Archive for USA

Video: Former General Says Russia Will Not Allow Israel-U.S. Attack On Iran and Syria

The Middle East Media Research Institute, an Israel-centric propaganda outfit run by a former colonel in Israeli intelligence, has posted a video and transcript of an interview with retired Colonel-General Leonid Ivashov, a former member of the Russian Joint Chiefs of Staff. The interview aired on Russia Today on February 1, 2012, according to MEMRI.

During the interview, Ivashov said scheduled military exercises by Russia will be used to demonstrate that it is opposed to military operations by Israel and the United States against Iran and Syria. Ivashov said both countries are “guaranteed partners of Russia” and attacks against them would be unacceptable.
“A strike against Syria or Iran is an indirect strike against Russia and its interests. Russia would lose important positions and allies in the Arab world. Therefore, by defending Syria, Russia is defending its own interests,” he said.
Ivashov said what the United States and NATO did in Libya is “nearly identical” to what Hitler and the Nazis did in Poland and Russia. He said Russia is protecting the world from fascism.
It is not clear what military exercise Ivashov was referring to during the interview. According to RIA Novosti, the Russian state owned news agency, Russia and India Monday started preparations for the joint INDRA-2012 military exercises scheduled to be held in Russia this summer.
India and Russia have conducted five of the INDRA-series joint ground and naval exercises since 2003.

source: infowars.com

Sfarsitul lumii, prezis de un FRANCMASON. Traim realitatea zguduitoare a ultimelor zile

Pus faţă în faţă cu moartea un mason de rang înalt care face parte din grupul ultrasecret Bilderberg a vrut să-şi despovăreze sufletul şi s-a destăinuit unui pastor american.

El i-a spus acestuia câteva din evenimentele pe care întreaga planetă la va înfrunta în 2012. Înainte ca planeta să fie condusă de gruparea satanică intitulată “Noua Ordine Mondială” vom fi conduşi de către chinezi.

Însă rasa galbenă nu este decât o marionetă în mâinile Iluminaţilor care se vor folosi cu viclenie de acest paravan pentru a-şi duce la îndeplinire planurile.

În câteva puncte vă vom prezenta sinteza discuţiei pe care masonul a avut-o cu pastorul Lindsey Williams.

1. Atacul Iranului va fi paravanul începerii unui nou conflict militar de proporţii, care va duce la izbucnirea Celui De-al Treilea Război Mondial. În această luptă vor intra  mai multe ţări ale globului şi în felul acesta noua conflagraţie mondială se va generaliza făcând milioane de victime.

2. Dolarul american va ajunge la pământ în 2012. Totodată, la scurt timp după aceea, şi celelalte valute vor fi aproape complet lipsite de valoare, deoarece „Iluminaţii” şi Francmasoneria mondială vor introduce o nouă Monedă Unică globală. Această nouă Monedă Unică globală va apărea la scurt timp după ce atât dolarul american, cât şi moneda euro vor cădea. Lumea aşa cum o ştim acum va fi complet diferită până la sfârşitul anului 2012. “Să urmăriţi să cumpăraţi aur sau argint, deoarece preţul acestor metale rare va atinge în curând preţuri astronomice, aşa cum nu au existat niciodată până în prezent!”, a spus masonul.

„În cel mai scurt timp, chinezii şi China vor fi cei mai puternici”. China va fi unealta docilă prin care se va urmări întronarea la nivelul acestei planete a Noii Ordini Mondiale. Atât liderii, cât şi populaţia Americii vor fi reduşi la un statut inferior, care poate fi asemănat cu statutul actual al Lumii a Treia.

3. Aurul şi argintul vor fi şi vor rămâne singurele valori pe care oamenii se vor mai putea baza. Se va intra într-o stare de depresiune economică şi atunci vom deveni cu toţii foarte săraci, în cel mult doi ani de acum încolo. Fie că vrem, fie că nu vrem, mulţi dintre noi vom fi obligaţi să îmbrăţişăm modul ţărănesc de viaţă, pentru că nu vom mai putea să locuim la oraş, datorită sărăciei în care ne vom afla.

4. În următoarele câteva luni petrolul va atinge cotaţia de 200 de dolari pe baril.

5. Dacă aveţi ipotecă, achitaţi-o acum sau vindeţi-vă casa pentru a vă putea permite să plătiţi integral suma pentru o altă locuinţă, chiar dacă cu banii rezultaţi din vânzare o să cumpăraţi doar o garsonieră. Asiguraţi-vă încă de pe acum că locuinţa voastră, chiar umilă, este achitată integral, căci în curând milioane de oameni îşi vor pierde casele.

6. Actualmente China deţine 90% din toate mineralele rare ale pământului şi utilizează felurite componente pentru tehnologii, pentru arme, etc. etc. Puţini ştiu că la ora actuală China produce 80% dintre componentele armelor pentru armata SUA. Este incredibil, dar adevărat. La ora actuală SUA se află la mila Chinei!

7. Elitele aşa-zişilor „iluminaţi” alcătuiesc guvernul negru din umbră. Împreună cu globaliştii, ele doresc să declanşeze o criză de mari proporţii în Orientul Mijlociu în următoarele câteva luni.

Banca Goldman Sachs împreună cu City Bank şi FMI se focalizează deja asupra Iranului. Aceste bănci se dedau la felurite manevre murdare din culise cu scopul de a paraliza financiar Orientul Mijlociu înainte ca trupele NATO ce vor fi comandate de către elita aşa-zişilor „iluminaţi” să atace.

Trebuie, de asemenea, să fiţi conştienţi de faptul că SUA şi Europa au vândut de curând computere virusate Iranului, iar aceasta a fost o lovitură mârşavă în mod abil premeditată.

8. O declaraţie năucitoare: „De curând, „iluminaţii” au decis că trebuie să ne descotorosim cât mai repede de Dumnezeu şi de tot ceea ce se manifestă prin El pe această planetă, pentru a întrona neîntârziat Noua Ordine Mondială“.
Acest magnat a spus că „Mesia Diavolului” („Devil’s Mesia”) înseamnă, înainte de toate, perversitate multiplă şi totală care trebuie să fie acceptată ca un mod normal de viaţă de către toţi locuitorii acestei planete. Homosexualitatea, drogurile, pedofilia şi sexul animalic, abject şi lipsit de afectivitate sau iubire trebuie să predomine în cel mai scurt timp pe această planetă. Pentru aceasta, „iluminaţii” au decis că mai întâi trebuie să implementeze, pe tot globul, toate formele de perversiune, urmărind să îi năucească pe oameni şi să îi facă să nu îi mai intereseze iubirea, care trebuie, în viziunea lor satanică, să fie înlocuită doar cu sexul. Ei se gândesc să acţioneze în modul acesta abject şi pervers deoarece şi-au dat seama că nu îl pot aduce pe „Mesia Diavolului” („Devil’s Mesia”) acolo unde va exista un popor drept, care crede în Dumnezeu şi care respectă în continuare valorile spirituale şi morale“.

9. Cei care s-au autointitulat „iluminaţii” fac presiuni pentru a institui o aşa-zisă religie unică a lumii (One World Religion) şi pentru aceasta creează organizaţii fantomă cum ar fi Consiliul Naţional al Bisericilor, care este finanţat din umbră chiar de către aceste organizaţii satanice masonice, cum ar fi fundaţiile evreilor Rockfeller, Carnegie şi Ford.

sursa: freestatevoice.com.au // antena3.ro

Drug war hypocrisy: drug trafficking’s big money benefits Big Brother and corrupt banksters

drug(NaturalNews) The hypocrisy of the war on drugs is outrageous when compared to the amount of drug trafficking that benefits the CIA and international banking system. The son of a convicted notorious mobster, John Gotti Jr, when asked in court if the family still dealt drugs cracked, “No, we can’t compete with the government.”

Today in Afghanistan, American troops have been seen guarding poppy fields used to make heroin. Those fields were all but wiped out by 2001 when the Taliban destroyed them and forbade that agricultural pursuit. Now they’re flourishing again after the American occupation.

This doesn’t make sense despite all the mainstream reports that American troops are protecting the poppy farmers from the bad guys. Internet sites such as Prison Planet, Info Wars, The Political Coffeehouse and others report otherwise. They connect the CIA and US military to restarting the poppy fields in Afghanistan in 2002, increasing poppy growth by over 650 percent. Who’s telling it like it is?

One way the CIA keeps their drug trafficking hidden from public view

The CIA’s secret operations to influence journalism started in the 1950s by infiltrating the media and bribing journalists to be operatives and assets for the CIA. By 1976, then CIA director William Colby reportedly bragged that the CIA owned the press. Supposedly, this too secret to name operation was coined “Operation Mockingbird” by Deborah Davis in her book Katherine the Great.

Operation Mockingbird worked well against prize winning journalist Gary Webb when his newspaper, the San Jose Mercury News, ran his in depth series on CIA drug trafficking that flooded the USA to help finance the CIA backed Nicaraguan Contras during the 1980s.

Journalists all over the USA jumped on the series, claiming Webb’s journalism was shoddy. The newspaper had to recant and fire him, and Gary Webb was black listed from mainstream journalism completely.

Webb retaliated by having his book Dark Alliance published and making the NY Times best seller list, forcing some of his critics to privately eat crow after the fact.

Despite the CIA’s control of the press, a few Mexico and Central America cocaine busts of plane cargoes and discoveries of large cocaine stashes on crashed planes with CIA hired pilots flying them for front companies did hit the mainstream news, albeit briefly.

Remember the movie “Air America?” It was based on an actual CIA owned front company transporting tons of heroin from Southeast Asia’s “Golden Triangle” poppy fields during and after the Vietnam conflicts. Now Afghanistan and the “Golden Crescent” are the featured opium/heroin conduit sources.

Government and big business using drug traffic profits is nothing new

When the U.S. government made deals with the Cosa Nostra mafia to help police ports and harbors during WW II, they breathed life into the heroin trade. Eventually, Marseilles, France was set up by the Corsican mafia to become the “French Connection” for heroin traffic.

But opium trade history goes back further, to colonial times and early America. That’s when American shipping magnates used their fast Clipper Ships to compete with England’s monarch sanctioned dope running East India Company for transporting opium to China.

A few key players created family fortunes from the China opium trade that exist today within some northeast America’s “old money” families.

Among the familiar family names, according to Wikipedia (source below) is Forbes. Another source mentions Astor, a prominently wealthy philanthropic family around New York today (Wiki source below). In those days, trafficking dope was a legitimate business endeavor, immoral but not illegal.

Now it is illegal as well. Ironically, this allows the biggest illicit drug providers to financially benefit the CIA and international banking.

Sources for this article include:

http://whatreallyhappened.com/RANCHO/POLITICS/MOCK/mockingbird.php

http://en.wikipedia.org/wiki/Forbes_family

http://en.wikipedia.org/wiki/John_Jacob_Astor

http://thepoliticalcoffeehouse.com/2011/12/01/us-military-opium-afghanistan/

http://www.minormusings.com/Drugs/Mask.html

source: naturalnews.com

Big Brother Internet

Do you remember the Safe-Cyber instructions they taught you in the mandatory Computer Ed class (operated by the National Institute of Standards and Technology)? First you fire up your Secured Computing Device (SCD) and its hardware token authenticator.

Then you enter the six-digit algorithmically generated password displayed (a new one flashes every 60 seconds) and are asked to supply your biometric identifier. You place your thumb on the built-in fingerprint pad, click, and wait for the Internet connection to begin. But it doesn’t.

Instead, the screen goes black for a second before the dreaded words appear: “Malware has been detected on this SCD. As mandated by federal law, it has been placed in quarantine.” Then the machine shuts down.

This is not just conjecture, but an immineb scenario. Policies, such as the White House proposed “National Strategy for Trusted Identities in Cyberspace,” which will transform the character, culture and freedom of the Internet, are already in place. The 20 cybersecurity-related bills introduced in the Senate in 2011, and the dozen introduced in the House of Representatives, have wound their way through committees and, according to Senator Harry Reid, are scheduled to be voted on in the first quarter of 2012. Almost all of them, with the blessing of the White House, would make the Department of Homeland Security the overseer of private-sector networks.

Considering the apocalyptic rhetoric coming from Washington and the ranks of cybersecurity experts – echoed by media reports that portray every picayune data breach as Armageddon – it would appear that the vulnerability of the Internet has been underplayed for many years.

In the Internet’s start-up decades, both industry and government were committed to establishing an atmosphere of trust that would draw the public into conducting more and more digital business. Though data breaches, theft of trade secrets, identity theft and bank robbery have been a fact of Internet life since its beginnings, there were few laws requiring disclosure. Banks and credit card firms ate their losses as a cost of doing business, and the giant corporations kept mum rather than roil the public. Recently, the pendulum has swung in the other direction and a raucous alarm has been sounded regarding the great danger posed by the Internet.

The Nation is at a crossroads. The globally-interconnected digital information and communications infrastructure known as “cyberspace” underpins almost every facet of modern society and provides critical support for the U.S. economy, civil infrastructure, public safety, and national security. This technology has transformed the global economy and connected people in ways never imagined. Yet, cybersecurity risks pose some of the most serious economic and national security challenges of the 21st century. The digital infrastructure’s architecture was driven more by considerations of interoperability and efficiency than of security. Consequently, a growing array of state and non-state actors are compromising, stealing, changing, or destroying information and could cause critical disruptions to U.S. systems. (White House Cyberspace Policy Review, 2011)

While there may be other factors behind the current wave of cybersecurity alarmism, we have identified three major forces: The Government, the Cybersecurity-Industrial complex, and the so-called “Hacktivists.”

The Hacktivists LulzSec and Anonymous, the most-publicized of the hacktivists, along with a growing community of ad hoc cyberactors, have had a multi-faceted impact on the cybersecurity environment that goes far beyond the number of hackers at work or the amount of actual damage their exploits have inflicted.

They have skillfully publicized their outsized, headline-ready cyberintrusions. Their attacks, which are something other than the garden variety cybercrime, have compromised the web assets of Sony, the CIA, Fox News, the Church of Scientology, Bank of America and many more. Beyond the financial damage and security breaches, they’ve created a public relations nightmare forcing these major institutions to go public with what they would otherwise go to great lengths to conceal.

As a result, attention has been focused on the inadequacies of Internet security. If organizations as large, powerful and security-conscious as these are vulnerable, who then is safe? Not only have the targets been breached and embarrassed, consumer trust in the Internet has also been shaken.

These high profile, anarchic Internet exploits – compounded by the role of social media in evading and undermining government control of the political and media arena (Arab Spring, Occupy Wall Street, etc.) – have intensified government efforts to clamp down on the Internet … while providing the media with scary cyber-stories to further that agenda.

The Government The US government agenda to control the Internet is at least a decade old. Just three months after the Bush White House created the Department of Homeland Security, it issued “The National Strategy to Secure Cyberspace.” The document begins:

My Fellow Americans:
The way business is transacted, government operates, and national defense is conducted have changed. These activities now rely on an interdependent network of information technology infrastructures called cyberspace. The National Strategy to Secure Cyberspace provides a framework for protecting this infrastructure that is essential to our economy, security, and way of life.

In the past few years, threats in cyberspace have risen dramatically. The policy of the United States is to protect against the debilitating disruption of the operation of information systems for critical infrastructures and, thereby, help to protect the people, economy, and national security of the United States.

Nearly a decade later, the basic message from the White House sounds much the same, if louder and more urgent. But there is a big difference. President Obama, and the rest of the Beltway insiders, have now formally defined cyberspace as a “strategic national asset.”

On the face of it, this appears to be a reasonable approach for a world that has become, in a relatively short time, totally dependent on digital resources. Unfortunately, it is an approach that provides a straight path to the militarization of the Internet and the loss of liberty that will follow. It is an approach that will elevate the most common forms of cybercrime (bank robbery, credit card theft) to the high-alert status of a cyberwar attack.

This government mindset will lead to the same abrogation of individual rights in cyberspace as the National Defense Appropriations Act of 2012 has codified in “Battlefield America.”

Given the integrated nature of cyberspace, computer-induced failures of power grids, transportation networks, or financial systems could cause massive physical damage and economic disruption. DoD operations – both at home and abroad – are dependent on this critical infrastructure. As military strength ultimately depends on economic vitality, sustained intellectual property losses erode both U.S. military effectiveness and national competitiveness in the global economy. Cyber hygiene must be practiced by everyone at all times; it is just as important for individuals to be focused on protecting themselves as it is to keep security software and operating systems up to date. (Department of Defense Strategy for Operating in Cyberspace, July 2011)

Many Internet experts and cybersecurity professionals have deemed 2011 “The Year of the Hack,” in recognition of the unending stream of headlines related to data breaches and thefts. We believe that – aside from any real uptick in cybercrime or cyberwarfare skirmishes – this perception is the result of the government’s determination to soften up the public to meekly accept an upcoming barrage of Internet regulation. It is a digital-age version of the tried and true fear mongering that is always employed to further empower the president and further enrich the military/industrial and Homeland Security complex. The government says it’s not fear mongering, just education.

The national dialogue on cybersecurity must begin today. The government, working with industry, should explain this challenge and discuss what the Nation can do to solve problems in a way that the American people can appreciate the need for action. People cannot value security without first understanding how much is at risk. Therefore, the Federal government should initiate a national public awareness and education campaign informed by previous successful campaigns. (White House Cyberspace Policy Review, 2011)

The Prominence of the Non-military Aspects of Warfare. Non-military means of warfare, such as cyber, economic, resource, psychological, and information-based forms of conflict will become more prevalent in conflicts over the next two decades. In the future, states and non-state adversaries will engage in “media warfare” to dominate the 24-hour news cycle and manipulate public opinion to advance their own agenda and gain popular support for their cause. (“Global Trends 2025,” National Intelligence Council, 2008)

The Money Card A key point being used to “educate” the public is the putative astronomical monetary loss caused by cybercrime in all its forms. There is, of course, no way to ascertain the validity of these numbers or even to figure out just what kind of losses are included in the estimates, which are generally arrived at by the large cybersecurity corporations. Some loss-figures appear to include the fall in a company’s stock price that usually follows revelation of a major hack (but doesn’t adjust that figure when the stock price climbs back up), as well as adding in an arbitrary sum attributable to time lost in recovery.

The largest global estimate of money lost to cybercrime currently floating around – as totted up by McAfee, the world’s largest cybersecurity company and endorsed by the White House – is $1 trillion a year. Symantec Corp., another cybersecurity giant, calculates the annual toll of global cybercrime to be about $388 billion. For dramatic impact, Symantec notes that figure is greater than the black market in marijuana, cocaine and heroin combined. Either of those (wildly divergent) sums is impressive, but do they mean anything? Or are they just part of a government “education campaign modeled on previous successful campaigns,” such as selling the public on the certainty of WMDs in Hussein’s Iraq?

Far from being broadly based estimates of losses across the population, the cyber-crime estimates that we have appear to be largely the answers of a handful of people extrapolated to the whole population. A single individual who claims $50,000 losses, in an N = 1000 person survey, is all it takes to generate a $10 billion loss over the population. One unverified claim of $7,500 in phishing losses translates into $1.5 billion.

Our assessment of the quality of cyber-crime surveys is harsh: they are so compromised and biased that no faith whatever can be placed in their findings.

There has long been a shortage of hard data about information security failures, as many of the available statistics are not only poor but are collected by parties such as security vendors or law enforcement agencies that have a vested interest in under- or over-reporting. (“Sex, Lies and Cyber-crime Surveys,” Microsoft Research)

The Cybersecurity-Industrial Complex The fear, uncertainty, and doubt (FUD) surrounding cyberspace has helped turn cybersecurity into an enormously profitable business, worth between $60 and $100 billion a year, depending on who’s providing the statistics. The sector is expected to grow 10 percent annually for at least the next five years. You don’t have to attribute any ethical lapses in the cybersecurity industry to recognize that it, like the government, has a great interest in “educating” the public in cybersecurity awareness.

Security experts say that it is virtually impossible for any company or government agency to build a security network that hackers will be unable to penetrate. (Reuters, 27 May 2011)

“I am convinced that every company in every conceivable industry with significant size and valuable intellectual property and trade secrets has been compromised (or will be shortly), with the great majority of the victims rarely discovering the intrusion or its impact …. In fact, I divide the entire set of Fortune Global 2,000 firms into two categories: those that know they’ve been compromised and those that don’t yet know.” – Dmitri Alperovitch, Vice President of Threat Research for McAfee

The military-industrial complex of the Cold War era has morphed into the cybersecurity-military/industrial-Homeland Security complex of the Cyber War era … to which there is no end in sight. With the cybersecurity industry creating the technology required to stem the very cyberattacks they are in charge of discovering and monitoring, we face an endless cyberarms race that will undoubtedly be fed on exaggerations of the virtual menace and our vulnerability to it.

On the heels of the fear and hysteria will come the firm push for strict control and regulation of the Internet. It will be championed by government and industry as the necessary response to cyberwar, cyberterrorism, and cybercrime which, since cyberspace is considered a “strategic national asset,” are essentially all the same.

The Stop Online Piracy Act (SOPA) for instance, which is scheduled for a vote in 2012, will take a page from the National Defense Appropriation Act of 2012. In order to protect the rights of copyright holders to profit from their intellectual property, SOPA would permit the dissolution of due process and open the door wide to censorship and the denial of the right to free speech. The bill, supporters suggest, is not just about recovering the billions lost to bootlegged movies and music, rather, it’s about protecting the military strength that ultimately depends on economic vitality.

We agree with The Electronic Frontier Foundation, which has called SOPA the most extreme, anti-Internet, anti-privacy, anti-free speech copyright proposal in US legislative history. It is, however, only one of many legislative proposals likely to be steamrollered through Congress in the coming year.

Computer security expert Eugene Kaspersky, co-founder of Kaspersky Labs, envisions the “passportization” of the Internet. In his opinion, to access critical online services, such as banking or electronic voting, “it should be made mandatory to log-on only with the use of a unique personal identifier [for example, a token – a sort of cyber-passport] and establish a secure authoring connection.”

Microsoft has proposed what it calls a “public health model” for the Internet. Cybercitizens would be required to have a “clean bill of health,” make their computers open to inspection, and, if contaminated by a virus or other malware, be prepared for quarantine.

President Obama’s National Strategy for Trusted Identities in Cyberspace is pushing for development and public adoption of Internet user authentication systems that will function as a driver’s license for the cyberhighway.

Government control of the flow of information will strike a blow against Internet anonymity and the free speech it has made possible. Driver’s license, bill of health, passport, whatever you call it – it’s all about the ability to track and control the individual. Today, traffic in copyrighted digital material is the criminal behavior supposedly under attack; tomorrow, it will be the ability to speak out against corrupt government.

Hello, Big Brother.

TrendpostThe demand for ever-more effective cybersecurity tools to counter the ever-more inventive depredations of cybercriminals and cyberwarriors will be with us far into the foreseeable future. Clearly, this situation will create many jobs, both for the formally educated and the creative hacker. In addition, The National Initiative for Cybersecurity Education – established to provide cyber-awareness training to students in Kindergarten through post-graduate programs – will need many specialized teachers.

Somewhat farther along on the timeline, there is a high likelihood that the manufacture of cyber-components will be repatriated to the US. The 2011 Department of Defense’s “Strategy for Operating in Cyberspace” notes: “The majority of information technology products used in the United States are manufactured and assembled overseas. The reliance of DoD on foreign manufacturing and development creates challenges in managing risk at points of design, manufacture, service, distribution, and disposal.”

A high probability exists that 2012 will bring revelations about contamination in the global IT hardware and software supply chain and proof that computer components are providing our “enemies” with entry to critical networks or transmitting sensitive information to them. This will turn the DoD’s security concern into a hot imperative.

Paul Craig Roberts
Infowars.com

Noua era a protectiei datelor personale. Tehnologia pune in pericol democratia

privacyZiare.com: Esti spionat pe Internet? Cum vom fi urmariti in viitor

Serviciile secrete vor sa revolutioneze procedurile de spionaj pe Internet. Cei de la FBI pun la cale o alta metoda de urmarire, diferita de spionajul facut de oameni in prezent. Americanii vor sa creeze o metoda prin care li se vor indica automat “punctele rosii”, adica activitatile suspecte ale unor oameni pe retelele de socializare, scrie Russia Today. In acest fel, persoana respectiva va fi localizata imediat.
Reprezentantii FBI spun ca retelele de socializare au devenit un indicator important pentru ei, deoarece ele arata intentiile unor oameni. In plus, acestea ofera indicii referitoare la dezvoltarea unor planuri ale unor indivizi. Pentru a concepe un astfel de program, FBI apeleaza la cei care sunt experti in domeniu, publicand chiar si o lista cu cerintele viitorului sistem de supraveghere.

In general, oamenii cred ca doar prietenii citesc ceea ce posteaza ei pe Internet, insa se insala. Ramane de vazut daca un astfel de proiect va respecta dreptul omului la libera exprimare. Programul va alcatui o harta pe care vor fi prezentate informatii referitoare la terorism, prognoza meteo, ambasade si armata. In plus, serviciile secrete vor dispune si de inregistrari oferite de camerele video plasate in intreaga lume.

Recent, gigantul Google a anuntat ca vrea sa stranga informatii despre utilizatori in conturi separate. Ei vor lua informatiile de pe diverse site-uri, dorind sa creeze un serviciu la care pot apela clientii companiei.

Mediafax: Şeful serviciilor de informaţii americane anunţă schimbări pentru a evita un nou WikiLeaks

Directorul naţional al serviciilor de informaţii americane, James Clapper, a anunţat “schimbări reale” în următorii cinci ani pentru a împiedica noi pierderi de informaţii clasificate, ca urmare a scandalului WikiLeaks. Clapper, care este şeful agenţiilor de informaţii din Statele Unite şi este principalul consilier al preşedintelui Barack Obama în acest domeniu, a discutat despre cazul WikiLeaks, din 2010, ca despre un “eveniment îngrozitor” care a făcut ca autorităţile americane să “demareze schimbări” în ceea ce priveştesupravegherea şi controlul mass-media.

“Trebuie să încercăm să ne protejăm informaţiile şi să ne asigurăm că doar persoane într-adevăr autorizate vor avea acces la ele”, a declarat Clapper. În timpul unei declaraţii în faţa CSIS la Washington, el a precizat că reformele au în vedere “îmbunătăţirea clasificării” informaţiilor pentru a putea fi urmărite şi pentru a se observa către cine sunt comunicate.

“Previzionăm că în următorii cinci ani, vor putea fi observate schimbări reale şi vizibile”, a declarat directorul serviciilor de informaţii.

Avem nevoie de “o arhitectură nouă” care are ca scop “împiedicarea unui nou eveniment precum WikiLeaks” - acest site a făcut publice zeci de mii de documente clasificate, iar Bradley Manning, fost analist de informaţii din Irak, este acuzat că le-a divulgat. Această reformă va fi utilă pentru “a consolida securitatea şi a promova separarea” informaţiilor.

“Obiectivul este de a găsi această «Nirvana» între responsabilitatea de a comunica şi necesitatea de a proteja” informaţiile, mai menţionat acesta. “Sincer vorbind, am avut tot timpul responsabilitatea de a detecta o ameninţare internă (…) dar WikiLeaks ne-a intensificat atenţia în această privinţă“, a adăugat Clapper. Bradley Manning, acuzat că este furnizorul informaţiilor de pe site-ul WikiLeaks, riscă închisoarea pe viaţă pentru “coalizare cu inamicul”, în cazul în care el va fi judecat de curtea marţială.

Capital: Să rămâi anonim pe Google devine tot mai greu. Vezi ce schimbări a introdus motorul de căutare

Gigantul web Google a anunţat, în această săptămână, o schimbare în politica sa deconfidenţialitate, care îi va permite să combine toate informaţiile pe care le deţine despre utilizatorii săi de pe diversele sale servicii, de la 1 martie. Astfel, dacă utilizaţiserviciile Google, precum Gmail sau Google Plus, motorul de căutare se poate folosi de informaţiile de pe un cont şi le poate combina cu cele de pe un alt cont. Practic, acest lucru va însemna că atunci când veţi căuta ceva pe Google, sunt mari şanse să va fie afişate informaţii despre un subiect despre care aţi discutat cu un prieten pe e-mail.

În prezent, dacă aveţi un cont pe YouTube şi încarcaţi diferite filmuleţe, această activitate nu vă influenţează în niciun fel rezultatele pe care le primiţi pe Google atunci când căutaţi ceva. Dar conform noii politici, Google îşi rezervă dreptul să combine informaţiile de pe toate conturile: Gmail, Google Plus, Android, YouTube. Iar dacă încărcaţi filmuleţe pe YouTube cu animale, de exemplu, această pasiune a dumneavostră se va regăsi în rezultatele unei căutări. Google susţine că are nevoie de acordul utilizatorilor pentru a distribui orice fel de“informaţii personale sensibile”, definite ca “informaţii cu caracter personal referitoare la rezultate medicale confidenţiale, etnie, convingeri politice, religioase sau orientări sexuale”.

Care este noutatea?

În unele privinţe, această schimbare nu este şocantă, asta pentru că gigantul web a colectat dintotdeauna acest tip de informaţii. De exemplu, probabil aţi observat anunţuri publicitare, atunci când vă accesaţi contul Gmail, bazate pe e-mailurile pe care le-aţi trimis. Acestea apar deoarece Google scanează conţinutul email-urilor pentru cuvintele cheie care pot fi relevante pentru publicitate. Marea schimbare este că până acum Google nu a combinat informaţiile de la atât de multe servicii diferite.Informaţiile de pe YouTube şi din istoricul de căutare nu au fost distribuite până în prezent.

Există vreo modalitate de a evita această monitorizare?

Da şi nu. Practic, puteţi folosi motorul de căutare fără să fiţi conectat la unul dintre conturile de pe Google şi astfel evitaţi ca informaţiile pe care le căutaţi să fie asociate cu identitatea dumneavoastră. Există, de asemenea, câteva modificări pe care le puteţi face. De exemplu, aveţi posibilitatea să dezactivaţi istoricul web, care înregistrează căutările pe care le-aţi făcut pe Google şi paginile pe care le-aţi accesat.

Puteţi modifica şi setările de la preferinţe anunţuri. Aici, puteţi renunţa la opţiunea de a vizualiza mesaje publicitare personalizate de la Google, legate de site-urile pe care le vizitaţi, de căutările recente sau informaţiile de pe Gmail. Desigur, dezactivarea acestei opţiuni nu înseamnă că Google nu va mai colecta aceste informaţii.

Dar, în general, dacă sunteţi logat pe unul dintre conturile Google şi utilizaţi serviciile motorului de căutare, nu prea există cu adevărat o modalitate prin care să scăpaţi de prevederile noii politici de confidenţialitate.

De ce se întâmplă acest lucru?

Pentru că nu există lucruri gratuite. Oamenii doresc acces gratuit la email şi reţele de socializare, dar companiile au nevoie să facă, în continuare, bani. Şi pentru clienţii plătitori ai Google, datele pe care le pot folosi pentru publicitate targetată sunt extrem de ispititoare.

Desigur, Google susţine că această nouă politică de combinare a informaţiilor le va permite utilizatorilor să primească rezultate mai relevante atunci când caută ceva. Anna Whitten, Director of Privacy, Product and Engineering în cadrul Google, a declarat că schimbările sunt necesare pentru a simplifica setările de confidenţialitate actuale. “Dacă sunteţi conectat la Google, putem face lucruri precum sugerarea de rezultate sau trierea lor pe baza preferinţelor manifestate pe Google+, Gmail sau YouTube”, a spus ea. Dar dacă aveţi deja suficientă încredere în Google pentru a-i permite să vă deţină conturile de e-mail, să vă gestioneze reţeaua de socializare sau să ştie locaţia telefonului dumneavostră,atunci nu vă va deranja ca toate aceste informaţii să fie combinate.

Această mişcare, însă, este o dovadă clară a concurenţei acerbe dintre Google şi Facebook asupra datelor cu caracter personal, remarcă Wall Street Journal. Ambele companii deţin o mulţime de informaţii despre noi şi o vastă reţea de instrumente cu ajutorul cărora pot vedea traseul nostru pe online. Şi tocmai utilizarea acestor date pentru a crea produse publicitare va deveni câmpul de bătălie între cei doi giganţi.

Realitatea.net:
Peste o săptămână, Facebook te va obliga să-ţi dezvălui trecutul
Lansată în luna decembrie 2011, noua interfaţă Timeline va deveni obligatorie pentru toţi utilizatorii de la 1 februarie. Începând cu 1 februarie, toţi utilizatorii de Facebook vor trece la Timeline, noua interfaţă Facebook, fie că îşi doresc asta sau nu. Lansată la mijlocul lunii decembrie, interfaţa Timeline reprezintă o ordonare cronologică a activităţii pe Facebook pe care au avut-o utilizatorii de la înscrierea pe site-ul de socializare.

Informaţiile postate de-a lungul timpului sunt ataşate în stânga şi dreapta unei linii. Aceasta din urmă surprinde trecerea timpului prin ataşarea de evenimente diverselor momente de-a lungul anilor.“Anul trecut am introdus Timeline, un nou tip de profil, prin care se poate pune accent  pe anumite fotografii sau evenimente care definesc viața utilizatorului. În următoarele săptămâni, toată lumea va avea Timeline“, au anunţat reprezentanţii Facebook.

După trecerea la Timeline, vor exista şapte zile de previzualizare în care doar utilizatorii vor avea acces la cronologiile lor. În felul acesta, vor putea alege ce evenimente, poze şi informaţii vor apărea pe Wall-urile lor. Cum Facebook-ul a fost lansat în 2004, iar utilizatorii reţelei de socializare s-au născut în acest an, există posibilitatea ca aceştia să-şi adauge la profiluri ani pre-Facebook, aici intrând şi anii de naştere.

Un “drept la uitare” binevenit

Astăzi, comisarul european pentru Justiţie şi Drepturi Fundamentale, Viviane Reding, prezintă la Bruxelleso măsură monumentală” cu privire la protecţia datelor cu caracter personal, scrie specialistul inovaţiei, Riccardo Luna în La Repubblica:

O măsură care are drept scop de a schimba pentru totdeauna ceea ce înseamnă pentru noi protecţia datelor cu caracter personal şi care încearcă să rezolve o dată pentru totdeauna dreptul de a fi uitat în epoca internetului. Cu alte cuvinte: avem dreptul de face să dispară de pe web lucrurile care ne privesc, cele pe care le-am postat, poate cu mult timp în urmă – dar şi pe cele postate de alţii, dar care ne jenează?

Răspunsul este conţinut în două seturi de norme care vor fi prezentate astăzi la Parlamentul European: primul, o directivă, priveşte utilizarea datelor cu caracter personal de către autorităţile judiciare şi de poliţie, al doilea, un regulament, stabileşte procedurile prin care persoanele fizice vor putea gestiona datele care-i privesc în relaţiile lor cu administraţiile, întreprinderile şi reţelele sociale. Sancţiuni, care pot să meargă până la 1% din cifra de afaceri sunt prevăzute în caz de încălcare a legii.

Va fi de ajuns pentru a asigura “dreptul de a dispărea“? Probabil că nu, scrie, pe blogul său, Luna, potrivit căruia dreptul de a dispărea de pe Web” nu există, ca şi dreptul de a dispărea din lume.

În viaţa reală [...], putem încerca să ne evaporăm, dar vor exista întotdeauna documente care vorbesc despre noi, ca şi memoria celorlalţi. Aceste lucruri nu pot fi şterse cu un clic. Şi nici cu vreo lege europeană sau intergalactică. Dreptul de a fi şters de pe Facebook [...], de a naviga fără a lăsa urme [...], de a fi avertizat că datele sale vor fi stocate şi utilizate în scopuri comerciale există deja, şi o lege europeană detaliată nu serveşte la a face revoluţie, ci pur şi simplu de a consolida un principiu, un drept fundamental al omului. [...]Dreptul de a face să dispară orice articole sau bloguri unde se vorbeşte despre noi, cum pretind unii, nu există: aceasta se numeşte istorie.

Drept si Internet [Bogdan Manolea]: Protectia datelor personale intra intr-o noua era. Mai buna sau mai rea?

Cum maine este 28 ianuarie – Ziua Protectiei Datelor cu Caracter Personal am zis ca ar fi bine sa scriu la subiect de astazi cu citeva noutati importante din domeniu.

1. Comisia Europeana a anuntat noile propuneri de reglementare europeana in domeniu, care includ un Regulament (deci un instrument juridic european cu aplicare directa, nu mai trebuie transpus in legislatia nationala) si o directiva in domeniul protectiei datelor si zona de combatere a infractiunilor.

Procesul legislativ european este unul de durata (probabil dupa 2-3 ani vor intra in vigoare), dar e bine sa punctam de pe acum citeva noutati interesante, desi principiile de baza raman la fel:

Pe scurt, dispare obligativitatea inregistrarii operatorilor de date personale in Registrele nationale, dar se intaresc obligatiile, ar neindeplinirea lor poate duca la sanctionarea cu amenzi de pina la 1 milion de euro sau 2% din cifra de afaceri a unei firme

Articolul 3 al noului regulament face clar ca regulile se vor aplica si firmelor din afara UE daca acestea vind servicii sau bunuri in Uniune sau, dar si firmelor care monitorizeaza comportamentul cetatenilor UE

Apar noi drepturi ale persoanelor fizice – cum ar fi “dreptul de a fi uitat” sau “dreptul la portabilitatea datelor”

Obligatia de notificare pentru pierderea de date cu caracter personal devine o regula pentru toate sectoarele economice (am mai povestit de ea in cazul telecom-urilor)

Apar ca principii privacy by design (sau legea prin tehnologie cum i-am zis eu) siprivacy by default

O noutate interesanta este functia de “data protection officer”, ca persoana responsabila in cadrul unei companii de domeniul asta – acesta va fi obligatorie pentru orice institutie de stat sau companie cu peste 250 de angajati

Este prevazuta obligativitatea unui analize de impact asupra vietii private in anumite tipuri de prelucrari.
Cind am mentionat asta acum 1 an la intalnirea cartilor de identitate s-au uitat la mine ca la un OZN.

Cred ca vom mai discuta pe proiectul asta, pe unele chestiuni punctuale si in viitor. Oricum, va readuc aminte ca este doar un proiect, iar unele dispozitii deja sunt contestate de unele parti din industria de online.

2. Tot maine intra in vigoare si Decizia Dataprotection.ro cu privire la colectarea CNP si alte date asemenea – Decizia ANSPDCP nr.132/2011 privind conditiile prelucrarii codului numeric personal si a altor date cu caracter personal avand o functie de identificare de aplicabilitate generala

Cred ca putea sa fie si mai dur si mai explicit, dar cel putin defineste consimtamintul mai clar, asa cum este si in directiva actuala.

Art. 3. (1) În domeniul prelucrării datelor cu caracter personal, consimţământul persoanei vizate reprezintă orice manifestare de voinţă expresă, liberă, specifică şi informată, prin care persoana vizată acceptă să fie prelucrate datele cu caracter personal care o privesc.

(2) Consimţământul trebuie dat în mod expres, într-o formă care să permită dovedirea acestuia de către operator.

Decizia se refera si la efectuarea de copii:

Decizia a interzis efectuarea si retinerea de copii de pe cartea de identitate sau de pe documente care contin codul numeric personal, cu exceptia situatiilor in care exista o dispozitie legala expresa sau persoana vizata si-a dat in mod expres acordul, ori a fost obtinut avizul Autoritatii Nationale de Supraveghere a Prelucrarii Datelor cu Caracter Personal

3. Google anunta ca face o singura politica de confidentialitate pentru toate serviciile sale.

Desi asta face sa o citesti mai usor, asta inseamna si ca datele din diversele sale servicii (Cautare, Docs, Gmail, Calendar, Adwords, Adsenses.. etc.) pot sa fie combinate dupa cum doreste Google (ca tu iti dai acordul cind ai deschis contul).

Google oricum sta pe un munte de date despre fiecare dintre noi, deci politicile sale despre cum datele sunt combinate pentru ei, partajate cu tertii (cam vag capitolul) sau cu autoritatile (la ultimul punct sunt destul de transparenti, ce-i drept) ar trebui sa fie esentiale pt mentinerea increderii.

Mai ciudat mi se pare desemnarea punctului de contact al politicii in limba romana in California, si nu in Irlanda (adica parte a UE). Clauza de jurisdictie a noilor termeni este pur si simplu o bomboana. Acra. Pe scurt daca nu vreti sa cititi paragraful minunat de mai jos: daca nu va protejeaza legislatia nationala, sa puneti mina sa luati un bilet de avion in California daca vreti sa dati in judecata Google :-)

În unele ţări, instanţele nu aplică legislaţia din California în anumite tipuri de litigii. Dacă aveţi domiciliul într-una din aceste ţări, în cazurile în care legislaţia din California este exclusă, în litigiile asociate cu prezenţii Termeni şi condiţii se aplică legislaţia ţării dvs. În caz contrar, în cazul litigiilor survenite din sau asociate cu prezenţii Termeni şi condiţii sau cu Serviciile, sunteţi de acord să se aplice legislaţia statului California, S.U.A., cu excepţia reglementărilor statului California cu privire la alegerea legii. În mod similar, dacă instanţele din ţara dvs. nu vă permit să fiţi de acord cu jurisdicţia instanţelor din districtul Santa Clara, California, S.U.A., în cazul litigiilor în legătură cu prezenţii Termeni şi condiţii se aplică jurisdicţia şi legislaţia locală. În caz contrar, toate pretenţiile rezultate din sau în legătură cu prezenţii Termeni şi condiţii sau cu Serviciile vor fi judecate exclusiv de instanţele federale sau statale din districtul Santa Clara, California, S.U.A., iar dvs. şi Google sunteţi de acord cu jurisdicţia personală a respectivelor instanţe.

Stirile Pro TV: “Smartphone-urile ne violeaza intimitatea”. Un scandal de proportii a izbucnit in Japonia

Unele aplicatii ale ultimelor modele de smartphone au si partile lor negative. In Japonia au aparut mai multe plangeri legate de folosirea “ilicita” a acestor dispozitive. Iata despre ce e vorba! Unele aplicatii Android permit realizarea de poze fara declansarea unui semnal sonor, astfel incat cel fotografiat nu stie ca i s-a facut o poza. Prin urmare, intimitatea lui este violata, la fel si dreptul la imagine sau la viata privata, relateazaDaily MailMai mult, exista aplicatii care permit postarea pe ecranul telefonului a unui email sau mesaj, in timp ce fotografia este realizata, astfel incat persoana vizata nu banuieste absolut nimic.

Numai anul trecut au fost inregistrate 1.741 de incidente de acest fel in Japonia.

Adevarul: Fukuyama: Viitorul democrației occidentale este în pericol

Tehnologia şi globalizarea subminează tocmai fundaţia socială a democraţiei liberale, crede Francis Fukuyama. În cel mai recent articol, gânditorul care la începutul anilor ’90 propovăduia “Sfârşitul Istoriei” şi triumful liberalismului, anunţă acum în “Viitorul Istoriei” că declinul clasei de mijloc ameninţă Vestul democratic.

Cel de-al treilea val al democratizării a fost o victorie a clasei de mijloc. Început în anii ‘70 şi culminând cu prăbuşirea comunismului în 1989, acesta a extins numărul democraţiilor electorale  de la 45 în 1970 la mai mult de 120 la sfârşitul anilor 90. Creşterea economică a condus şi la emergenţa  unei noi clase de mijloc în Brazilia, India, Indonezia, Africa de Sud şi Turcia. Clasele de mijloc sunt bine educate, deţin proprietăţi şi sunt tehnologic conectate cu lumea din afară. Acestea au aşteptări de la propriile guverne şi se mobilizează uşor prin accesul lor la tehnologie.

Şi totuşi, cei care aparţin clasei de mijloc nu sunt neapărat susţinători naturali ai democraţiei, spune Francis Fukuyama. Ca toţi ceilalţi, ei sunt actori egoişti, cu propriile interese, care vor să-şi protejeze proprietatea şi statutul. Spre exemplu în China şi Tailanda, mulţi dintre cei care aparţin clasei de mijloc şi-au aliniat interesele cu guvernele autoritare simţindu-se ameninţaţi de perspectiva redistribuţiei prosperităţii spre cei săraci.

Viitorul democraţiei

democratie-tehnologie

Ultimele tendinţe economice şi sociale pun în pericol nu doar viitorul democraţiei ca ideologie, ci şi stabilitatea democraţiilor liberalecontemporane, spune Fukuyama în articolul publicat în Foreign Affairs. Pentru acesta, avansul tehnologiei şi al globalizării sunt de vină pentru declinul clasei de mijloc, facând imposibilă extinderea ei, pe fondul concentrării prosperităţii în mâna unei minorităţi. Este o realitate tot mai vizibilă. Veniturile medii din Statele Unite stagnează în termeni reali din 1970. Astăzi, deşi beneficiază de telefoane mobile ieftine, îmbracaminte ieftină şi Facebook, totuşi americanii nu îşi pot permite propriile case, asigurări de sănatate sau pensii suficiente la retragerea de pe piaţa muncii.

Un alt trend îngrijorător este acela că beneficiile inovaţiilor tehnologice s-au distribuit predominant spre cei mai talentaţi şi mai bine educaţi actori ai societăţii. Este fenomenul care este responsabil pentru adâncirea inegalităţilor în SUA: în 1974, 1% deţineau aproximativ 9% din PIB pentru ca în 2007 procentul să ajungă la 23,5% din PIB. În fazele anterioare ale industrializării, spune Fukuyama, din perspectiva locurilor de muncă, beneficiile utilizării noilor tehnologii atingeau cele mai de jos straturi ale societăţii. Însă în epoca „maşinii inteligente”, computerul tinde să substituie tot mai multe dintre funcţiile omului, iar fiecare avans în Silicon Valley înseamnă anularea unor aptitudini în altă parte pe piaţa muncii, spune Fukuyama. Inegalitatea a existat mereu, dar tehnologia o amplifică.

Economii postindustriale

Celălalt factor care subminează clasa de mijloc este globalizarea, de fapt transferul şi hemoragia de joburi dinspre centru spre periferiile în curs de dezvoltare ale economiei globale, acolo unde există o mâna de lucru ieftină. Sunt state, precum Germania, care au răspuns acestor tendinţe mult mai inteligent, protejându-şi infrastructura de manufacturare, precum şi mâna de lucru industrială, rămânând în acelaşi timp o economie competitivă. Altele, precum SUA sau Marea Britanie, au devenit avanposturile unei economii postindustriale în care serviciile sunt predominante. Însă beneficiile dezindustrializării şi ale economiei de servicii au fost culese doar de o mână de oameni din lumea finanţelor şi IT. [...]

sursa: Google si Facebook schimba politicile de confidentialitate in sensul… Big Brother/ NOUA ERA A PROTECTIEI DATELOR PERSONALE/ Tehnologia pune in pericol democratia/ FBI REVOLUTIONEAZA SPIONAJUL NOSTRU PE NET (Stiri internet)

Democraţia nu există

Motto: Definiţia nebuniei ar putea fi: Să faci acelaşi lucru din nou şi din nou şi iarăşi din nou, şi de fiecare dată să te aştepţi la un rezultat diferit.

Scopul celor scrise mai jos este de a cutremura viguros ideea de sorginte masonică a infailibilităţii democraţiei ca modalitate de orânduire socială optimă. Concepţia că democraţia este superioară altor modalităţi de guvernare a fost indusă de peste două secole în subconştientul colectiv şi până acum a rodit aproape numai monştri.

Marele savant Albert Einstein spunea odată, în mod foarte semnificativ, că o prejudecată este mai greu de dezintegrat decât un atom. Poate mulţi se vor sesiza cu indignare împotriva celor afirmate de aici şi până la final, dar cu toate acestea ne asumăm acest discurs, pentru că timpurile o cer şi trebuie să fim pregătiţi pentru ce va să vină. Un citat din programele de vacanţă tipărite, care poate a fost de multe ori prea lesne trecut cu vederea: SHAMBALA – Tărâmul binecuvântat al înţelepţilor, focarul spiritual care protejează şi ghidează omenirea şi planeta Pământ. – Textele profetice ale marilor tradiţii spirituale sunt extrem de precise, afirmând că exact această perioadă pe care o trăim noi acum este determinantă pentru evoluţia umanităţii şi pentru modul în care se face trecerea către SATYA YUGA (Epoca de Aur). Chiar şi mai mult decât atât, există profeţii clare care afirmă că ţara noastră, România, va deveni în scurt timp focarul spiritual principal la nivel planetar (unde va fi localizată proiecţia SHAMBALA-ei pe Pământ). Mai mult decât atât, IISUS va veni în glorie aici, în România.

Momentul impunerii “democraţiei” coincide cu redactarea Protocoalelor Secrete Francmasonice

Deoarece încă de la naştere suntem asaltaţi de acelaşi gen de informaţie stereotipă cu privire la democraţie, o considerăm pe aceasta (democraţia) în mod aprioric ca fiind un sui generis status quo al orânduirii sociale moştenite. Să fie oare o simplă coincidenţă faptul că momentul impunerii “democraţiei” ca modalitate de organizare statală – mondială, de către oculta masonică, coincide cu redactarea Protocoalelor Secrete Francmasonice? Din clipa în care au fost ticluite aceste protocoale, observăm că ele au şi fost puse în lucru decenii după decenii.

Cuvântul “democraţie” ne este “fluturat” în urechi cu o insistenţă ce nu poate fi egalată de niciun alt subiect. Industria media a înregimentat o pleiadă de ţârcovnici năimiţi cu largheţe, ce par a fi întorşi cu cheia. Aceştia îngână o neschimbată litanie pe care vor să o dăltuiască în granitul mentalului colectiv: democratizare, proces democratic, alegeri democratice, scrutin, referendum popular, vot, sufragii, alegeri libere, candidat.

Până şi cea mai neagră tiranie care are viziuni şi accente scelerate, cu transfer hegemonic de putere pe baza ascendenţei genetice, dacă îşi atârnă pe pieptarul vestonului cazon (ce este de altfel costumul-uniformă obligatoriu) tinicheaua zdrăngănitoare şi lucioasă a democraţiei, devine astfel un regim aproape de suportat pentru comunitatea internă şi internaţională, fiind chiar privit din poziţie de “drepţi” cu reverenţă de către vecini, mai ales dacă deţine în silozuri un cuplu de ogive nucleare.

Procentele de prezenţă a populaţiilor la “hotărârea destinelor cetăţii” sunt în ultima vreme ridicol de scăzute. Nu este nevoie de o opinie de masterand în ştiinţe politice ca să se constate că oamenii sunt efectiv scârbiţi de a juca rol de figuraţie în parodia tristă a mimării scrutinelor democratice.

Un sentiment de lehamite transpare vis-a-vis de aşa-zisa democraţie practicată în zilele noastre, dacă raportăm cei maxim 25-30% care se sinchisesc să meargă la urne la totalul persoanelor cu drept de vot. Se pare că oamenii în sfârşit înţeleg inutilitatea acestei pantomime repetată la patru ani sau la cincinal. Politicienii neliniştiţi de faptul că devin nereprezentativi din pricina absenteismului, îmboldesc în fel şi chip bazinele electorale funcţie de zonele geografice.

Astfel constatăm că un vot valorează doi peşti şi o sticlă de ulei – în România, ameninţarea cu pierderea raţiei zilnice de 200 grame de pâine şi diverse sancţiuni pe linie de partid – în Coreea de Nord, un dineu cu merinde de catering, ceva confetti şi artificii plus un speach cu notabilităţi din showbiz în background – în SUA, o sticlă de vodcă şi promisiunea unei încăierări pe cinste cu forţele de ordine sau cu opoziţia ori cu ambele – în Rusia, ş.a.m.d.

Aceleaşi spectacole penibile ce par a fi copiate la indigo – şi astfel pot fi prezise cu exactitate – sunt prestate de politicienii eligibili care se zoresc aproape fără excepţie, ca la primele ore ale dimineţii din ziua de alegeri să fie printre primii care “îşi exercită dreptul fundamental la autodeterminare şi libertate”. Aceştia vor să reprezinte un exemplu de spirit civic şi patriotism, alegătorii să fie astfel emulaţi să vină cu elan însufleţitor cât mai degrabă să-i voteze pe ei cei care au misiunea sacră şi menirea istorică să îşi sacrifice pe altarul “sfintei democraţii” fiinţele lor importante, ce sunt pătrunse cu dragoste de patrie.

Împreună cu familiile lor extinse, gătiţi cu toţii la patru ace, defilează cu rânjete prin faţa camerelor de luat vederi ce se bulucesc să surprindă solemnitatea momentului privilegiat al introducerii votului în urnă de către candidat. Acesta din urmă rămâne în freeze vreme de zece secunde, astfel încât toate blitzurile să surprindă prestaţia patriotardă ce trebuie ulterior dată la mestecat maselor ce-şi pironesc ochii în tv-uri.

În continuare prezentăm spicuiri din Protocoalele Secrete Francmasonice; pasajele selectate au rolul de a convinge pe orişicine că această găselniţă a democraţiei a fost cu viclenie resuscitată din negura istoriei şi apoi servită caldă în epoca marii decăderi spirituale.

PRIMUL PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC (parţial)

“Libertatea este o idee, un gând, un fapt. Trebuie ştiut cum să se fluture această idee, când este nevoie să fie atras poporul în cursa vicleană a unei idei, în jurul unui anumit partid, mai ales dacă acest partid are de gând sa îl zdrobească pe cel aflat la putere. Problema aceasta devine uşoară dacă adversarul îşi găseşte puterea în ideea de libertate, în ceea ce se numeşte liberalism, şi mai ales dacă îşi jertfeşte ceva din putere pentru această idee. Iată în ce va consta atunci triumful teoriei instituite de noi: frânele slăbite ale puterii sunt luate în mână de către alţii, deoarece forţa oarbă a maselor nu poate rămâne nicio singură zi fără să fie strunită şi pentru că noua putere nu face decât să ia locul celei vechi, deja slăbite prin ideea de liberalism.
Oamenii, fie că fac parte din pătura de jos, fie că nu, sunt cârmuiţi de micile lor patimi, de obiceiurile, de tradiţiile şi de teoriile lor sentimentale. Sunt robi inconştienţi ai împărţirii în partide care se împotrivesc înţelegerii celei mai cuminţi. Orice hotărâre a mulţimii atârnă de o majoritate întâmplătoare şi este mai mereu superficială. Fără a cunoaşte tainele politice, mulţimea ia hotărâri fără rost; şi atunci un fel de anarhie sapă pe dedesubt guvernul.
Numai un individ pregătit încă din copilărie pentru autocraţie poate recunoaşte graiul politicii şi realitatea ei. Un popor lăsat pe seama lui proprie, adică pe seama celor ridicaţi din sânul său, se ruinează prin certurile partidelor aţâţate de setea de putere şi prin dezordinile care se nasc de aici. Este oare cu putinţă ca poporul să judece liniştit, fără duşmănii lăuntrice şi să conducă afacerile ţării, care nu pot fi amestecate cu interesele personale? Se pot ei apăra împotriva duşmanilor din afară? Nu, e cu neputinţă! Un plan împărţit în atâtea capete câte are mulţimea îşi pierde unitatea, devine de neînţeles şi fără putinţa de a fi înfăptuit.
Numai un autocrat (un singur stăpân atotputernic) poate alcătui planuri mari şi limpezi, poate aşeza la locul său fiecare lucru în mecanismul maşinii guvernamentale. Să recunoaştem, deci, că un guvern folositor ţării şi în stare să-şi atingă scopul propus, trebuie să fie condus de un singur individ responsabil. În anarhia absolută, civilizaţia nu poate exista. Ea nu este opera poporului, ci a conducătorului ei, oricare ar fi el. Mulţimea este un barbar ce îşi arată barbaria la orice prilej. Îndată ce poporul apucă în mâini libertatea, ea se transformă foarte repede în anarhie, care e treapta cea mai deplină a barbariei.
Pentru a îndemna pe ambiţioşi să abuzeze de putere, noi am pus faţă în faţă toate forţele, dezvoltând şi amplificând toate înclinaţiile lor liberale către independenţă. În acest scop am încurajat orice acţiune rea, am înarmat toate partidele, am făcut din putere ţinta tuturor ambiţiilor. Am transformat în arene de luptă Statele unde se dezvoltă şi se manifestă astfel de tulburări. Încă puţină vreme şi dezordinea, împreună cu falimentul, vor apare peste tot.
Neobosiţii limbuţi au transformat şedinţele Parlamentelor şi adunărilor administrative în sterile lupte oratorice. Ziariştii îndrăzneţi, pamfletari fără ruşine, atacă zilnic personalul administrativ.”

AL V-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC (parţial)

“Noi vom împrumuta fără să ezităm haina tuturor partidelor, ale tuturor tendinţelor şi vom îmbrăca cu ele pe oratorii noştri, care vor vorbi atât de mult, încât toată lumea va fi dezorientată şi obosită să-i mai asculte.
Pentru a dezbina şi a câştiga opinia publică, trebuie să o buimăcim, răspândind din diferite părţi şi vreme îndelungată atâtea păreri care se bat cap în cap, încât creştinii vor sfârşi prin a se pierde în labirintul acesta şi vor sfârşi prin a considera că este mult mai bine să nu ai nicio părere în politică. Vor recunoaşte în final că acestea sunt fapte care nu privesc deloc societatea şi că ele nu sunt menite a fi cunoscute decât de acela care o conduce.”

AL IX-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC (parţial)

“Poporul a început deja să strige că trebuie să se rezolve problema socială cu ajutorul înţelegerii internaţionale. Împărţirea poporului în partide i-a pus pe toţi la dispoziţia noastră deoarece, pentru a susţine o luptă pentru putere, trebuiesc bani, iar banii sunt toţi sub controlul nostru.”

AL X-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC (parţial)

“Din liberalism s-au născut guvernele constituţionale care au înlocuit, pe seama credulităţii creştinilor, autocraţia salvatoare cu Constituţia care, după cum ştiţi, nu este altceva decât o şcoală de discordii, de neînţelegeri, de discuţii, de deosebiri de vederi şi de frământări sterpe ale partidelor. Într-un cuvânt aceasta este şcoala a tot ce face ca un Stat să îşi piardă individualitatea şi personalitatea. Atât tribuna cât şi presa i-a condamnat pe conducători la inactivitate şi la slăbiciune. Ea a făcut astfel din ei nişte elemente puţin necesare, nefolositoare. Prin aceasta se explică uşurinţa cu care se va realiza răsturnarea lor. Epoca republicană a devenit atunci posibilă, fiindcă am înlocuit pe guvernator cu o caricatură a guvernului, cu un preşedinte luat din mulţime, din mijlocul creaturilor noastre, al sclavilor noştri.”

Comentariu

Protocoalele secrete declară că tot ce scrie astăzi presa din toata lumea despre libertate, despre democraţie, despre o mai justă repartiţie a bunurilor pământeşti, despre votul universal, despre aproape toate eforturile ce se fac pentru a aduce fericirea reală şi bunăstarea celor mulţi şi nevoiaşi, toate acestea sunt bune pentru “brutele de creştini” care nu înţeleg mai nimic din ceea ce este real şi care, datorită naivităţii şi prostiei lor, trebuie mai mereu să fie ameţite cu făgăduieli deşarte. Ei mărturisesc însă că toate aceste vorbe goale vor trebui să dispară din lume în momentul în care vor ajunge ei la putere.

Pentru a ajunge să stăpânească şi mai abil lumea, francmasonii spun că vor face să fie aleşi preşedinţii de republică de către Camerele Deputaţilor, însă acestor Camere li se va ridica, cu timpul, dreptul de a propune sau de a schimba legile, acest drept trecând după aceea numai asupra preşedinţilor de Republică. În felul acesta, guvernele vor atrage aproape toate atacurile, iar pentru a fi scăpate de o răspundere efectivă, se va introduce peste tot apelul la popor, adică REFERENDUMUL. Poporul care va hotărî soarta preşedinţilor şi a guvernelor lor va fi atunci servitorul lor orb şi aproape niciodată nu va hotărî altfel decât cum vor vrea francmasonii.

Privire generală asupra democraţiei în societate

O privire retrospectivă până în antichitate determină cu exactitate momentul inventării democraţiei. Unele oraşe-stat ale Greciei au ales să se guverneze politic-administrativ în acest mod, dar numai pe vreme de pace. Pe timp de război au gândit (cu înţelepciune de altfel) ca puterea să treacă în totalitate în mâinile unui tyran, pentru că aceasta era singura posibilitate de a face faţă vitregiilor cotropitorilor.

Practica democraţiei a durat numai în zone restrânse şi doar vreo două sute de ani, după care, dovedindu-se falimentară, a fost abandonată. Nu ne putem abţine să nu ne întrebăm cum au reuşit toate civilizaţiile până la oraşele-stat greceşti şi apoi toate civilizaţiile de după aceea, până în anul 1800 să existe şi să prospere? Triburi, neamuri, state şi imperii – azteci, mayaşi, incaşi, tolteci, zapoteci, vikingi, saxoni, fenicieni, egipteni, mesopotamieni, huni, vizigoţi, ostrogoţi, romani, perşi, traci, daci, inzi, niponi, mongoli, otomani, leşi, tătari, ruşi, arabi şi mulţi-mulţi alţii – cum au reuşit să se dezvolte uluitor de mult (chiar şi în comparaţie cu societatea actuală), din toate punctele de vedere – economic, social, arhitectural, monetar, artistic, cultural, ştiinţific şi în primul rând spiritual – fără ajutorul atât de “preţios şi luminat” al democraţiei?

Încă de la început trebuie să ne fie clar că “democraţia” este subterfugiul ideal pentru ca o mână de oameni (după unele aproximări pertinente aproximativ 200-300 la număr) să poată să strunească frâiele la aproape toate aspectele care contează pe această planetă, fără să fie nevoie ca aceştia – cei puţini şi nealeşi – să iasă în “luminile rampei” vreodată.

Pe de altă parte, pentru politicieni, democraţia este paravanul perfect pentru ca cei mai răi şi mai josnici dintre oameni să poată parveni în orice fotoliu de conducere, păpuşeriţi fiind de “super-elită” şi îndeplinind astfel, fără crâcnire, programa trasată fiecăruia. Destituirea din post este rarisimă, aşa că sunt foarte puţine exemple de acest fel, dezvăluirile de la vârful ierarhiilor soldându-se, aproape fără excepţii, cu execuţii exemplificative, cu defăimări şi terfeliri prin tribunale, cu internări la ospicii etc.

Alţii care s-au cutremurat în faţa unei morţi iminente şi a justiţiei divine implacabile, au ales să dea în vileag cu câteva zile înainte de trecerea în lumea de dincolo o parte dintre matrapazlâcurile şi trădarea la care au fost actanţi sau martori.

Dacă într-adevăr “omul este măsura tuturor lucrurilor”, aşa cum spunea filozoful grec Protagora, haideţi să vedem câtă democraţie este sub om, câtă este în om şi câtă este deasupra omului. În regnul mineral, vegetal şi animal nu am reuşit să găsim nicio fărâmă de democraţie, este imperiul forţei brute, al lui care-pe-care. Cerbii nu votează parcelele de păşunat şi drepturile de împerechere cu ciurdele de ciute.

Tigrii nu tranşează gazelele în mod egal şi democratic, câinii nu împart totul frăţeşte, ci împart totul câineşte. Albinele nu îşi aleg matca prin referendum şi furnicile nu îşi selectează regina la urne. Apoi este de înţeles, întrucât se acceptă că animalele şi insectele nu au prea multă minte. Dar în lumile de dincolo, unde există raţiune şi simţire superioară? În astralul inferior şi în astralul superior sau în sfera cauzală – este democraţie? În astralul inferior şi intermediar nu este nicio cuantă de democraţie, ba chiar de la un anumit nivel în jos nici măcar uzul liberului arbitru nu mai este cu putinţă.

Acolo este numai tirania întunericului şi a entropiei. În astralul superior nu vom găsi nicio urmă de democraţie. Fiecare fiinţează pe palierul său exact acolo unde se necesită să fie, fără să trebuiască să fie ales de obşte, ci numai în concordanţă cu propriul nivel de lumină şi adevăr care îl străbate. Sfântul Dionisie Areopagitul dezvăluie o sui generis scară, o ierarhie divină a cerurilor, dar nu ne spune nimic despre scrutinuri şi alegeri locale, totul se desfăşoară conform cu necesitatea şi voinţa lui DUMNEZEU TATĂL.

După această frugală trecere în revistă a susului şi a josului, să vedem la nivelul omului ce gen de democraţie vom găsi. Vom face o împărţire cam reducţionistă ce-i drept, dar întrucâtva tradiţională a tipologiilor umane pe caste, plecând de la tradiţia hindusă şi făcând o extrapolare la nivelul tuturor tradiţiilor lumii, împărţire care ne va permite să urmărim, mai degrabă în diminuendo decât în extenso, prezenţa democraţiei în societate, întrucât acest articol trebuie să aibă limitele sale de spaţiu:

BRAHMANII – casta preoţilor şi a îndrumătorilor spirituali,
KSHATRIYA – casta războinicilor, a celor ce au meseria armelor,
VAISHYA – casta negustorilor, a comercianţilor şi a meşteşugarilor,
SHUDRA – casta servitorilor.

Casta preoţilor

Una din condiţiile ca clerul să funcţioneze este prezenţa ierarhiilor şi a ascultării necondiţionate de către cei inferiori a celor superiori. Nu am auzit până acum ca să se voteze dacă preoţii vor face serviciul religios al utreniei sau al vecerniei. Nu se votează dacă Biblia, Coranul sau Torah vor fi folosite sau nu în mandatul ce va urma. Duhovnicii, preoţii şi stareţii nu sunt aleşi de către obşte niciodată, ei sunt întotdeauna numiţi. Alegeri prin vot au totuşi loc în religia creştină catolică atunci când este ales noul papă. Pentru exemplu vă rog să urmăriţi primele două episoade din totalul de zece ale serialului The Borgias (http://www.imdb.com/title/tt1582457/). Şi în biserica ortodoxă română au loc alegeri atunci când trebuie ales noul patriarh, dar cum anume au loc aceste alegeri puteţi vedea aici.

Casta războinicilor

Una din condiţiile ca o forţă armată să funcţioneze, este lipsa democraţiei. În armată nu există democraţie şi nu există puncte de vedere comune, fiecare are dreptul doar la punctul lui de vedere pe care şi-l poate susţine individual. Există o ierarhie strictă a gradelor, ordinele se execută întocmai şi la timp, şi nu se discută. Pe vreme de război neexecutarea ordinelor se sancţionează cu pedeapsa capitală. Comandanţii militari nu sunt aleşi niciodată prin vot de către o majoritate. Militarii nu aleg să apere sau să nu apere patria, nu votează dacă să execute cutare ordin sau să-l ignore.

Casta negustorilor şi a meşteşugarilor

În nicio societate comercială (S.A. sau S.R.L.), firmă sau corporaţie care este înregistrată şi produce profit nu există democraţie. Angajaţii nu-şi aleg niciodată prin scrutin şefii sau patronii. Angajaţii nu-şi aleg produsele pe care le vor manufactura, nu votează politicile salariale sau strategiile de marketing ce vor fi implementate. În firme şi corporaţii există ierarhii, patroni, administratori, directori de tot felul, care nu sunt aleşi de către angajaţi. Nu am cunoştinţă despre nicio societate comercială care să aibă un management democratic, în care angajaţii să decidă dacă să vină la serviciu sau nu, dacă să fie salariile primite şi care să fie atribuţiile pe care au sau nu chef să le îndeplinească zilnic. O astfel de firmă ar da faliment într-o singură zi.

Casta servitorilor

Aici chingile relaţiilor de supunere ierarhică sunt şi mai strânse decât în casta imediat superioară. Drept concluzie, reiese că în orice domeniu al naturalului sau al supranaturalului, în nu contează ce aranjament care se vrea funcţional, este prezentă ordonarea ierarhică. Informaţia vine de sus şi structurează optim domeniile subordonate. Pot exista şi feedback-uri de jos în sus, însă acestea au doar rol informativ sau de reglaj şi nu vor determina implacabil ansamblul de coordonare.

Aşadar, dacă peste tot unde există funcţionalitate nu este prezentă democraţia, cum de putem să credem că doar în nişa strâmtă a organizării statale această orânduire este sine qua non – un apogeu al civilizaţiei avansate şi superioare în care avem iluzia că trăim? Nu putem să nu ne întrebăm de ce această fantomă a democraţiei a apărut şi a înflorit la sfârşit de KALI YUGA, atunci când arbitrariul şi entropia sunt la maximum?

Este foarte simplu: democraţia este o mare păcăleală, o minciună, o gogoaşă umplută cu anestezic, singura care ar fi permis şi permite ascensiunea răului în toate domeniile vieţii, fără ca acesta (răul) să poată fi tras la răspundere şi stopat, pentru că întotdeauna se va putea servi replica: “Dar voi ne-aţi ales şi voi ne-aţi votat! Noi (politicienii) facem numai şi numai voinţa majorităţii, spre binele vostru comun!”.

Au fost vremuri în care un despot şi-ar fi odihnit capul într-o ţeapă, fie doar şi pentru 1% din ceea ce fac azi tiranii şi uzurpatorii contemporani. În zilele noastre, vânzarea unei ţări, trădarea naţională, înalta trădare, subminarea economiei naţionale se “pedepseşte” cu o pensie nesimţită şi o vilă de protocol cu drept de uz viager. Pruncii deicizi ai democraţiei ne-au amorţit conştiinţa civică în asemenea hal, încât credem că dacă punem o ştampilă pe o ţidulă o dată la cinci ani, apoi nu mai avem decât să înghiţim pe nemestecate toate ce ni le vor servi ei: sărăcie, austeritate, lipsuri, inflaţie, dobânzi, otravă, boală, bătrâneţe şi moarte prematură.

Şi toate acestea petrecându-se în timp ce noi suntem în genunchi şi cu capul plecat, resemnaţi pentru că iarăşi, printr-o toană a sorţii, am ales eronat partidul politic şi candidatul pe care l-am creditat, în inocenţa noastră, pentru bunele lui intenţii şi l-am votat fiind păcăliţi de platforma electorală şi programul de guvernare (sau, culmea, de cele mai multe ori pentru că e băiat chipeş).

Alegerile “democratice” – aproape de fiecare dată sunt o imensă fraudă. Există chiar şi manuale de fraudare a alegerilor ce pot fi downloadate de pe net cu un singur click. Cred că oricine este în temă cu scandalurile implicite ce urmează de fiecare dată alegerilor “democratice” şi a acuzelor de fraudă electorală masivă. Aici puteţi citi şi vă cruci, cât respect pentru democraţie au “aleşii” noştri.

În realitate nu există democraţie

În concluzie, nu există democraţie, tot teatrul cu alegerile fiind o parodie penibilă. Acum poate apare întrebarea: şi dacă nu trăim în democraţie, care este de fapt orânduirea socială în care ne aflăm? Momentan această planetă este condusă de o oligarhie a plutocraţiei, care la rândul său este ghidonată de un tiran, nimeni altul decât vrăjmaşul lui DUMNEZEU, încă de la facerea Lumii.

Responsabilii organizaţiilor care exercită puterea reală nu sunt aleşi în mod democratic şi publicul nu e informat în ceea ce priveşte deciziile lor. Raza de acţiune a statelor este din ce în ce mai redusă datorită existenţei unor acorduri economice internaţionale în privinţa cărora cetăţenii n-au fost nici consultaţi, nici informaţi. S-a decis menţinerea unei democraţii de faţadă şi o deplasare a puterii reale către alte focare de putere. Cetăţenii continuă să voteze, dar votul lor a fost golit de orice conţinut.

Ei votează pentru alegerea unor responsabili care nu mai deţin, practic, adevărata putere. Tot astfel, deoarece nu mai este nimic de hotărât, programele politice de “dreapta” şi de “stânga” au ajuns să se asemene extrem de mult în toate ţările occidentale. Pentru a rezuma, nu putem alege felul de mâncare, dar putem alege sosul. Mâncarea pe care suntem forţaţi să o consumăm se numeşte “noul sclavagism”, asezonat cu sos picant-sărat (de dreapta) sau dulce-acrişor (de stânga).

În continuare prezentăm transcrierea unei emisiuni televizate “Marius Tucă Show”, de acum mai bine de zece ani. Într-o seară de acum circa zece ani, această emisiune l-a avut ca invitat pe marele nostru economist şi academician Anghel Rugină, profesor universitar de anvergură mondială, care s-a stins din viaţa de curând, din păcate… Emisiunea de pe Antena 1 din acea seară avea să devină, pentru toţi cei care am urmărit-o, absolut memorabilă.

Sub Ceauşescu, Anghel Rugină a fugit din ţară, trecând Dunărea înot la sârbi. A fost rănit la picior de un grănicer român, dar a reuşit în cele din urmă să ajungă în Statele Unite, unde a devenit membru corespondent al Academiei Statelor Unite, şef de comisii economice şi consilier în diferite guverne americane. Pentru cine doreşte să se edifice mai pe larg despre personalitatea acestui român de excepţie, recomand prezentarea de pe Wikipedia şi din alte surse online.

La un moment dat, cu toată experienţa sa, Marius Tucă a scăpat invitatul de sub control. Personajul “de mare calibru” din acea seară, a pus treptat stăpânire pe emisiune, toată pregătirea acesteia ducându-se “pe apa Sâmbetei”, deoarece răspunsurile sale la întrebările moderatorului depăşeau cu mult tiparul emisiunii, prin amplitudine, prin modul în care erau documentate şi mai ales prin consecinţele lor!… Erau răspunsuri care impuneau de la sine alte întrebări şi tot aşa… Ca un bulgăre de zăpadă lăsat să se rostogolească pe o pantă proaspăt ninsă!… Dar să vedem ce s-a întâmplat, concret!

Domnul Rugină a afirmat la un moment dat, că a fost invitat acasă la George Bush! La “CASA ALBĂ”, bineînţeles. Fiica domniei sale era prietenă şi colegă de facultate cu gemenele preşedintelui american, iar acesta a vrut să îl cunoască personal, aşa că l-a invitat la o cină în cel mai bine păzit obiectiv al planetei. Şi când Marius Tucă l-a întrebat cum e de fapt preşedintele american “în privat”, au început dezvăluirile: “George Bush este un texan simpatic, cinstit şi foarte de treabă, dar nu face ce vrea el!..””Cum, adică, nu face ce vrea el? Păi nu este el cel mai puternic om de pe planetă? Nu conduce el guvernul celui mai puternic stat din lume?, a întrebat, Tucă. “Păi, nu prea…”, a răspuns domnul profesor. “Se vede treaba că trebuie să fac unele precizări”, a mai spus domnia sa, “ca să se ştie şi ca să puteţi înţelege mai bine”!…

Apoi a continuat: Dragii mei, lumea asta este condusă de un fel de guvern mondial, format dintr-un grup de circa 250-300 de persoane, super-bogate, super-puternice şi super-bine-informate, care trăiesc “ca în sânul lui Avraam”! Oamenii ăştia deţin puterea absolută pe planetă. În afară de accesul imediat la toate resursele economice şi la cele mai recente descoperiri tehnico-ştiinţifice, multe ţinute în secret, au la dispoziţie, în toate ţările lumii, institute de cercetări psiho-sociologice, cu ajutorul cărora ţin sub control toate popoarele planetei. Acestea le indică personajele politice cele mai “potrivite” pentru a “câştiga alegerile”, în mod “democratic” în cele mai importante state ale lumii; importante nu numai ca număr de locuitori, dar mai ales prin resursele lor naturale, prin puterea economică, militară sau prin poziţia lor strategică. Practic, toţi conducătorii statelor importante ale planetei sunt “aleşi” cu “binecuvântarea” acestui “GRUP” şi toţi cei aleşi nu fac altceva decât să pună în practică “directivele” trasate de acesta…

Întrebare telefonică de la un telespectator: Domnule Anghel Rugină, face şi România parte dintre ţările vizate de GRUP?

Anghel Rugină: Da. Şi ca dovadă vă aduc faptul că, înainte cu două luni de alegerile din 2000, persoana care a câştigat alegerile prezidenţiale, a fost în vizită “privată” în Statele Unite, iar la două săptămâni de la câştigarea alegerilor, primul ministru proaspăt numit a făcut acelaşi lucru. Au fost amândoi să-şi ia “foaia de drum”…

Telespectator: Adică dumneavoastră vreţi să spuneţi că pe preşedintele nostru ni l-au ales americanii?

Anghel Rugină: Nu o spun eu! Aşa este. Numai că nu americanii, ci GRUPUL care conduce. În America a avut loc doar acceptarea şi instruirea personajelor.

Telespectator: Să vă fie ruşine domnule, Rugină… Să vă fie ruşine că aţi ajuns la vârsta pe care o aveţi, cu capul plin de păr alb, ca şi mine şi că ne minţiţi în halul ăsta… Nu ştiu ce interes aveţi să o faceţi, dar vreau să vă spun că pe preşedintele nostru l-am ales noi, cu toţii, prin votul nostru, că aşa am vrut noi! Să vă fie clar: aşa am vrut noi! Şi apoi, cum să ni-l aleagă alţii când este o comisie de votare care verifică vot cu vot, de la toate partidele… Sunteţi un mincinos! Domnule Marius Tucă, nu mai chemaţi, domnule, din ăştia… Bună seara!…

Anghel Rugină: Dragă domnule, te felicit!… Te felicit că ai ajuns la vârsta la care ai capul plin de păr alb şi că ai trăit până acum cu impresia că ai putere! Că votul tău contează! Poţi să mori fericit în cazul ăsta! Eu nu am vorbit pentru cei care au vârsta şi convingerile dumitale. Eu am vorbit pentru cine are urechi să audă şi minte să înţeleagă!…
În ceea ce priveşte votul, nu uitaţi vorbele lui Stalin, care zicea că nu contează cine şi ce votează, contează doar cine numără voturile! Astăzi, cu voturile centralizate electronic, treaba asta a devenit un simplu joc pentru un informatician: cu un program deştept, printr-o simplă atingere a unei anumite taste, voturile plus ale unui candidat se adună discret la cel care trebuie să iasă…
Îmi spui că nu ştii ce interes am… Am interesul ca POPORUL MEU SĂ AFLE… Să afle şi SĂ ÎNŢELEAGĂ!… Să înţeleagă că la nivel global “cărţile sunt făcute”! Oamenii ăştia sunt prea deştepţi şi prea puternici!…

Alt telespectator: Dar cine sunt oamenii ăştia? Este vorba de Francmasonerie?

Anghel Rugină: Sunt şi masoni în grup, dar nu sunt majoritari!

Telespectator: Atunci, despre cine este vorba? E sultanul Bruneiului? Bill Gates? Sau cine altcineva?

Anghel Rugină: Mai, băieţi… Pe oamenii ăştia nu-i cunoaşte nimeni… Adică nimeni dintre “muritorii de rând”! Ce, sultan? Ce, Bill Gates? Ăştia sunt mici copii, pe lângă cei din GRUP! Trebuie să înţelegeţi că adevăraţii bogaţi ai lumii nu apar în niciun top, al niciunei reviste… Se bucură de anonimat, pentru ca astfel să aibă libertate deplină de mişcare. Doar un număr limitat de persoane, alese pe sprânceană, cunoaşte identitatea unora dintre ei, alte persoane “alese”, cunosc pe altele, şi tot aşa. Nimeni nu poate pune toate piesele acestui puzzle împreună… Nici măcar preşedinţii marilor state ale lumii. Directivele ajung la ei prin interpuşi. V-am spus că este vorba despre oameni deosebit de inteligenţi şi despre o organizare perfectă!…

Telespectator: “Atunci sunt evreii?”

Anghel Rugină: Sunt şi evrei, dar nu sunt majoritari!

Telespectator: Arabii? Sunt şi arabi? Că ăştia au petrol…

Anghel Rugină: Dragii mei, sunt reprezentanţi de peste tot, într-o proporţie echilibrată. În asta şi constă succesul GRUPULUI, deciziile în interiorul lui se iau într-un mod absolut democratic, iar locul în acest GRUP se moşteneşte, pe principii monarhice, cei ce urmează să intre fiind foarte bine testaţi şi pregătiţi în acest sens…

Telespectator: Bun, şi cam de când se întâmplă chestiile astea?

Anghel Rugină: Se zice că acest GRUP a luat fiinţă cam pe la începutul anilor 1800, cu scopul declarat de a prelua conducerea lumii. Prima mişcare cu relevanţă la nivel planetar ar fi fost iniţierea valului de revoluţii din Europa anilor 1848. Apoi GRUPUL a încercat preluarea puterii pe tot globul, prin intermediul ideologiei comuniste.

Telespectator: Cum adică, să preia puterea în lume cu ajutorul comunismului? Păi comunismul nu zice că totul este al tuturor? Nu înţeleg. Puteţi să ne explicaţi?

Anghel Rugină: Să raţionăm un pic… Deci ideologia comunistă spune că totul este al tuturor, este adevărat, dar şi că nimeni nu poate dezlipi niciun strop din bunurile în comun pentru folosul său personal. Deci totul este al tuturor şi în particular al nimănui. Şi chiar dacă nu sunt ale nimănui, după victoria planetară a comunismului, aceste bunuri trebuiesc totuşi “administrate” de cineva. Şi de ce acel cineva n-ar putea fi un GRUP de administratori la nivel mondial de, să zicem,… 250-300 de persoane!…

Toate mişcările de rezonanţă mondială de după 1848 s-ar fi produs cu acceptul acestui GRUP. Totul bine studiat. Totul cu un scop precis. Bineînţeles că au apărut şi evenimente neprevăzute. La un moment dat, liderii comunişti, supuşi unei propagande deşănţate cu scopul creării cultului personalităţii, pe criterii de marketing politic, au început ei înşişi să creadă în ceea ce propovăduiau şi să se creadă nişte ZEI în viaţă, aşa că au scăpat de sub control. Şi atunci a fost nevoie de crearea unei ideologii care să contrabalanseze comunismul, şi anume fascismul.

Şi aşa a pornit cel de-al doilea război mondial… Şi când şi fascismul a început să aibă derapaje i s-a opus o coaliţie mondială, şi pentru că nu fusese înfrânt comunismul “independent”, a fost nevoie de un “război rece”, care s-a încheiat aşa cum ştim cu toţii, cu victoria GRUPULUI asupra copilului rebel – comunismul!

Acum suntem în faza în care GRUPUL se concentrează asupra unei noi strategii de putere şi anume GLOBALIZAREA. Au fost create organisme la nivel global în sprijinul acestui concept: NATO, G8, G20, FMI, Banca Mondială, BERD, Comunitatea Europeană, etc…

Trebuie să recunoaştem că acest GRUP a avut un rol foarte important în menţinerea unui echilibru strategic la nivel mondial. În perioada dominaţiei acestuia, nivelul de trai al populaţiei a crescut în mod constant, nu peste tot, e drept, dar încă se mai lucrează la asta prin intermediul organismelor mondiale controlate de GRUP. De asemenea, nivelul tehnologic a cunoscut un progres uriaş care nu ar fi fost posibil fără direcţionarea resurselor necesare în acest sens.

“Drepturile omului” sunt impuse permanent pe ordinea de zi a tuturor reuniunilor la nivel mondial sau regional, acolo unde acestea nu sunt la înălţimea momentului. În general se impune o nouă ordine mondială care încearcă să înlăture haosul, anarhia şi pericolele potenţiale la nivel planetar… V-am spus că este vorba despre persoane deosebit de inteligente.
E drept, uneori sunt mai răi câinii, ca stăpânii, dar sunt sigur că la momentul oportun, stăpânii îşi vor pune câinii cu botul pe labe!…

Marius Tucă: Domnule Anghel Rugină, m-aţi uimit! De unde ştiţi toate astea?

Anghel Rugină: În cercurile academice americane se dezbat destul de des subiecte de genul ăsta!

Marius Tucă: Şi nu vă este frică să dezvăluiţi aceste lucruri?

Anghel Rugină: În primul rând, am o vârstă. Mi-am trăit traiul, mi-am mâncat mălaiul. Şi apoi sunt lucruri, repet, deja cunoscute, iar scopul pentru care am făcut-o este de a limpezi cumva apele şi de a potoli spiritele înfierbântate din România, care încă mai cred că tot ceea ce zboară se mănâncă!..

În loc de concluzii

Cum de s-a ajuns într-o asemenea situaţie şi cum putem să ieşim din ea?
O societate raţională s-ar fi îngrijit de tineretul ei, astfel încât acesta să priceapă încă din copilărie care sunt drepturile şi îndatoririle fiecărui individ şi care sunt pârghiile de putere în orânduirea statală în care s-a născut.

Fiecare copil ar trebui să înveţe în primul rând limba ţării în care trăieşte (scris-citit), în al doilea rând operaţiile aritmetice şi în al treilea rând felul în care este organizată societatea. Orice alt gen de programă şcolară este făcută pentru a crea roboţei setaţi să consume şi să producă.

De multe ori mi-am pus întrebarea – de ce doar prin clasa a XIX-a de liceu se face un curs de Economie Politică (un curs foarte anemic de altfel), exact atunci când elevii se pregătesc pentru facultate, când alte materii de studiu sunt aprofundate. Se consideră că este prematur să li se umple mintea copiilor cu chestii complicate, care oricum nu-i privesc pe ei. Adolescenţii trebuie să se preocupe de a “trage tare” ca să intre la o facultate bună, studenţii sunt avertizaţi că piaţa muncii este neiertătoare şi dacă nu performează suficient, nu vor putea face nimic cu diploma lor.

Apoi, ca adult vin problemele inerente vieţii reale – rate, chirii, maşină, leasing, job, pub, nevastă, copii, pamperşi, concedii, mâncare, băutură, amantă etc. Acesta este momentul când individul este informat că politica este o treabă complicată sau extraordinar de complicată, că această treabă trebuie să fie lăsată pe mâna celor puţini, a celor care o pricep cel mai bine, că politica este ceva cu care nu e bine să te încurci, că este mai înţelept să ai doar câteva viziuni politice leşinate, care să nu se reverse din matca strâmtă a “realităţii” pe care am fost programaţi să o credem ca fiind cea mai bună lume posibilă.

Alţii, care au totuşi opinii politice, eretice sau ortodoxe, sunt canalizaţi în dezbateri fulminante cu limbaj de jargon în spaţiul virtual al internetului. Flame-uri împletite cu peroraţii sunt schimbate între useri care, pe sute de forumuri şi mii de topicuri umplu de părerile lor moderate sau incisive hard-disk-urile serverelor. Însă toate acestea au ca rezultat aproape întotdeauna un mare ZERO.

Aceste accese de voinţă politică sunt permise doar în spaţiul virtual, unde în faţa unei tastaturi care nu ripostează, sute de “eroi” răsar şi pier la fiece secundă. Şi cu aceasta, joaca de-a politica ia sfârşit în faţa unei beri la lumina de led a ecranului. Rechinii bipezi ai adevăratului eşichier politic care sunt şi deţinătorii de facto ai serverelor ce găzduiesc tot acest moloz ideologic plimbat din calculatoare în creiere şi viceversa, râd sardonic frecându-şi palmele pentru că i-au mai păcălit încă o dată pe useri.

Acest gen de scurt-circuitare a voluntarismului politic apare de fiecare dată pentru a nu permite ca defulările politico-ideologice să se reverse în stradă şi astfel în lumea reală, unde de altfel ar putea să producă surprize neplăcute pentru conducătorii-uzurpatori.

Un înţelept a afirmat odată că de la Mahatma Ghandi şi până în zilele noastre, nu a mai existat niciun mare politician cu o ţinută morală verticală şi impecabilă. Foarte tristă această afirmaţie, mai ales că este şi adevărată.

Concluzie: de peste 70 de ani nu a mai existat niciun mare politician care să vrea binele şi prosperitatea poporului său.

Păi cum aşa? Ce urmăresc toţi politicienii din toate partidele? Aşa cum pomul se cunoaşte după roade şi omul după fapte, să încetăm preţ de o clipă să ne mai uităm în gura politicienilor aleşi “democratic” şi să ne uităm la faptele lor! În 200 de ani de ocârmuire “luminată” democratică au avut loc cele mai mari atrocităţi ce i-au fost dat acestei planete să vadă.

Războaie în regim de non-stop, 2 războaie mondiale, 30.000.000 de victime civile pe timp de “pace” într-o singură ţară sub regimul lui Stalin (conducător ales democratic), 50.000.000 de morţi civili pe timp de “pace” în China lui Mao (Republica Populară Chineză – republică şi populară, dacă vă spune ceva…), genociduri şi suferinţe demne de sfârşit de KALI YUGA, pe care nu le mai enumer aici întrucât sunt foarte multe.

Vă mărturisesc că înţeleg această adulaţie cvasi-religioasă pe care politicienii o manifestă faţă de democraţie. “Cultul” democraţiei este unica “rampă de lansare” pentru ei şi cei asemenea lor. Din păcate suntem o umanitate tembelizată, cu mari complexe de culpabilitate pentru că şi-a votat iarăşi în mod nefericit “aleşii”, şi-a înălţat eşafodul şi şi-a înnodat ştreangul. O umanitate defetistă şi resemnată pentru că este făcută să se creadă singura vinovată de situaţia actuală ce nu poate fi schimbată, întrucât acesta este unicul “joc” admis şi posibil. Culmea civilizaţiei pământene, strălucitoarea şi măreaţa democraţie – aceasta este lumea în care trăim în prezent.

Dar oare cu adevărat vor oamenii să fie ei cei care să-şi aleagă conducătorii? Şi mai mult decât atât, din momentul apariţiei pluripartidismului, chiar am căpătat cu toţii mentalitate de jucători de casino? Pentru că de fapt “culorile” eşichierului politic de la stânga la dreapta şi de la dreapta la stânga, seamănă leit cu o masă de ruletă, unde de fiecare dată, fără excepţie, casa iese pe plus! În evanescenţa zorilor, cu privirea mahmură, jucătorii gârboviţi de datorii pleacă de la casino pe şapte cărări la domiciliile unde stau cu chirie. Le-a mai rămas în suflet o scânteie de speranţă că vor mai trăi încă patru ani, să vină din nou să-şi încerce şansele la următoarele alegeri.

Patru ani – timp din belşug pentru cartofori să-şi urce sacii în căruţe, timp suficient pentru crupieri de a măslui o altă ruletă potrivită pentru următoarea cacialma – alegerile viitoare! Regulile rămân aceleaşi, ce rost are să schimbi reţeta la Coca~Cola (a se citi democraţie) atunci când este produsul numărul unu vândut pe plan mondial? Dar este otrăvitor, este făcut din prafuri şi din chimicale! Da, dar fraierii îl cumpără şi oficiul pentru protecţia lor este în buzunarul de la spate al “elitei conducătoare”! Sclavii dacă vor să zbiere, să o facă democratic şi organizat, acolo unde nu-i bagă nimeni în seamă şi unde nu-i aude nimeni.

Democraţia îşi arată faţa hâdă

De exemplu, dacă plutocraţia de pe Wall Street a lăsat faliţi zeci de milioane de naivi americani şi nu numai, aceştia nu mai au voie să protesteze pe Wall Street, ci doar în locuri desemnate, special alese pentru a protesta, cum ar fi în faţa unui gard de tablă ruginită la câteva mile de Wall Street.

Dacă vor vrea să protesteze împotriva politicienilor de la White House, probabil vor primi ca zonă desemnată pentru mitinguri un loc în deşertul Nevada, înconjurat cu sârmă ghimpată. Dar nu este nevoie să privim peste mări şi ţări la democraţiile altora, este suficient să vedem ce-i în curtea noastră, cu propria “democraţie originală”.

Dacă vrei să protestezi împotriva guvernului, în faţa sediului guvernului României din Piaţa Victoriei, vei primi ca zonă de miting trotuarul aflat la 200-250 de metri de clădirea guvernului. Nu au dreptul să vină decât un număr maxim admis de n persoane. Aceştia se vor manifesta într-o îngrăditură metalică şi numai acolo, fiind păziţi de jandarmi.

Dacă vor veni prea mulţi sau vor vrea să se deplaseze aşa cum este firesc la sediul guvernului, vor fi arestaţi, băgaţi în dube şi amendaţi pentru tulburarea ordinii şi a liniştii publice. Adică publicul tulbură liniştea publică. Curat democraţie!

Principiul machiavelic ‘divide et impera’ care a fost enunţat de către Iulius Cezar şi-a făcut cuib în societatea noastră. Însăşi definiţia cuvântului partid arată că acesta este o parte. O parte care este obligatoriu şi în permanenţă împotriva unei alte părţi.

Pluripartismul este noua religie. Aşa cum ceea ce se înalţă, converge – analogic şi ceea ce coboară, diverge.

Cu cât o naţiune este mai împărţită, mai fărâmiţată în partide, reiese că, cu atât mai mult este mai departe de principiul unicului. Nu ar fi oare posibil ca popoarele să renunţe la această nebunie a schizei în partide? De ce nu ar fi oamenii uniţi pentru atingerea unui scop bun, oricare ar fi el – prosperitate, pace, fericire? Acum ei sunt despărţiţi în partide, cică pentru idealurile prosperităţii, libertăţii, păcii, fericirii etc., idealuri care nu sunt atinse nicicând!

Acest pluripartism care se crede că este “cheia şi lăcata” prezentului şi viitorului omenirii îşi exhibă impotenţa în certurile fără de sfârşit din senaturi şi din camerele deputaţilor, în scandaluri perpetue între opoziţie şi putere, iar peste patru ani între noua putere (vechea opoziţie) şi noua opoziţie (vechea putere). Din ceartă şi scandal cum ar putea să iasă vreodată ceva bun şi frumos, mai ales când acestea (zavistia şi gâlceava) sunt continue la vârful unei naţiuni?

Politicienii în angajamentul lor feroce faţă de “cuceririle şi valorile democraţiei” au avut grijă să stipuleze în constituţie că adeziunea pentru alte orânduiri sociale decât democraţia sunt interzise. Păi, eu dacă mă trezesc într-o zi că vreau să militez pentru monarhia absolutistă mă plasez automat în afara legii. Să înţelegem că de fapt ne aflăm în tirania “democraţiei”. Luate rând pe rând, toate organizările sociale îşi divulgă treptat tirania… într-un final.

Dacă vom considera ca fiind adevărată sintagma NIHIL SINE DEO (Nimic fără DUMNEZEU), atunci orice orânduire care nu-i oferă lui DUMNEZEU primul loc se dovedeşte a fi o tiranie, nu contează a cui, a unuia singur, a celor puţini, a celor mulţi sau chiar a tuturor. Putem să privim cu atenţie la tradiţiile spirituale ale omenirii, putem să scrutăm cu exegeză scrierile din Biblie despre orânduirea Dumnezeiască, putem să ne inspirăm de aici – aproape de noi – din regatul tainic al SHAMBALA-ei, pentru a învăţa şi a ne documenta despre cum este şi ar trebui să fie o orânduire care-şi doreşte propăşirea spirituală şi materială a membrilor săi. O societate care să-l aibă în centru pe DUMNEZEU, o societate în care cei care manifestă virtuţile divine sunt conducători, o astfel de societate merită toate eforturile noastre. Acest gen de orânduiri au mai fost pe acest Pământ şi vor mai fi şi în noua eră ce soseşte.

Fără doar şi poate, numai acesta poate fi viitorul, dar probabil că sunt şi unii deficienţi care cred că IISUS ar putea participa la alegeri ca şi candidat. Tirania democraţiei va muri, dacă nu a şi murit deja. Să ne pregătim inimile pentru ceva infinit mai bun, pentru ceva drept şi just. Să ne pregătim minţile şi sufletele pentru ca DUMNEZEU TATĂL să fie şi să rămână conducătorul nostru, chiar din lumea aceasta.

Glosar de termeni

Forme de orânduire socială: Conducerea unuia singur (tiranie), conducerea unei minorităţi (oligarhie), conducerea majorităţii (democraţie), conducerea tuturor/nimănui (anarhie) şi conducerea lui DUMNEZEU (prin aleşii săi) (teocraţie). Esenţializat, pentru că sunt şi variaţii ale acestora, combinaţii de x luate câte y.

TIRANIE 1) Formă de conducere politică în care puterea de stat se afla în mâinile unui tiran; despotism. 2) Guvernare bazată pe puterea nelimitată a unei persoane despotice. 3) Atitudine sau comportare de tiran.

OLIGARHIE 1) Formă de conducere a statului, în care puterea politică şi economică este deţinută de un număr restrâns de persoane. – Grup de persoane care exercită puterea într-o astfel de formă de guvernământ. 2. (În sintagma) Oligarhie financiară = grup restrâns de mari posesori ai capitalului financiar, care domină viaţa economică a unui stat.

DEMOCRAŢIE 1) Formă de organizare şi de conducere politică a societăţii, care proclamă suveranitatea poporului. 2) Formă de guvernare a statului, bazată pe separaţia puterilor şi pe votul universal. 3) Stat căruia îi este proprie o astfel de organizare. 4) Metodă de conducere a unui colectiv, care asigură participarea tuturor membrilor la luarea deciziilor importante.

ANARHIE Dezordine, dezorganizare, lipsă a oricărei organizări şi conduceri, haos; indisciplină, nesupunere a individului faţă de o colectivitate organizată.

TEOCRAŢIE Formă de guvernământ în care autoritatea, fiind considerată ca emanând de la DUMNEZEU, este exercitată de cler; stat care are o astfel de formă de guvernământ.

sursa: gabrieladsavitsky.wordpress.com // active.info.ms

Davos 2012: From Capitalism to Fascism

This is very serious. The elitist power grab is going right at the heart of capitalism. Of course, they have always been for central control, with them in control, but now they are calling out capitalism, directly, as an inferior product.

On Friday, I attacked Larry Summers for blaming the current crisis on capitalism. I thought he was a lone wolf attempting to see how far the anti-capitalist agenda could be pushed. I was wrong.

It appears Summers simply fired the first shot in a new aggressive move by elitists to discredit capitalism outright. The elitists are gathering in Davos, Switzerland right now for the 2012 World Economic Forum.

Check out this horrifying report from AFP on the Summit (my emphasis):

Economic and political elites meeting this week at the Swiss resort of Davos will be asked to urgently find ways to reform a capitalist system that has been described as “outdated and crumbling.”

“We have a general morality gap, we are over-leveraged, we have neglected to invest in the future, we have undermined social coherence, and we are in danger of completely losing the confidence of future generations,” said Klaus Schwab, host and founder of the annual World Economic Forum.

“Solving problems in the context of outdated and crumbling models will only dig us deeper into the hole.

“We are in an era of profound change that urgently requires new ways of thinking instead of more business-as-usual,” the 73-year-old said, adding that“capitalism in its current form, has no place in the world around us.”

Some 1,600 economic and political leaders, including 40 heads of states and governments, will be asked to come up with new ideas as they converge at eastern Switzerland’s chic ski station for the 42nd edition of the five-day World Economic Forum which opens Wednesday.

From a press release on the Davos forum:

The Davos Open Forum celebrates its 10th anniversary with a programme including a top-level debate on the future of capitalism.

As I pointed out in my comment on Summers, capitalism has nothing to do with the current crisis. It is the interventionist measures (especially central banking) that have caused the current crisis. These measure have distorted capitalism and yet these elitist schemers, who are largely to blame for the crisis, have the chutzpah to blame the crisis on capitalism and to call for more interventions that will benefit no one but the elitist themselves.

Folks, it looks like they are going for the BIG GRAB. Not good. Not good at all.

Among those expected to be in Davos are:

  • Christine Lagarde, IMF Managing Director
  • Kumi Naidoo, Greenpeace Executive Director
  • Robert Zoellick, World Bank President
  • Bill Gates
  • David Cameron, UK Prime Minister
  • John McCain, U.S. Senator (R-AZ)
  • Nouriel Roubini, Professor at Stern School, NYU, Chairman of Roubini Global Economics
  • Ehud Barak, Deputy Prime Minister and Minister of Defence of Israel
  • Gordon Brown, UK Prime Minister (2007-2010)
  • Jean-Claude Trichet, President of the European Central Bank (2003-2011)
  • Sheryl Sandberg, Chief Operating Officer, Facebook
  • Sean Parker – Napster, Plaxo, Facebook, Causes, Spotify & Airtime
  • Peter Voser, Chief Executive Officer, Royal Dutch Shell
  • Ed Miliband, Leader, Labour Party, United Kingdom
  • Paul Polman, Chief Executive Officer ,Unilever
  • Vikram Pandit, Chief Executive Officer Citi
  • Yasuchika Hasegawa, President and Chief Executive Officer, Takeda Pharmaceutical
  • Peter Brabeck-Letmathe, Chairman of the Board, Nestlé, Switzerland
  • Nabil Elaraby, Secretary General of the League of Arab States
  • Bill Gross, Founder of Technology Incubator Idealab
  • Michael Dell
  • Xavier Sala-i-Martin, Professor of Economics at Columbia University.
  • Tony Blair Office
  • Congressman Darrell Issa
  • Raila Amolo Odinga, Prime Minister of the Republic of Kenya.
  • Neelie Kroes, Vice President of the European Commission, “responsible for the Digital Agenda for Europe”.
  • Pete Cashmore, CEO and Founder of Mashable.com.
  • Joseph E. Stiglitz
  • Paul Allen
  • Goodluck Jonathan, President of the Federal Republic of Nigeria
  • Michael Porter, Bishop William Lawrence University Professor, Harvard Business School. Director, Institute for Strategy and Competitiveness.
  • Shadi Hamid, Director of Research at the Brookings Doha Center & Fellow at the Saban Center for Middle East Policy at the Brookings Institution.
  • Bruno Ferrari, Secretario de Economía de México
  • Mabel van Oranje, CEO of @TheElders, Co-chair of the European Council on Foreign Relations

And apologist reporters for the elitists:

  • Tina Brown, editor-in-chief of The Daily Beast and Newsweek.
  • Andrew Ross Sorkin, New York Times Columnist & CNBC Squawk Box
  • Maria Bartiromo, Anchor CNBC Closing Bell
  • Alan Murray, Wall Street Journal Deputy Managing Editor and Executive Editor Online
  • Thomas L. Friedman, NY Times columnist
  • Felix Salmon, Reuters
  • Henry Blodget, Business Insider

Here are the Strategic Partners of the Forum:

  • ABB
  • Abraaj Capital
  • Accel Partners
  • Accenture
  • Adecco Group
  • Adobe Systems Incorporated
  • Aetna
  • Agility
  • Alcatel-Lucent
  • Alcoa
  • Apax Partners
  • ArcelorMittal
  • AUDI AG
  • Bahrain Economic Development Board
  • Bahrain Mumtalakat Holding Company
  • Bain & Company
  • Bank of America
  • Barclays
  • Basic Element
  • Bill & Melinda Gates Foundation
  • Bombardier
  • Booz & Company
  • BP Plc
  • BT
  • Burda Media
  • CA Technologies
  • Chevron
  • Cisco
  • Citi
  • Clayton, Dubilier & Rice, LLC
  • Clifford Chance
  • Credit Suisse
  • Deloitte
  • Deutsche Bank
  • Deutsche Post DHL
  • Dogus Group
  • DuPont
  • Ernst & Young
  • Eskom Holdings SOC Limited
  • Fluor Corporation
  • GDF SUEZ
  • GE
  • Goldman Sachs
  • Google
  • Hanwha Group
  • HCL Technologies Ltd
  • Heidrick & Struggles
  • Hewlett-Packard Company
  • HSBC
  • Huawei Technologies
  • IHS
  • Infosys
  • Intel Corporation
  • JPMorgan Chase & Co.
  • KPMG International
  • Kudelski Group
  • Lenovo
  • LUKOIL
  • Mahindra Satyam
  • ManpowerGroup
  • Marsh & McLennan Companies (MMCo)
  • McKinsey & Company
  • Merck
  • METRO GROUP
  • Microsoft Corporation
  • Mitsubishi Corporation
  • Morgan Stanley
  • National Bank of Kuwait
  • Nestlé
  • Nike Inc.
  • Nomura Holdings
  • Novartis
  • NYSE Euronext
  • Omnicom Group
  • PepsiCo
  • Prudential
  • Publicis Groupe
  • PwC
  • Qualcomm
  • Reliance Industries
  • Renault-Nissan Alliance
  • Roland Berger Strategy Consultants
  • Saudi Basic Industries Corporation (SABIC)
  • Sberbank
  • Siemens
  • SK Group
  • Standard Chartered
  • Swiss International Air Lines
  • Swiss Re
  • System Capital Management
  • Takeda Pharmaceutical
  • Tata Consultancy Services
  • The Boston Consulting Group
  • The Coca-Cola Company
  • The Dow Chemical Company
  • The NASDAQ OMX Group
  • The Olayan Group
  • Thomson Reuters
  • Troika Dialog
  • UBS
  • Unilever
  • VimpelCom
  • Visa Inc.
  • Vision 3
  • Volkswagen AG
  • VTB Bank
  • Wipro
  • WPP
  • Zurich Financial Services

Robert Wenzel
source: wariscrime.com

Davos elites to seek reforms of ‘outdated’ capitalism

Economic and political elites meeting this week at the Swiss resort of Davos will be asked to urgently find ways to reform a capitalist system that has been described as “outdated and crumbling.”

“We have a general morality gap, we are over-leveraged, we have neglected to invest in the future, we have undermined social coherence, and we are in danger of completely losing the confidence of future generations,” said Klaus Schwab, host and founder of the annual World Economic Forum.

“Solving problems in the context of outdated and crumbling models will only dig us deeper into the hole.

“We are in an era of profound change that urgently requires new ways of thinking instead of more business-as-usual,” the 73-year-old said, adding that “capitalism in its current form, has no place in the world around us.”

Some 1,600 economic and political leaders, including 40 heads of states and governments, will be asked to come up with new ideas as they converge at eastern Switzerland’s chic ski station for the 42nd edition of the five-day World Economic Forum which opens Wednesday.

The eurozone’s failure to get a grip on its debt crisis and the spectre this is casting over the global economy will dominate discussions.

“The main issue would be the preoccupation with the global economy. There will be relatively less conversation about social responsibility and environment issues — those tend to come to the fore when the economy is doing well,” John Quelch, dean of the China European International Business School, told AFP.

“The main conversation will be about a deficit of leadership in Europe as a prime problem,” he added.

The annual talk-shop comes barely a week after the eurozone’s reputation took a further battering, as ratings agency Standard and Poor’s downgraded the credit-worthiness of nine eurozone countries, including stripping France of its triple-A grade.

While saved from the downgrade embarrassment, the region’s economic powerhouse Germany has nevertheless been forced to lower its growth forecast, dragged down by its neighbours’ debt woes and weaker demand from emerging markets.

The forum will centre on the issue from the beginning, as German Chancellor Angela Merkel opens with a keynote speech.

European Central Bank chief Mario Draghi, US Treasury Secretary Timothy Geithner and International Monetary Fund chief Christine Lagarde will also give a broader insight into the international economic impact of the eurozone crisis.

The World Bank slashed its global economic growth forecasts to 2.5 percent for 2012 and 3.1 percent in 2013 — sharply lower than previous estimates of 3.6 percent for both years.

Beyond economic issues, the forum will address a plethora of other subjects.

Sessions will range from scientific discoveries expected to shape 2012, to a discussion on the differences perceived when a Beethoven sonata is played on historic and modern instruments, to how virtual games can be harnessed for innovation in the real world.

It will also hear about the profound changes in the Arab world after a series of revolutions swept across the region in 2011. New Tunisian Prime Minister Hamadi Jebali and Egyptian presidential candidate Amre Moussa will both be present at the meeting.

Political issues in other regions will be addressed, with the participation of Mexican Felipe Calderon, his Nigerian counterpart Goodluck Jonathan and Salva Kiir Mayardit, President of the fledgling South Sudan.

Up to 5,000 Swiss soldiers have been mobilised to secure the location, and the air space around eastern Switzerland’s Davos region will also be severely restricted during the week.

But anti-capitalist demonstrators are planning to make their presence felt.

The Occupy WEF protestors have built igloos in the middle of the village perched 1,500 metres above sea level and are planning a protest against those they call “self-proclaimed elites.”

source: breitbart.com

Consecinţele războiului nedeclarat

Eforturile diplomaţiei americane şi israeliene de a strangula Ira­nul prin sancţiuni economice are un efect foarte interesant asu­pra modului în care alte ţări asamblează un sistem economic şi monetar alternativ celui actual în care standardul mo­netar este dolarul american, iar principala “tiparniţă globală” se află în mâinile Rezervei Federale ale SUA. Discuţia în mass-media s-a concentrat asupra a două aspecte ale situaţiei din jurul Iranului: presupusul program nu­cle­ar demarat de autorităţile iraniene şi compa­raţia între capabilităţile militare ale părţilor care ar putea fi implicate în conflict. Deşi ana­liza acestor aspecte este importantă, ex­clu­derea factorului economic din ecuaţie ar conduce la o apreciere total greşită a situa­ţi­ei. Principala consecinţă a unui eventual atac asupra Iranului ar fi crearea unor probleme foarte serioase pentru mai multe economii importante din Asia. Principalii importatori ai petrolului iranian sunt: China, India, Japonia, Coreea de Sud şi Turcia. Desigur, Arabia Sau­dită a promis că va creşte producţia de petrol pentru a compensa “scoaterea din piaţă” a petrolului iranian, însă capacităţile saudite nu pot înlocui decât o parte a producţiei ira­niene, iar ţările care vor suferi cel mai mult în condiţiile lichidării capacităţilor de export ale Iranului se vor confrunta cu probleme lo­gistice, probleme tehnologice (petrolul arab nu are compoziţie echivalentă cu cea a pe­tro­lului iranian) şi cu riscul serios că Arabia Saudită va vinde petrol în mod preferenţial americanilor şi europenilor. Este interesant că în ultimul timp, o parte din analiştii vestici au început să trateze distrugerea industriei petroliere iraniene nu din perspectiva contri­bu­ţiei acestei distrugeri la stoparea presupusului program nuclear iranian, ci din perspectiva “frânării” forţate a creşterii economi­ce a Chi­nei, care importă o parte importantă a petro­lu­lui iranian. Şansele de a reuşi această “frâ­nare forţată” sunt infime, chiar dacă o bună parte din mass-media preferă să nu observe opţiunile de contracarare de care dispun China, Rusia şi o suită de alte ţări.

Conceptul MUD (mutually assured distruction = distrugere reciprocă asigurată) este valid chiar şi după sfârşitul oficial al Răz­boiului Rece. În condiţiile existenţei unui risc real pentru economia Chinei, eventualii atacatori ai Iranului vor avea de ales între re­nun­ţarea la operaţiune şi inevitabilitatea trans­for­mării planetei într-un pustiu radioactiv. Până la aplicarea acestor măsuri drastice, există încă o opţiune care nu implică o distrugere reciprocă. China deţine un portofoliu impresionant de obligaţiuni americane, iar valoa­rea totală a rezervelor denominate în dolari este în jur de 3 trilioane de dolari, ceea ce îi oferă Beijingului un levier extraordinar asu­pra politicii americane. Autoritatea monetară chineză este în continuare cel mai mare cum­părător extern al obligaţiunilor americane şi principalul creditor al SUA. Numai echipa lui Ben Shalom Bernanke, care dispune de acces nerestricţionat la “tiparniţa de dolari”, cum­pă­ră mai multe obligaţiuni americane decât China. Este suficient ca Beijingul să nu mai cumpere obligaţiuni americane pentru a forţa Rezerva Federală să-şi dubleze eforturile de monetizare a datoriei publice, ceea ce va avea efect inflaţionist absolut devastator. Dacă Beijingul nu doar sistează achiziţia de obligaţiuni, ci şi începe vânzarea obligaţiuni­lor americane pe care deja le deţine în portofoliu, economia americană se va prăbuşi din cauza incapacităţii de a se împrumuta în con­diţiile în care piaţa va fi “inundată” de obli­gaţiuni vândute de China. Dacă la aceste acţiuni se alătură Rusia, India sau Japonia (toţi deţinători de portofolii importante de obli­gaţiuni americane), atunci maşinăria ame­ricană de război va rămâne fără suport economic în câteva zile.

Criza iraniană are un efect colateral pe care Beijingul şi Moscova îl exploatează la maxim. Necesitatea de a evita consecinţele embargoului şi sancţiunilor economice im­pu­se Iranului conduce la stimularea creării unui sistem monetar internaţional alternativ. Star­tul construcţiei a fost dat de un acord interguvernamental între Rusia şi China prin care părţile se angajau să excludă dolarul din plă­ţile reciproce şi să denomineze toate schimburile comerciale în yuani sau ruble. Mos­co­va şi Teheranul deja au semnat un acord prin care toate tranzacţiile între cele două ţări se vor realiza în monede naţionale, excluzând dolarul american. Acorduri asemănătoare există între China şi Japonia, China şi India, iar acum India a semnat un acord de acest tip cu Iranul. Mai mult decât atât, acordul pre­vede că Banca Centrală a Iranului va avea un cont la Banca Centrală a Indiei pentru realizarea plăţilor în rupii şi “apropierea celor două sisteme financiare”. Prin aceste acţiuni se vede clar că a fost creat un bloc de ţări care nu doar sprijină Iranul, ci ac­ţio­nează concertat pentru crearea unui spaţiu cu un grad înalt de integrare economică şi monetară. Această nouă structură economi­că, care încă nu a obţinut o denumire for­ma­lă pare să atragă din ce în ce mai mulţi sus­ţi­nători. Joi, guvernul turc a făcut o de­claraţie oficială prin care şi-a făcut publică intenţia de a “creşte transferurile financiare între două ţări şi a întări legăturile între sistemele bancare” în viitorul apropiat, ceea ce este un semnal evident că Ankara se pre­gă­teşte să se “conecteze” la noul pol economic cre­at în Est.

Războiul nedeclarat împotriva Iranului are consecinţe reale în spaţiul economic şi aces­te consecinţe nu corespund deloc cu agen­da celor care îşi doresc demararea aces­tui răz­boi. Eforturile agresorilor sunt folosite pentru a crea o nouă realitate economică şi monetară, independentă de interesele Ves­tu­lui. Sistemul care se creează acum va influenţa decisiv modul în care va arăta lumea peste câţiva ani.

sursa: cronicaromana.com

Cum se comite un asasinat economic

Corporatocrația este o formă de guvernământ în care corporațiile, conglomeratele sau entitățile guvernamentale cu componente private controlează direcția și guvernarea unei țări. Acestfilm documentar este o prelegere ținută de John Perkins, autorul cărțiiConfesiunile unui asasin economic, în care acesta descrie cum era trimis în țările din Lumea a Treia pentru a pregăti prin mită și înșelăciune intrarea FMI-ului. ”La început, corporațiile asigură sprijin financiar partidelor politice competitoare și candidaților acestora.

Acest lucru le permite corporațiilor să își echilibreze dnațiile în funcție de rezultatele previzionate ale alegerilor, asigurându-se astfel că vor avea un învingător îndatorat față de ele. Pe măsură ce politicienii sunt din ce în ce mai dependenți de contribuțiile de campaniem pentru a fi aleși, obiectivitatea lor asupra unor probleme care implică interese corporatiste este astfel compromisă.

Corporaţiile fac guvernele

În al doilea rând, în multe cazuri foști directori de corporații sunt numiți în funcții publice foarte influente în instituțiile guvernamentale. De multe ori sunt însărcinați cu reglementare domeniului de activitate al foștilor sau viitorilor lor angajatori. Angajații guvernamentali care intră în contact c corporațiile acceptă adeseori poziții de vârf în corporații, odată ce și-au demonstrat devotamentul față de interesul corporatist.

Aceste oferte foarte avantajoase sunt un stimulent pentru ca angajații guvernelor să lucreze de multe ori pentru grupuri de lobby și le asigură noilor angajatori acces la factorii decizionali guvernamentali. Acest efect este cunoscut drept ușa batantă dintre corporații și instituțiile create pentru a le reglementa comportamentul.” (Sursa)

source: filmedocumentare.com

The Global Elite Are Hiding 18 Trillion Dollars In Offshore Banks

In recent days, the fact that Mitt Romney has millions of dollars parked down in the Cayman Islands has made headlines all over the world.  But when it comes to offshore banking, what Mitt Romney is doing is small potatoes.  The truth is that the global elite are hiding an almost unbelievable amount of money in offshore banks.  According to shocking research done by the IMF, the global elite are holding a total of18 trillion dollars in offshore banks.  And that figure does not even count any money being held in Switzerland.  That is a staggering amount of money.  Keep in mind that U.S. GDP in 2010 was only 14.58 trillion dollars.  So why do the global elite go to such trouble to hide their money in offshore banks?  Well, there are two main reasons.  One is privacy and the other is low taxation.  Privacy is a big issue for those that are involved in illegal enterprises such as drug running, but the biggest reason why people move money into offshore banks is in order to avoid taxes.  Some set up bank accounts in foreign nations because they want to legally minimize their taxes and others set up bank accounts in foreign nations because they want to illegally avoid taxes.  You would be absolutely amazed at what some large corporations and wealthy individuals do to get out of paying taxes.  Unfortunately, the vast majority of the rest of us don’t have the resources or the knowledge to play these games, so we get taxed into oblivion.

So why do they call it “offshore banking”?

Well, the term originally developed because the banks on the Channel Islands were “offshore” from the United Kingdom.  Most “offshore banks” are still located on islands today.  The Cayman Islands, Bermuda, the Bahamas, and the Isle of Man are examples of this.  Other “offshore banking centers” such as Monaco are actually not “offshore” at all, but the term applies to them anyway.

Traditionally, these offshore banking centers have been very attractive to both criminals and to the global elite because they would not tell anyone (including governments) about the money that anyone had parked there.

These days some governments (particularly the U.S. government) are trying to change this, but we certainly will not see the end of offshore banking any time soon.

The amount of money that goes through these offshore banks is absolutely astounding.

It has been estimated that 80 percent of all international banking transactions take place through these offshore banks.  $1.4 trillion is being held in offshore banks in the Cayman Islands alone.

One article in the Guardian estimated that a third of all the wealth on the entire globe is being held in offshore banks, and others believe that as much as half of all the capital in the world flows through offshore banks at some point.

Obviously, all of this tax avoidance means that governments around the world are missing out on a whole lot of money.

It has been estimated that the U.S. government is missing out on $100 billion a year because of these offshore banks.  Others would put that figure significantly higher.

Avoiding taxes is a game that the global elite have mastered.  They are playing a whole different ballgame than you and I are.  They don’t just sit there like idiots and get blasted with taxes.  Instead, they hire the best experts and they employ every trick in the book to hold on to as much money as they possibly can.

These days, taking advantage of offshore tax havens is not that complicated to do.  The following is from a recent Politico article….

A plausible scenario plays out like this: I hire an accountant. Doing her job, my accountant tells me that if I sign a few legal documents and route my money through a small Caribbean island, I could keep more of my paycheck and pay a lower tax rate. I may have earned my money in the United States, but legally I can claim that it was, in fact, earned in a tax haven.

If it is legal, perhaps more of us should look into this.

After all, if playing these kinds of games is good enough for Mitt Romney, then why isn’t it good enough for all the rest of us?

During a campaign stop recently, Romney said the following….

“I can tell you we follow the tax laws”

I certainly believe him when he says that.  But it is what he said next that is troubling….

“And if there’s an opportunity to save taxes, we like anybody else in this country will follow that opportunity.”

I certainly believe him when he says that too.

ABC News recently revealed that Bain Capital has established an astounding138 different offshore funds in the Cayman Islands.

Something has got to work pretty well to want to do it 138 times.

But Bain Capital was also very busy over in other offshore banking centers as well.

One of the largest shell companies that Bain set up down in the Caribbean was called Sankaty High Yield Asset Investors Ltd.  It did not have an office in Bermuda and it had no staff in Bermuda.  But it helped clients of Bain Capital avoid a whole lot of taxes.

The following comes from a 2007 Los Angeles Times article….

In Bermuda, Romney served as president and sole shareholder for four years of Sankaty High Yield Asset Investors Ltd. It funneled money into Bain Capital’s Sankaty family of hedge funds, which invest in bonds and other debt issued by corporations, as well as bank loans.

Like thousands of similar financial entities, Sankaty maintains no office or staff in Bermuda. Its only presence consists of a nameplate at a lawyer’s office in downtown Hamilton, capital of the British island territory.

“It’s just a mail drop, essentially,” said Marc B. Wolpow, who worked with Romney for nine years at Bain Capital and who set up Sankaty Ltd. in October 1997 without ever visiting Bermuda. “There’s no one doing any work down there other than lawyers.”

The amount of money being funneled through Sankaty today is absolutely stunning….

Today, Bain Capital manages $60 billion in assets, according to a spokesman. The total includes $23 billion in Sankaty debt and credit funds. Half a dozen Sankaty affiliates now are active in Bermuda, corporate registry records show.

The Sankaty debt hedge funds are organized as partnerships in Delaware that produce taxable business income by investing in fixed-income bonds and other debt instruments. Under tax law, even tax-exempt U.S. institutions may face a 35% tax if they invest directly in such hedge funds. By investing instead through a Bermuda corporation, the taxes are legally blocked, experts say.

Of course all of this is perfectly legal.

So nobody gets into trouble for any of this.

By keeping money offshore, even those managing these kinds of funds can avoid being taxed.

Victor Fleischer, a tax professor at the University of Colorado Law School,recently explained how this works….

“The idea behind some of the Cayman Island strategies was that the income that the fund managers receive for managing the money would be kept offshore in the Cayman Island — and the chief benefit is that you can defer when you recognize that income until a later date and you can reinvest the money from the Cayman islands and none of those reinvested funds get taxed until you bring them back either”

So was Romney doing this?

We may never know unless he shows us his tax returns.

What we do know is that Romney has millions of dollars of his own personal wealth invested in offshore tax havens.

The following comes from ABC News….

In addition to paying the lower tax rate on his investment income, Romney has as much as $8 million invested in at least 12 funds listed on a Cayman Islands registry. Another investment, which Romney reports as being worth between $5 million and $25 million, shows up on securities records as having been domiciled in the Caymans.

But Romney does not just have money invested down in the Cayman Islands.  Apparently his money is invested in a whole host of offshore tax havens.

The following quote comes from a Reuters article….

Bain funds in which Romney is invested are scattered from Delaware to the Cayman Islands and Bermuda, Ireland and Hong Kong, according to a Reuters analysis of securities filings.

So is there anything wrong with this?

Well, it depends on how you define “wrong”.

What Romney is doing is perfectly legal.

But it also stinks.  Washington lawyer Jack Blum recently told ABC News the following about Romney’s finances….

“His personal finances are a poster child of what’s wrong with the American tax system”

So now we may have a few hints as to why Romney may not want to release his old tax returns.

But as noted above, what Romney is doing is just small potatoes compared to what the ultra-wealthy do.

The U.S. Congress has been trying to clamp down on offshore banking, but the ultra-wealthy are always two or three steps ahead of them.

The ultra-wealthy will go to just about any extreme in order to avoid paying taxes.

In fact, the Washington Post has reported that an increasing number of wealthy individuals are actually deciding to renounce their citizenship rather than face the wrath of the IRS.

The ultra-wealthy aren’t really concerned that much with national citizenship anyway.  If they want to influence an election, they can have far more influence by donating a few million bucks to a “Super PAC” than they can by casting the few votes that they have.

In a previous article, I described how the ultra-wealthy use offshore banks as a “shadow banking system” that plays by rules that most people don’t even know exist….

It is a shadow banking system that most Americans don’t know anything about. Most Americans don’t have the resources to be able to set up shell companies in half a dozen different countries so that they can “filter” their profits.  Most Americans don’t know a thing about complicated tax avoidance plans that tax lawyers use such as the “Double Irish” and the “Dutch Sandwich”.  Most Americans would have no idea how to eventually have most of the money that they make end up in Bermuda so that it can avoid taxes.

Most among the global elite simply do not care that U.S. debt is climbing into the stratosphere.  All they care about is keeping as much of their own money in their pockets as they possibly can.

Of course there are always exceptions to this rule.  Warren Buffett recently wrote a check to the U.S. Treasury for a little more than $49,000 to help pay off the national debt.

But considering the fact that the U.S. national debt is increasing by more than 100 million dollars an hour, that didn’t exactly do much to help.

Our system is deeply broken and the global elite are getting away with bloody murder.  Over the decades, they have carefully crafted the rules so that as much wealth as possible is funneled into their pockets, and they have carefully crafted the rules so that as much wealth as possible stays in their pockets.

Of course if we got rid of the personal income tax and the corporate income tax entirely and replaced them with a completely new system we could get rid of all of this game playing once and for all.

But what do you think the odds are of that happening?

sursa: theeconomiccollapseblog.com

Si Rusia se pregateste pentru un razboi în Iran

Rusia se pregăteşte pentru un război în IranRusia pregăteşte un exercitiu militar în Caucazul de Sud, Abhazia, Osetia de Sud şi Armenia, pentru a-şi proteja intreresele strategice în cazul unui atac israelian în Iran. SUA au reluat vânzarea de arme către Georgia şi, impreună cu Israelul, pregătesc cel mare exerciţiu de apărare antirachetă. Iranul ameninţă cu un noi manevre militare în Golf

Rusia a început pregătirile pentru ample exerciţii militare care vor avea loc în sudul Federaţiei Ruse, dar mai cu seama în republicile separtiste Osetia de Sud, Abhazia şi în Armenia. Potrivit directorului Centrului pentru planificare militară, Anatoli Ţiganok, pregătirile pentru exerciţiu iau în calcul posibiliatea unui război în Iran, pe fondul escaladarii tensiunilor dintre Occident şi Republica Islamica.

Armenia, stat aliat al Rusiei, are frontieră cu Iranul şi întreţine relaţii apropiate cu regimul de la Teheran. Preşedintele iranian Mahmoud Ahmadinejad a efectuat mai multe vizite la Erevan, iar recent Iranul a stabilit o investiţie de jumătate de miliard de dolari în proiecte energetice din Armenia.

“Unele republici ex-sovietice din Caucazul de Sud pot fi atrase într-un posibil război împotriva Iranului. Dacă se va întâmpla aceasta, cum va fi asigurata capacitatea de lupta a forţelor ruse din Armenia, de exemplu”, explică colonelul Ţiganok importanţa exercitiului.

Potrivit Nezavisimaia Gazeta, exercitiul Kavkaz 2012 va fi diferit de cele din anii precedenti. El se va axa pe latura strategică şi va implica infanteria rusă, aviaţia, marina, forţele aeriene strategice, Ministerul de Interne, serviciile secrete şi Ministerul pentru Situatii de Urgenţă. Vor fi testate şi noi sisteme de comanda, a precizat şeful Statului Major al Armatei ruse, generalul Nikolai Makarov, la o întâlnire cu ataşaţii militari, în decembrie 2011.

“Nu înseamnă că pregătirile pentru exercitiu nu au legatura cu situaţia militară şi politica din regiunea Caucazului, unde Rusia are anumite interse geopolitice. Manevrele militare sunt organizate pentru a proteja aceste interese”, spune generalul Leonid Ivaşov.

Regimurile din Georgia şi Azerbaijan, apropiate de Occident, respectiv inamici ai Armeniei, au reacţionat ferm la anunţarea exerciţiului militar. “Rusia continuă acţiunile sale agresive, inclusiv demonstraţiile de forţă ale armatei şi provocările”, se arată într-un comunicat al diplomaţiei georgiene.

La jumătatea lunii decembrie, Senatul SUA a votat bugetul pentru Apararii pentru următorul an, lege în textul căreia se poate găsi un paragraf care prevede „normalizarea relaţiei cu Georgia şi reluarea vânzării de armament”. SUA au încetat vânzarea de arme către Tbilis după conflictul dintre Rusia şi Georgia, în 2008, iar reluarea livrărilor poate duce la o reacţie dură a Moscovei.

Dacă la frontiera nordică a Iranului Rusia pregăteşte exerciţiul Kavkaz 2012, la vest de Iran, Israelul şi SUA vor desfăşura cel mai mare exerciţiu de apărare antirachetă din istoria Statului Evreu, Austere Challenge 2012. Exerciţiul urma să aibă loc în această primăvară, însă a fost amânat, SUA şi Israelul oferind motive diferite pentru această decizie.

Potrivit Yahoo News, surse oficiale de la Washington au precizat că ministrul israelian al Apărării, Ehud Barak, a fost cel care a cerut amânarea, iar aceasta a stârnit temeri că Israelul urmăreşte să atace Iranul în această primăvară şi nu doreşte prezenţa a 5.000 de trupe americane pe teritoriul său în perioada aprilie-mai.

Ulterior, declaraţiile oficiale ale SUA si Israelului au arătat ca amânarea exerciţiului militar a fost decisă pentru a nu inflama şi mai mult tensiunile din Orientul Mijlociu.

Tema exerciţiului israelian este interoperabilitatea cu trupele americane şi cu Comandamentul militar american de la Stuttgart în cazul unui război de amploare în Orientul Mijlociu. Trupele americane vor aduce in Israel sistemele antirachetă THAAD (Terminal High Altitude Area Defense) şi Aegis, care vor coopera cu sistemele Patriot, Arrow şi Iron Dome deţinute de Israel.

În cele din urmă, Iranul a anunţat noi exerciţii militare, după cele desfăşurate la finalul lunii decembrie în zona Golfului Persic. Exerciţiul va purta numele “Marele Profet” şi va fi “cel mai mare exerciţiu naval”, potrivit comandantului marinei Garzilor Revolutionare din Iran.

Călin Marchievici
sursa: cotidianul.ro

Romania, COBAI PENTRU FMI. Austeritatea in Romania a fost BRUTALA, de neimaginat in Occident

Calificativele din titlu nu imi aparţin. Ele sunt afirmate de Joseph Stiglitz, Premiul Nobel pentru economie în anul 2001, fost Prim-Vicepreşedinte şi economist şef al Băncii Mondiale, ex-consilier al Preşedintelui Bill Clinton şi se referă la strategia perversă şi greşită a Fondului Monetar Internaţional faţă de România şi alte ţări care au servit drept cobai, în cartea sa “Globalisation and its Discontents”.

FMI, ca şi Banca Mondială, are sediul in SUA la Washington şi este o instituţie politică ce serveşte interese private şi politica americană economică deoarece SUA are drept de Veto. Mondializarea s-a dovedit un eşec iar tranziţia fostelor ţări comuniste din Europa de Est la economia de piaţă este şi ea un eşec, cu excepţia Poloniei care a fost cruţată de recesiune şi a renunţat la robia datoriilor FMI înţelegând că împrumutând mult de fapt te vinzi până la riscul de a-ţi pierde libertatea şi a deveni sclav.

De ce Polonia ? Ea nu a ascultat de binevoitoarele sfaturi “dezinteresate” ale FMI, nu a aplicat terapia de “şoc” preferând în locul privatizării sălbatice cu metode de bandiţi antisociali şi antipatriotici, privatizarea pe etape cu reforme democratice, cu un şomaj scăzut, plătind pe cei fără serviciu şi compensând pensiile – deci a preferat măsuri umane şi nu pe cele ale capitalismului sălbatic.

Nici China nu a ascultat de sfaturile FMI şi astăzi China a devenit o superputere economică mondială. De altfel, insăşi SUA ignoră recomandările FMI. Deci aceste faimoase recomandări sunt bune mai ales pentru ţările sărace care în acest fel vor sărăci şi mai mult.

Mondializarea nu a redus sărăcia şi nici nu a sigurat o stabilitate. Mondializarea a vrut să facă alcool din porumb pentru rezervoarele de automobile fără să ţină cont că trebuiesc 200 de kg de porumb pentru a face alcool ca să umpli un rezervor de maşină, cantitate cu care un individ dintr-o ţară săracă se poate hrăni timp de 1 an.

Occidentul a impus ţărilor sărace să renunţe la restricţiile vamale şi, în schimb ele le-au păstrat pe ale lor şi le-au împiedicat să exporte produse agro-alimentare invocând pretexte de genul standarde de calitate şi distrugându-le astfel agricultura. Iată una dintre eexplicaţiile dispariţiei din magazinele româneşti ale fructelor şi legumelor autohtone.

Când proiectele FMI se dovedesc eronate, tot ţările sărace şi sărăcite plătesc pagubele. Când FMI a împrumutat bani Rusiei şi altor foste ţări comuniste, câteva săptămâni mai târziu unele conturi personale din Elveţia şi Cipru, ale unor baroni politici , s-au umflat “ca prin miracol”.

Peste 45 % din populaţia mondială trăieşte cu mai puţin de 2 $ pe zi. În misiunea sa iniţiala FMI şi-a propus să reducă sărăcia; dar când sărăcia creşte de la an la an mai este FMI-ul o instituţie internaţională credibilă? Care individ care are bun simţ şi simţul realităţii poate să mai creadă că saracia se elimină prin datorii ce vor afecta şi generaţiile viitoare?

Guvernul României se bazează pe doua surse de venit: impozitele şi împrumuturile de la FMI. FMI-ul pretinde că negociază împrumuturile, praf în ochi, căci el impune măsuri şi exigenţe dictatoriale de austeritate ce reduc veniturile oamenilor şi calitatea vieţii acestora punând de asemenea în pericol echilibrul economic şi social al ţărilor implicate, ajungându-se la revolte, crize economice, sociale sau politice.

Dar de ce FMI-ul susţine privatizarea ?

Printre altele, afirmă FMI, deoarece companiile de stat nu se pot rupe de regimul politic dar FMI-ul nu ştie (sau nu vrea să ştie) că de fapt în fostele ţări comuniste companiile privatizate sunt în mâna baronilor politici desprinşi din fostele regimuri comuniste care au privatizat companiile sau le-au vândut în intereselul lor personal şi nicidecum al ţării.

Trei principii au fost impuse de dezastruoasa politică financiară a FMI :

austeritate - (pentru ca săracii să devină şi mai săraci);
– privatizare – (pentru ca bogaţii să devină şi mai bogaţi);
- liberalizare – (pentru ca ţările bogate să le domine pe cele sărace).

(…)

Iată numai câteva efecte ale privatizării sălbatice :

- creşterea numărului de şomeri;
- elevi care abandonează şcoala pentru a putea lucra ca să işi ajute familiile;
- familii dezmembrate care se separă plecând în alte ţări la lucru;
- stress şi imbolnăviri la cei care lucrează cu grija zilei de mâine;
- creşterea furturilor, a criminalităţii, a prostituţiei, a fraudelor, a violenţei, a corupţiei, etc., etc.

În Anglia căile ferate au fost privatizate, în Franţa, Elveţia sau Germania nu s-a întâmplat asta, iar astăzi Anglia are cele mai penibile căi ferate din Europa, încât chemaţi în ajutor ca să le modernizeze, specialiştii din Elveţia au refuzat văzând în ce hal sunt.

In Brazilia, electricitatea a fost privatizată şi astăzi este printre cele mai scumpe din lume fiind şi insuficienta, trebuind să importe, în timp ce în Québec electricitatea este o companie de stat iar oamenii au un preţ printre cele mai mici din lume (6 cenţi pe kilowat-oră, în timp ce la New York este de 23 de cenţi).

În Texas închisorile s-au privatizat şi ocupă locul 1 în lume prin suprapopulare şi executaţii(condamnări la moarte).

În timp ce statul slujeşte sau ar trebui să slujească intereselor cetăţenilor, o companie privata slujeşte intereselor… cui?

România care a vândut Băncile a ignorat oare că Băncile straine vor finanţa de preferinţă companiile mari multnaţionale lasându-le să moară pe cele mici locale? Şi, mai ales, că banii vor lua drumul strainătăţii? Pentru cele mai multe din fostele ţări comuniste viaţa cotidiană a devenit mai grea, clasa de mijloc îndură mari sacrificii, viitorul este sumbru iar mult visatul capitalism este făurit şi savurat de grupuri de “prieteni de afaceri”.

De la căderea regimului comunist până acum, în unele ţări a scăzut până şi speranţa de viaţă: în Rusia cu 3.7 ani iar în Ucraina cu 2.8 ani, spre exemplu. Nivelurile de inegalitate socială din fostele ţări comuniste au ajuns astăzi printre cele mai mari din lume. În timp ce prieteni ai lui Boris Elţân ajungeau miliardari, statul nu era capabil nici măcar să plateasca amărâta aia de pensie medie de 15 $ pe lună.

Când statul a imprumutat bani de la Bănci private, pentru că nu i-a mai putut rambursa, atunci Băncile au “luat” în schimb companii publice de stat prin vânzări şi cumpărări între prieteni, adică prin privatizare. Lui Ceausescu i se reproşa distrugerea satelor dar adevărata distrugere este abia astăzi!

Împrumuturile de la FMI sunt dăunatoare deoarece au îndatorat şi sărăcit ţările în cauză şi mai mult şi, în plus, menţin pe poziţii pe politicienii incompetenţi şi corupţi.De altfel, Portugalia a refuzat la începutul acestui an oferta FMI de împrumut – câtă luciditate din partea Guvernului Portugaliei! Daca am face experienţa personal; uite nu avem de unde imprumuta! Şi deci, cum facem ca să ne descurcăm?

O ţară cu bogăţii naturale, bine gestionată, nu are nevoie de împrumuturi sinucigaşe! FMI-ul a dovedit că este o instituţie arogantă, ce se vrea atotştiutoare fără să ţină cont de cultura şi istoria une ţări, preluând modelul economic american care este în declin, lipsit de transparenţă, ce persista în a face erori şi ce ajuta mai puţin ţările şi mai mult regimuri politice incomptente, corupte şi controversate.

Ministra turismului minte privind turismul din România care, în realitate, e într-o scădere si o decadere drastică. Ce ar fi să faca un efort şi să mearga la vecini de-ai României, nu mai departe, la Budapesta sau pe litoralul bulgar să vada cum se face turism, fara bani imprumutaţi?

În rândul ţărilor “slabe şi neputincioase” în care amestecul FMI a fost un eşec ce a dăunat economiilor naţionale, domnul Stiglitz, laureat al Premiului Nobel pentru economie, aşază România alături de Ucraina, Ecuador şi Pakistan. Un loc deloc de invidiat. (botosani.ro)

U.S. pushing world to the brink of world war

While local U.S. police use excessive force and violence against OWS protesters, the U.S. government continues to attempt to spread “freedom and democracy” of this exact same kind around the world. Reports come in daily about beatings, clubbings, tasering, a female having her bicycle thrown at her and disabled veterans being abused.

Meanwhile, Libya attempts to free itself from this “freedom and democracy” scourge brought to Libya by thousands of terrorists: murderers, psychopaths, head chopping nut cases that enjoy bodily mutilation even when the body is already dead, raping women, looting, burning. Oh, the joy of freedom and demon-crazy compliments of NATO Nazis.

NATO literally dumped this murderous trash into the country, to fight alongside local criminals and traitors in order to plunder the country’s resources. So NATO did more than drop illegal weaponry, including chemical and biological agents…white phosphorous, depleted uranium, sarin. Outbreaks have occurred of tuberculosis due to biological weapons.

The water supply has both been bombed out of operation and poisoned. Western citizen taxpayer money was spent to “break the backs” of Libyans who will not submit to the terrorist government of NTC.

Now to move on to the brinkmanship being created with the Islamic Republic of Iran. My logic tells me that since that government of Iran gave its support to NATO and NATO’s terrorists in Libya, a fruitless, thankless ill-conceived decision, that they should be cut loose from my efforts at defense for the innocent. But my sense of humanity won’t allow me to do that and abandon them as they abandoned Libya to NATO terrorism.

One has a human duty to stand between murderer and victim. One has a human duty to expose lies that get people killed. One has a human duty to protect those being falsely accused.

The people are not the government. These people are descendants of a great culture and civilization who have shown compassion and kindness to their neighbors in distress. They don’t deserve to suffer the fate of other victims of western/U.S. imperialism. We can keep trying to succeed where our efforts did not prevent these horrors in the past.

No matter what, imperialism, colonialism and greedy capitalist exploitation must be opposed on every front it rears its ugly head. Other sectarian concerns must be set aside. The left has to get their collective heads out of the sand (I wanted to say something more personal here). Where, pray tell, is the anti-war movement?

Most Americans and westerners, when thinking of Iran, only see images of “hostages” being held, tbey’ve been taught to moan, groan and whine about it, but mostly to hate, without thinking about what precipitated that event.

They have have been led to believe that their countries were innocent victims of BAD, bad people and that their countries never do anything wrong, anything bad, anything evil when the opposite is true.

You see, Iran had elected a democratic, nationalistic government, that of Prime Minister Mohammed Mossadegh. His government didn’t think it was exactly fair that Iran get only 15% of the profits from their own oil, while the remainder went to British interests. They nationalized Iranian oil for the benefit of the Iranian people.

Therefore, a coup against Mossadegh, perpetrated by the United States, put the bloody dictator, Shah Mohammad Reza Pahlavi, into power. He was only too happy to please his benefactors with agreements beneficial to them.

The Shah’s government got the help and guidance of the CIA in creating the Iranian SAVAK, a vicious, brutal, fearsome secret police, something that the Iranian people can hardly forget.

Then the United States armed and instigated Iraq to attack Iran, with the unspoken goal of weakening both countries. They provided the very chemical and biological weapons they demonized Sadaam Hussein for. They also introduced nuclear energy to Iran. How’s that for irony?

The U.S. is fast becoming a hopeless case unless the people wake up. All presidental candidates want war with Iran with the exception of one (not likely to be elected either probably for that very reason).

Western instigated wars are fought to keep the military industrial complex booming, read rolling in cash, controlled by the one percent elite, while everyone else has to pay the enormous costs that allow that privileged elite to get richer, fatter and more arrogant.

In the process, jobs are lost, taxes go up, homes are lost to foreclosure, people are denied a health care system because millions are spent on the propaganda designed to create the illusion that hard working fellow citizens don’t deserve health care if they cannot afford it, it’s just that horrid thing known as socialism.

But the same people think nothing of the multi-million billion trillion dollar welfare handouts to the banks and corporations. They think nothing of the trillions being spent for war operations, bombs and keeping bases overseas…but heaven forbid a poor person get a stinking $100 bandaid in an emergency room with a national health insurance.

There have been a succession of incidents that in essence are acts of war against the Islamic Republic. First, there were the Twitter terrorist attacks at election time. There was the Stuxnet cyber attack.  There have been explosions on Iranian military facilities. Several Iranian scientists have been murdered. Then the drone flights to conduct espionage which culminated with Iran’s downing one such craft.

The west moves for more and more crippling sanctions. Never forget to learn from history…that every war has begun with the imposition of sanctions. The result? We stand precariously on the brink of confrontation…

The senior commander in Iran’s Revolutionary Guard, Ali Ashraf Nouri, said that the Iranian government has made the decision to close the Strait of Hormuz where a significant portion of the world’s oil passes if the country’s oil exports are blocked. There is nothing that gives justification for such a blockage.

Then from the other side, an American threat:

“We made very clear that the United States will not tolerate the blocking of the Straits of Hormuz,” Panetta told CBS television. “That’s another red line for us and that we will respond to them.”

Really, the Americans should take that “red line” and cram it where the sun don’t shine, who gave them the right to cross the ocean thousands of miles away and bother these people who have done nothing to no one?

U.S. behavior in making threats and taking actions against Iranian rights to develop peaceful nuclear energy are in violation of the Nuclear Non Prolifteration Treaty and the UN Charter in threatening war. Yet the mainstream western corporated media does not communicate these facts to the public.

With all the ships converging in close proximity in the Strait of Hormuz, an ideal opportunity presents itself: The sinking of the USS Maine, the Gulf of Tonkin, the Korean ship sinking they tried to blame on the Democratic People’s Republic of Korea… American or Israeli ships or aircraft can be given Iranian markings and attack a U.S. ship in order to serve as a false flag pretext for starting a war with Iran.

Millions of lives will be lost in the process as the U.S. and Israel are conducting operations in close proximity to Russia, making it entirely possible for the atmospheric contamination to carry over by weather patterns onto the territory of Russia. Russia cannot tolerate this situation.

In Libya, we have seen how drug addicts, alcohol fiends, psychos and rapists have been used as cheap short cuts to achieve resource grabbing. The world is already quite familiar with the lies, the false flag operations, the need to create an excuse to start something frequently used by the U.S.A.

The world community needs to cut them off immediately in such an instance, and not give them any sympathy or support, just the opposite. If people allow these things to happen and progress as in the past…2012, if the world manages to survive until the end of it, will be a year fraught with unknown danger.

Anybody fancy waking up in the morning as a glow in the dark vaporized skeleton? Very possible, very possible…!

Lisa Karpova
Pravda.Ru

Zvonuri de razboi mondial

Iranul pregateste iar EXERCITII MILITARE ample in ORMUZ. Nume de cod “Marele Profet” [VIDEO]

SUA trimite mii de soldati in Israel, pentru CEL MAI AMPLU EXERCITIU COMUN [VIDEO]

PRIORITATEA PENTAGONULUI: CHINA, care avertizeaza SUA “sa nu-si umfle muschii”

Ahmadinejad, convorbire telefonica cu Medvedev

Nave de război ale Rusiei, în drum spre Siria

In Turcia continua EPURAREA armatei

Ziuanews: Iranul amenință cu război în Strâmtoarea Ormuz
În condiţiile în care tensiunile dintre Teheran şi Occident au continuat să se intensifice în ultimele zile, ministrul iranian al apărării, Ahmad Vahidi, a amenințat azi că Iranul va desfăşura ”cele mai ample exerciţii militare” în Strâmtoarea Ormuz.
Amenințările de război ale ministrului iranian vin ca urmare a refuzului Statelor Unite de a renunța la supravegherea militară în această regiune importantă pentru tranzitarea petrolului. În următoarele săptămâni, Iranul va organiza exerciţii navale ample în zona Strâmtorii Ormuz. Potrivit agenţiei de presă FARS, ministrul iranian al apărării, Ahmad Vahidi, a afirmat că mișcarea Gardienii Revoluţiei intenţionează să desfăşoare ”cele mai ample exerciţii militare” în viitorul apropiat.

Ministrul iranian face aceste declarații la doar câteva zile după ce marina iraniană a încheiat cele zece zile de manevre navale în apropiere de Strâmtoarea Ormuz. La începutul acestei săptămâni, Teheranul anunța că ia în calcul blocarea Strâmtorii Ormuz în cazul unor noi sancţiuni occidentale. Ca replică la amenințările Iranului, Statele Unite au transmis că nu va fi tolerată nicio perturbare a traficului maritim în Strâmtoarea Ormuz, o zonă vitală de tranzit a aproximativ 40% din petrolul comercializat la nivel global.

Itar-Tass: Medvedev, Ahmadinejad discuss Russian initiative
Moscova, 5 ianuarie – Presedintele Federatiei Ruse, Dmitri Medvedev, si presedintele Mahmoud Ahmadinejad al Republicii Islamice a Iranului, au intretinut o conversatie telefonica la initiativa partii iraninene, dupa cum a anuntat serviciul de presa al Kremlinului. Sefii celor doua state au discutat chestiuni de importanta actuala in ceea ce priveste cooperarea bilaterala pentru anul 2012.(…)

Cat priveste situatia din Orientul Mijlociu, care ingrijoreaza intreaga lume, Medvedev si Ahmadinejad si-au exprimat ferma convingere ca este posibila rezolvarea problemelor din regiune, inclusiv situatia din Siria, exclusiv prin metode politice, prin stabilirea unui dialog al partilor implicate. (…)

Dmitri Medvedev a punctat cu satisfactie evaluarea pozitiva pe care presedintele Iranului a facut-o initiativei rusesti: planului de restaurare, pas cu pas, a increderii in programul nuclear iranian. Cele doua parti au cazut de acord sa aiba consultatii pe viitor in aceasta privinta.

RFI: Iranul, lovit unde-l doare cel mai tare
Lovitură extrem de dură pentru Teheran: UE a ajuns la un acord de principiu privind impunerea unui embargo asupra petrolului iranian. Purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat american, Victoria Nuland, a declarat că vestea este una foarte bună. “Am dori ca astfel de măsuri să nu fie luate doar de aliaţii noştri apropiaţi şi de parteneri precum cei pe care îi avem în Europa, ci de către ţările din lumea întreagă“, a adăugat aceasta.

Iranul, care a ignorat până acum sancţiunile internaţionale va avea mult de suferit de pe urma unui embargoeuropean asupra petrolului iranian: sectorul petrolier are o pondere de 60% în economia ţării, iar Uniunea Europeană este a doua piaţă de destinaţie a petrolului iranian, după China, care şi-a redus şi ea din raţiuni economice importurile de petrol.

Ţările europene importă zilnic 450 de mii de barili de petrol iranian, cele mai mari consumatoare fiind Grecia, Spania şi Italia, care au fost de altfel ţările care s-au opus până acum acestui embargo. Odată impus, acesta va obliga Iranul să caute alte pieţe, însă analiştii spun că Teheranul va fi nevoit să lase mult din preţ, ca să-şi mai vândă aurul negru. Deja în Iran suflă vântul îngheţat al inflaţiei: preţurile au crescut, iar moneda iraniană, rialul, s-a depreciat cu 40% faţă de dolar.

Nemulţumirile sociale mocnite şi până acum înăbuşite de regimul autoritar al lui Mahmoud Ahmadinejad vor exploda, cred analiştii, abia la viitoarele alegeri parlamentare, programate peste două luni. Luni care se anunţă extrem de dure pentru regim.

Capital: CIFRE despre locul de unde ar putea începe AL Treilea Război Mondial
Iranul reprezintă ‘cea mai gravă ameninţare pentru pacea şi securitatea lumii’, a afirmat joi premierul canadian, Stephen Harper, comentând tensiunile din jurul Strâmtorii Ormuz, relatează AFP. Cei de la Reuters au realizat un material în care au prezentat cele mai importante cifre despre Strâmtoarea Ormuz:

Pe aici trec zilnic 5 milioane de barili de petrol. Dacă Iranul decide s-o închidă, acest lucru ar avea un impact uriaș asupra comerțului din întreaga lume

Din 27 decembrie, data la care Iranul a anunțat că ar putea închide strâmtoarea, până acum, prețul petrolului a crescut cu 2,5%

Cele mai expuse zone sunt Asia, Statele Unite și Europa de Vest.Prin Ormuz, Japonia îți ia trei sferturi din importurile totale de petrol, iar China aproximativ jumătate.

În 2009, pe aici treceau 15,5 milioane de barili de petrol pe zi, adică 33% din tot petrolul transportat pe mare și 17% din petrolul comercializat la nivel mondial.

Prezența miliatară în zona strâmtorii:

Americanii au deja 20 de nave și 16.000 de oameni, în timp ce Iranul are 23 de submarine.

Principalele rute alternative:

Conducta de petrol din Abu Dhabi care suportă 2,5 milioane de barili pe zi

Conducta irakiană prin Arabia Suadită care este dezafectată și care ar suporta 1,65 de milioane de barili pe zi

Americanii: Suntem dependenți de petrolul controlat de oameni nebuni care ne urăsc
Strâmtoarea Ormuz, prin care trece 40% din traficul maritim petrolier de pe glob, va fi închisă transporturilor de ţiţei în cazul sancţiunilor împotriva exporturilor iraniene de petrol, a avertizat un responsabil cu rang înalt. Ocazie cu care americanii își pot aduce aminte de două lucruri, scriu cei de la Business Insider:

“Suntem foarte dependenți de resurse controlate de oameni nebuni care ne urăsc”

“Nu am făcut nimic în ultimii 40 de ani ca să rezolvăm această problemă”.

Iranul este deja cel de-al doilea producător de petrol din cadrul Organizaţiei Ţărilor Exportatoare de Petrol (OPEC), având rezerve ce depășesc 130 de miliarde de barili. În același timp, ocupă și cel de-al doilea loc în lume în ceea ce privește resursele de gaze naturale.

Cel mai mare procent din exporturile Iranului de petrol sunt către China (22%), urmată de Uniunea Europeană (18%), Japonia (14%), India (13%). Coreea de Sud (10%) și Turcia (7%).

Preţul petrolului ar creşte cu 50% dacă Iranul blochează Strâmtoarea Ormuz
Dacă Iran îşi pune în practică ameninţările de a bloca Strâmtoarea Ormuz, o rută vitală de tranzit pentru aproape o cincime din petrolul comercializat la nivel global, impactul ar fi imediat: analiştii spun că preţul petrolului ar începe să crească vertigions, cu 50 la sută sau chiar mai mult în câteva zile.

“Dacă Iranul se hotărăşte să-şi folosească flota modestă pentru a ataca forţele aliate, probabil îşi vor vedea marina militară devastată. Le-am scoate din joc fregatele”, este de părere David Goldwyn, fost oficial al Departamentului american de Stat pentru relaţii internaţionale de energie.

“Închiderea strâmtoarea Ormuz ar fi un act de război împotriva întregii lumi. Nu te poţi juca cu economia mondială şi să presupui că nimeni nu va reacţiona”, spune Sadad Ibrahim Al-Husseini, fost director de exploatare şi dezvoltare la comparia saudită Aramco.

Lockheed Martin au lansat o o nouă generaţie de avioane de luptă. Americanii se plâng că nu au la ce să le folosească

În luna decembrie cei de la Lockheed Martin au lansat o nouă generaţie de avioane de luptă, însă cea mai mare “problemă” este că armata americană nu are nevoie de ele pentru că nu are cu cine să le folosească, scriu cei de la Gizmodo. Mai precis, un avion de generație inferioară nu ar întâmpina dificultăți în fața avion rusesc sau chinezesc.

Stirile ProTV: Cum se poate schimba lumea in doar cateva ore. Scenariile unui dezastru in “Batalia pentru Ormuz”

Daca Iranul si-ar pune in aplicare amenintarea si ar decide sa inchida stramtoarea Ormuz, ar putea face acest lucru in doar cateva ore. Insa, in acelasi timp, s-ar vedea in situatia de a face fata unui conflict regional de scurta durata. In ultima perioada, mai multi oficiali iranieni, militari si civili, au avertizat ca Teheranul ar putea folosi forta pentru a bloca intrarea de 54 de kilometri in Golful Persic, daca statele occidentale vor impune sanctiuni care vor bloca exportul lor de petrol.

Timp de 10 zile, Iranul a efectuat niste exercitii militare care au fost foarte mediatizate de televiziunea nationala. Toata lumea a vazut astfel cum rachetele amplasate in lansatoare terestre au lovit apele internationale, iar elicopterele au transportat echipe de comando navale. Foarte putini cred insa ca Teheranul ar putea sa tina stramtoarea blocata pentru un timp indelungat – probabil ca nu mai mult de cateva zile - suficient insa pentru ca transporturile de petrol sa fie blocate, iar preturile sa explodeze, afectand economia globala, se arata intr-o analiza realizata de Reuters.

Insa o astfel de actiune ar atrage un raspuns sever din partea SUA si a altor tari, care ar putea lasa Republica islamista a Iranului, intr-un final, cu o armata si o economie schilodite. “Depinde de cata durere sunt ei dispusi sa accepte” a declarat Nikolas Gvosdev, profesor la Colegiul US Naval War College din Rhode Island. El mai este de parere ca Teheranul va adopta o astfel de pozitie numai ca o ultima solutie. “Ei mai mult ameninta decat actioneaza” a mai spus profesorul, citat de Reuters.

Rachete, torpile si submarine
Insa multi sunt de parere ca noile sanctiuni impuse Iranului imping aceasta tara intr-un colt in care nu mai are nimic de pierdut. Ce-i drept, portavionul american Fifth Fleet tine intotdeauna una sau doua echipe de interventie aeriana in Golf sau in raza de actiune a Oceanului Indian.

Constienti de pozitia militara dominanta a Statelor Unite in regiune, Iranul a adoptat o miscare pe care strategii o caracterizeaza ca fiind una de apropiere “asimetrica“. Rachetele montate pe camioanele civile pot fi ascunse de-a lungul coastei maritime, iar barcile mici de pescuit pot fi folosite pentru plasarea minelor. De asemenea, submarinele de mici dimensiuni se pot ascunde cu usurinta pentru a lansa “mine inteligente” si torpile teleghidate.

De asemenea, se banuieste ca Iranul a construit flote sau poate doar sute de mici nave capabile de atacuri rapide, inclusiv barci-sinucigase - asemenea rebelilor din Sri Lanka, Tigrii Tamil, care au folosit aceste metode intr-un razboi cu Guvernul. In cel mai rau caz, fortele iraniene ar putea lovi simultan navele maritime care trec prin Golf, lasand un sir de transportoare in flacari si chiar nave de razboi occidentale. Insa cel mai plauzibil scenariu este acela al blocadei, cateva focuri de avertizare si un anunt de amplasare a unor mine.

Escaladarea conflictului
SUA si celelalte forte militare se vor gasi in situatia de a incerca sa forteze blocada si de a trece prin campul de mine si nave de razboi – punand Teheranul sa aleaga: ori intra in razboi ori a mintit cand a amenintat. In timpul “razboiului tancurilor” dintre Iran si Irak de la mijlocul anilor ’80, cele doua tari si-au bombardat reciproc transporturile de petrol.

De aceasta data represaliile ar putea merge mult mai departe. In incercarea de a bloca stramtoarea, Teheranul ar comite o declaratie de razboi, situatie foarte tentanta pentru dusmanii sai, care vor profita de aceasta oportunitate. “Am putea profita de oportunitate ca sa le doboram intreg sistemul lor de aparare” a declarat un fost ofiter al serviciilor americane de informatii, Anthony Cordesman.

“Si, cu siguranta, vom vedea atacuri serioase asupra facilitatilor lor nucleare. Odata ce Iranul a declansat ostilitatile, nu mai exista nicio limita in privinta escaladarii conflictului” – a mai spus Anthony.

RT: Strait of Hormuz powder keg: US-Israel to meet Great Prophet?
[...] Joi, o agentie de stiri semi-oficiala, Fars, a citat un sef al Garzii Revolutionare, amiralul Ali Fadavi, care ar fi afirmat ca urmatoarea runda de exercitii de-a razboiul va fi diferita de prima.

In aceeasi zi, un purtator de cuvant al armatei israeliene, vorbind sub acoperirea anonimatului, a spus ca tara sa pregateste cel mai mare exercitiu de aparare cu rachete tinut vreodata cu SUA.

Exercitiul, numit “Austere Challenge 12,” este programat sa aiba loc in saptamanile urmatoare. Scopul sau de baza este sa testeze sistemele de aparare israeliene si americane, in special sistemul “Sageata”, pe care Israel le-a dezvoltat cu ajutorul SUA pentru a intercepta rachete iraniene.

Poate si mai amenintator pentru liderii Iranului, mii de trupe ale SUA vor fi desfasurate in Israel in vederea acestui exercitiu.

Desi oficialii armatei israeliene pretind ca exercitiile nu sunt legate de evenimentele recente Martin Van Creveld, un istoric militar de la Hebrew University of Jerusalem, a spus ca exercitiul va fi folosit pentru a castiga un precedent asupra Iranului.

“A te apara impotriva unui atac nu este ceva pe care il improvizezi de pe o zi pe alta. Este pregatit din timp, il repeti… Acesta, printre altele, este un exercitiu pentru a arata Iranului si celor din Teheran, ca Israelul si SUA sunt gata sa contra-atace”, a spus istoricul.

Dar Jamal Abdi din National Iranian American Council, din Washington, a spus RT ca actiunile SUA si Israel nu sunt doar preventive. “Ne apropiem din ce in ce mai mult de un razboi cu Iran. Oricine vede ca aceasta extraordinara confluenta de evenimente – exercitiile planificate ale SUA si Israel, exercitiile Iranului din Golful Persic, sanctiuni – singura finalitate este confruntatea” – a spus el.

Ziuanews: Teheranul a lansat operaţiunea „Marele Profet”. SUA se pregătesc de războiul cu Iranul
Americanii au poziţionat 9.000 de soldaţi în Israel pe frontul iranian, pregătindu-se de invazie • Iranul a lansat operaţiunea „Marele Profet”, un exerciţiu militar naval pentru a impresiona Occidentul • SUA şi Israelul vor declanşa cel mai mare exerciţiu militar comun sub numele de „Auster Challenge 12” • Grupul naval de luptă american dislocat pentru „Endurance Freedom” a fost repoziţionat în proximitatea Strâmtorii Hurmuz • Iranul ameninţă blocarea strâmtorii, ceea ce ar însemna sugrumarea alimentării cu ţiţei a industriei Satelor Unite • Israelul şi-a armat sistemul antirachetă „Arrow”, pentru a se proteja de rachetele iraniene.

Mii de soldaţi americani au debarcat zilele trecute în Israel, sub acoprirea lansării unui exerciţiu militar comun. Surse militare şi de informaţii specializate în problemele Orientului Mijlociu au apreciat că „Auster Challenge 12” exerciţiul militar israeliano-american, care va începe în februarie, este mai mult o acoperire a poziţionării trupelor americane într-un front antiiranian, decât o simplă manevră destinată exerciţiilor tactice. „Austere Challenge 12” este cel mai mare exerciţiu militar comun americano-israelian, iar până în prezent Statele Unite au debarcat 9.000 de combatanţi. Printre aceştia se numără aviatori, cea mai mare parte, echipele interceptoarelor de rachete, puscaşi marini, marinari, tehnicieni şi ofiţeri de informaţii.

Temerile Teheranului cu privire la o iminentă intervenţie a SUA împotriva regimului lui Ahmadinejad au fost întărite de comandantul exerciţiului militar „Austere Challenge 12”, generalul locotenent de aviaţie Frank Gorenc, care a firmat, în urma cu două săptămâni, că această debarcare a americanilor în Israel seamănă mai mult cu o poziţionare pe front, decât cu un exerciţiu. Forţa expediţionară americană va fi întărită în câteva zile de un grup de nave care însoţeşte portavionul USS John C. Stennis şi crucişatorul USS Mobil Bay care poartă purtător de rachete ghidate. Portavionul USS John C. Stennis şi grupul operaţional naval acţionau până acum în nordul Mării Arabiei, oferind suport în cadrul operaţiunii „Enduring Freedom”.

Demersul american adânceşte criza din Orientul Mijlociu după ce Siria, având în susţinere flotila rusă condusă de portavionul Admiral-Kuznetov, a avertizat Occidentul că nu va permite nici unei nave militare intrarea în Strâmtoarea Hurmuz şi că orice tentativă va atrage deschiderea ostilităţilor militare. Analiştii militari apreciază că Washingtonul şi Ierusalimul depun eforturi deosebite de a se sincroniza pe frontul antiiranian. În acest scop ofiţerii americani au fost campaţi la comandamentul defensiv israelian, în timp ce ofţerii israelieni au fost cazaţi la EUCOM – Centrul de Comanda americano–european.

În actualele condiţii în care Siria şi Iranul ameninţă că vor bloca Strâmtorea Hurmuz, riposta americano-israeliană este mai mult decât probabilă. Strâmtoarea Hurmuz reprezintă un punct crucial pentru economia Statelor Unite, fiind traseul pe care trec toate petroliere cu destinaţia SUA dinspre Orientul Mijlociu.

Iranul lansează „Marele Profet”

Iranul, care a încheiat recent zece zile de manevre militare lângă Strâmtoarea Hurmuz, destinate impresionării Occidentului cu privrire la capacităţile sale militare a decis să dezlănţuie o nouă operaţiune militară „paşnică” sub numele de cod „Marele Profet”. Exerciţiile militare iraniene vor fi conduse de forţa de elită, Garda Revoluţionară, care deţine propriile sale unităţi aeriene, navale şi terestre, separate de armata iraniană regulată.

Potrivit agenţiei AP, comandantul naval al Gărzii Revoluţionare iraniene, Ali Fadavi, a declarat că exerciţiile militare sub numele de cod „Marele Profet”, vor fi diferite de cele precedente. Pe de altă parte un purtător de cuvânt al armatei israeliene a declarat sub acoperirea anonimatului că ţara sa se pregăşte de cel mai mare exerciţiu militar de apărare contra unui atac cu rachete, împreună cu Statele Unite. „Auster Challenge 12” are drept scop principal, testarea sistemelor defensive aeriene ale Israelului şi Statelor Unite, în special sistemul „Arrow” creat special pentru Israel cu scopul de a intercepta rachetele iraniene.

În actualele condiţii nimeni nu se mai îndoieşte că aşa zisele exerciţii militare americano-israelitene pe de o parte, şi iranieie pe de altă parte, reprezintă doar aranjarea armatelor într-un front de război. Toata lumea speră ca aceste masive exerciţii militare vor rămâne doar la stadiul de exerciţii. Însă, nu este de neglijat că în prezent în zona Golfului Persic se află poziţionate trei armate care nu au nevoie decât de o scânteie pentru a declanşa un conflict de proporţii biblice.

Hotnews: Marina Regala Britanica va trimite cea mai puternica nava in Golful Persic
Dupa ce Iranul a amenintat ca va bloca Stramtoarea Ormuz, comandantii navali britanici considera ca trimiterea navei HMS Daring, un distrugator de Tipul 45, va transmite un mesaj important iranienilor datorita capacitatilor sale de atac si a tehnologiei superioare la nivel mondial existente pe o nava de razboi, relateaza The Telegraph.

Ministrul Apararii, Philip Hammond, a avertizat public Iranul ca orice incercare de blocare a Stramtorii Ormuz va fi “ilegala si lipsita de succes”.

Potrivit Daily Telegraph, nava HMS Daring a fost dotata cu o noua tehnologie, capabila sa doboare orice racheta din arsenalul iranian. Nava de razboi, care valoreaza un miliard de lire sterline, va parasi Portsmouth miercurea viitoare, la bordul sau aflandu-se unul dintre cele mai sofisticate radare de la nivel mondial, capabil sa detecteze amenintari precum avioane de lupta sau rachete.

HMS Daring, avand un echipaj format din 190 de persoane, va tranzita Canalul Suez si va intra in Golf la sfarsitul acestei luni, pentru a inlocui actuala fregata britanica.

Philip Hammond a declarat ca “prezenta navei britanice in Golful Persic” a fost “esentiala pentru mentinerea comertului international in Stramtoarea Ormuz”. O sursa din Marina Regala a indicat faptul ca mai multe nave britanice ar putea fi trimise in Golf, in cazul in care va fi necesar.

Capital.ro: Nave de război ale Rusiei, în drum spre Siria
O flotă de nave de război ale Rusiei, aflate în partea de est al Mării Mediterane, au luat drumul Siriei, urmând să intre pe 7 ianuarie în portul Tartus, informează vineri agenţia oficială rusă Itar-Tass.

“Se plănuieşte intrarea în portul Tartus a antisubmarinului Flotei de Nord “Amiral Ciabanenko” şi a navei de gardă din flota baltică “Iaroslavl Mudrîi”. Se presupune că navele noastre vor rămâne în Siria câteva săptămâni”, a precizat Statul major al Flotei militare ruse.

Navele Flotei de Nord vor participa în 2012 la trei mari exerciţii internaţionale - “Pomor-2012″, “Barenţ-2012″ şi ‘”Severnîi orel-2012″ - a afirmat purtătorul de cuvânt al acestei flote, căpitanul Vadim Serga, mai notează Itar-Tass.

“Echipajele navelor noastre împreună cu marinari din alte state îşi vor perfecţiona manevrele în diverse condiţii, vor face exerciţii militare, vor continua cooperarea la exerciţiile pentru combaterea pirateriei şi a terorismului”, a menţionat Vadim Serga.

El a amintit că la începutul lunii decembrie portavion rusesc Amiral Kuzneţov a plecat într-o expediţie.

Ziarul Izvestia relata, la sfârşitul lunii noiembrie, că navele, în frunte cu unicul portavion rusesc, amiral Kuzneţov, ar urma să-şi arunce ancora în primăvara anului 2012 în portul Tartus, unde este situată o bază navală rusă, indica un purtător de cuvânt al marinei Moscovei.

Această bază, creată în epoca sovietică, este destinată în esenţă operaţiunilor de mentenanţă şi de aprovizionare a navelor.

Portavionul, la bordul căruia se află mai mult de zece avioane de vânătoare, nu va putea să intre în portul Tartus din cauza dimensiunilor sale şi, în consecinţă, va rămâne în larg.

Purtătorul de cuvânt al marinei ruse a subliniat că proiectul de a trimite nave în Siria nu este legat de confruntările între forţele regimului condus de preşedintele Bashar al-Assad şi opoziţie.

sursa: razbointrucuvant.ro