The new EU regulation implies the overall switch of EU citizens to electronic passports from the end of June 2009 by 2012. New passports will contain a chip with not only passport info and a photo, but also fingerprints.
We are witnessing the creation of the global electronic concentration camp, and crisis, conflicts and wars are used to justify it. As Douglas Reed wrote “people tend to tremble in the face of an imaginary danger and are too lazy to see the real one.”
Olga Chetverikova
sursa: infowars.com
Related Posts: |
|
UN chief says crisis could result in failed states UN chief Ban Ki-moon warned Thursday that failing to act to halt the global economic crisis could lead to widespread social unrest and failed states,... |
|
Time for ‘new world order’: Brazilian President The global financial crisis has reduced the differences between nations and created the opportunity to form a new world order, Brazilian President Luiz... |
|
Russia proposes creation of global super-reserve currency Russia suggests the G20 summit in London in April should start establishing a system of managing the process of globalization and consider the possibility... |
Gorbachev: The prospect of a new arms race seems realistic now but Russia and U.S. could make progress in nuclear disarmament
Former Soviet President Mikhail Gorbachev has said he hopes that contacts between Russia and the U.S. on nuclear disarmament would lead to positive changes.
“Unfortunately, no radical achievements have been made in the nuclear disarmament area over the past two decades, although there have recently been signs indicating that the leading nuclear powers understand that the current situation is intolerable,” Gorbachev told Interfax on Thursday.
In particular, “the Russian and U.S. presidents reaffirmed their commitment to Article 6 of the Treaty on the Non-Proliferation of Nuclear Weapons, and their joint statement envisions a number of steps to decrease the nuclear danger, including the U.S. ratification of the Nuclear Test-Ban Treaty. They have also agreed to conclude a treaty on the reduction of strategic offensive weapons envisioning verification measures by the end of the year,” he said.
“The first Russian-American consultations on strategic offensive weapons will take place in Rome on April 24. Certainly, great hopes are pinned to a summit between the Russian and U.S. presidents to take place in Moscow in July. All these steps are positive and inspiring, but nevertheless it is necessary to admit openly: there are still more problems and dangers than achievements, and the path toward a nuclear-free world is hindered by numerous obstacles,” Gorbachev said.
“The main reason for this is incorrect perception of the events following the end of the Cold War: the U.S. and some other countries interpreted them as the West’s victory and as the green light for the policy of unilateral steps,” Gorbachev said.
“The use of force or the threat of using it are again viewed as a normal way to resolve problems, and official documents rationalize the doctrines of preemptive strikes and the need for the U.S. to enjoy military supremacy,” Gorbachev said.
“Therefore, the prospect of a new arms race seems realistic now,” he said.
As regards the problem of non-proliferation of nuclear weapons, Gorbachev said “its essence is above all in the nuclear club members’ failure to comply with the commitment to move toward elimination of nuclear weapons, which they undertook in Article 6 of the non-proliferation treaty.”
“As long as this situation remains in place, the danger of the emergence of new nuclear powers will also remain in place. Dozens of countries have such technical capabilities now. In the final analysis, the nuclear danger can be eliminated only through the elimination of nuclear weapons,” he said.
Gorbachev speculated on “whether it could be considered realistic that ultimately one country might remain with an amount of conventional weapons nearly surpassing the arsenals of all other countries together, that is, that this country might have absolute military dominance in the world.”
“I would like to be sincere: Such a situation would be an insurmountable obstacle to ridding the world of nuclear weapons. Therefore, if we do not bring up the issue of demilitarization of global politics, the reduction of nuclear budgets, the termination of the development of new types of weapons, and the prevention of the militarization of outer space, all the talk about a nuclear-free world will remain empty,” he said.
Judging by U.S. President Barack Obama’s recent statements, “the possibility that the U.S. could ratify the Nuclear Test-Ban Treaty looks realistic, and this would be an important step ahead, especially in combination with the new agreement on strategic weapons between the U.S. and Russia,” he said.
“I believe the other nuclear powers, both the official members of the club and the others, will have at least to declare the freezing of their nuclear arsenals and the willingness to begin negotiations on their limitation and reduction. If the possessors of the largest stockpiles of nuclear weapons take the path of their real reduction, the others will find it impossible to stand aside and conceal their arsenals from international control. This issue needs to be brought up now, for otherwise there will be no trust, without which our common security is unthinkable,” Gorbachev said.
sursa: interfax.com
Related Posts: |
 |
Gorbachev: Europe misunderstands Russia Mikhail Gorbachev said Wednesday that Europe still misunderstands Russia nearly two decades after the Soviet collapse, and he dismissed as nonsense portrayals... |
|
Nuclear Summit a Continuation of US Hypocrisy Since its creation in 1948, Israel has been thumbing its nose at international law. In fact, Israel has become perhaps the world's biggest bully state... |
|
China, Russia quit dollar on bilateral trade China and Russia have decided to renounce the US dollar and resort to using their own currencies for bilateral trade, Premier Wen Jiabao and his Russian... |
Chavez către Obama: “Dacă ai nevoie de un sfat, ti-aş recomanda să alegi socialismul”
Seful stangii radicale in America Latina, Chavez i-a reprosat lui Barack Obama ca l-ar fi acuzat ca “extinde terorismul” insa nu a precizat care au fost circumstantele in care presedintele american ar fi pronuntat aceste cuvinte.
Presedintele Venezuelei l-a acuzat pe omologul sau american ca nu este altceva decat un biet ignorant care ar trebui sa studieze mai mult pentur a cunoaste realitatea latino-americana.
“Daca Obama ne respecta, il vom respecta si noi. Daca insa va continua sa manifeste lipsa de respect, il vom infrunta pe toate terenurile”, a spus Chavez.
“Adevaratul obstacol impotriva dezvoltarii in America Latina este imperiul pe care Obama il conduce si care a extins terorismul de 200 de ani incoace, a lansat bombe atomice asupra unor orase nevinovate, a bombardat, a condus si a ordonat asasinate”, a insistat seful Venezuelei.
Cei doi lideri care nu s-au intalnit pana acum, vor trebui sa participe la Summitul Americilor care va avea loc in aprilie. Chavez a aratat ca se va folosi de aceasta ocazie pentru a-i cere lui Obama ridicarea embargoului economic impus Cubei in 1962.
“Acest embargo este criminal, iar Obama este obligat din punct de vedere moral sa-l suspende”, spune Chavez.
“Daca ai nevoie de un sfat…”
Mai mult, presedintele Venezuelei l-a invitat pe Barack Obama sa ia drumul socialismului, afirmand ca actuala criza economica mondiala nu se va rezolva in sanul sistemului capitalist.
“Daca ai nevoie de un sfat, ti-as recomanda sa alegi socialismul. Uita-te la culoarea pielii tale. De ce vrei sa-i ajuti pe cei bogati?” s-a adresat Chavez presedinelui american in cursul unei alocutiuni.
Valentin Vioreanu
sursa: capital.ro
Related Posts: |
 |
Hugo Chavez: Iluzia Obama s-a sfarsit Hugo Chavez a declarat intr-un mesaj de Anul Nou catre poporul sau ca iluzia construita in jurul lui Barack Obama s-a terminat, iar tarile bogate le-au... |
|
America pierde lumea libera Administratia Obama se confrunta cu o neasteptata evolutie a politicii globale: lumea libera, al carei lider se considerau SUA, se indeparteaza, in loc... |
 |
O suta de zile de criza la Casa Alba Barack Obama a tinut ieri seara un discurs de bilant * Ziarul New York Post cataloga prestatia presedintelui astfel: "100 de zile, 100 de erori" Presedintele... |
Statul roman in criza: dezmat cu salupe, limuzine si sedii luxoase
Criza financiara nu schimba metehnele sefilor de institutii publice nici in 2009. In ciuda indemnurilor la austeritate facute de premierul Emil Boc, multe primarii si consilii judetene si-au achizitionat sau sunt pe cale sa-si achizitioneze automobile de mii de euro. Nu lipsesc in anul crizei nici investitiile in sedii de lux. La Iasi, la cererea presedintelui Consiliului Judetean, Constantin Simirad, va fi amenajat un sediu nou pentru institutia pe care o conduce, pentru amenajarea caruia vor fi alocate din bani publici aproximativ 3 milioane de euro. Nici primarul municipiului Iasi, Gheorghe Nichita, nu se lasa mai prejos cand vine vorba de confort, in pofida crizei financiare. Astfel, parcul auto al primariei a fost innoit cu patru superbe limuzine. Criza este sfidata cu nonsalanta si in institutiile publice din Tulcea.
In bugetul pe acest an al Consiliului Judetean Tulcea este prevazuta alocarea a 220.000 de euro pentru achizitionarea unei nave de protocol de lux si a doua autoturisme. In Maramures, presedintele Consiliului Judetean, Mircea Man, si-a schimbat anul acesta masina de serviciu cu o limuzina care a costat peste 55.000 de euro, pentru ca e “prea sarac sa-si ia un lucru ieftin”, conform propriei declaratii.
In judetul Cluj, administratia locala din comuna Jucu a gasit de cuviinta sa cheltuiasca banii obtinuti din impozitele locale platite de concernul finlandez Nokia nu pentru a extinde canalizarea sau pentru reabilitarea drumurilor, ci pentru a moderniza sediul primariei.
Primaria municipiului Iasi si consiliul judetean au alocat in acest an cateva milioane de euro de la buget pentru achizitionarea de masini sau pentru amenajarea unui sediu nou. La cererea presedintelui Consiliului Judetean Iasi, Constantin Simirad, institutia pe care o conduce se va muta intr-un sediu nou, a carui amenajare va costa aproximativ 3 milioane de euro. Doar expertizarea cladirii, situata in centrul municipiului Iasi, unde ar urma sa se mute Consiliul Judetean, costa nu mai putin de 142.000 lei. Initial, Constantin Simirad dorea un sediu nou, ale carui costuri se ridicau la 10 milioane de euro, dar s-a lovit de refuzul consilierilor judeteni.
De cealalta parte, in pofida crizei financiare, Primaria Iasi si-a modernizat parcul auto cu achizitia a patru superbe limuzine: una pentru primarul Gheorghe Nichita si trei pentru cei doi viceprimari si pentru secretarul Consiliului Municipal Iasi. Pentru patru masini, achizitionate sub forma de leasing operational pentru o perioada de patru ani, se vor plati 96.476,16 euro, fara TVA. Noua masina a primarului Iasiului, Gheorghe Nichita, este o Skoda Superb, ultimul model. Fosta masina a primarului era tot o Skoda Superb din 2005. Actualul autoturism are faruri BI-Xenon pe ambele faze, adaptive in viraje, computer de bord, pilot automat, sistem de navigatie, senzori de parcare, instalatie de spalat faruri, radio CD-MP3, TV Tuner, climatronic cu reglaj in doua zone, tapiterie de piele, scaune incalzite electric, oglinzi cu efect antiorbire, senzori de ploaie si sisteme de siguranta ESP, ABS, EDS, ASR, MSR, HBA. Cele trei autoturisme achizitionate de primarie sunt model Skoda Octavia II.
Nava de lux pentru Consiliul Judetean Tulcea
Criza este sfidata cu nonsalanta si in institutiile publice din Tulcea. Astfel, in bugetul pe acest an al Consiliului Judetean (CJ) este prevazuta alocarea a 220.000 de euro pentru achizitionarea unei nave de protocol si a doua autoturisme de lux pentru cei doi vicepresedinti ai institutiei. Victor Tarhon, presedinte al CJ Tulcea, a declarat ca “achizitionarea salupei si a celor doua autoturisme sunt investitii incepute anul trecut de fosta conducere a CJ, care trebuie sa fie finalizate”. “salupa, care va costa 200.000 de euro, a fost comandata anul trecut de fosta conducere a CJ Tulcea, iar autoturismele vicepresedintilor Consiliului sunt din 2002, consuma foarte mult combustibil, iar intretinerea lor este prea costisitoare”, justifica presedintele CJ Tulcea viitoarele achizitii.
Primele fonduri bugetare pentru cumpararea navei de protocol s-au alocat anul trecut, dar s-a renuntat la achizitionarea vaporului, pentru ca nu a fost gasit unul pe placul sefilor judetului. Ca urmare, s-a apelat la un proiectant de vapoare care a conceput o nava luxoasa cu salon pentru protocol in interiorul vaporului si cu dotari specifice unei plimbari agreabile pe canalele Deltei. Astfel, costul initial al navei, estimat la 75.000 de euro, a ajuns acum la 200.000 de euro.
Limuzina de peste 55.000 de euro pentru presedintele CJ Maramures
In Maramures, presedintele Consiliului Judetean (CJ), Mircea Man, si-a schimbat masina de serviciu cu o limuzina, pentru ca e “prea sarac sa-si ia un lucru ieftin”, conform propriei motivatii. “Vechea” masina de serviciu era un Ford Mondeo din 2004. Pretul de catalog al noii masini depaseste 60.000 de euro fara taxe, insa Mircea Man a primit un discount, astfel ca, dupa plata taxelor, limuzina a costat “doar” 55.000 de euro. Pentru ca suma aprobata de consilierii judeteni nu a fost suficienta decat pentru o masina medie, Man a apelat la un artificiu financiar si a completat banii necesari din fonduri proprii ale aeroportului din Baia Mare.
Cluj: Banii din impozite, cheltuiti pe sediul primariei
In judetul Cluj, administratia locala din comuna Jucu a gasit de cuviinta sa cheltuiasca banii obtinuti din impozitele locale platite de concernul finlandez Nokia, nu pentru a extinde canalizarea, nici pentru reabilitarea drumurilor sau pentru investitii in cresterea nivelului de trai al locuitorilor comunei, ci pentru a moderniza sediul primariei. Mai exact, pentru a extinde cladirea si pentru a construi puncte sanitare moderne. Contravaloarea acestor investitii a depasit suma de 120.000 de lei, cat a platit Nokia pentru primul an de functionare la Jucu. O alta institutie unde se gasesc mereu fonduri pentru confortul unui sef este Inspectoratul scolar Cluj, care a achizitionat o Skoda Octavia pentru uzul inspectorilor, in timp ce mobilierul din noile gradinite nu era platit la inceperea anului scolar. In judetul Botosani, primaria comunei Manoleasa si-a cumparat un sediu nou cu nu mai putin de 120.000 lei. Afacerea a trezit suspiciuni, deoarece imobilul a fost evaluat de trei ori, de fiecare data diferit: de la 3,4 miliarde lei vechi la 12 si mai apoi la 23 miliarde lei vechi. Vila are patru nivele si o suprafata desfasurata de 800 mp, cu 19 camere.
Si in Vaslui, judetul cu cea mai mare rata de somaj din tara, anul acesta primaria municipiului si-a propus alocarea unor sume importante din banii publici pentru investitii care nu reprezinta o prioritate de “grad zero”, in conditiile crizei economice. Astfel, peste 111.000 de lei vor fi cheltuiti pentru un sistem de supraveghere video care va fi amenajat la sediul primariei, in timp ce 50.000 de lei se vor duce pentru achizitia a doua sirene electronice, pe care multi vasluieni nu le considera oportune in acest an. Desi are mai multe masini pentru conducerea executiva, municipalitatea si-a propus cumpararea a inca unui autoturism, care costa 50.000 de lei. Nu in ultimul rand, in proiectul de buget pe acest an al municipiului Vaslui este prevazuta suma de 10.000 lei pentru studiu de fezabilitate si pentru un proiect tehnic destinat amenajarii unei partii pentru schi si sanie in suburbia Bahnari.
Vehicul-amfibie pentru politistii comunitari din Uricani
In judetul Hunedoara, primarul orasului Uricani, Danut Buhaescu, vrea sa cumpere un vehicul-amfibie pentru politistii comunitari, in conditiile in care localitatea miniera nu beneficiaza de gaz metan sau apa calda si, pentru multi dintre localnici, chiar si energia electrica sau apa rece reprezinta un lux. Potrivit propriilor declaratii, primarul Buhaescu s-a gandit ca masina ar putea fi cumparata prin fonduri structurale, alaturi de alte bunuri necesare in activitatea Serviciului Politiei Comunitare Uricani. Primarul nu spune insa cat ar costa un astfel de vehicul. “Vrem sa cumparam cu fonduri europene, printre altele, un vehicul 8X8 pentru interventii in zonele montane, dar si un autoturism pentru politistii comunitari, cu care acestia sa poata patrula. Prin aceasta documentatie se va stabili si suma necesara si, dupa finalizarea ei, aceasta va fi aprobata in Consiliul Local”, a declarat primarul orasului Uricani. Masina-amfibie este de tip ARGO 8X8 Avenger si de productie canadiana.
» Fantani arteziene si iluminat ornamental la Craiova
Daca nu fac achizitii in beneficiul propriilor angajati, multe institutii publice arunca banii in acest an pe investitii a caror utilitate publica este cel putin discutabila. In Craiova, municipalitatea a alocat, prin bugetul pe 2009, suma de 23 milioane de lei (echivalentul a 5,42 milioane de euro) pentru investitii in Parcul “Lunca Jiului”, ceea ce reprezinta 18,4% din veniturile proprii ale primariei prognozate pentru acest an. Fonduri importante din bugetul municipiului au fost alocate si pentru iluminatul arhitectural si ornamental – 7,15 milioane de lei –, iar pentru construirea de fantani arteziene au fost date nu mai putin de 1,4 milioane de lei, in timp ce pentru statui si platouri arhitecturale s-au alocat alte 2,2 milioane de lei. Multi craioveni cred ca pe timp de criza aveau prioritate alte investitii in fata celor estetice. In plus, locuitorii din zonele periferice reclama in continuare lipsa fondurilor pentru reparatiile la strazi si introducerea de utilitati.
sursa: romanialibera.ro
Related Posts: |
 |
2009, anul tradarilor politice Migratiile politice s-au intensificat in anul care tocmai a trecut. Au fost alesi în functii publice pe locurile unui partid, dar apoi au tradat si s-au... |
|
Bugetul public, sac fara fund: 1.600 lei, prima de Craciun Zeci de institutii publice din mai multe judete ale tarii acorda in aceste zile prime de Craciun ori prime de vacanta care ajung si chiar depasesc suma... |
|
Pe ce au dat institutiile publice milioane de euro? Institutiile si companiile de stat au cumparat anul trecut masini, aparate de aer conditionat, laptopuri si televizoare de aproape 140 milioane euro, de... |
US accepts ‘blame’ for crisis ahead of IMF meeting
America must take a “substantial share” of the blame for the continuing financial crisis, US Treasury Secretary Tim Geithner admitted as he warned that the rest of the world cannot be reliant on the US for its recovery.
Mr Geithner, commenting on America’s part in the global recovery in a speech in Washington DC, said that although the world needs the US to recover quickly, the opposite is also true.
“The rest of the world needs the US economy and financial system to recover in order for it to revive,” said Mr Geithner. “Just as importantly, we need the rest of the world to recover if we are to prosper again here at home.”
His comments came as the IMF’s World Economic Outlook forecast the US economy would contract by 2.8pc this year and witness flat growth next year.
Mr Geithner’s admission that the US must bear significant responsibility for the recession comes ahead of this weekend’s important Spring meeting of the International Monetary Fund in Washington DC, and will go some way to pacify relations with a number of developing countries which continue to blame the US for the world’s current problems.
However Mr Geithner added that for the global recovery to be balanced, other countries can no longer be “dependent on the US consumer,” reiterating the view that the global growth seen earlier this decade reached unsustainable levels
Assessing what he referred to as the “most severe crisis in generations,” the embattled Treasury Secretary said that the current downturn is “an abrupt correction of financial excesses” which required “extraordinary policy responses.”
He went on to say that recent actions taken by the US and other members of the G20 have paved the way for a sustainable recovery, amid signs of some easing in the financial markets.
Turning to more domestic affairs, Mr Geithner disclosed that financial regulators – led by the Securities and Exchange Commission and the Federal Reserve – are working on terms by which major banks can repay money received from the Treasury’s $700bn (£482bn) bail-out fund.
The 19 banks to have received bail-out funds will on Friday be given the result of stress tests on their balance sheets, crucial in deciding their ability to repay those funds.
James Quinn
sursa: telegraph.co.uk
Related Posts: |
|
G7 sets sights on new world order THE world's richest nations have called for urgent reform of global finance to save the world from the economic devastation that is dragging more and... |
|
US economic decline forges new world order The crisis is redrawing the world map of economic power as the influence of US consumer spending declines and major emerging markets like China and India... |
 |
Soros: Dollar WIll Be Replaced By World Currency The U.S. economy is in for a "lasting slowdown" and could face a Japan-style period of relatively low growth coupled with high inflation, billionaire investor... |
Countries trying to cope with severe global slump
WASHINGTON – World finance officials may be faced with the worst global downturn since the Great Depression, but that doesn’t mean they are ready to stop squabbling over the details of a plan to get out of the mess.
European nations are still resisting pleas from the United States for greater increases in stimulus spending, while new economic powers like China and India believe they are not getting the recognition they deserve from old-line organizations such as the International Monetary Fund and the World Bank.
Finance ministers will come to Washington for three days of talks beginning Friday in an effort to resolve their differences, but many experts believe they will leave town with the major disputes unresolved. In the face of the continuing conflict, officials were seeking to strike as positive a note as possible for fear that too much emphasis on discord could spook global markets.
World Bank President Robert Zoellick and IMF Managing Director Dominique Strauss-Kahn both have said they believed there were signs that the steep economic nosedive that began last year is starting to bottom out. They were to give previews of the discussions of the spring meetings of the 185-nation lending organizations in separate news conferences Thursday.
Treasury Secretary Timothy Geithner told a Washington audience Wednesday that he was seeing “some signs of stabilization.” He also sought to defuse anger that it was poorly regulated U.S. markets that wrecked the global economy.
“We bear a substantial share of the responsibility for what has happened, but factors that made the crisis so acute and so difficult to contain lie in a broader set of global forces that built up in the years before the start of our current troubles,” he said.
The discussions are set to get under way Friday with meetings of Group of Seven wealthy nations — the United States, Japan, Germany, France, Britain, Italy and Canada — followed by talks over dinner that night among the Group of 20 nations, which adds major emerging powers such as China, Russia, India and Brazil to the mix.
In many ways, the task facing Geithner, Federal Reserve Chairman Ben Bernanke and their counterparts from the other countries is to fill in the blanks from the agreement that President Barack Obama and the other G-20 leaders reached at their summit on April 2 in London.
However, the finance officials may find it just as difficult as the leaders did to patch over all the differences.
The United States still believes that countries need to keep pursuing aggressive stimulus efforts in the form of tax cuts and increased government spending to boost demand. European nations contend that they already have done enough in this area and they do not want to run up the gigantic budget deficits that Obama has been willing to take on in pursuit of his $787 billion economic stimulus measure.
Another big problem is how to make the numbers from London add up. The G-20 leaders pledged to boost support for the IMF, the World Bank and other international lending organizations by $1.1 trillion. But the biggest chunk of that amount — $500 billion for an emergency lending facility at the IMF — is still short of the goal.
Obama this week asked Congress for authorization to boost the U.S. contribution tenfold to $100 billion, and Europe and Japan have pledged equivalent amounts. However, other major countries, including China, Russia and Saudi Arabia, have not come forward yet with their commitments.
There is hope that the weekend discussions will produce new pledges, but the issue is complicated by the fact that China and other big developing countries like India want to link their increased support to making progress on their long-sought goal for a bigger voice in the operations of institutions like the IMF. This proposal is being resisted by various European nations who would lose some of their current voting powers.
The debate also could hinder efforts to reach agreement on a proposal to sell a portion of the IMF’s vast gold reserves to provide more support for the poorest countries and to expand an IMF currency known as special drawing rights, a move that also could provide support to poor nations.
There is general agreement that IMF resources need to be expanded in order to deal with the current financial crisis, which has caused severe hardships in a number of countries. Already the IMF has put together emergency loan programs for Hungary, Serbia, Romania, Iceland, Ukraine, Belarus and Latvia.
Mexico, Poland and Colombia also have announced plans to tap a new, more flexible IMF line of credit designed to support emerging countries that are considered well managed.
Advocates for the poor are urging the finance officials to find ways to resolve their differences and fulfill the commitments made at the G-20 summit.
“What’s happening at this moment is that … capital is drying up for the poorest countries,” said Marita Hutjes, Oxfam senior policy adviser. “We feel it’s part of the responsibility of the rich countries where the financial crisis originated to actually address that problem.”
Underscoring the extent of the challenges, the IMF released a new economic forecast Wednesday that projected that the world economy would fall by 1.3 percent this year, the first decline since World War II, and what the IMF called “by far the deepest global recession since the Great Depression.”
Private economists said an output decline of that magnitude would leave at least 10 million more people jobless around the world.
MARTIN CRUTSINGER
sursa: news.yahoo.com
Related Posts: |
|
US economic decline forges new world order The crisis is redrawing the world map of economic power as the influence of US consumer spending declines and major emerging markets like China and India... |
|
World Bank offers dire forecast for world economy WASHINGTON: In a bleaker assessment than those of most private forecasters, the World Bank predicted Sunday that the global economy would shrink in 2009... |
 |
Finance crisis ‘could lead to war’, IMF warns The global financial crisis could lead to social unrest and even war, the head of the International Monetary Fund warned yesterday. Dominique Strauss-Kahn... |
România, ciudăţenia bancară a Europei
De la dobânzi la strategii pe timp de criză şi de la marjele proprii la modalitatea de comisionare, băncile din România se detaşează net de surorile din zona ţării noastre. De cele mai multe ori, din păcate, diferenţele nu sunt de partea clientului.
Băncile din România au aplicat cel mai mare procent de creştere la dobânzi în perioada de început a crizei financiare comparativ cu instituţiile de credit din orice altă ţară central şi est-europeană. Aceleaşi bănci din România au cea mai păguboasă metodă de calcul al dobânzii variabile (din punctul de vedere al clientului). Tot ele, băncile din România, sunt singurele din regiune care oferă doar ca o raritate depozite pe perioade mai lungi de doi ani. Nu în ultimul rând, de o bună perioadă de vreme, băncile româneşti au cele mai mari dobânzi din regiune chiar dacă, economic vorbind, au fost momente când România stătea mult mai bine decât alte ţări comparabile.
Toate aceste proprietăţi, despre care Cotidianul a scris în câteva rânduri, transformă sistemul bancar autohton într-un fel de ciudăţenie a băncilor europene, în ciuda faptului că marile grupuri prezente la noi în ţară (Erste, UniCredit, Raiffeisen, Société Générale, Alpha, NBG etc.) fac piaţa şi în restul statelor din regiune.
Fapt unic în Europa Centrală şi de Sud-Est, de câteva luni încoace, companiile din România au luat credite în lei mai scumpe decât populaţia. Diferenţa dintre dobânzile la creditele în lei pentru populaţie şi cele pentru companii este de până la patru puncte în favoarea primei categorii, potrivit datelor BNR. În acelaşi timp, creditele în euro au dobânzi cu sub 2% mai mici pentru firme decât pentru populaţie. Prin comparaţie, în Cehia, de exemplu, firmele iau credite în euro la o dobândă medie de 3,5% pe an, iar populaţia la 7%, în timp ce în Ungaria diferenţa este de la 10 la 5%.
Băncile din Cehia, Ungaria, Croaţia, Austria şi chiar din Serbia sau Ucraina au produse de economisire construite pentru perioade lungi. Ba mai mult, în aceste ţări, cu cât depozitul este mai lung, cu atât dobânda este mai bună. În România sunt doar două bănci care acordă depozite pe mai mult de doi ani, deşi în ţările enumerate mai sus, Erste Bank (acţionar majoritar BCR) şi UniCredit au o groază de produse de economisire pentru perioade lungi.
Un alt capitol: dobânzile. În perioada de sfârşit de an în care criza economică a început să se simtă puternic în Europa emergentă, băncile româneşti au avut iar un comportament atipic în comparaţie cu alte ţări din regiune. Astfel, potrivit unei analize a ziarului Cotidianul din ianuarie, în doar patru luni, dobânda medie din România a crescut cu 5% la creditele de nevoi personale, atât în lei, cât şi în euro, şi cu 4,5%, respectiv 3% pentru ipotecarele în lei şi euro. Cea mai mare creştere din toată zona, în condiţiile în care băncile din Bulgaria sau Ungaria au ales chiar să scadă dobânzile pentru împrumuturi! Asta în condiţiile în care băncile din România aveau oricum cele mai mari dobânzi.
Marjele şi comisioanele sunt şi ele printre cele mai mari din zonă. Chiar şi atitudinea băncilor în relaţia cu clienţii ne particularizează. Băncile româneşti deţin şi un record în privinţa suprataxării clienţilor, prin comisioane. În Austria, singurul comision pe care banca îl percepe în cazul creditului de nevoi personale are o valoare fixă de 10-20 de euro şi este plătibil trimestrial, potrivit datelor obţinute de Cotidianul de la grupul Erste Bank. Un sistem asemănător îl aplică băncile din Cehia, care percep un comision lunar de administrare în valoare de 49 de coroane, adică aproximativ 2 euro. În Ungaria există un comision de rambursare anticipată, dar şi un comision lunar de 0,25%. În Slovacia, creditul de nevoi personale implică plata a două comisioane: unul lunar şi unul plătibil la început. În România, luând în calcul doar exemplul uneia dintre cele mai permisive bănci din acest punct de vedere, regăsim cel puţin patru comisioane. Este vorba despre comisionul de analiză, comisionul de acordare, comisionul de administrare şi comisionul de rambursare anticipată. În plus, unele bănci, deloc puţine, aplică şi un comision de risc valutar. Comisionul de acordare este unic în Europa.În privinţa felului în care este calculată dobânda variabilă, clientul bancar din România este în mod clar dezavantajat nu doar de nivelul ridicat al marjei băncii, ci şi de modalitatea în care este tratat de către instituţia de credit. Despre condiţii personalizate nici nu se poate pune problema, cel puţin deocamdată. Instituţiile de credit autohtone au o marjă proprie de aproximativ trei ori mai mare decât cea practicată în ţări precum Cehia, Slovacia sau Austria. Ratele în Austria sunt individuale, în funcţie de profilul de risc, garanţii, volum, termen.
Particularităţile României
Cele mai mari dobânzi la credite de locuinţă
Cele mai mari dobânzi la economiile în euro
Cele mai mari marje proprii ale băncilor la dobânda variabilă
Cele mai multe comisioane la creditul de nevoi personale. Comisionul de acordare este unic în Europa
Creditele pentru populaţie în lei sunt mai ieftine decât cele pentru companii
Cele mai scumpe credite în euro pentru companii
Depozite majoritar pe termen scurt, cel mult mediu (maximum un an şi jumătate)
Cele mai mari creşteri de dobândă pe perioada crizei
sursa: cotidianul.ro
Related Posts: |
|
Costul recesiunii: 10.000 de dolari de persoana Locuitorii celor mai importante economii din lume sustin "greul" crizei financiare, fiecare dintre ei platind cate 10.000 de dolari pentru iesirea din... |
|
Cine ne păzeşte de paznicii banilor noştri? Cât de siguri sunt banii din bancă? Este o întrebare pe care tot mai mulţi români şi-o pun în aceste vremuri turbulente. Răspunsul, dincolo de... |
|
FMI a alimentat criza din Europa de Est Fondul Monetar International a "hranit" criza economica din Europa de Est si Centrala, pentru ca tarile din aceasta regiune sa-i ceara ajutorul, potrivit... |
Lunga agonie a ultimului dinozaur
Cum s-o fi petrecut oare agonia ultimului dinozaur, ramas sa domneasca singur peste o lume care se prabusea? Cred ca, simbolic vorbind, ne aflam in momentul istoric in care avem foarte tristul privilegiu de a fi martorii unui asemenea eveniment, sinonim cu disparitia unei epoci si totodata vestitor al celei noi, tulburi si violente.
Ultimul dinozaur este Organizatia Natiunilor Unite care, iata, arata lumii intregi nu numai neputinta sa de a mai gira ordinea si securitatea planetara, ci si de a mai putea macar impune teme de reflectie globale si de a asigura existenta unui dialog minimal intre partile aflate in conflict. ONU nu mai poate sa-si indeplineasca misiunile sale fundamentale din cauza politizarii sale continue si a crearii de blocuri puternic antagonice si care, de mai mult timp, vorbesc fiecare pe limba proprie, aparandu-si propriile interese nationale sau regionale. A fost deja abandonata speranta in care unii chiar au crezut dupa finele celui de-al Doilea Razboi Mondial si anume ca, invatand ceva din ororile, masacrele si distrugerile conflictului global, natiunile aveau sa inteleaga rolul unor institutii internationale dotate cu mecanisme anticriza eficiente. Marea problema este ca nu exista inca (si sunt minime perspective ca ar putea exista in viitorul apropiat) o organizatie sau o structura globala care sa preia acest rol si sa poata functiona ca un ultim spatiu-tampon inainte de declansarea unui conflict de mari proportii. Conferinta de la Geneva asupra rasismului reprezinta un exemplu graitor in acest sens si poate sa serveasca drept caz-scoala pentru modelarea unei viitoare situatii fara iesire in Adunarea Generala a ONU si in Consiliul de Securitate. Evenimentul a fost organizat, desi toata lumea stia la ce sa se astepte si, cu cateva saptamani inainte, unele state membre (inclusiv membre permanente ale Consiliului de Securitate) isi anuntasera intentia de non-participare. In momentul discursului presedintelui iranian, reprezentantii altor state au parasit sala si Secretarul General al ONU a condamnat vehement incidentul. Si? Absolut nimic. Conferinta continua, e un esec ca atatea altele. Pe banii generos cotizati de statele membre, inclusiv de Romania care, cu delicatete, a tacut in stilul caracteristic.
In schimb, daca evenimentul respectiv a fost doar un episod oarecare in agonia dinozaurului, reflexele delegatiilor nationale sunt absolut semnificative pentru ca demonstreaza cum, in cazul amorsarii unei crize, blocurile regionale se refac instantaneu si sunt perfect si definitiv opozabile. Dialog nu putea exista. Tot jocul anterior facuse ca acest lucru sa fie imposibil. Cei de la ONU stiau perfect ce se va intampla. Dar spiritul de lupta al ultimului dinozaur a biruit inca o data instinctul sau de supravietuire.
Nu ceea ce s-a petrecut acolo este important, ci reflexul pe care esecul ONU il are in tarile din regiunile care, brusc, s-au regasit cu o noua cauza conflictuala in brate. Gratuit creata de cei de la ONU. Dar asta nu mai are niciun fel de importanta din moment ce, in fundal, se aud deja alte ecouri, reverberate in zona actiunilor statale sau ale organizatiilor teroriste si extremiste. Ne aflam acum in prezenta unui vid de putere globala care, daca legile geo-politicii vor fi respectate, va trebui sa se umple foarte rapid intr-o formula de forta oarecare. Deocamdata natiunile efectueaza o prima miscare de retragere in aliniamentul unu de rezerva, cel regional sau, in unele cazuri, continental. Criza reala va reduce totul la un nou raport de forte direct pe aliniamentele ultime, cele de supravietuire. Amenintarea iraniana poate primi un singur tip de raspuns din Israel. O posibila extensie a conflictului nu va mai fi insa regionala, ci va implica, poate chiar in termen de zile, aparitia unora dintre actorii globali cu interese in zona. Si, din momentul respectiv, se poate intampla absolut orice. Este limpede ca starea de nervozitate este la limite foarte inalte si ca declaratiile de bune intentii nu acopera decat foarte superficial radacinile negre si amare ale urii si intolerantei. Acum incep sa se vada efectele geostrategice ale crizei economice si sa se auda vuietul furtunii care se apropie. Iar noi, ca intotdeauna, suntem la margine de interese imperiale.
Cristian UNTEANU
sursa: ziua.net
Related Posts: |
|
Neputinta lui Obama in fata lumii Dezamagirea provocata pana acum de Barack Obama este evidenta: de la schimbarile climatice la redresarea economica sau la procesul de pace din Orientul... |
 |
Noua Ordine Mondiala? Efectele dramatice ale crizei mondiale au facut sa se auda mai des ca niciodata in ultimele doua decenii voci care invoca, mai mult sau mai putin imperativ,... |
 |
Ambitiile Romaniei si proiectul global "Oare este mai usor, pentru cetatenii obisnuiti cu o independenta emolienta, sa se trezeasca intr-o dimineata prizonierii unui hatis legislativ decat... |
Discursul complet al presedintelui Iranului la Conferinta asupra rasismului de la Geneva
Din momentul in care presedintele Iranului si-a confirmat participarea la Conferinta asupra rasimului de la Geneva, presa occidentala s-a lansat intr-o campanie furibunda de atacuri impotriva regimului de la Teheran, vorbind inca mai mult decat inainte despre “bomba nucleara” pe care Iranul o pregateste ca sa atace Israelul si facand apeluri la “solidaritate impotriva antisemitismului”.
“Echipa de zgomote” sponsorizata de Israel si SUA si-au primit replica in discursul de 35 de minute pe care presedintele Iranului, Mahmoud Ahmadinejad, l-a rostit la Geneva pe 20 aprilie.
Va invitam sa urmariti inregistrarea video impreuna cu traducerea simultana in limba engleza, furnizate de mediile de presa iraniene, si sa trageti singuri concluziile.
Cei pe care ii vedeti parasind sala atunci cand presedintele Iranului acuza Israelul ca este un regim de teroare si opresiune sunt unii dintre delegatii tarilor “civilizate” care acceptasera sa participe la Conferinta. Printre acestea, douazeci si trei dintre delegatiile tarilor UE.
sursa: altermedia.info
Related Posts: |
|
Probabilitatea unui conflict nuclear “Adeseori, furtuna unei crize economice este urmata de uraganul unui razboi” Dorim sa atragem atentia cititorilor nostri asupra unei situatii care... |
|
Voronin, amenintat de revolta armatei Mai multi generali din armata Republicii Moldova i-au cerut presedintelui in exercitiu, Vladimir Voronin, sa-si dea demisia din toate functiile publice... |
|
IRANUL, acuzat in raportul AIEA (ONU) ca detine capacitatea de a FABRICA ARME NUCLEARE. Presiunile pentru un nou razboi se intensifica Precedat de o serie de declaratii taioase ale oficialilor Israel, SUA si Marea Britanie, de stiri despre cum preseaza premierul Netanyahu pentru o interventie... |
Q&A: Fighting “the Dark Side of Globalised Society”
MADRID, Feb 20 (IPS) - Spanish Judge Baltasar Garzón, known for prosecuting alleged tyrants, terrorists and perpetrators of corruption, believes that progress toward a global justice system began in 1996, with the trials in Madrid of Argentine and Chilean torturers, and especially with the arrest of Augusto Pinochet in October 1998.
But there is a long road ahead before that justice effectively reaches every corner of the world. That is the task of the International Criminal Court (ICC), Garzón says.
Former Chilean dictator Pinochet (1973-1990) was arrested in London when Garzón requested his extradition to Spain to face charges of crimes against humanity. Although extradition was denied on health grounds, the case was a watershed. It had profound repercussions in Chile, where several investigations against Pinochet were subsequently opened.
IPS: What should be done to make global justice a reality in the short term?
BG: We should continue to move along the same road with increasing vigour, laying aside economic and political interests and blowing the whistle on attempts to reverse direction, because if we allow that to happen the victims will suffer and impunity will triumph all over again. We have the instruments for every democratic country to do this, and to require others to do it.
IPS: What is the biggest challenge to justice from the present global financial crisis?
BG: Achieving a dynamic, modern, scientifically trained justice system that is ethically above reproach and committed to fighting organised crime, drug trafficking, corruption and terrorism.
These scourges of globalised society represent the dark side of our times. The roots of the world economic and financial situation must be studied in depth. Why are giant companies going bankrupt, dragging the hopes of millions of people down with them? Who is responsible for this?
The law must be particularly diligent in investigating this, while remembering always that judges have a fundamental role to play in the defence of basic human rights and in guaranteeing that the rule of law prevails against any other approach.
IPS: Is corruption really a global problem?
BG: It has been for a long time, but in recent years awareness has increased. The fight against corruption is taking on a new dimension now, precisely because no one was concerned with dealing with it before. But to carry on the struggle seriously and efficiently, ethical values must be consolidated. Democratic systems must be perfected, and institutions and national and international laws must be strengthened.
Combating corruption, which is the negative side of economic globalisation, is essential. Look at the recent scandals in the United States and the reports of Transparency International, and you will see that we are facing a universal phenomenon.
To this end, countries must provide themselves with a coordinated response system and legal systems that converge towards the guidelines set out in the international conventions against corruption. Those who engage in crimes of corruption, and take advantage of the gaps between different legal systems, should no longer have access to the loopholes of tax havens, other non-cooperating territories, or failures to ratify the international conventions.
IPS: Another problem that appears to be on the rise is international arms dealing. What is your opinion on this?
BG: Effective international coordination should be established to control the brokers in the triangulation (covert indirect sales) of weapons through companies who simply lend their names to the transactions, because if this traffic continues it will exacerbate violence and affect, in particular, the civilian population.
Uncontrolled trading in weapons often becomes a public security problem, as the arms tend to end up in the hands of organised crime and terrorist groups.
On other occasions, weapons leave one country legally but arrive in other countries where there are serious human rights violations, as is happening at the moment in (the Democratic Republic of) the Congo, and the international community is not reacting. Regulation by the United Nations and punishment of offenders have been gravely deficient.
I think it is immoral that such a large proportion of many countries’ gross domestic product is derived from the manufacture and sale of weapons of war. There should be a binding clause in contracts for each and every country buying arms, obliging them to respect human rights.
IPS: How would you define terrorism?
BG: Terrorism is, increasingly, a form of organised crime. It uses the same techniques, and is financed by the same sources. Think of the FARC (Armed Revolutionary Forces of Colombia), the Taliban in Afghanistan, or al Qaeda.
The political gains that terrorists also seek sometimes become an excuse not to renounce violence as a means of achieving political ends.
Terrorist groups are criminal organisations, and as such they have their own structures, some hierarchical, others less so, which operate in their own interests.
It would be a great mistake to focus only on the armed structures, without investigating their funding sources, their support, their institutional presence and their strategies to take over the very apparatus of the state by a process of discrediting them.
Terrorism, too, can be regarded as a crime against humanity when it manifests itself in systematic attacks against specific sectors of the civilian population. Even where there is an ongoing armed conflict, such as in Iraq, terrorist activities are and should remain clearly differentiated. Thus, sending mujahideen into a conflict situation as suicide bombers cannot be regarded as an act of insurgency: it is terrorism.
IPS: Would you call bombing a civilian population “terrorism,” even if it happens in the middle of a war?
BG: Any attack on a non-combatant population, whatever the circumstances, can be described as terrorist action, and attacks on civilian populations can be described as crimes against humanity. In my view there is no excuse whatsoever and no doubt about this, nor should there be.
This is within the purview of the International Criminal Court. Perhaps it should come up with a ruling on some conflicts which are on everyone’s minds.
IPS: You wrote a book in 2005, “Un mundo sin miedo” (A World Without Fear). Why did you write it?
BG: I felt the need to move ahead toward a world without fear, in the positive sense, because conflicts should be solved by means of the weapons of the law, rather than by force.
And, I would underline, without ever resorting to violence. If in the last resort force is necessary, it should be used within the limits stipulated by international law, which protects all peoples. And international law applies to actions of any kind, be they military, political or legal.
IPS: Is there more fear in the world now, or less, four years after you wrote your book?
BG: Perhaps people have fewer illusions, because the situation is more complicated, but there have been some very positive developments that give us grounds for hope.
I was very encouraged by the electoral triumph of U.S. President Barack Obama. At last, the (George W. Bush) administration which confused security with arbitrariness, and lack of due process with effectiveness, is at an end.
Human rights and the law were trampled on, and we have suffered the consequences. Now the best thing to do is to make up for lost time and get rid of the “Guantánamos” of this world.
IPS: You encountered opposition when you decided to investigate people like Pinochet or Argentine ex-naval officer Adolfo Scilingo for crimes committed in their own countries. One of the arguments raised was that you had no authority to put them on trial, because the crimes were not committed in Spain…
BG: When the crimes in question are genocide, crimes against humanity or terrorism, according to Spanish law and international law the principle of universal criminal jurisdiction applies, independently of where the crimes were committed.
The point is to prevent impunity. The human dignity of the victims demands that we never forget these crimes, and that we refuse to be cowed by those who do not wish them to come to trial. It is not an option; it is a duty.
Tito Drago
sursa: ipsnews.net
Related Posts: |
|
In Chile and Israel, a revolt against neoliberalism The recent outbreak of mass protests from Santiago to Tel Aviv shows that capitalism doesn’t need to be in “crisis” to be effectively contested. It... |
|
Russia proposes creation of global super-reserve currency Russia suggests the G20 summit in London in April should start establishing a system of managing the process of globalization and consider the possibility... |
|
Fall Of The Republic: The Presidency Of Barack Obama (FULL MOVIE) Fall Of The Republic documents how an offshore corporate cartel is bankrupting the US economy by design. Leaders are now declaring that world government... |
