Archive for USA

‘NATO war machine responsible for global violence’

Day one of the NATO summit in Chicago has been marked by mass demonstrations that resulted in fierce clashes with police. A dozen people were reportedly injured and around 60 arrested after officers started using batons to disperse thousands-strong crowds.

source: rt.com

Related Posts:

This Is Only Just The Beginning: Occupy Oakland strike vs tear gas, flashbangs, rubber bullets
For a long time, there have been those that have warned that economic riots are coming to this nation.  Anger and frustration with the economy and...
Greece in flames over cuts (while fat-cats secretly shift €228billion into Swiss banks accounts)
Fat-cat Greeks have secretly shifted more than €228billion euros out of their country's crisis-hit banks and into accounts in Switzerland, according...
Croatian police clash with anti-EU protesters ahead of referendum
Police have clashed with anti-EU demonstrators in Croatia a day ahead of the country’s referendum on whether it will attempt to join the union. Meanwhile,...

Doctrina șocului (The Shock Doctrine)

“Doar o criză – actuală sau în perspectivă – produce schimbarea reală. Atunci când se produc crizele, acţiunile care sunt întreprinse depind de ideile aflate în circulaţie. Aceasta, cred, este funcţia noastră de bază: să dezvoltăm alternative pentru politicile existente, să le menţinem în viaţă şi disponibile până când ceea ce este politic imposibil devine politic inevitabil”. - Milton Friedman, economist

“Guverne şi popoare ţipând de durere sunt forţate să îngenuncheze în faţa noastră, frânte, terorizate şi dezintegrate, cerşind o fărâmă de echitate şi de decenţă din partea noastră. Dar noi le râdem cu cruzime în faţă, şi tortura continuă nedomolită” - Davison Budhoo, senior economist la FMI în anii ’80, însărcinat cu programele de ajustare structurală în America Latină şi Africa.

Doctrina şocului. Naşterea capitalismului dezastrelor este o carte apărută în 2007, scrisă de jurnalista canadiană Naomi Klein și reprezintă baza pentru documentarul din titlu. Cartea a devenit un best seller internațional, fiind tradusă în 28 de limbi, printre care și româna (Editura Vellant, tradusă de către Bogdan Lepădatu şi Ciprian Şiulea). După cum era și de așteptat, cartea a stârnit reacții din cele mai diverse. Între cea mai importantă carte de economie a secolului al XXI-lea, proiectată din start pe listele de lecturi obligatorii ale multor canale de presă, şi acuzaţii de superficialitate conjugate cu tendinţa de a aluneca înspre teoriile conspiraţiei și chiar catalogări ca fiind pură propagandă comunistă. Doctrina șocului duce mult mai departe poziția antiglobalistă prin care jurnalista independentă se impunea în 2000 cu primul ei best seller, intitulat No Logo, strângând în cele peste 500 de pagini ale cărții, numeroase studii de caz ale terapiilor de șoc practicate și aplicate de mecanismul capitalismului dezastrelor.
Cartea este o lectură care te umple de amărăciune, este de-a dreptul îngrozitoare. Dar o vom percepe ca pe o carte de istorie contemporană, dens și riguros documentată de către o ziaristă, a cărei materie primă este presa de zi cu zi acumulată în ultimii aproximativ 50 de ani. Este un editorial lung, de mare calitate, bazat pe o impresionantă cantitate de informație extrasă, selectată și studiată atent, într-un efort jurnalistic de-a dreptul impresionant.

Deoarece rezonez în mare parte cu recenzia acordată cărții de către Radu Iliescu, reproduc mai jos articolul său de pe site-ul constiinte.ro:

˝O lectură (despre lucruri) îngrozitoare, fireşte, cum ar putea fi altcumva o abordare a cinismului care se ascunde îndărătul celor mai multe dintre teoriile economice care ne sunt prezentate astăzi ca fiind tehnice, adică pur axiomatice, deasupra oricăror dezbateri şi dincolo de orice alternativă. Când am început-o, dacă aş fi fost întrebat, m-aş fi definit fără să clipesc din ochi ca fiind un om de dreapta. La capătul ei, am înţeles că binomul dreapta-stânga născut în zilele premergătoare revoluţiei franceze nu mai are azi niciun sens, afară doar dacă nu cumva am fi dispuşi să punem semnul egal între dreapta, pe de o parte, şi îmbogăţirea astronomică la scară planetară a unei mâini de oameni, cu preţul transformării a milioane şi milioane de alţi oameni în umanitate surplus. Dacă neoconservatorismul este tot ce a mai rămas din dreapta lui Joseph de Maistre, eu personal nu am nimic în comun cu monstruozitatea asta. Şi dacă stânga presupune accesul tuturor copiilor lui Dumnezeu la mâncare pe săturate, un cămin cald şi îngrijire medicală, atunci da, am fost dintotdeauna şi sunt un om de stânga.

Arme şi caviar
Principala teză a Doctrinei şocului este aceea că ceva fundamental s-a schimbat în ultimii ani, cu precădere de la căderea comunismului încoace. Ceva cu un impact atât de tulburător încât nu doar că merită să fie înţeles, chiar trebuie, în măsura în care virtual cel puţin, ne priveşte pe toţi şi pe fiecare în parte, poate chiar în termeni de supravieţuire personală. Dacă cineva m-ar întreba pe mine personal cât de profundă este această schimbare, aş spune că e la fel de importantă ca şi trecerea de la matriarhat la patriarhat, în caz că aşa ceva a avut loc vreodată. Despre ce este vorba? Educaţia colectivă a impregnat sute de ani axioma următoare: prosperitatea există în vreme de pace, în timp ce războiul aduce cu sine foamete, epidemii, sărăcie şi distrugere. Comportamentul recent al unui indicator economic mititel pare însă să contrazică înţelepciunea popoarelor: numele său este guns-to-caviar index.

Calcularea acestuia se face în funcţie de vânzarea de avioane de luptă şi avioane destinate managerilor corporaţiilor internaţionale. Ideea e simplă: când merge războiul, afacerile scad. Şi invers. Aproape douăzeci de ani, guns-to-caviar index a validat ceea ce ştim cu toţii. Fireşte, a existat întotdeauna o mână de manageri care să profite de război în sine, dar a fost vorba despre o cantitate economic insignifiantă. Din 2003 însă, anul invadării Iraqului, acest indicator a fost dat peste cap: cheltuielile pentru avioanele militare şi avioanele de lux au crescut mână în mână. Dacă hermeneutica este corectă, instabilitatea globală nu aduce profit doar vânzătorilor de arme, ci şi altor sectoare economice: securitatea high-tech, construcţii, sănătatea privată, petrol, gaze. Iar interpretarea este cât se poate de corectă: astăzi bursele nu mai cad în timpul războaielor, ci cresc!

Cum este cu putinţă acest lucru? Printr-o transformare a cărei amplitudine ne scapă, dar care este echivalentul alunecării cu 1000 de km a unei plăci tectonice, cu şobolani cu tot. Să zicem că cineva, pornind de la ideea că sectorul privat este mai eficient şi mai rentabil decât sectorul public, ar ajunge la ideea că, în numele eficienţei şi al rentabilităţii, totul ar trebui privatizat. Totul. Nu doar autostrăzile, spitalele, şcolile, salubritatea, ci şi pompierii, poliţia, serviciile secrete, fiscul, armata. Sună ca un vis pueril, ducă-s-ar cu noaptea? Nu. E un coşmar. A fost deja experimentat în câteva locuri. Şi e în plină desfăşurare. Ce au în comun: Chile în timpul dictaturii lui Pinochet, Argentina în perioada juntei militare, Bolivia anilor ’80, Filipine în perioada lui Ferdinand Marcos, Uruguay în a lui Juan Maria Bordaberry, Polonia după ce Solidaritatea a câştigat alegerile, China din vremea Pieţei Tienanmen, Africa de Sud în anii preşedinţiei lui Nelson Mandela, Rusia lui Boris Elţîn, criza Tigrilor Asiatici (Thailanda, Indonezia, Malayezia şi Coreea de Sud), războiul din Iraq, tsunami din Sri Lanka şi uraganul Katrina în New Orleans? Un singur lucru: arme şi caviar.

Gangsteri şi economişti
Dacă oraşul american Chicago ar fi pus în situaţia de a delega unei personalităţi sarcina de a-l reprezenta în Istorie, cetăţenii lui ar fi pradă unei profunde dileme: Al Capone sau Milton Friedman? Primul a făcut avere vânzând alcool în anii prohibiţiei şi asasinând pe orice îi ameninţa afacerile. Al doilea a fost de departe mult mai periculos: era economist şi preda la universitate. Ca om de ştiinţă, considera că atunci când economia este distorsionată, trebuie să i se administreze în mod deliberat şocuri dureroase. Premiza teoriilor sale era aceea că “piaţa liberă” este un sistem perfect ştiinţific, unul în care indivizii, acţionând pentru satisfacerea dorinţelor lor egoiste, creează maximum de beneficiu pentru toţi. Ca şi marxiştii, Friedman şi ai lui au formulat nişte reguli stricte care trebuiau urmate : înainte de toate, guvernele trebuie să elimine toate regulile şi reglementările aflate în calea acumulării profitului. Apoi, trebuie să vândă tot ceea ce alcătuieste domeniul public pentru corporaţiile care pot scoate profit din ele. În cele din urmă, să taie dramatic cheltuielile pentru programe sociale.

Dereglementare, privatizare şi reducerea cheltuielilor. Taxele trebuie să dispară. Bogaţii şi săracii să fie impozitaţi cu acelaşi procent. Corporaţiile trebuie să-şi poată vinde produsele oriunde în lume, iar guvernele să nu facă nimic pentru a-şi proteja industriile locale. Toate preţurile, inclusiv cel pentru salarii, trebuie să fie determinate de piaţă. Fără salariu minim. Totul trebuie privatizat: sănătate, poştă, educaţie, pensii, parcuri naţionale. Acesta este, pe scurt, catehismul noii ideologii. Capitalism pur, fără sindicate, fără graniţe, concurenţă fără nicio regulă (era să uit: îmbogăţeşte-te sau mori încercând!). Nu trebuie să fii doctor în economie ca să-ţi dai seama că dogmele friedmanismului oscilează între războiul economic şi genocidul economic. Prin comparaţie, monopolul rachiului instaurat şi păstrat cu gloanţe de Al Capone era o adevărată operă de binefacere pentru gâtlejurile însetate.

Se pune întrebarea: dacă guvernul trebuie să renunţe la protejarea producătorilor autohtoni (dereglementând) şi la cea a cetăţenilor săi mai puţin avuţi (punând capăt programelor sociale), cu ce se mai ocupă după ce vinde pe câţiva creiţari bunurile naţionale? Cu semnatul hârtiilor. Un aparat de stat “performant”, adică redus la o mână de indivizi, ar trebui să se comporte în opinia lui Milton Friedman ca o curea de transmisie care să colecteze impozitele de la cetăţeni şi să le distribuie generos corporaţiilor. Fără licitaţii publice. Fără posibilitatea de a verifica, şi eventual de a le sancţiona pentru neîndeplinirea contractelor. Cu aceeaşi oameni şi în serviciul public, şi în asociaţiile acţionarilor, deci fără conflicte de interese. Statul retras cu totul din economie devine lacheul preaplecat al marilor corporaţii, şi kappo necruţător pentru cetăţenii săi. Într-un discurs, managerul unei mari corporaţii spunea: “Să nu credeţi că am ceva împotriva guvernului, că aş vrea cumva să dispară. Realitatea e că doresc doar să fie atât de mic încât să-l putem duce într-o cadă şi să-l înecăm.” Un guvern atât de mic, făcea baie-ntr-un ibric…

Tortura în masă

Timp de mai mult de trei decade, Friedman şi admiratorii lui au perfectat următoarea strategie : aşteptarea crizelor majore, apoi vânzarea bucată cu bucată a statelor către jucătorii economici privaţi în timp ce cetăţenii încă nu şi-au revenit din şoc, transformând apoi “reformele” în ceva permanent. În cazul războiului din Iraq, a tsunamiului din Sri Lanka şi a uraganului din New Orleans, procesul numit “reconstrucţie” a început prin desăvârşirea dezastrului original prin ştergerea a tot ceea ce mai rămăsese din sfera publică şi comunităţile organice, trecându-se apoi la înlocuirea acestora cu un fel de nou-ierusalim-al-corporaţiilor, toate acestea înainte ca victimele războiului sau ale dezastrului natural să fie capabile să se organizeze şi să apere ceea ce le aparţine. Conform ziaristei Naomi Klein, doctrina şocului reia la scară mare ceea ce face tortura în timpul interogatoriilor CIA. Are loc “ştergerea structurilor mentale”, pentru ca prizonierul/societatea să ajungă la tabula rasa. Torţionarii îşi îndeplinesc scopul atacând creierul cu tot ceea ce interferează cu funcţionarea sa normală. În ţările Americii Latine s-au organizat lovituri de stat, au fost răpiţi, torturaţi şi au dispărut zeci de mii de oameni, s-a tras discreţionar în manifestanţii paşnici. În Rusia, Boris Elţîn a înconjurat clădirea Parlamentului cu armata şi a incendiat-o cu obuze şi focuri de mitralieră. În Iraq, toţi angajaţii la stat (armata, doctorii şi asistentele, profesorii, poliţiştii) au fost concediaţi peste noapte prin decretul lui Paul Bremer, sub pretextul de-Baath-ificării. Deng Xiaoping a omorât în Piaţa Tienanmen câteva mii de manifestanţi paşnici, rănind alte zeci de mii.

A existat o armonie între “piaţa liberă” şi teroarea în masă. Dictatura lui Augusto Pinochet, prima asumare politică a teoriilor Şcolii din Chicago, s-a soldat cu 3.200 de persoane dispărute sau executate, cu cel puţin 80.000 de oameni încarceraţi, cu peste 200.000 de refugiaţi politic. Economia chiliană s-a contractat cu 15%, iar şomajul, care era de 3% sub preşedintele Salvator Allende, a urcat la 20%. În 1982, în ciuda aderenţei stricte la doctrina lui Milton Friedman, economia chiliană ajunsese la explozia datoriei externe, hiperinflaţie şi şomaj de 30%. Se pare că singurul lucru care a salvat Chile de la colaps a fost faptul că dictatorul n-a îndrăznit niciodată să privatizeze minele de cupru Coldeco, care generează singure 85% din veniturile guvernamentale. Ani mai târziu, în Iraq, ocupanţii americani au confiscat pur şi simplu petrolul, care produce aproape 90% din veniturile guvernului, în favoarea companiilor americane, condamnându-i pe indigeni la sărăcie perpetuă. Numărul exact al celor omorâţi pentru impunerea neoliberalismului în America Latină n-a fost niciodată calculat, undeva între 100.000 şi 150.000. Vasta lor majoritate nu erau membri ai grupurilor armate, ci activişti non-violenţi din fabrici, ferme, universităţi. Erau economişti, artişti, psihologi şi lideri de sindicat. Pe scurt, oricine reprezenta o viziune asupra societăţii construită pe altceva decât profitul pur.

În Bolivia, în urma aplicării terapiei de şoc, numărul celor care mai plăteau contribuţii la protecţia socială a scăzut între 1983 şi 1988 la 61%. Dar, aşa cum spunea un reprezentant al unei uniuni a ţăranilor: “statisticile guvernamentale nu reflectă numărul celor forţaţi să trăiască în corturi; zecile de mii de copii malnutriţi care primesc doar o bucată de pâine şi o cană de ceai maté pe zi, miile de campesinos care vin în capitală căutând de lucru şi sfârşesc prin a cerşi pe stradă.” În Polonia, terapia de şoc a dus la scăderea cu 30% a producţiei industriale în primii 2 ani ai reformei. Şomajul a crescut vertiginos, ajungând la 25% în anumite zone. Chiar şi atunci când economia a reînceput să meargă, şomajul a rămas cronic (conform statisticilor Băncii Mondiale, Polonia are acum o rată a şomajului de 20%). Pentru a impune terapia stil Chicago în Rusia, preşedintele Boris Elţîn a dizolvat corpul legislativ, a suspendat Curtea Constituţională (creată de Mihail Gorbaciov), precum şi constituţia, a trimis tancurile să patruleze pe străzi, a impus cenzura presei. În 1989, 2 milioane de ruşi trăiau sub pragul de sărăcie, cu mai puţin de 4 dolari pe zi. La jumătatea anilor ’90, după ce terapia de şoc îşi administrase “medicamentul amar”, 74 milioane de oameni trăiau sub pragul de sărăcie, conform statisticilor Băncii Mondiale. Dintre aceştia, 37 de milioane trăiau într-o sărăcie considerată “disperată”.

Ce înseamnă să permiţi libera circulaţie a capitalurilor ? Înseamnă să te expui dezastrului care a lovit Tigrii Asiatici. În anii ’90, aceste ţări ofereau imaginea unui miracol economic care nu avea nimic în comun cu teoriile economiştilor din Chicago. Riguros protejat, capitalul autohton rodise. Au făcut însă greşeala de a permite accesul investitorilor străini pe pieţele de capital. A fost de ajuns un zvon la bursa de valori, unul singur : că Thailanda nu are suficiente devize liber convertibile ca să-şi protejeze moneda naţională. Investitorii occidentali au început să-şi retragă fondurile, vânzând haotic. Pentru că nu făceau diferenţe între ţările asiatice, nebunia s-a amplificat: au urmat Indonezia, Malayezia, Filipine şi Coreea de Sud. Situaţia s-ar fi putut redresa prin acordarea unui împrumut extern, numai că organismele internaţionale au ieşit înainte cu un mesaj comun: Nu ajutaţi Asia! Catastrofa apăruse în ochii americanilor ca o oportunitate deghizată.

Ce aveau în comun Tigrii Asiatici, în afara vitezei ameţitoare cu care se dezvoltaseră? Refuzul “pieţei libere”, materializat prin legi severe care restricţionau globalizarea. Străinii nu aveau voie să cumpere pământ şi firmele autohtone. Statul juca un rol semnificativ în economie, păstrând monopolul sectoarelor-cheie. Multe dintre importurile provenind din Japonia, Europa sau SUA erau pur şi simplu blocate. Pentru Şcoala din Chicago, această realitate era inacceptabilă. Timp de luni de zile după provocarea crizei capitalurilor, FMI a refuzat să acorde un ajutor financiar care ar fi putut uşura situaţia. Când, în cele din urmă, au început negocierile, primul-ministru al Malayeziei, Mahathir Mohamad, a refuzat să participe la ele: “nu vreau să distrug economia ţării mele ca s-o fac mai bună”. Preţul apocalipsei financiare începea deja să fie plătit: 24 de milioane de oameni îşi pierduseră deja slujbele. Thailanda pierdea zilnic 2000 de locuri de muncă în timpul “reformelor”, adică 60.000 pe lună. În Coreea de Sud – 30.000 lunar, mai ales ca rezultat al cerinţelor inutile ale FMI de reducere a cheltuielilor bugetare. În Indonezia, rata şomajului s-a triplat în 2 ani. Conform Băncii Mondiale, 20 de milioane de asiatici au căzut în această perioadă sub pragul sărăciei. Prostituţia şi vânzarea copiilor înregistrau un boom.

Când FMI şi-a terminat treaba, bunurile Tigrilor Asiatici erau de vânzare la mai nimic. În doi ani, faţa Asiei se schimbase, sute şi sute de firme locale fuseseră eliminate în folosul multinaţionalelor. O teribilă tragedie fusese exploatată pentru a permite accesul capitalului străin pe pieţele autohtone. Tot ce fusese construit timp de decenii de coreeni, thailandezi, filipinezi, indonezieni, fusese făcut bucăţi, scos la mezat şi apoi aruncat la gunoi pentru a elimina competiţia cu importurile. Este adevărat că FMI-ul “stabilizase” economia, e ceea ce face acest organism de obicei, dar acest echilibru se face aruncând milioane de oameni peste bord: lucrătorii în sectorul public, proprietarii micilor afaceri, fermierii de subzistenţă, sindicaliştii. Marele secret al “stabilizării” este că cei aruncaţi la apă nu se mai caţără niciodată înapoi. Cu excepţia Malayeziei, celelalte ţări asiatice sunt acum pieţe de desfacere pentru produsele americane.

Ultima frontieră

Printre multele mecanisme de subjugare a ţărilor aflate în curs de dezvoltare, unul dintre cele mai eficace a fost “şocul datoriilor” sau “criza datoriilor”. Statele Unite au împrumutat multe dintre aceste ţări, după care au crescut unilateral în aşa măsură rata dobânzilor, încât pentru a face faţă plăţilor, acestea au fost nevoite să contracteze noi împrumuturi. Situaţia a fost atât de dezastruoasă încât datoria Braziliei, de exemplu, a explodat, dublându-se de la 50 la 100 de miliarde, în numai 6 ani. În aceeaşi perioadă, datoria Nigeriei a crescut de la 9 la 29 de miliarde. De fiecare dată, împrumuturile erau acordate de către FMI şi Banca Mondială cu condiţia ca cel împrumutat să subscrie la o listă de axiome considerate ca fiind minimul necesar pentru sănătatea economică. Această mascaradă prezentată ca fiind ceva tehnic şi dincolo de orice dubiu, include pretenţii ideologice de genul “întreprinderile de stat trebuie să fie privatizate” şi “barierele care împiedică intrarea firmelor străine trebuie să fie abolite”. Cu alte cuvinte : vrei să-ţi salvezi ţara ? Atunci vinde-o.

Şi dacă tot e să-ţi vinzi ţara, atunci neapărat e s-o faci la preţul pieţei, adică pe nimic. În Rusia, o companie petrolieră de nivelul celei mai mari pe care o are Franţa, s-a vândut pe 88 milioane USD. Norilsk Nickel, care produce a cincea parte din nivelul mondial de nichel, s-a dat cu 170 milioane USD, deşi profitul ei anual atinge 1,5 miliarde USD. Compania petrolieră Yukos, care controlează mai mult petrol decât Kuweitul, s-a vândut pentru 309 milioane USD. Are acum venituri de peste 3 miliarde USD anual. 51% din gigantul petrolier Sidanko a mers pentru 130 milioane USD. Astăzi, stocul este evaluat la bursă pentru 2,8 miliarde USD. O enormă fabrică de arme s-a tranzacţionat contra 3 milioane USD, adică preţul unei case de vacanţă în Aspen. Totuşi, aceste privatizări i-au nemulţumit enorm pe economiştii de la Chicago: bunurile statului s-au vândut strict nomenklaturiştilor autohtoni, interzicându-se orice acces capitalului străin.

Ce se ascunde în spatele retoricii lui Milton Friedman şi a Şcolii din Chicago? Un exerciţiu de cucerire de tip colonial, în condiţiile postmodernităţii. La urma urmei, mesajul economistului nu este decât o reluare parodică a celebrei afirmaţii a lui Adam Smith, conform căreia piaţa ar avea mecanisme de reglare naturale, mâna invizibilă care aranjează lucrurile fără ca vreo autoritate să trebuiască să intervină în vreun fel. Nu ştiu dacă nerozia strămoşului britanic e mai mare decât cea a contemporanului american. Însă pentru oricine e clar că deregularizarea pieţelor e similară cu gestul de a arunca nişte peşti de acvariu într-un ocean în care fojgăie rechinii. Putem arbora o mină fericită, n-avem decât să spunen că peştişorii sunt la fel de liberi ca şi predatorii, realitatea e că niciodată un Carasius auratus nu s-a hrănit cu o balenă albastră. Deşi, libertatea s-o facă nu i-a lipsit, aici nu avem dubii.

Într-o lume în care au dispărut petele albe ale ţinuturilor neexplorate, multinaţionalele s-au trezit fără “naţiunile barbare şi sălbatice” care fac tot farmecul colonialismului. Şi atunci s-au gândit să le fabrice. Eliminând legile care protejează capitalul autohton, colonialişti de azi înhaţă ceea ce colonialiştii de ieri numeau “terenuri goale”, în schimbul unor mărgele de sticlă. Numai că astăzi aceste “terenuri goale” sunt: servicii poştale, parcuri naţionale, şcoli, servicii de securitate socială, etc. Statul este acum ultima frontieră, iar conquistadorul multinaţional îl pradă cu aceeaşi dârzenie pe care a arătat-o predecesorul lui care şi-a părăsit casa pentru a căuta aur în Anzi. Ce au în comun sistemul de telefonie din Chile, liniile aeriene din Argentina, câmpurile petrolifere din Rusia, sistemul de transmitere a apei din Bolivia, fabricile din Polonia? Toate au fost puse în valoare prin efortul public, şi s-au vândut apoi pentru mărgele de sticlă.

Apogeul şi decăderea unei ideologii

Milton Friedman a murit. Ravagiile ideologiei “pieţei libere” sunt atât de evidente, încât în multe părţi ale lumii este foarte greu să găseşti un om care să nu fi cunoscut în mod direct efectele doctrinei şocului. După ce au fost năuciţi în repetate rânduri, mulţi au învăţat să fie atenţi în aceste momente. Odată ce mecanismele doctrinei şocului au fost înţelese pe deplin, comunităţi întregi devin din ce în ce mai greu de luat prin surprindere, din ce în ce mai dificil de confuzionat. Libanul de după războiul din 2006 reprezintă prima lecţie a unui popor care nu mai este dispus să accepte daruri otrăvite. Cu distrugeri evaluate la 9 miliarde de USD, primul-ministru Fuad Siniora era gata să primească împrumuturile acordate de FMI şi comunitatea statelor din Europa şi SUA, în schimbul binecunoscutelor imperative ideologice. Numai că Libanul mai avea o experienţă similară, dobândită în urma războiului precedent cu Israelul. Acelaşi ciclu: distrugere – împrumuturi – înstrăinare. Oamenii îşi aminteau cât de bucuroşi fuseseră că războiul se terminase, că străzile erau reconstruite. Până să se dezmeticească, totul era însă vândut, banii împrumutaţi construiseră averi private, pe care le plăteau tocmai cei cărora li se interzicea accesul în spaţiile noilor îmbogăţiţi.

Libanezii n-au mai vrut să înghită a doua oară aceeaşi escrocherie. Iar guvernul a trebuit să se resemneze. În paralel, Mişcarea Hizballah a început reconstrucţia, piatră cu piatră, cămin cu cămin. Familiile afectate de bombardamente primeau 12.000 USD pentru cheltuielile anului următor, adică de patru ori mai mult decât dăduse guvernul american refugiaţilor din New Orleans după uraganul Katrina, după cum remarcau ziariştii Ana Nogueira şi Saseen Kawzally. Versiunea adoptată de această forţă politică n-a vizat construirea de hoteluri de cinci stele, ca în Kabul, nici de piscine olimpice pentru poliţişti, ca în Iraq. S-a evitat experienţa negativă a supravieţuitorilor din Sri Lanka, din ajutoarele cărora s-au construit hoteluri pe plajă. S-a angajat mâna de lucru locală, nu ca în Iraq, unde “reconstrucţia” s-a făcut cu muncitori străini, într-o ţară în care şomajul atingea 70-80%.

America Latină s-a trezit şi ea din letargie. În noiembrie 2006, Rafael Correa, economist de stânga, îl învingea în alegerile din Ecuador pe Alvaro Noboa, unul dintre cei mai bogaţi oameni din ţară. Correa făcea apel în campanie la “depăşirea aberaţiilor neoliberalismului” şi i-a declarat pe funcţionarii Băncii Mondiale persona non grata în ţara lui. În Bolivia, preşedintele Evo Morales naţionaliza resursele de gaze naturale de la multinaţionalele “jefuitoare”. Chile şi Argentina sunt conduse de politicieni care declară public că sunt împotriva experimentelor Şcolii din Chicago făcute în ţările lor. Atât preşedintele chilian, Michelle Bachelet, cât şi cel argentinian, Néstor Kirchner, au fost încarceraţi în perioada dictaturilor anterioare. Socialism?! Mai putem gândi astăzi în termeni ideologici, păstrându-ne totuşi aderenţa la real? Ceea ce se construieşte acum în America Latină are puţine în comun cu doctrina socialistă. Mai puţină centralizare ca în anii ’60, mişcări mult mai greu de demolat dacă sunt decapitaţi câţiva lideri. Ruperea legăturilor la nivelul teoriilor economice cu SUA atunci când Venezuela, Costa Rica, Argentina şi Uruguay au anunţat că refuză să mai trimită studenţi la School of America. Mai radical decât toţi, Rafael Correa a refuzat să reînnoiască înţelegerea pentru găzduirea celei mai mari baze militare americane din America de Sud.

Ceva extrem de neplăcut pentru Friedman, dar şi pentru Stalin, pare să se întâmple. În Brazilia, un milion şi jumătate dintre foştii fermieri care trăiau în gunoaie la marginea oraşelor au cerut pământ neutilizat, pentru a-şi relua viaţa de dinainte. În Argentina, două sute de fabrici în faliment au fost resuscitate de muncitori, care le-au transformat în cooperative de proprietari. Hugo Chávez a făcut din dezvoltarea cooperativelor în Venezuela o prioritate. În paralel, în Statele Unite, giganticul Halliburton, după ce a tratat guvernul SUA drept bancomat personal, câştigând numai din războiul din Iraq peste 20 de miliarde USD, refuzând să angajeze lucrători din Iraq, îşi exprima recunoştinţa faţă de plătitorul de taxe american mutându-şi cartierul general în Dubai. Respingând visul nord-american al unei zone comerciale libere din Alaska în Terra del Fuego, Bolivia a propus Alternativa Boliviană pentru Americi (ALBA), bazată pe barter, în care fiecare ţară propune ceea ce produce mai bine, în schimbul a ceea ce are nevoie, independent de preţurile pieţei globale. În loc să lase ca acestea să fie decise de traderii din New York şi Londra, sud-americani preferă să le stabilească ei înşişi. FMI, puterea supremă în anii ’90, începe să nu mai aibă ce căuta pe continent. În 2005, portofoliul sudamerican se ridica la 80% din împrumuturile organismului internaţional – în 2007, doar 1%. Beneficiind din veniturile aduse de petrol, Venezuela a început să acorde împrumuturi ţărilor în curs de dezvoltare. Înconjurată de ape financiare tulburi, America Latină construieşte o zonă de relativ calm economic şi predictibilitate, adică ceva ce globalizarea consideră că ar fi imposibil.

După cum spuneam, Milton Friedman a murit, ducând cu el în mormânt o ideologie care s-a străduit din greu să ascundă un secret murdar: nu fusese niciodată, nicăieri, votată. Deşi afirma cu tărie că democraţia şi piaţa liberă merg mână în mână, avea nevoie disperată să-i elimine pe toţi cei care credeau că peştii din acvariu nu pot înota în acelaşi loc cu rechinii şi balenele. Cu o ipocrizie grosonală, “omul de ştiinţă” care a conceput-o s-a deplasat personal pentru a da lecţii de economie criminalilor din lumea întreagă (Augusto Pinochet şi Deng Xiaoping sunt cele mai notabile nume), susţinând ulterior că nu există nicio legătură între ideile sale şi masacrele şi tortura comise în văzul lumii. Astăzi, unii dintre elevii lui Friedman fac obiectul acuzaţiilor de genocid şi compar pe banca acuzaţilor în ţările în care şi-au exercitat activitatea politică. Concitadinul lui, gangsterul Al Capone, se face vinovat de câteva asasinate comise cu sânge rece. Profesorul universitar Milton Friedman dă socoteală Justiţiei Divine pentru sute şi sute de mii de morţi şi dispăruţi, zeci de milioane de flămânzi, chinuiţi şi dezmoşteniţi din lumea întreagă. Preţul îngrozitor pentru nişte construcţii mentale care nu s-au dovedit niciodată eficace când au fost puse în practică, îmbogăţind astronomic doar câţiva deja superbogaţi. Dacă m-ar întreba cineva vreodată pe cine prefer dintre cei doi, optez fără regret pentru Capone. A fost mult mai puţin periculos decât un profesor de economie, şi atunci când a promis însetaţilor rachiu, s-a ţinut de cuvânt!˝.

Surse: sub-lupa.blogspot.com // fymaaa.info

Related Posts:

Nuca tare a doctrinei
Doctrina e un corp de idei, mergand articulat spre o tinta cat de cat ideala, si pentru care esti dispus sa combati, sa faci sacrificii, chiar sa mori....
Sarkozy, împotriva “capitalismului financiar”
Sa fie oare din cauza faptului că era poziţionat în apropierea lui Luiz Inácio Lula da Silva, preşedintele Braziliei? Cert este că Sarkozy şi-a...
Financial Coup d’Etat
In the fall of 2001 I attended a private investment conference in London to give a paper, The Myth of the Rule of Law or How the Money Works: The Destruction...

Documente secrete americane schiteaza planuri pentru construirea de LAGARE DE RE-EDUCARE in SUA destinate cetatenilor americani

Iata ce putem citi in articolul Leaked U.S. Army Document Outlines Plan For Re-Education Camps In America:

RELATED: Yes, The Re-Education Camp Manual Does Apply Domestically to U.S. Citizens

Un document american ‘’scapat’’ pe internet destinat pentru Departamentul Apararii contine planuri socante pentru ‘’activisti politici’’ ce vor fi pacificati de catre ofiterii ‘’PSYOP’’ cu scopul de a-si dezvolta ‘’aprecieri pozitive fata de politicile din SUA’’ in timp ce sunt inchisi in inchisori-tabere din interiorul SUA.

Documentul numit FM 3-39.40 Internment and Resettlement Operations (Operatiuni de internare si relocare) (PDF) a fost emis initial in regim restrans doar catre Departamentul Apararii in februarie 2010, dar a ajuns in mediul online.

Manualul de procedura descrie politici de procesare a ‘’detinutilor’’ in tabere atat pe teritoriul SUA cat si la nivel global. Agentii internationale precum UN (United Nations) si Crucea Rosie sunt numite parteneri pe langa agentiile federale domestice ce includ si Department of Homeland Security si FEMA.

Documentul specifica clar ca acele politici se aplica ‘’pe teritoriul SUA’’ si presupun ‘’sprijin din partea Dep. Apararii pentru autoritatile civile destinate urgentelor domestice, dar si pentru autoritatile ce impun legile si alte activitati’’ inclusiv ‘’dezastre provocate de om, accidente, atacuri teroriste si incidente petrecute in SUA si pe teritoriile sale’’.

Manualul specifica faptul ca, ‘’aceste operatiuni pot fi desfasurate ca ajutorare civila domestica’’, si adauga ca ‘’autoritatile care aproba relocarea pe teritoriul SUA, au nevoie de o exceptie speciala la Actul Posse Comitatus, care poate fi obtinut prin ‘’invocarea de catre presedinte a autoritatii sale executive’’. Documentul face referiri si la posibilitatea de a identifica posibilii detinuti pe baza numarului social de securitate (CNP).

Pe langa prevederile legate de combatantii inamici, si alte clasificari de detinuti, manualul ii mentioneaza si pe ‘’detinutii civili’’, cu alte cuvinte, cetateni care sunt retinuti din ‘’motive de securitate, protectie, sau datorita faptelor comise de persoana respectiva impotriva factorilor de detin puterea’’.

Odata ce detinutii au fost procesati in cadrul taberei de incarcerare, manualul explica cum acestia vor fi ‘’indoctrinati’’ cu anumite accente punandu-se pe convingerea persoanelor retinute sa isi exprime simpatia fata de politicile SUA.

Procesul de reeducare este, potrivit documentului,  responsabilitatea ‘’Ofiterului pentru Operatiuni Psihilogice’’, a carui sarcina este sa creeze ‘’produse PSYOP pentru aclimatizarea si pacificarea detinutilor si acceptarea de catre acestia a autoritatii si a regulamentelor americane’’.

Manualul listeaza urmatoarele roluri pe care le are “echipa PSYOP’’.

-         Identificarea continuturilor rau-voitoare, a agitatorilor antrenati si a liderilor politici din interiorul facilitatii care intentioneaza sa organizeze miscari de rezistenta sau sa creeze turbulente.

-         Dezvoltarea si executarea programelor de indoctrinare avand scopul de a reduce si elimina atitudinile antagonistice

-         Identificarea activistilor politici

-         Ajutarea comandantului politiei militare sa controleze detinutii in cazul urgentelor

-         Planificarea si executarea unui program PSYOP care are drept scop intelegerea si aprecierea fata de actiunile si politicile SUA

Retineti ca aceste prevederi nu sunt destinate insurgentilor din Irak care sunt retinuti in inchisori, manualul specifica clar ca aceste politici se aplica si pe teritoriul Statelor Unite, sub auspiciile DHS si FEMA. Documentul adauga ca ‘’operatiunile de relocare pot consta in cazarea temporara (mai putin de 6 luni), sau semipermanenta (mai mult de 6 luni), a civililor.

Semnificatia istorica a statelor care folosesc tabere de incarcerare destinate reeducarii, se centreaza pe faptul ca aceste practici sunt originare exclusiv din regimuri dictatoriale precum cele ale Uniunii Sovietice si a altor regimuri staliniste precum cel din Coreea de Nord.

Am cautat informatii legate de eventuale pregatiri de incarcerare in masa a cetatenilor din interiorul SUA, dar acum este prima oara cand in cercetare apar aspecte legate de limba folosita in centrele de reeducare, in special in cazul activistilor politici.

In 2009, Garda Nationala a postat cateva oportunitati pentru locuri de munca, cautand specialisti in incarcerare/relocare, pentru a lucra in tabere pentru civili din interiorul Statelor Unite.

In Decembrie anul trecut, s-a demonstrat ca subsidiara din Halliburton a KBR cauta subcontractori pentru a lucra drept angajati si construi tabere “destinate urgentelor ‘’ localizate in cinci regiuni din SUA.

In 2006, KBR a fost contractata de catre Homeland Security pentru a construi centre de detentie destinate rezolvarii problemelor legate de un  ‘’eventual flux de imigranti spre teritoriul SUA’’ sau rapida dezvoltare a unor ‘’noi programe’’ nespecificate care sa necesite ca un numar mare de oameni sa fie retinuti.

Rex 84, prescurtarea de la Readiness Exercise 1984 (exercitiu de pregatire 1984), a fost stabilit sub pretextul unui exod in masa a imigrantilor ilegali care trec granita dinspre Mexic, acelasi pretext fiind folosit si in limbajul pe care l-au utilizat cei de la KBR in cererea lor pentru asemenea servicii.

In cursul audierilor Iran-Contra din 1987, s-a demonstrat ca programul era un ‘’scenariu si exercitiu’’ secret, creat de catre guvernul federal pentru a suspenda Constitutia si ulterior, sa declare Lege Martiala, urmata de insarcinarea comandantilor militari cu comanda asupra guvernelor locale si detinerea unui numar mare de cetateni americani care vor fi catalogati drept ‘’amenintari la securitatea nationala’’.

Documentul semnat de catre Barack Obama, in ajunul anului nou, sub egida Actului de Autorizare a Apararii Nationale, stipuleaza clar ca cetatenii americani pot fi rapiti si incarcerati pe o perioada nedefinita de timp, fara sa fie supusi unui proces juridic.

Puteti citi mai jos o portiuni din Manulul de Incarcerare si Relocare.

Urmatoarele portiuni specifica clar ca aceste politici sunt aplicabile in interiorul Statelor Unite, (precum si in afara granitelor in tari ca Irak si Afganistan), si ca sunt implicate direct agentii federale domestice.

source: saccsiv.wordpress.com

Related Posts:

Internment Camps Readied For Mass Illegal Alien Influx?
The news that Texas officials are working on contingency plans to deal with a sudden influx of illegal aliens following a collapse of the Mexican government...
Education: Today’s challenge for tomorrow
The free and universal education which was either a reality or was being implemented worldwide by the 1970s was the first victim of the neocon Dark Forces,...
Anonymous catre romani: V-ati alaturat luptei globale pentru o viata mai buna
Gruparea de hackeri Anonymous pare sa fi transmis romanilor iesiti in strada, in ultimele zile, un mesaj, prin intermediul YouTube. Descrisi ca o grupare...

95 Percent Of The Jobs Lost During The Recession Were Middle Class Jobs

Who is the biggest loser in the ongoing decline of the economy?  Is it the wealthy?  No, the stock market has been soaring lately and their incomes are actually going up.  Is it the poor?  Well, the poor are definitely hurting very badly, but when you don’t have much to begin with you don’t have much to lose.  Unfortunately, it is the middle class that has lost the most during this economic downturn.  According to Bloomberg, 95 percent of the jobs lost during the recession were middle class jobs.  That is an absolutely astounding figure.  Yes, some executives lost their jobs during the last recession as did some minimum-wage workers.  But overwhelmingly the jobs that were lost were middle income jobs.  Sadly, the limited number of jobs that have been added since the end of the last recession have mostly been low income jobs.  A higher percentage are working low income jobs than ever before, and the cost of living continues to rise at a very brisk pace.  This is causing an erosion of the middle class unlike anything we have ever seen in history.

When I was growing up I was taught that the fact that we had the largest middle class in the history of the world was evidence that our economic system was working incredibly well.

So what does the fact that the middle class is shrinking at a very rapid pace at this point say about how well our economy is working?

Middle Class Incomes Are Going Down

During the last recession, millions of people lost their jobs and the percentage of working age that have jobs has not bounced back in the years since the recession ended.

But most middle class still have jobs.  The big problem for many middle class families is the fact that their incomes are not going up.  In fact, after you account for inflation, middle class incomes are actually way down during the Obama years as a recentBloomberg article explained….

As a candidate in 2008, Obama blamed the reversals largely on the policies of Bush and other Republicans. He cited census figures showing that median income for working-age households — those headed by someone younger than 65 — had dropped more than $2,000 after inflation during the first seven years of Bush’s time in office.

Yet real median household income in March was down $4,300 since Obama took office in January 2009 and down $2,900 since the June 2009 start of the economic recovery, according to an analysis of census data by Sentier Research, an economic- consulting firm in Annapolis, Maryland.

So is this the “hope and change” that Obama was talking about?

But let’s not just blame Obama and Bush.  The truth is that the trend toward lower paying jobs has been going on for a very long time.

Back in 1980, less than 30% of all jobs in the United States were low income jobs.  Today, more than 40% of all jobs in the United States are low income jobs.

So where will it end?

Will 50 percent or 60 percent of all Americans soon be working low income jobs?

At this point, approximately one out of every four jobs in America pays $10 an hour or less.

Could your family survive on $10 an hour?

The Rising Cost Of Living

As middle class incomes go down, the cost of almost everything that middle class families buy continues to go up.

The Federal Reserve claims that it has kept inflation “low” for decades, but that is a giant lie.

When you take a look at the long-term picture, it is amazing how much prices have changed.

Back in 1950, the average price of a new car was $1,510.

Today, the average price of a new car is $30,748.

In 1967, yearly tuition at Yale was $1,950.

Today it is $38,300.

And inflation continues to take a great toll on the paychecks of middle class families.

For example, electricity bills in the U.S. have risen faster than the overall rate of inflation for five years in a row.

Also, the price of gas has risen by more than 100 percent since Barack Obama entered the White House and the average U.S. household spent a staggering $4,155 on gasoline during 2011.

The Destruction Of Middle Class Wealth

What is the number one financial asset for most middle class families?

Most middle class families don’t have a lot of stocks, bonds or other financial assets.

Instead, normally the family home is the number one financial asset for most middle class families, and in recent years the value of that asset has been absolutely decimated.

When you take inflation into account, housing prices have fallen all the way back to 1998 levels.  The following is from a recent Smart Money article….

The latest S&P / Case-Shiller numbers, reported last week, show that prices in 20 major markets declined 3.5% over the year through February. They’re now back to 2002 levels. If we subtract for inflation, they’re back to 1998 levels.

Overall, home prices in the U.S. have declined for six months in a row and are now down a total of 35 percent from the peak of the housing bubble.

Unfortunately, things don’t look like they are going to turn around any time soon.  Yale economics professor Robert Shiller recently saidthe following about U.S. home prices….

“I worry that we might not see a really major turnaround in our lifetimes”

But falling home prices are not the only problem we are witnessing.  We are also seeing millions of middle class families lose their homes.

According to the U.S. Census, homeownership in America is now at the lowest level it has been in 15 years.

According to Gallup, the current level of homeownership in the United States is the lowest that Gallup has ever measured.

Owning your own home is an indication that you are part of the middle class, and so the fact that the number of Americans that own a home is falling rapidly is not a good sign for the health of the middle class at all.

The Future Is Not Bright

Those that are graduating from college right now are supposed to be the future of the middle class in America.

But for most of those college graduates, the future is not so bright.  Last year, a staggering 53 percent of all U.S. college graduatesunder the age of 25 were either unemployed or underemployed.

Millions of young college graduates have been forced to take jobs that do not even require a college degree.  Just check out the following stats from a recent CNBC article….

In the last year, they were more likely to be employed as waiters, waitresses, bartenders and food-service helpers than as engineers, physicists, chemists and mathematicians combined (100,000 versus 90,000). There were more working in office-related jobs such as receptionist or payroll clerk than in all computer professional jobs (163,000 versus 100,000).

Aren’t those numbers crazy?

The truth is that a college education is no longer a ticket to the middle class.

What Happens To Americans That Fall Out Of The Middle Class?

As the middle class shrinks, the ranks of the “low income” and “the poor” are absolutely swelling.

Today, approximately 48 percent of all Americans are either considered to be “low income” or are living in poverty.

That is almost half the country.

Each year, millions more fall out of the middle class.  In 2010, 2.6 million more Americans fell into poverty.  That was the biggest increase that we have seen since the U.S. government began keeping statistics on this back in 1959.

As the middle class shrinks, the number of Americans dependent on the government for survival rises.  Right now, government dependence is at an all-time high and things are only going to get worse from here.

In November 2008 (when Barack Obama won the election), 30.8 million Americans were on food stamps.  Today, more than 46 millionAmericans are on food stamps.

Will we eventually see 50 million or 60 million Americans on food stamps?

The U.S. economy desperately needs more middle class jobs.

Unfortunately, the Republicans failed to generate them under George W. Bush and the Democrats failed to generate them under Barack Obama.

Instead, both parties continue to promote the politics of division and they both continue to push for more of the same policies that got us into this mess in the first place.

Nothing is being done to solve our problems and so the middle class in America is going to be even smaller by this time next year.

If you still have a spot in the middle class, hold on to it as tightly as you can.  It is not as secure as you might think.

Related Posts:

Millions of people to become expendable next year
The experts of the International Labor Organization and the Organization for Economic Cooperation and Development predict that next year a number of developed...
Rampant Unemployment = The Death Of The Middle Class - 40 Facts That Prove The Working Class Is Being Systematically Wiped Out
Without an abundance of good jobs, the middle class  is going to shrivel up and die.  Right now, rampant unemployment is absolutely killing communities. ...
25 Signs That Middle Class Families Have Been Targeted For Extinction
The middle class in America is being systematically wiped out, and most people don't even realize what is happening.  Every single year, millions more...

On National Truth Day, the Truth

On National Truth Day, the Truth. 46992.jpegSince today is National Truth Day, let us tell the truth, straight from the shoulder, right between the eyes, no holes barred, no diatribes but the truth, the whole truth and nothing but the truth and here it comes: either the economic system adopted by the vast majority of nations simply does not work or else most Governments are not up to the job.

I grew up with the Socialist system. They tell me it simply didn’t work. Let us see what it gave me. It gave me excellent pre-natal and maternal healthcare from before I was born, accompanied this with excellent medical care during my life - for free, including free dental treatment; it provided me with a free and excellent education in schools brimming with possibilities and different avenues to explore in an atmosphere of respect with discipline in the classroom and silence when the teacher was speaking; it provided me with social mobility so that I could choose any area in which to excel; it provided me with free and excellent sports facilities; it provided me with a free and excellent University education and it provided me with a guaranteed job.

It provided me with free or heavily subsidised public utilities, it provided me with as much electricity or gas I wished to consume during winter months without being worried about the bill, it provided me with a reduced and fixed rate telephone bill for my communications, it provided me with a house, free of charge and it provided me with a vehicle if I needed one and of not, excellent public transportation, heavily subsidised or free of charge.

It provided me with free or subsidised basic necessities and it provided me with special shops where I could obtain luxuries if I wanted them, it provided me with security of the State, opportunities to travel, for free and safety on the streets. I could walk around at any time of day or night without fear of being attacked by a drug addict, getting a house was not a drama which indebted me until the end of my days in a climate of extreme job insecurity in which the worker never knows if he/she is to be made redundant, or whether some giant corporation is going to take the company over and outsource production to Inner Mongolia or Burkina Faso. My needs during my entire life were provided for by the State from before I was born to the moment I died and yes, even my funeral was paid for.

For those who would criticise this opening, and counter saying “Yes but how to do pay for it?” the answer is perfectly simple. The Soviet Union, for instance, provided the same facilities I am speaking of and more and at the same time spent two hundred and fifty billion dollars a year on development programmes overseas, building hospitals and schools and universities in the countries it had liberated from the yoke of imperialist tyranny. So the answer is apparently “It is as easy or as difficult as political will wishes to make it”.

For others who wish to bring parallel issues into the debate I would underline that this article is about the provision of public services by governments.

Now let us see what this system, which they tell me simply did not work, has been replaced by. Let us start from the beginning. It is safer to have your child at home these days because the nearer you get to a public hospital, the more likely you are to get a viral or bacterial infection which will see you get out of there worse than when you went in, or in a coffin, which by the way will cost you a fortune.

The notion of a free public education has become a joke and a distant memory. Getting a child into a free nursery school is a drama, getting the child into a free state school from which he or she will emerge twelve or thirteen years later able to read and write is an enigma, which is hardly surprising given that the teacher will be found cowering under a desk as thirty out-of-control monsters run amok.

A University education entails coming out of it heavily in debt, a Master’s Degree or a Doctorate have become an elitist pipe dream and why bother anyway because the work market will either not provide a job at all or else consider the candidate over-qualified. Induction courses at work have now taken a nasty turn in which future employees pay for their induction course, to the tune of several thousand dollars each and yes you got it, the bottom line does not guarantee a place in the company. Imagine what happens next.

For those who get jobs, if they are lucky enough to get a permanent contract they will be abused at work by glowering looks at the clock if they dare to fulfil the timetable on the job description and they will be constantly looking over their shoulder wondering when they will be summoned with the bad news.

Buying a home has become something for the rich because the banks have stopped lending and when they do, it is a ridiculous percentage of the value of the home, meaning the buyer has to cough up tens of thousands of dollars. Healthcare is a negotiation, dental care a niche. Public utilities are sold at absurd rates which defy logic, which see the elderly freeze to death in their own homes. In fact the entire system is an insult to the user from day one through to the funeral, which costs thousands of dollars.

So if this system is so much better that the one it replaced, what are governments doing to provide adequate healthcare in a climate of excellence and competence? What are they doing to provide proper, disciplined classrooms? What are they doing to prepare children for the workplace? Why have they destroyed universal education by turning it into a business yet continue to waste billions and billions and billions every year on NATO for example, bombing kids overseas to bring them freedom and democracy, supporting terrorists to overthrow oil-rich governments using cynical excuses?

What are they doing to ensure there is a job for everyone, what are they doing to enable people to buy their own homes? What are they doing to control the price of utilities sold by companies making billions every year in profits?

Surely, if governments are in place, there are some expectations and responsibilities placed upon their shoulders? Or have I missed something?

Timothy Bancroft-Hinchey
source: Pravda.Ru

Related Posts:

Our Generation Has Failed
For those of us in positions of symbolic or actual control, those of us in our fifties and sixties, the truth dawns upon us that we have collectively failed...
Economists are paid for what?
Where are the world's economists? And what are they paid for? They are trained to produce viable ideas for the implementation of workable systems which...
Crisis? What crisis? You ain’t seen nothin’ yet!
To what extent will the global economy nosedive, what will the consequences be and who or what is to blame? The other question and the more telling one,...

Zece corporaţii deţin aproape tot ce cumpărăm

Corporaţiile multi-naţionale deţin controlul asupra a tot ce există, cred tot mai mulţi oameni, ipoteza fiind verificată şi de un studiu al cercetătorilor elveţieni. Din analiza informaţiilor referitoare la 43.000 de corporaţii şi a conexiunilor existente între acestea, a rezultat că un grup relativ mic de companii, 147 mai exact, deţine un control “disproporţionat” asupra economiei globale.

O imagine postată pe Reddit şi preluată de Business Insider pare să surprindă aceeaşi idee: deşi în lume există milioane de produse, ele aparţin câtorva companii. Ilustraţia a fost numită “Iluzia alegerii” şi arată că, de fapt, aproape 400 de produse, unele dintre ele prezente şi pe piaţa românească, sunt deţinute de zece mai corporaţii: Coca-Cola, Nestle, Kraft, PepsiCo, Procter&Gamble, Johnson&Johnson, Unilever, Mars, General Mills şi Kellogg’s.

Impresionantă este şi gama diversificată de produse deţinută de o companie. Nestle, spre exemplu, are în portofoliu atât băuturi (Nestea, Nescafe), cât şi dulciuri (KitKat, Crunch), cosmetice (L’Oreal, Vichy, Garnier, Maybelline), haine, (Diesel, Ralph Lauren, Giorgio Armani) sau hrană pentru animale (Friskies, Purina). Şi Mars deţine, pe lângă branduri precum Snickers, Twix, Bounty, Mars, Becel, Knorr, Hellmann’s, şi mâncare pentru animale: Whiskas, Pedigree sau Royal Canin.

Imaginea a stârnit o mulţime de comentarii, mulţi concluzionând că, unui consumator i-ar fi foarte dificil să nu mai cumpere produse deţinute de o anumită companie, când aceasta controlează branduri din diferite categorii de consum.

Imaginea indică faptul că, de fapt, alegerile cumpărătorilor nu prea influenţează prezenţa pe piaţă a unui produs. “Practic, banii ajung la aceleaşi zece companii, indiferent de produsul pe care-l cumperi. Amintiţi-vă când toată lumea spunea să boicotăm produsele conexe Koch. Mult succes în a reţine această listă data viitoare când mergeţi la cumpărături”, a scris unul dintre internauţi.

Deşi există şi comentatori care spun că acest grafic nu are nicio însemnătate pentru consumatori, utilizatorul pagodapagoda a scris: “Are relevanţă deoarece câteva dintre aceste companii au comis atrocităţi majore împotriva umanităţii, iar acest graficul arată dominaţia companiilor în cauză. De exemplu, de 15 ani eu fac eforturi să nu mai cumpăr nimic de la Nestle, ca urmare a faptului că ei folosesc copii pe post de sclavi pentru a recolta cacao şi pentru că în anii ‘70 au lansat masive campanii de propagandă pentru a convinge mamele gravide că Nesquik este mai bun pentru copiii lor decât laptele matern, milioane de africani suferind azi handicapuri fizice şi intelectuale masive. De aceea, este o informaţie relevantă să ştim cine sunt cu adevărat proprietarii diferitelor branduri”.

sursa: capital.ro

Related Posts:

Tabără introduce soia modificată genetic în alimentaţia românilor
Americanii ne pun soia modificată genetic în farfurii şi ne urează poftă bună. N-o fac direct, au un bun aliat, pe ministrul Agriculturii, Valeriu...
O singură Supercorporaţie uriaşă conduce lumea
O echipă de experţi de la Universitatea din Zurich a ajuns la o concluzie înspăimântătoare după ce a efectuat o analiză matematică a legăturilor...
Despre cetateanul Nimeni
Idealul meu e sa nu exist. Daca s-ar putea sa nu am buletin, sa nu am adresa. Sa nu platesc taxe si sa nu primesc plicuri. Sa nu exist la evidenta populatiei,...

Datele personale ale românilor, puse la discreţia SUA. Pentru că aşa vrea UE!

După o dezbatere aprinsă, Parlamentul European a aprobat joi controversatul acord prin care UE va transfera autorităţilor americane datele pasagerilor curselor aeriene transatlantice, cu scopul de a ajuta SUA în lupta împotriva terorismului şi a infracţionalităţii transnaţionale.

Toţi europarlamentarii români care au votat s-au pronunţat pentru acest acord, cu trei excepţii: Renate Weber (PNL-ALDE), Victor Boştinaru (PSD-S&D) şi Adrian Severin (independent).

“Dacă eu am încredere în americani să le dau aceste date, nu ar trebui şi ei să aibă încredere să mă lase să intru în ţara lor fără viză? “, s-a întrebat, într-un interviu pentrugândul, Renate Weber (PNL, ALDE).

Weber s-a declarat “revoltată” de felul în care Comisia Europeană negociază acordurile cu SUA. “Tot timpul cedăm, dar nu primim nimic în schimb”.

“Ca persoană care vine din România, sunt foarte supărată şi nemulţumită de felul în care Comisia Europeană poartă aceste negocieri cu SUA, care sunt, să spunem, foarte limitate”, a mai declarat Weber pentru gândul. “Şi ne tot promite Comisia Visa Waiver, dar nu se întâmplă nimic. Nu crede CE că am drepturi şi eu ca cetăţean european să primesc ceva la schimb? Nu vrei tu, Comisie, să ai grijă şi de cetăţenii tăi?“, s-a mai întrebat Weber, care a subliniat că UE a trecut acord după acord cu SUA, fără niciun beneficiu.

Eurodeputaţii români care au votat împotriva acordului cu SUA // SURSA: VoteWatch.eu

“Înţeleg nevoia de a combate terorismul prin măsuri preventive, dar acest acord încalcă în mod categoric legislaţia europeană privind datele cu caracter personal”, a mai spus eurodeputata liberală.

Parlamentul European a aprobat acordul cu SUA în ciuda faptului că Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor a condamnat în termeni foarte categorici conţinutului acestei înţelegeri. Motivul, spune Weber, este că e vorba despre “un vot politic, care nu ţine cont de substanţa acordului”.

Problemele pe care le invocă Weber cu referire la conţinutul acestui acord sunt: limbajul foarte vag la unele articole, care le oferă SUA o libertate mult mai mare de acţiune, inclusiv să transfere către terţe ţări PNR sau să ceară datele pasagerilor chiar dacă avionul aterizează într-o ţară vecină SUA; probleme cu definirea şi listarea infracţiunilor în legătură cu care pot fi folosite aceste date, precum şi probleme la nivelul companiilor aeriene.

“Rămâne în discuţie inclusiv obligaţia companiilor aeriene să introducă noul sistem (sistemul push, în termen de doi ani, altfel sunt pasibile de amendă, n.red.). Oricum, acum SUA îşi iau datele singure, pentru că au acces direct în computerele companiilor aeriene. Şi mai e o problemă: companiile mici nu se vor putea dota în doi ani, pentru că este foarte scump”, a mai declarat pentru gândul Renate Weber.

Pe de altă parte, colega de partid a Renatei Weber, Adina Vălean, a votat pentru această rezoluţie. “Cred că este un instrument util pentru lupta împotriva terorismului”, a declarat pentru gândul Vălean (PNL, ALDE), întrebată fiind de ce a votat pentru rezoluţia care aprobă acordul UE-SUA.

“Aduce garanţii suplimentare faţă de cele existente înainte, cum ar fi creşterea verificărilor, promisiunea CE că va face informări periodice, ştergerea datelor după o anumită perioadă de timp. Consider că acest acord e un pas înainte“, a mai declarat Adina Vălean.

Ce date ajung la Departamentul de Stat al SUA

Datele vizate de acordul UE-SUA se numesc PNR, de la Passenger Name Record. Ele reprezintă informaţiile pe care călătorii le furnizează companiilor aeriene înaintea unei curse, în timpul procedurilor de rezervare şi înregistrare.

Aceste date despre pasageri erau transmise autorităţilor americane si pană acum (din 2007), însă în baza unui acord provizoriu şi după un sistem pull (SUA are acces la toate datele), faţă de sistemul push din noul acord (datele sunt furnizate la cerere).

Washington-ul a încercat încă din mai 2004 să semneze un acord pe termen lung cu UE, însă Parlamentul European s-a opus, din cauza temerilor legate de siguranţa acestor date.

Concret, acordul parafat joi de Parlament prin rezoluţia A7-0099/2012 le permite SUA să acceseze timp de până la 15 ani datele referitoare la pasagerii care au zburat din UE în SUA. Timp de 30 de zile, autorităţile americane vor avea acces chiar şi la datele sensibile, cum ar fietnia, rasa, orientarea sexuală, sănătatea fizică sau psihică a pasagerilor. Ele vor trebui să devină anonime după şase luni, numele urmând să fie accesibile doar în anumite condiţii stricte şi transferate după cinci ani în bănci de date “latente” controlate suplimentar.

Înţelegerea a fost negociată de Comisia Europeană în noiembrie 2011 şi aprobată de Consiliul European o lună mai târziu. Ea este valabilă timp de şapte ani.

Sophie in ‘t Veld, europarlamentară liberală din Olanda, responsabilă cu redactarea raportului despre acordul cu SUA

Cu toate că europarlamentara însărcinată cu redactarea raportului pe acest subiect, liberala olandeză Sophie in ‘t Veld, a recomandat respingerea acordului, 409 europarlamentari au votat pentru această înţelegere SUA-UE. Prin comparaţie, 226 de eurodeputaţi au votat împotrivă şi 33 s-au abţinut.

După aprobarea acordului, Sophie in ‘t Veld şi-a retras numele de pe raport, pentru a nu fi asociată cu el.

Potrivit susţinătorilor acordului, noul text aduce mai multe garanţii în materie de respect faţă de libertăţile individuale. Astfel, datele PNR vor fi folosite doar pentru a lupta împotriva terorismului sau crimelor grave (pasibile cu cel puţin trei ani de închisoare în Statele Unite).

Ce urmează

Cu toate că a trecut deja de toate obstacolele importante, acordul mai are de parcurs un pas.

“Pentru a intra în vigoare, după ce a fost aprobat de Parlamentul European, un act legislativ trebuie să fie aprobat şi de reprezentanţii guvernelor celor 27 de state membre ale Uniunii. În acest caz, vor fi miniştrii europeni ai Justiţiei şi Afacerilor Interne, deci şi cel din România, Cătălin Predoiu, care vor adopta acest acord săptămâna viitoare, pe 26 aprilie. Cel mai probabil acordul va fi aprobat fără discuţii de către miniştri”, a explicat pentru gândul Doru Franţescu, directorul Institutului pentru Democraţie Participativă – Qvorum, ONG care monitorizează activitatea Parlamentului European.

Sursa : gandul.info

Related Posts:

Ce face SUA cu vieţile private ale Europei?
Pe 8 iulie, Parlamentul European a aprobat transferul de date bancare din Europa spre Statele Unite. Dar acest acord încheiat după negocieri dure nu...
Cum ne-au reprezentat in Europa
In perspectiva apropiatelor alegeri pentru Parlamentul European, Institutul European pentru Democratie Participativa - QVORUM a facut bilantul activitatii...
Vrem, nu vrem, tot nu scăpăm de “Big Brother”
Ministerul Comunicaţiilor a propus ieri un proiect prin care statul va şti cine, cât, unde şi cu cine comunică. Legea a mai fost adoptată în 2008...

2012 anul libertatii, anul in care toate datoriile vor fi sterse


The return to TRUE Freedom, Justice, Peace, Prosperity, Safety and Security for ALL is up to us. We all have been given free-will to choose between good and evil, and as we have been told…

“All that is required for evil to triumph is for good men to do nothing.” –Edmund Burke

“When governments fear the people, there is liberty. When people fear the government there is tyranny.” –Thomas Jefferson

It is time for we the people to form a more perfect union with our Creator by returning to spiritual converse with Him and obeying Him ONLY (Acts 5:29). Reinstating His Perfect Law of Liberty is the ONLY Way to put the fear of God back into the government and restore Liberty to the people.

“We hold these truths to be self-evident, that ALL MEN ARE CREATED EQUAL, that they are endowed BY THEIR CREATOR with certain unalienable Rights, that among these are Life, Liberty and the pursuit of Happiness.”
–from the United States Declaration of Independence

There is no Liberty or Joy without the Jubilee.

There is no Jubilee without The Law our Creator gave us to protect us from evil.

There is no Life without God.

The Ruler of the Universe has been VERY patiently waiting for us to come to our senses and see we don’t know better than Him how to govern this nation much less this planet. May He open our spiritual eyes to the Truth of all things before time runs out.




source: http://2012jubilee.info/

Related Posts:

Think Government Is Corrupt? You May Face 10 Years In Jail
Subversives who think government is corrupt and should be controlled by the people face 10 years in prison and a $25,000 dollar fine if they fail to register...
Sfarsitul libertatii - End of Liberty
Un documentar despre realitatea in care traim. Desi prezinta libertatile americane taiata rand pe rand, multe din aceste masuri se raspandesc cu repeziciune...
The Power of Nightmares
In the past, politicians promised to create a better world. They had different ways of achieving this. But their power and authority came from the...

25 Signs That Middle Class Families Have Been Targeted For Extinction

The middle class in America is being systematically wiped out, and most people don’t even realize what is happening.  Every single year, millions more Americans fall out of the middle class and become dependent on the government.  The United States once had the largest and most vibrant middle class in the history of the world, but now the middle class is rapidly shrinking and government dependence is at an all-time high.  So why is this happening?  Well, America is becoming a poorer nation at the same time that wealth is becoming extremely concentrated at the very top.  At this point, our economic system is designed to funnel as much money and power to the federal government and to the big corporations as possible.  Individuals and small businesses have a really hard time thriving in this environment.  To most big corporations these days, workers are viewed as financial liabilities.  Most corporations want to reduce their payrolls as much as possible.  You see, the truth is that most corporations want to be just like Apple.  If you can believe it, Apple makes $400,000 in profit per employee.  Big corporations don’t care that you need to pay the mortgage and provide for your family.  Their goal is to make as much money as possible.  And most of the control freaks that run our bloated federal government don’t care much about middle class families either.  To many politicians and federal bureaucrats, middle class families are “useless eaters” that are constantly damaging the environment with their “excessive” lifestyles.  In this day and age, neither the federal government nor the big corporations really have much use for middle class Americans, and that is really, really bad news for the the future of the middle class family in America.

There are three key factors that are constantly chipping away at the middle class….

-Globalization

-Inflation

-Taxes

Labor has become a global commodity, and American workers are often 10 to 20 times as expensive as workers on the other side of the world are.  Middle class jobs (such as manufacturing, etc.) have been leaving this country at an astounding pace.  Competition for the jobs that remain has become extremely fierce, and this has driven wages down.  The following is from a recent article in the New York Times….

But in the last two decades, something more fundamental has changed, economists say. Midwage jobs started disappearing. Particularly among Americans without college degrees, today’s new jobs are disproportionately in service occupations — at restaurants or call centers, or as hospital attendants or temporary workers — that offer fewer opportunities for reaching the middle class.

As paychecks have stagnated, the cost of living has continued to escalate.  Middle class families are finding that their paychecks simply do not go nearly as far as they did before.  This is creating a tremendous amount of financial stress in households all over America.

Meanwhile, our politicians are taxing the middle class like crazy.  Most people only focus on federal and state income taxes, but that is only a small part of the story.  As I detailed the other day, our politicians are taxing us in literally dozens of different ways and it is almost always the middle class that ends up getting hit the hardest.

If America wants to be great again, it is going to need a thriving middle class.  But right now the federal government and the big corporations are gobbling up all of the power and all of the money and the middle class is shrinking rapidly.

If current trends continue, eventually there will not be much of a middle class left.

The following are 25 signs that middle class families have been targeted for extinction….

#1 Over the past several decades, millions upon millions of middle class Americans have been systematically turned into government dependents.  Back in 1960, social welfare benefits made up approximately 10 percent of all salaries and wages.  In the year 2000, social welfare benefits made up approximately 21 percent of all salaries and wages.  Today, social welfare benefits make up approximately 35 percent of all salaries and wages.

#2 Unemployment is at epidemic levels and the vast majority of the new jobs that have been “created” in recent years have been low paying jobs.  Of those Americans that do have a job at this point, one out of every four works a job that pays $10 an hour or less.

#3 The “working poor” is a group that is rapidly growing in this country.  If you can believe it, the United States actually has a higher percentage of workers doing low wage work than any other major industrialized nation does.

#4 Over the past several decades, the percentage of low income jobs has steadily increased.  Back in 1980, less than 30% of all jobs in the United States were low income jobs.  Today, more than 40% of all jobs in the United States are low income jobs.

#5 The way that our economic system is structured today, almost all of the economic rewards go to the very top of the food chain.  The following is how income gains in the United States were distributed during 2010….

-37 percent of all income gains went to the top 0.01 percent of all income earners

-56 percent of all income gains went to the rest of the top 1 percent

-7 percent of all income gains went to the bottom 99 percent

#6 Several decades ago, there was a much more even distribution of income in this country.  Back in the 1970s, the top 1 percent of all income earners brought in about 8 percent of all income.  Today, they bring in about 21 percent of all income.

#7 As the middle class shrinks, the number of “low income” and “poor” Americans is rapidly rising.  Today, approximately 48 percent of all Americans are currently either considered to be “low income” or are living in poverty.

#8 Manufacturing jobs once enabled huge numbers of Americans to enjoy a middle class lifestyle.  Unfortunately, those jobs are leaving this country at a breathtaking pace.  Back in 1940, 23.4% of all American workers had manufacturing jobs.  Today, only 10.4% of all American workers have manufacturing jobs.

#9 In the old days, any man that was willing to work hard and wanted a job could get one.  Today, there are millions of American men sitting on their couches at home wondering why nobody will hire them.  Back in 1950, more than 80 percent of all men in the United States had jobs.  Today, less than 65 percentof all men in the United States have jobs.

#10 The middle class is shrinking at the same time that America is getting poorer as a nation.  In the middle of the last century, the United States was #1 in the world in GDP per capita.  Today, the United States is #13 in GDP per capita.

#11 Every year now, we see millions of Americans fall out of the middle class.  In 2010, 2.6 million more Americans descended into poverty.  That was thelargest increase that we have seen since the U.S. government began keeping statistics on this back in 1959.

#12 The shrinking middle class is having a disproportionate impact on children.  At this point, approximately 22 percent of all American children are living in poverty.

#13 In the old days, most Americans grew up in middle class neighborhoods.  Sadly, this is no longer true.  In 1970, 65 percent of all Americans lived in “middle class neighborhoods”.  By 2007, only 44 percent of all Americans lived in “middle class neighborhoods”.

#14 The concentration of wealth at the very top of the food chain is astounding.  Right now, over 50 percent of all stocks and bonds are owned by just 1 percentof the U.S. population.

#15 When you concentrate too much power in the hands of the federal government and the big corporations, it is inevitable that massive amounts of wealth will become concentrated in just a few hands.  In the United States today, the wealthiest one percent of all Americans have a greater net worth than the bottom 90 percent combined.

#16 There is nothing wrong with making money, but there is something wrong with a game where individuals and small businesses cannot compete fairly.  According to Forbes, the 400 wealthiest Americans now have more wealth than the bottom 150 million Americans combined.

#17 When the number of poor people rapidly expands in a society, that is a recipe for social unrest.  At this point, the poorest 50 percent of all Americans collectively own just 2.5% of all the wealth in the United States.

#18 The hidden tax of inflation is absolutely devastating middle class families all over America.  Since 1970, the U.S. dollar has lost more than 83 percent of its value.  Any dollars that middle class families try to save are constantly losing a little bit more value every single day.

#19 American workers that try to play by the rules find that they are constantly fighting a losing battle.  According to one study, between 1969 and 2009 the median wages earned by American men between the ages of 30 and 50 droppedby 27 percent after you account for inflation.

#20 In recent years, many middle class families have seen their paychecks get smaller.  Median household income in the United States has fallen 7.8 percentsince December 2007 after adjusting for inflation.

#21 In recent years, many middle class families have seen many of their basic expenses absolutely soar.  For example, health insurance costs have risen by 23 percent since Barack Obama became president.

#22 Just turning on the lights and heating their homes has become a major burden for many middle class families.  Electricity bills in the United States have risen faster than the overall rate of inflation for five years in a row.

#23 Just putting gas in the car has become a major financial ordeal for millions of hard working Americans.  The average price of a gallon of gasoline in the United States has increased by more than 100 percent since Barack Obama became president.

#24 Sadly, government dependence is now at an all-time high, and that is the way that many among the elite like it.  When Barack Obama took office, there were 32 million Americans on food stamps.  Now, there are more than 46 million Americans on food stamps.  In particular, an astounding number of children are on food stamps right now.  At this point, approximately one-fourthof all American children are enrolled in the food stamp program.

#25 Many middle class families will not be in the middle class for too much longer.  According to a shocking new study from the National Bureau of Economic Research, 200,000 U.S. households will use the money from their tax refunds this year “to pay for bankruptcy filing and legal fees“.

Unless major changes are made on a national level, the middle class is going to continue to disappear.

If you are playing the game the way that the system tells you to play it and you expect to live a middle class lifestyle for many years to come there is a good chance that you will be deeply disappointed at some point.

Millions upon millions of Americans have done everything that the system told them to do and the system has still failed them.  They got good grades all the way through school, they went to college, they worked really hard, they stayed out of trouble and they gave everything they could to their employers.  In spite of all that, millions of hard working families have still lost their jobs and their homes in recent years.

Do not trust that the system will take care of you, and you should not trust that the government will take care of you either.

We don’t need the federal government to hand out more money to everyone.  Government handouts are already at record levels and the government is not even coming close to paying for all of this reckless spending.

More government spending is not going to solve any of our problems.

Instead, what we need is an environment where the size and power of the federal government is limited and the size and the power of the big corporations is limited.  We need an environment where individuals and small businesses can thrive and compete fairly.

Unfortunately, neither major political party is going to move us in that direction, so there is not much hope for solutions on the national level any time soon.

On an individual level, we can all learn how to prepare for the very difficult years that are coming.  It is imperative that we all work to become more independent of the system, because the system could fail at any time.

If you have blind faith that your job will always be there and that the federal government will rescue you if the economy crashes then you are likely to be bitterly disappointed at some point.

The truth is that our economy is slowly dying and the great American middle class is being systematically wiped out.

Many of the things that worked in the past are not going to work any longer.

You can choose to adapt or you can suffer the consequences.

Our world is rapidly changing, and we all need to prepare for what is coming.

Related Posts:

Deliberate implosion of US economy - Former Bush Sec. of Housing Catherine Austin Fitts
Former Assistant Secretary of Housing under George H.W. Bush Catherine Austin Fitts blows the whistle on how the financial terrorists have deliberately...
95 Percent Of The Jobs Lost During The Recession Were Middle Class Jobs
Who is the biggest loser in the ongoing decline of the economy?  Is it the wealthy?  No, the stock market has been soaring lately and their incomes are...
The Corpocracy Eventually Own It All? 29 Statistics About Extreme Income Inequality In America That Will Blow Your Mind
Today, average Americans have less power relative to the monolithic corporate and governmental institutions that dominate our society than at any other...

Libya: So it was all about oil after all!

Last year NATO countries bombed Libya, demanding “democracy” in the country. But now it’s clear it was all about oil and it’s not like the Americans and Brits are going to be democratic about it, and share those spoils equally with France and Italy.

So… oil giants Total from France and ENI from Italy are just going to have to wait in the sidelines while the hungry American and British big boys take their juicy oil slices first… ExxonMobil, Chevron, Texaco, BP, Shell…

It’s no surprise then to read in The Wall Street Journal that the US Securities & Exchange Commission (SEC), together with the puppet Libyan “authorities” are launching “investigations” into both companies’ “financial irregularities” in their shady dealings during the forty-two years of Gaddafi’s power.  Now who would have imagined this!  An Italian oil company involved in kick-backs?   Corruption at the highest echelons of the French oil industry?!?   Tsk, tsk!!!  Unheard of…!    The US and UK would never do something like that!!   Just ask Enron, ask Halliburton, ask BP…

Clearly, major oil companies will now be judged on how close or how far they were from the Gaddafi’s, and on how much their respective countries contributed to last year’s war effort.  Perhaps even on how much and how far and wide they shared their huge ill-obtained profits.  It seems that scorecards must now be completed…

It’s worth remembering that at the height of the Libyan fighting last year, the “rebels” found the necessary time, between their “freedom fighting” shifts, to set up a new national oil company.  As Bloomberg reported on 22nd March 2011, “The Transitional National Council released a statement announcing the decision made at a March 19 meeting to establish the “Libyan Oil Company as supervisory authority on oil production and policies in the country, based temporarily in Benghazi, and the appointment of an interim director general” of the company.”

And just as big oil and big finance always dance together, that report then went on to explain that “The Council also said it “designated the Central Bank of Benghazi as a monetary authority competent in monetary policies in Libya and the appointment of a governor to the Central Bank of Libya, with a temporary headquarters in Benghazi.”

Like Romeo and Juliet, Tristan and Isolde, or Abelard and Eloise, Oil and Money are probably the West’s most universal and paradigmatic duo.  Their love affair has been going strong for many decades.

Oil is a mighty powerful global business.  Oil companies can make or break governments and entire countries.  Nationalizing a foreign oil company like Iran did in the early fifties can put the CIA and MI6 spy agencies into full-gear ousting democratically elected governments and replacing them with “more suitable leaders’.

Trading oil in any currency other than the US Dollar as Saddam Hussein dared to do in November 2002 can get you invaded just a few months later.  Even weak Argentina’s finger-pointing at illegal British oil escapades in the Falkland Islands resulted in the Royal Navy dispatching super destroyers and nuclear subs to the region…

Libya is the world’s 9th largest oil producing country and holds Africa’s largest oil reserve.  Gaddafi was planning to introduce a new currency for Libyan and regional oil: the Gold Dinar which, contrary to the US Dollar, would have had true intrinsic value.  Gaddafi’s central bank, in turn, was fully independent of the global financial usury-based system presently in global free-fall.  Gaddafi was using oil revenues for his own people and not for the US/UK/EU/Israeli war efforts in the Middle East and further afield.

So, when the Persian Gulf became the very, very hot spot it is today, the global oil cartel together with the mega-bankers who shuffle those trillions upon trillions of Petro-Dollars all over the world, had to make sure that their respective governments would put their military on red-alert, as the oil giants scrambled for new sources…

The focus is increasingly on oil fields lying in “kinder, gentler” parts of the world: the Falkland Islands, the Brazilian Coasts, and Libya that lies smack in the middle of that easy-to-attack “it’s our-bloody-Mediterranean-Sea” North African Coast.

Last year’s destruction of Libya was a reflection of just this type of complex behind-the-scenes engineering of all these key oil, financial, military, media and political players.  It’s the kind of Real News that seldom if ever hits the headlines… just because it is the Real News!

During the better part of last year until the public execution of Muhamar Gaddafi by the Western Power’s proxies inside Libya – i.e., mercenaries, criminals, thugs and CIA/MI6/Mossad agents, aka “Freedom Fighters” – the Western media repeated time and again how very bad Gaddafi had suddenly become overnight; how the poor Libyans were clamouring for “democracy”; and how the heroic Libyan “freedom fighters” based, armed, trained and financed in Benghazi were battling to “liberate” Libya and impose Clintonite “democracy” and “human rights”.  Actually these “freedom fighters” overshot their runway: now that Libya is finally “free”, they’re asking for the Eastern Cyrenaica region to secede from the rest of the country.

Was civil war part of the West’s plan for Libya?  Last year, after securing full UN backing via Resolution No. 1973 allowing NATO air strikes to devastate the country and impose the most violent regime change seen in recent times, NATO-backed thugs have plunged the country into chaos.

As the “Libya Business News” publication mentions on Tuesday, “About 3,000 people gathered in Benghazi last month to announce that Barca (Cyrenaica) was an autonomous region within a federal state. Barca is at the centre of Libya’s oil industry, with two thirds of production and three quarters of reserves there.” It is one of the three historic regions into which the country is divided. And while Barca has the most oil, the other two is home to two thirds of the population. So the question now is how the rich revenues from rich oil reserves will be “democratically” distributed among the population.

Adrian Salbuchi for RT

Related Posts:

No offence, it’s just business
Many Libyans are celebrating the death of a dictator and Western leaders are hailing a transition to democracy. However, that outcome is not inevitable....
Libya: Let’s make a difference!
People Power! Can you make a difference, can you contribute towards stopping NATO's illegal and murderous policies in Libya, can you force the murderers...
More of the Global Elite’s Agenda Exposed
Sarkozy, the new Napoleon, wants to attack Iran It seems that French President Nicolas Sarkozy has warmed to the role of Napoleon. The events in Libya...

Your Cell Phone Makes You A Prisoner Of A Digital World Where Virtually Anyone Can Hack You

If you own a cell phone, you might as well kiss your privacy goodbye.  Cell phone companies know more about us than most of us would ever dare to imagine.  Your cell phone company is tracking everywhere that you go and it is making a record of everything that you do with your phone.  Much worse, there is a good chance that your cell phone company has been selling this information to anyone that is willing to pay the price - including local law enforcement.  In addition, it is an open secret that the federal government monitors and records all cell phone calls.  The “private conversation” that you are having with a friend today will be kept in federal government databanks for many years to come.  The truth is that by using a cell phone, you willingly make yourself a prisoner of a digital world where every move that you make and every conversation that you have is permanently recorded.  But it is not just cell phone companies and government agencies that you have to worry about.  As you will see at the end of this article, it is incredibly easy for any would-be stalker to hack you and track your every movement using your cell phone.  In fact, many spyware programs allow hackers to listen to you through your cell phone even when your cell phone is turned off.  Sadly, most cell phone users have absolutely no idea about any of this stuff.

The next time that you get a notice from your cell phone company about “changes” to the privacy policy, you might want to play close attention.  Your cell phone company might be about to sell off your most personal information to anyone that is willing to write a big enough check.  The following is from a recent CNN article….

Your phone company knows where you live, what websites you visit, what apps you download, what videos you like to watch, and even where you are. Now, some have begun selling that valuable information to the highest bidder.

In mid-October, Verizon Wireless changed its privacy policy to allow the company to record customers’ location data and Web browsing history, combine it with other personal information like age and gender, aggregate it with millions of other customers’ data, and sell it on an anonymous basis.

So who is buying this information?

We just don’t know.

But we do know that local law enforcement agencies all over the country are increasingly using cell phone data to nail suspects, and often it is the cell phone companies that are the ones selling them the cell phone data that they need.

According to a recent New York Times article, many local police departments are doing this without getting a warrant first….

“Law enforcement tracking of cellphones, once the province mainly of federal agents, has become a powerful and widely used surveillance tool for local police officials, with hundreds of departments, large and small, often using it aggressively with little or no court oversight.”

That same article says that cell phone companies have standard prices that they charge to local law enforcement officials for information that they request….

“Cell carriers, staffed with special law enforcement liaison teams, charge police departments from a few hundred dollars for locating a phone to more than $2,200 for a full-scale wiretap of a suspect.”

So if you are breaking the law, your cell phone may be used to gather evidence and to track you down.  In the United States, cell phone companies are required by law to be able to pinpoint the locations of their customers to within 100 meters.  So if you are a criminal, your cell phone could be leading the police right to you even as you are reading this article.

Sometimes the police don’t even use the cell phone companies.  Recently, the Wall Street Journal ran an article that discussed the capabilities of the “stingray devices” that many local law enforcement agencies are using now.

A “stingray device” acts like a cell phone tower and it can gather any information that a normal cell phone tower can.  The following is how a recent Wired article described these “stingrays”….

You make a call on your cellphone thinking the only thing standing between you and the recipient of your call is your carrier’s cellphone tower. In fact, that tower your phone is connecting to just might be a boobytrap set up by law enforcement to ensnare your phone signals and maybe even the content of your calls.

So-called stingrays are one of the new high-tech tools that authorities are using to track and identify you. The devices, about the size of a suitcase, spoof a legitimate cellphone tower in order to trick nearby cellphones and other wireless communication devices into connecting to the tower, as they would to a real cellphone tower.

The government maintains that the stingrays don’t violate Fourth Amendment rights, since Americans don’t have a legitimate expectation of privacy for data sent from their mobile phones and other wireless devices to a cell tower.

Isn’t that just great?

The attitude that law enforcement agencies seem to have is that once we use a cell phone we are essentially willingly throwing our Fourth Amendment rights out the window.

In some areas of the United States, police are physically extracting data from cell phones any time they want as well.  According to the ACLU, state police in Michigan have been using “extraction devices” to download data from the cell phones of motorists that they pull over.  This is taking place even if the motorists that are pulled over are not accused of doing anything wrong.  The following is how an article posted on CNET News describes the capabilities of these “extraction devices”….

The devices, sold by a company called Cellebrite, can download text messages, photos, video, and even GPS data from most brands of cell phones. The handheld machines have various interfaces to work with different models and can even bypass security passwords and access some information.

Fortunately these “extraction devices” are being challenged in court.  Let us hope that they will be banned.

But what local law enforcement officials are doing pales in comparison to what federal agencies are doing.

For example, the FBI claims that it can demand to see your cell phone data whenever it would like to.

Not only that, the FBI has also been remotely activating the microphones on the cell phones of suspects that they want to listen to.  This can be done even when the cell phone is turned off….

The FBI appears to have begun using a novel form of electronic surveillance in criminal investigations: remotely activating a mobile phone’s microphone and using it to eavesdrop on nearby conversations.

The technique is called a “roving bug,” and was approved by top U.S. Department of Justice officials for use against members of a New York organized crime family who were wary of conventional surveillance techniques such as tailing a suspect or wiretapping him.

Could the FBI be listening to you right now?

If there is a cell phone in the room they could be.

But some other federal agencies listen to a lot more cell phone calls than the FBI does.

It has been an open secret for a long time that the federal government monitors and records all cell phone calls that are made for national security reasons.

In fact, the federal government is even trying to collect records for calls that have been made in the distant past.  According to USA Today, the goal is “to create a database of every call ever made”….

The National Security Agency has been secretly collecting the phone call records of tens of millions of Americans, using data provided by AT&T, Verizon and BellSouth, people with direct knowledge of the arrangement told USA TODAY.

In addition, the federal government has been constructing the largest data center in the history of the world out in the Utah desert.  This data center will be used to house an almost unimaginable amount of digital data (including your cell phone calls).  The following is how a recent Wired article described this new facility….

Under construction by contractors with top-secret clearances, the blandly named Utah Data Center is being built for the National Security Agency. A project of immense secrecy, it is the final piece in a complex puzzle assembled over the past decade. Its purpose: to intercept, decipher, analyze, and store vast swaths of the world’s communications as they zap down from satellites and zip through the underground and undersea cables of international, foreign, and domestic networks. The heavily fortified $2 billion center should be up and running in September 2013. Flowing through its servers and routers and stored in near-bottomless databases will be all forms of communication, including the complete contents of private emails, cell phone calls, and Google searches, as well as all sorts of personal data trails—parking receipts, travel itineraries, bookstore purchases, and other digital “pocket litter.”

But isn’t it illegal for the federal government to intercept our phone calls?

Well, the cold, hard reality of the matter is that they use all kinds of loopholes and legal technicalities to get around that.

For example, if a call is “intercepted” outside of the United States and then routed to a government building inside the United States that is considered to be okay.

Of course that is a bunch of nonsense, but that is how they think.

And it is very frightening thing for governments around the world to be able to monitor and track us like this.

Increasingly, governments around the world are using cell phones to hunt down people that they do not like and haul them off to prison.  For example, a recent Bloomberg article detailed how the Iranian government is aggressively using cell phones to crack down on dissidents….

The Iranian officers who knocked out Saeid Pourheydar’s four front teeth also enlightened the opposition journalist. Held in Evin Prison for weeks following his arrest early last year for protesting, he says, he learned that he was not only fighting the regime, but also companies that armed Tehran with technology to monitor dissidents like him.

Pourheydar, 30, says the power of this enemy became clear as intelligence officers brandished transcripts of his mobile phone calls, e-mails and text messages during his detention. About half the political prisoners he met in jail told him police had tracked their communications and movements through their cell phones, he says.

Christians in Iran have learned that they must take the batteries entirely out of their cell phones before they gather for home church meetings.  If they don’t take the batteries out of their cell phones, there is a good chance that the secret police will show up and drag them off to prison.

Most Americans don’t need to worry about getting hauled off to prison for political or religious reasons at this point, but there is another aspect of cell phone security that could potentially affect all of us.

Most Americans are completely unaware of what stalkers can potentially do if they are able to hack into a cell phone.  For example, did you know that spyware can make it possible for a stalker to monitor where you are 24 hours a day and listen to everything that you say even when your cell phone is turned off?  The following is from an article posted by WTHR….

Spyware marketers claim you can tap into someone’s calls, read their text messages and track their movements “anywhere, anytime.” They say you can “catch a cheating spouse”, protect your children from an evil babysitter and “hear what your boss is saying about you.” And while you’re spying on others, the Spyware companies say “no one will ever know” because it’s supposed to be “completely invisible” with “absolutely no trace.”

Security experts say it’s no internet hoax.

“It’s real, and it is pretty creepy,” said Rick Mislan, a former military intelligence officer who now teaches cyber forensics at Purdue University’s Department of Computer and Information Technology.

Mislan has examined thousands of cell phones inside Purdue’s Cyber Forensics Lab, and he says spy software can now make even the most high-tech cell phone vulnerable.

For much more from WTHR about what stalkers can do to your cell phone, just check out this amazing video.  It is one of the best news reports that I have ever seen.

Are you starting to see how your cell phone makes you a prisoner of a digital world?

The police can listen to you and track you any time that they want to.

The federal government can listen to you and track you any time that they want to.

Big corporations can buy all of the personal information that cell phones gather any time that they want to from certain cell phone companies.

Stalkers can listen to you and track you 24 hours a day if they are able to hack in to your cell phone somehow.

If you own a cell phone and you still want to have some privacy, then you need to take the battery completely out of the cell phone when you are not using it.

Our world is becoming a much less private place, and we all need to be mindful of the changes that are happening.

Unfortunately, as our world becomes even more interconnected and even more dependent on technology, the amount of privacy we all have is likely to continue to decrease.  A digital Big Brother control grid is being constructed all around us, and in the future that control grid could potentially be used for very malevolent purposes.

So let us be as wise as serpents and innocent as doves.  Our world is changing, and not for the better.

source: endoftheamericandream.com

Related Posts:

Big Apple, Big Google, Big Brother
In some ways, all the uproar about Apple saving location data on its iOS device users is old news. Guess what? Big Brother, or Big Google, also collects...
Chuck Norris claims thousands of right wing cell groups exist and will rebel against U.S. government
Editor’s note: The following article is an example of how far we have drifted from our constitutional principles in this country. The author of this...
Big Brother Is Watching You Shop
On the Web, every click and jiggle of the mouse helps e-tailers customize sites and maximize the likelihood of a purchase. Brick-and-mortar stores have...

Internetul va fi cenzurat! In numele securitatii

Dacă ați uitat de legi precum SOPA și de PIPA, atunci ar trebui să fiți atenți la încă un proiect legislativ de cenzură pe internet. De data asta nu în numele drepturilor de autor, că în numele securității în spațiul virtual.

Autoritățile americane au autorizat deja un proiect de lege care presupune limitarea și cenzura pe internet, numit CISPA (Cyber Intelligence Sharing and Protection Act). Proiectul are șanse mult mai mari să ajună lege decât cele precedente pentru că motivul pare, cel puțin la prima vedere, unul mult mai solid.

Nu demult, un fost oficial al FBI a făcut o declarație surprinzătoare pentru publicația Wall Street Journal: Shawn Henry a afirmat că instituția sa pur și simplu pierde războiul cu hackerii.

Criminalii internetului sunt pur și simplu mult prea talentați, iar măsurile de apărare sunt mult prea slabe, a mai spus Shawn Henry.

Peste jumătate (58%) din furturile de date pe internet din anul trecut au fost făcute de activişti, potrivit unui raport anual publicat de compania americană de telecomunicaţii Verizon.

Anul 2011 a fost marcat de atacuri repetate ale mişcărilor Anonymous şi LulzSec, care au vizat multinaţionale şi organizaţii guvernamentale, poliţieneşti sau militare.

Autor: Valentin Vioreanu
sursa: capital.ro

Related Posts:

Protestul împotriva cenzurii pe Internet: “Imaginaţi-vă o lume fără informaţii gratuite!”
18 ianuarie a fost ziua în care Wikipedia a fost închisă şi peste 100 de milioane de oameni s-au chinuit să răspundă la multitudinea de întrebări...
Conspiratie impotriva internetului. Se pregateste un tratat mai periculos decat ACTA
Pe 27 februarie, la Geneva, vor începe mai multe negocieri care pot avea ca rezultat un nou tratat internaţional, în urma căruia Organizaţia Naţiunilor...
Atentie la reglementarea internetului
Autorităţile sunt mereu în căutarea unor noi modalităţi de a-şi afirma puterea. În această tendinţă se înscriu şi cele douăprevederi conexe,...

Cum să porneşti o revoluţie

“Întotdeauna vor flutura două drapele americane: unul pentru cei bogaţi şi altul pentru cei săraci. Cât timp flutură drapelul celor bogaţi, înseamnă că totul se află sub control, dar când flutură drapelul celor săraci, asta se traduce prin pericol, revoluţie şi anarhie.” (Henry Miller)

How To Start A1 Revolution este un nou film, lansat în luna septembrie 2011, în regia unui amator deocamdată, Ruaridh Arrow, ce ne prezintă povestea unui cărturar nominalizat la premiul Nobel, Gene Sharp, expertul mondial în materie de revoluţii nonviolente, a cărui operă a furnizat, unei noi generaţii de lideri revoluţionari, “armele” paşnice necesare înlăturării unor regimuri opresive, în baza unei strategii ce cuprinde 198 de etape.

Documentarul a fost descris ca filmul neoficial la mişcării Occupy Wall Street, fiind difuzat în toate taberele acesteia, aflate în oraşele lumii.

Este interesant de amintit şi faptul că filmul a fost difuzat şi la Camera Lorzilor a parlamentului britanic, în data de 1 februarie 2012.

Gene Sharp a fost denumit “Machiavelli al nonviolenţei” şi “Clausewitz al războiului nonviolent”, susţinându-se pe faţă influenţa exercitată de opera acestuia asupra multor organizaţii de rezistenţă din lume.

Cum sa pornesti o revolutie from Anti Iluzii on Vimeo.

sursa: fymaaa.info

Related Posts:

Al 4-lea Razboi Mondial - THE FOURTH WORLD WAR
Ceea ce producatorii filmului numesc Al 4-lea Razboi Mondial este lupta saracilor si a clasei muncitoare de pe tot globul cu corporatiile si guvernele...
The Secret of Oz - descrierea sistemului financiar si al complotului bancherilor
Vrajitorul din Oz a fost descusut in repetate randuri ca aflandu-se intre materialele destinate sa stea la baza programarilor din diferitele proiecte MKUltra,...
Occupy Wall Street - Capitala financiară a lumii, sub asediul protestatarilor. Protestele se extind şi în alte oraşe
Se îngroaşă "gluma": Sindicatele şi stundenţii s-au alăturat protestatarilor de pe Wall Street. sursa: occupywallst.org

„Despre razboi se vorbeste uneori fara judecata“

Cam asa trebuie traduse vorbele presedintelui american Barack Obama folosite la intâlnirea cu lobby-ul evreiesc american din organizatia AIPAC, intâlnire care a avut loc chiar in timpul ultimei vizite la Casa Alba a premierului israelian Netanyahu. O vizita precipitata, impusa de cresterea tensiunii in Orientul Mijlociu ca urmare a deteriorarii grave a relatiilor dintre Israel si Iran. Daca ar fi sa luam in serios declaratiile belicoase de la Teheran si de la Tel Aviv ar trebui sa ne pregatim de un nou razboi. Acum, când inca nu s-a linistit lumea araba dupa revoltele, revolutiile, razboaiele din Tunisia, Egipt, Algeria, Libia, Siria. Când pentru razboaiele din Irak si din Afganistan nu au fost gasite solutii. Zece ani le-au trebuit aliatilor impotriva terorismului islamic sa-l elimine pe Bin Laden. Decapitarea Al-Qaeda nu s-a dovedit decât o victorie fara invinsi. Terorismul continua sa ameninte si sa faca victime. Prapastia dintre lumea islamica si democratia occidentala se adânceste. Tot zece ani le-au trebuit acelorasi aliati sa-l elimine pe Saddam Hussein banuit ca se pregateste sa se inarmeze cu bomba atomica. Si pericolul de inarmare nucleara nu a fost inlaturat. De data asta avem un protagonist: Iranul. Declarativ, Orientul Mijlociu se afla in pragul unui razboi. Teheranul vrea sa rada de pe fata pamântului Israelul, Tel Aviv-ul se pregateste sa atace preventiv Iranul pentru a-i distruge capacitatile militare.

Escaladarea amenintarilor, reale sau tactice, se produce tocmai când presedintele Obama are nevoie de liniste pentru a-si pregati intrarea in lupta electorala. Bush-junior a câstigat un mandat prezidential prin implicarea Statelor Unite in razboi. Vremurile s-au mai schimbat. A acorda acum sprijin de razboi Israelului, dupa ce mii de soldati americani trimisi in Irak si in Afganistan au fost repatriati in sicrie, inseamna sa accepti riscul ruinarii propriilor sanse de reusita la alegerile din noiembrie. Si, totusi, Casa Alba trebuie sa-si arate, chiar si in aceste nefericite imprejurari, solidaritatea cu Israelul, aliatul Statelor Unite impus de istorie. Gest necesar, dar nu neaparat facut fara strângere de inima. Pentru ca Tel Aviv-ul are pacatele lui. Premierul Netanyahu l-a jenat constant pe presedintele Obama sa-si implineasca macar o parte din promisiunile facute electoratului american si lumii in campania electorala pentru a limpezi lucrurile in conflictul israelo-palestinian. Guvernul de extrema-dreapta  condus de Netanyahu a continuat sa ramâna inflexibil. Iar acum si-a mai facut rost de un dusman belicos, Iranul, condus de un regim fundamentalist intratabil.

Se afla Orientul Mijlociu, cu adevarat, in pragul unui nou razboi?  Este de presupus ca, cel putin pâna la alegerile prezidentiale din noiembrie, Casa Alba nu este dispusa sa-si angajeze credibilitatea intr-un nou conflict militar. Cu toate acestea, Obama le reaminteste curent iranienilor sa nu se joace de-a razboiul. „Un Iran inarmat nuclear intra in contradictie cu interesele nationale ale Statelor Unite…Voi folosi orice mijloc pentru a impiedica Teheranul sa ajunga acolo“, a declarat presedintele Obama. Israelul vrea sa curme rapid raul si sa distruga la timp capacitatile nucleare iraniene. Washingtonul reclama pacienta, cere inspectii pentru obtinerea dovezilor vinovatiei si punerea sub controlul Agentiei Internationale pentru Energia Atomica de la Viena a activitatilor iranienilor in domeniul nuclear. Prudenta, realismul si filozofia de pace ale presedintelui Obama s-au manifestat inca odata la intâlnirea cu Netanyahu si lobby-ul evreiesc din Statele Unite. El a vorbit despre responsabilitatea uriasa in privinta luarii unei decizii militare punitive: „Despre razboi se vorbeste cu usurinta“ a declarat el. Desigur, era vizat in primul rând Iranul. Dar vorbele abia disimulau rezerva serioasa fata de solutia loviturii preventive in care crede Netanyahu. Dezacordul in privinta Iranului, dupa unii  profund, intre Obama si Netanyahu nu a fost inlaturat nici dupa aceasta noua intâlnire. El se adauga nemultumirilor mai vechi produse de rigiditatea cu care guvernul israelian trateaza tentativele  Washington-ului  de a readuce la masa tratativelor pe israelieni si palestinieni si de a gasi o iesire rezonabila din acest conflict.

Cu peste patru decenii in urna, Iranul, intrat sub regim islamic, a recurs la o politica belicoasa fata de Statele Unite. Ambasada SUA la Teheran a fost asaltata de fundamentalistii iranieni iar diplomatii americani au fost luati ostatici. De atunci, Teheranul a tinut cu incapatânare sa arate lumii ca poate deveni liderul luptei popoarelor islamice si islamizate impotriva Statelor Unite. O alta tinta este Israelul. Reactia Tel Aviv-ului a fost, ca intotdeauna, de forta: anihilarea rapida si din timp a inarmarii Iranului. Mai nou, suspiciunea ca Iranul este pe punctul de a fabrica arma nucleara a devenit un pretext pentru Tel Aviv sa socoteasca  necesar un atac preventiv in scopul distrugerii capacitatilor militare iraniene. Pentru obtinerea unei dezlegari, sau mai mult, pentru un ajutor direct, Netanyahu a facut recenta sa vizita la Wasington, a noua de la venirea la Casa Alba a lui Obama. Premierul a tinut sa se asigure ca chiar in an electoral Washingtonul isi va tine promisiunile de aliat militar al Israelului. Presedintele american a beneficiat in alegerile din 2007 de voturile a 60% din evreii din Statele Unite. Netanyahu a urmarit sa exploateze acest beneficiu in perspectiva alegerilor din noiembrie. Deocamdata a obtinut un mesaj de solidaritate americano-israeliana in fata pericolului mollahilor de la Teheran. Lucrurile nu au intrat definitiv pe un fagas bun. Ceea ce produce o anumita iritare, poate chiar ingrijorare, este trufia declarativa a premierului israelian care considera ca, chiar si fara ajutor american, atacul preventiv asupra Iranului poate fi dat. „Responsabilitatea mea suprema este sa fac astfel incât Israelul sa ramâna stapânul destinului lui“. Cunoscând rezervele presedintelui american fata de rigiditatea guvernului de la Tel Aviv, si intuind ca, in an electoral, nu este dispus sa angajeze Statele Unite intr-un nou razboi, premierul israelit continua sa-si  manifeste inflexibil duritatea cunoscuta. Aceasta echivaleaza cu o presiune indirecta. Presedintele Obama ramâne fidel crezului sau si nu renunta la rezervele serioase in privinta strategiei cabinetului de la Tel Aviv in contenciosul cu Iranul. Suntem in fata a doua abordari diferite. Netanyahu nu exclude ideea de razboi, Obama nu renunta la avantajele demersului diplomatic. Când a vorbit la AIPAC despre pericolul iranian, presedintele american a declarat ca ramâne „destul timp si spatiu pentru diplomati“. Viza direct graba cu care premierul israelian vrea sa recurga la solutiile militare, pe de o parte, si pe de alta, pe rivalii lui republicani care i-u lasat mostenirea grea a doua razboaie. La ultima intâlnire, Obama nu a acceptat nici sugestia Tel Aviv-ului de a fi definite „liniile rosii“ ale actiunii impotriva Iranului. Ceea ce ar fi echivalat cu acceptarea atacului preventiv. Cu alte cuvinte, planificarea in timp a unui nou razboi. Terminologia deruteaza, diferentele de abordare sunt imperceptibile. Trebuie ochi de expert sa le sesizeze. Israelul  vrea sa loveasca pornind numai de la necesitatea impiedicarii Iranului de a dobândi „capacitatea nucleara militara“, in timp ce Statele Unite pretind sa se actioneze numai in cazul prevenirii fabricarii armelor nucleare. Cine s-a fript cu ciorba sufla si in iaurt. Obama nu vrea sa angajeze statul intr-un conflict in conditii similare cu cele acceptate cândva de predecesorul lui G. W. Bush si de premierul britanic Tony Blair pentru a declansa razboiul in Irak. Adica pe rapoarte mincinoase ale serviciilor secrete. Este interesanta si de luat in seama interpretarea „pretextelor de razboi“ ale Tel-Aviv-ului si Washington-ului avansata de un expert american, Aaron Miller: ca sa atace astazi Iranul, israelienilor le-ar fi suficienta invocarea capacitatii iranienilor de a imbogati uraniul. Administratia americana nu socoteste aceasta suficienta pentru o justificare legala. Aaron considera ca mesajul adevarat transmis de Obama lui Netanyahu la Washington ar fi acesta: daca intrati in razboi in acest stadiu, mergeti singuri. Conditie in care, dupa cum spune Miller, Israelul nu va lovi Iranul anul acesta. Dar ceva mai târziu? Pornind de la parerea ca sansele republicanilor, cei care au o inclinatie mai mare spre razboi, de a reveni la putere la Casa Alba sunt reduse, perspectivele antrenarii Statelor Unite intr-un razboi cu Iranul sub presedintele Obama sunt minime. In plus, americanii sunt demoralizati de pretul urias pe care il platesc pentru razboaie. Mai ales cel nefericit, in vietile copiilor lor. De aceea presedintele Barack Obama vorbeste, dupa cum s-a vazut, altfel despre razboi. Despre razboi sa vorbim cu mai multa judecata!

P.S. Un fapt oarecum divers. La televiziunea noastra nationala, unui doctor român in stiinte politice i s-a cerut parerea despre uciderea de catre un soldat american a 16 civili afgani, printre care se aflau copii si femei. In raspunsul lui balmajit, acesta a strecurat gângav: da, dar si un taliban afgan a ucis recent patru soldati americani. Politologul foloseste logica de gradinas in chestiuni de maxima responsabilitate. Intra, cum s-ar mai putea zice, in gradina umanismului cu ciubote murdare. O astfel de judecata Arghezi ar fi pus-o  pe seama unor „abilitati de stângacie“. Era felul maestrului, inconfundabil, de a  numi cu ironie cinica, printr-o sintagma potrivita, prostia. Oricâte datorii ar avea politologul dâmbovitean pe ici si pe colo, trebuie sa i se spuna ca o crima nu este altceva decât o crima. Tragedia din Afganistan, nu singura de altfel, are explicatia ei. Iata cum o intelege Richard Falk, profesor de drept international la Universitatea Princeton si de studii globale si internationale la Universitatea California: „Aceasta crima odioasa este inca o expresie a unei reactii patologice fata de o realitate militara care pare ca ii innebuneste pe soldatii americani detasati in Afganistan“. Fara sa scuze crima, americanul spune ca este posibil ca razboiul sa-i innebuneasca pe soldati. Când vad pe cei cu care au plecat la lupta sfârtecati de minele-capcana, sentimentul lor de razbunare este unul hranit de ura. El nu mai poate fi supus ratiunii.

AUTOR: GEORGE APOSTOIU
sursa: revistacultura.ro

Related Posts:

SUA ameninta China cu razboiul din Coreea
In timpul unei vizite oficiale la Beijing, secretarul american al Apararii, Robert Gates a subliniat ca, in opinia Casei Albe, Phenianul are capacitati...
Neputinta lui Obama in fata lumii
Dezamagirea provocata pana acum de Barack Obama este evidenta: de la schimbarile climatice la redresarea economica sau la procesul de pace din Orientul...
Cand butonul de reset devine butonul nuclear
De la venirea lui Barack Obama la putere, s-a desfasurat piesa de teatru a resetarii relatiilor dintre Rusia si SUA, care consta, in principal, intr-o...

Another BRIC in the wall: acordarea de credite in yuani statelor doritoare de cash, contra achizitia de produse “made in China”

In timp ce Zona Euro traieste conectata la aparatele BCE si i se administreaza LTRO dimineata la pranz si seara, China face miscarea secolului in comertul international: acordarea de credite in yuani statelor doritoare de cash, contra achizitia de produse “made in China”. Cum ar veni, vreai matalutza unasutacatralioane de renmimbi frumos impachetati in punga? Cumpara atunci si aceste minunate batistutze chinezesti sa ai cu ce sa te stergi la nas cand o sa te izbeasca hohotele de plans. Miscarea e sustinuta de statele BRIC, reunite de ieri la New Delhi sub inaltul patronaj al toa`shului Hu Jintao Primul Manufacturier al Chinei.

Miscarea Beijingului face parte dintr-o strategie anuntata deja, de a duce yuanul la o cota de 20-30% din comertul international (acum au cam 8%). Tarile BRIC (plus Africa de Sud, care participa si ea) ar cam vrea sa se rupa de dolar, pentru ca urmeaza o perioada in care USD se va duce in balarii, vorba lui Eugen Radulescu. Statistic, comertul BRIC reprezinta 15% din comertul mondial (date ONU valabile pentru 2010). Africa de Sud e cea mai entuziasmata de proiect. “Utilizarea yuanului inlocul dolarului va ajuta economia Africii de Sud prin costuri de tranzacţie mai mici. Până în 2015,  cel puţin 100 miliarde dolari in schimburile comerciale dintre China şi Africa vor fi denominate in renminbi”, spune un oficial al celei mai mari banci din Africa de Sud, Standard Bank. Urmeaza lansarea unei banci alimentate de rezervele statelor BRIC plus Africa de Sud,  acum discutandu-se despre cum o sa se cheme noua institutie (se merge pe variantele “South-South Bank” sau “BRICs Bank”).

Ca Beijingul nu glumeste in intentiile sale, amintim faptul ca saptamana trecuta China  a semnat un contract swap valutar in valoare de 30 miliarde de dolari australieni (23,5 miliarde de euro), faţă de yuan. Un astfel de acord stabili o rată de schimb convenita de către ambele părţi, eliminand pierderile asociate cu volatilitatea monedei si oferă un impuls comerţului bilateral). Australia este un important furnizor de materii prime în China, în schimbul importurilor masive de bunuri şi servicii “Made in China”.

Beijingul a mai negociat, de asemenea, swapuri valutare identice, precum şi credite de import cu mai multe ţări din Asia de Est, începând cu Japonia.

In rest, in Zona Euro e bine si cald. Vine primavara si florile incep sa infloreasca. Pacat ca vor trebui cosite ca sa fie loc pentru groapa careia i se pregateste Greciei. Doamne miluieste!

PS Oare noi nu amputea proceda la fel? Sa creditam statul Togo, pentru ca el sa ne cumpere barabule locale? Ce-ar mai inflori comertul cu cartofi, cum ar mai flutura agricultorii romani in soare sapele, de atata bucurie…

sursa: hymerion.ro

Related Posts:

Liderii BRIC vor analiza rolul statelor emergente pentru stabilizarea economiei mondiale
Liderii din Brazilia, Rusia, India si China (BRIC) se vor intruni marti la Ekaterinburg, Rusia, pentru a discuta asupra cresterii rolului pe care statele...
Statele BRIC nu mai pot salva economia mondiala
Tarile emergente, precum Brazilia, Rusia, India si China, asa-numitele BRIC, au fost motorul economiei mondiale in timpul recesiunii occidentale, din 2007...
Major states of the East to recover from crisis first
The world community has been eagerly devouring the good news for the past few days. The news comes from the East. First of all, China gives us hope that...