Archive for Puncte de vedere
Mihai Razvan Ungureanu – CREATIA DE LABORATOR A SERVICIILOR, candidatul ideal pentru VANZAREA DEFINITIVA A ROMANIEI
Eternele si fascinantele servicii speciale si personajul lor colectiv: de la MR Ungureanu la Vladimir Putin
Serviciile au abilitatea extraordinara de a lua chipul personajului cel mai bine digerat de psihologia colectiva. Pentru rusi Putin aduce promisiunea recuperarii prestigiului pierdut de fosta URSS. E de asemenea tatucul protector pentru norod, spaima oligarhilor care i se opun, reteaza scurt fonfleurile media, a inceput sa-si construiasca deja mitologia (arte martiale, vanatoare, pilot de avion, etc).
Pentru romani primul model livrat a fost Traian Basescu. Stil autoritar (“capul familiei” din majoritatea gospodariilor) dar permeabil la emotii (tiranul sentimental), discurs colocvial cu excese populiste, militaros si “patriot” (distantarea de Rusia-Nato, Afganistan, lupta impotriva terorii, etc).Sub domnia lui am luat un imprumut-mamut pentru a salva pielea bancilor iar in contul banilor primiti trebuie sa cedam repede controlul resturilor din sistemul energetic. Plus resursele de aur, pasiunea de ultima ora a Presedintelui. Cum se cheama asta? Politica inteleapta de stabilizare macroeconomica!
Se putea si altfel?Se putea, aruncati o privire peste umar la bulgari-fara FMI, fara gaze de sist, etc. Modelul presedintelui-jucator a devenit insa impopular dupa doua mandate de excese luminate. “Statul sunt eu” a inceput sa agaseze asa ca avem nevoie de un nou model livrat de baietii din servicii. In locul stilului autoritar-militarist, vom avea unul intelectual-corporatist. Genul conciliant si elevat, teme favorite: eficienta administratiei, gestionarea eficienta a resurselor (accentul pe privatizare “ce-vreti sa fure baietii destepti tot, nu mai bine pasam definitiv proprietatea si scapam de grija lor?”), dialogul politic (“cine n-are pete in dosar sa ma conteste vehement , cine are sa vina sa negociem”), incurajarea valorilor autentice (cea mai buna resursa umana e in definitiv tot in servicii, nu?).
MR Ungureanu e arivistul perfect, se va potrivi de minune in rolul sau. Urmariti-i lunga serie de aliante si tradari, instinctul perfect pentru ascensiunea sociala. De la pozitia promitatoare in UTC-ul comunist, la sefia ministerului de externe capitalist.
Observati si masinaria de PR care il secondeaza acum. Ii scade din popularitatea apartenenta la “servicii”? Gasim niste intelectuali de marca sa-l recomande (Djuvara, Plesu). Apar insinuari despre colaboratori masculini prea “apropiati”? Se publica repede relatari despre frumoasa sa poveste de dragoste din familie. Membru prin fundatia Soros? A adus inapoi jurnalistii din Irak! UTC-ist? Corporatist! (vezi sursele de venituri a d-nei Ungureanu, cu OMV vaca grasa). MRU nu e premierul de sacrificiu, decorativ si inutil, bun doar sa faca act de prezenta pana la alegeri scotand baronii PDL de sub tirul media. MRU e viitorul candidat cu sanse sigure la fotoliul de la Cotroceni.
Tot circul cu contestarile din strada pare acum justificat. Puterea care cedeaza “presiunilor strazii” materializate de 100 de zgribuliti. Sa fim seriosi! Imi pare rau de oamenii de buna credinta de acolo, care vor schimbarea “sistemului”, dar toata miscarea are si rolul de a introduce Omul Serviciilor in cursa pentru Cotroceni, pacalind baronii PDL ca poporul le va trage un sut in fund daca nu-l accepta. Evolutia protestelor ar putea sa aduca o confirmare/infirmare teoriei mele in perioada urmatoare.
Sunt argumente in plus pentru acest cosmopolit om al serviciilor? Da, actuala clasa politica n-a fost in stare sa produca alt lider credibil care sa garanteze apararea intereselor occidentale intr-o economie care le apartine deja in mare spre foarte mare masura. MRU e candidatul ideal si pentru a implementa cedarea organizata a suveranitatii nationale in folosul “interesului comun european” cum afirma de altfel actualul presedinte. Are si discursul si o structura in spate care sa-l sprijine in demersul sau. (Hotnews)
Un Prim Ministru in “serviciile” dumneavoastra!
MR Ungureanu in fruntea Guvernului reprezinta o lovitura de PR dar si un gest simbolic. (“serviciile” sunt copiii de suflet ai Presedintelui, cu majorari ale fondului de salarii chiar si in vremuri de austeritate iar numirea sefului SIE o intareste-nu uitati ca a concurat cu … seful SRI pentru aceeasi pozitie). Cu figura sa de tocilar in cautarea unui master prin Europa, MR Ungureanu are rolul de Calmant: va explica deci in urmatoarele luni rabdator si exasperant care sunt prioritatile Guvernului, va dialoga cu toata lumea pana la sfarsitul mandatului fara sa negocieze nimic insa peste linia trasata de la Cotroceni, va face fraze frumoase cu mina sa echilibrata dand bine la o buna parte din electoratul feminin care nu-i va intelege in totalitate argumentatia dar ii va aprecia tonul linistitor. Mai exista si alte motivatii ale juriului?
In urmatoarele luni noii demnitari PDL vor concura probabil in discretie cu Ariton (exceptand evident situatiile in care vor considera ca exista motive de impaunare cu urmari in intentiile de vot) iar efortul de comunicare va fi pasat exclusiv in sarcina viitorului PM, plus eventual inca 1-3 aghiotanti (chiar asa, de ce nu si seful STS la Comunicatii in cabinetul Ungureanu-nu poate fi oricum mai rau ca ministrul Vreme care aprecia cu ceva timp in urma semnarea ACTA de catre state puternice precum SUA, Japonia si…Coreea de Nord!).
Desemnarea lui MR Ungureanu Prim Ministru reprezinta o incununare a privilegiilor acumulate de serviciile speciale in ultimii ani. Am mai scris pe aici ca salariile principalelor 4 institutii “ochiul si timpanul” (SRI, SIE, SPP, STS) acopera salariile cumulate din Ministerul Economiei, Muncii, Transporturilor, Sanatatii, Comunicatiilor. In momentul de fata, costurile cu personalul ating 1,1 miliarde lei in cele 4 institutii (729 milioane lei SRI, 103 milioane lei SPP, 106 milioane SIE si 156 milioane STS). De la Munca, Transporturi, Economie, Sanatate si Comunicatii s-a taiat in acest an intre 9-24%, la servicii baietii sunt remunerati cu un plus de 2,5-4%, ca e grea lupta anti-coruptie si vanatoarea de teroristi. Binenteles, un om din servicii nu se poate trage la vatra cu pensie modesta la cata informatie a inmagazinat. Pensiile speciale au crescut dupa reforma sistemului cu 17% fata de 2010, in timp ce restul muritorilor pensionari iau mai putini bani decat atunci. De altfel, o pensie medie din SRI (3000 lei) este de peste 4 ori mai mare decat pensia medie pentru restul lumii, pentru “nespeciali”adica (747 lei).
Nu cred insa ca asta a fost principala motivatie (un os suplimentar aruncat serviciilor). Nici ca viitorul Prim Ministru este pregatit in acest fel pentru a deveni seful viitorului Guvern…PDL/UDMR/Dan Diaconescu/migratori din USL dupa ce Opozitia va rata la mustata in noiembrie obtinerea a 51% din voturi (ma rog, asta daca presedintele Basescu nu decide ca un singur partid ar trebui sa ia 51% pentru a chema pe cineva din USL). Mizez mai degraba ca lui MRU ii se pregateste fotoliul de la Cotroceni. Dupa excesele unui Presedinte-jucator din ultimii ani, un Presedinte de zahar ars, un fel de Iliescu fara ambalaj ideologic dar la fel de cumsecade, zambitor si mare amator de consens ar avea sanse reale, nu? Fostul Presedinte Constantinescu se declara la un moment dat invins de servicii. Presedintele Basescu ar putea spune ca ne-a invins cu serviciile. New balls, please.
O simpla remarca in final. Presedintele Basescu a avut un discurs eliptic ieri la desemnarea lui MR Ungureanu. Scurt, fara inflorituri, la obiect. In ciuda pragmatismului afisat si-a facut totusi timp pentru un nou lobby la Rosia Montana. In primul sau mesaj dupa tacerea impusa de gafa cu Arafat a pomenit si de minerit, acum la desemnarea noului Prim Ministru, la fel. Basescu ajuns un fel de Cato cel Batran obsedat de RMGC si nu de Cartagina. In alta ordine de idei, se pare ca aurul n-ar fi cea mai importanta miza acolo, ci restul minereurilor valoroase cu care coexista (chiar asa, cand aflam care este soarta celorlalte metale care se scot odata cu aurul? ce-o zice contractul secretizat al RMGC de asta?)
PS1: Pe cine vedeti la SIE in locul lui MRU? Eu mizez pe fostul ministru Baconschi.
PS2: Imi place titlul de prima pagina din Evenimentul Zilei: Traian Basescu a ales “Diplomatul”!
PS3: Un articol interesant pe aceeasi tema aici.Ce inseamna si deflatia asta, cica MRU n-ar avea 43 ci..33.
PS4: Cum se vede meciul Romania-FMI din loja viitorului Prim Ministru? Pai, ca si pana acum, echipa si strategia castigatoare nu se schimba. Vorbesc evident de echipa si strategia negociatorilor FMI.
PS5 (LATER EDIT): Guvernul Neckerman, guvernul aghiotantilor
Noii ministri aruncati de PDL in lupta arata de parca ar fi coborat direct dintr-un catalog Neckermann. Tinerei, subtirei, zambati in poze (va place ministreasa Muncii? golanilor!) si aproape anonimi in majoritatea cazurilor. Ma mir ca n-au mers mai departe strecurand in lista vreun olimpic mai naiv, pe campionul mondial Bute, una dintre fetele din echipa de sabie si pe Andra, nevasta lui Maruta. Pai, daca tot avem ambalaj nou la Guvern, macar sa arate ca de Sarbatori, nu?
PS6: Fostul ministru al agriculturii, Tabara, era fan declarat al OMG-urilor. Iata ca inlocuitorul sau vine direct din laboratoarele Monsanto. Aferim! Puneti bai si unul de la RMGC la Mediu, sa stim o socoteala!
PS7: Iata un model de manipulare marca Evz…Articol evident nesemnat. Dar de ce ma mir? Ultima stire pe coloana la Evz este in acest moment “McDonald’s vinde mancare fast food sanatoasa”! Cand dai click iti apare insa un interviu cu alt titlu, cu un sef al companiei de junk food, interviu preluat de la Capital, revista din trust. Ce trist, ce a ajuns si Capitalul parasit de Ringier. Editoriale pro-Rosia Montana, advertoriale fara P pentru McDonalds, ce mai urmeaza? Uite, ma gandesc sa public si eu o stire pe bani in Capital, una cu enormitati, oare cat ma costa, stie cineva?
PS8: Aflu ca Ionel Blanculescu a fost ieri pe lista scurta pentru desemnarea noului Premier. Apoi Cotroceniul a decis sa mearga pe mana serviciilor. Care Blanculescu participa la dezbaterile organizate de RMGC din partea companiei, aparand punctele de vedere ale canadienilor, vorbind despre binefacerile explotarii, locuri de munca, etc. Haoleo! Basescu chiar nu se lasa, nu?
PS9: Cea mai mare parte a veniturilor familiei Ungureanu, adica 70% vine de la…OMV. D-na Ungureanu, medic, are si un contract de consultanta pe servicii medicale cu OMV (de unde pana unde? habar n-am!). Aveti vreo dilema ce pozitie are viitorul PM fata de propunerea FMI de liberalizare mai rapida a pretului la gaze, de vreme ce OMV-ul este principalul castigator aici?
PS 10(ultimul,sper): de ieri, pe prima pozitiei in stirile zilei troneaza in Evz “disensiunile dintre Ponta si Antonescu”. Misto tentativa. Redactorul-sef Macovei a intrat si el in lupta. Editorialul de azi se incheie cu intrebarea “pe cine ati vota la Prezidentialele din 2014, pe Ungureanu sau pe Antonescu”? Domne, nici n-au intrat serviciile in paine ca se si simte. Manipulari, dezinformari, perdele de fum. Bravos natiune. Ma astept ca in ziele urmatoare MRU sa descalece si in Piata Universitatii. (Cristian Dogaru)
S-au schimbat hoţii cu proştii
Dacă Executivul rămâne-n componenţa anunţată pe surse şi trece de votul Parlamentului, suntem de râsul curcilor. Tactica pedelistă, de retragere a greilor în Modrogan şi de concentrare a lor pe campania electorală a ultimei şanse, în ideea că media nu-i va toca pe alde nimeni în drum ăia nominalizaţi, o ajuta oarecum partidul, dar n-are nici o legătură cu guvernarea, fie ea bună sau proastă. Alde Boghicevici, Fuia, Baba, Nazare, Mustea, Petrescu sau Vass nici măcar nu au reuşit încă să înveţe să meargă bine pe stradă. S-au mai întâlnit mai serios cu administraţia doar Drăgoi (băiat deştept, din tată celebru, bogat şi bine plasat, dar foarte departe de imaginea de Friedmann care i se desenează-n cărbune) şi cu Berca (activist destoinic, traseisit politic plat în discurs şi activitate politică). Mai lipsesc Vişan, Popoviciu. Spânu, EBa şi cu Syda, dar oricum s-au schimbat hoţii cu proştii.
Şeful desemnat şi îngâmfat al acestei adunături caricaturale de bizari şi piţipoance se tot chinuie, cu un 
aer marţial, din momentul nominalizării sale, cu sprijinul uneltelor infiltrate în presă, să-şi coafeze trecutul. Faptul că toţi inepţii molfăie vorbe mari cu restructurarea pe model occidental a SIE nu-l face nici mai alb, nici mai priceput, nici mai apolitic, nici mai autoritar. Apartenenţa sa la structura centrală a tineretul comunist rămâne scrisă negru pe alb, orice scamatorii ar face, la fel cum sunt de neuitat şi efuziunile scrise către Ceauşescu, mizeria pe care a comis-o cu Fundaţia Gojdu şi apartenenţa perenă la zona de protecţie şi promovare Soros. La fel şi legăturile lucrative cu Corina Vinţan. Ar fi chiar de un cinism feroce ca PR-ul Roşiei Montane să ajungă, iar, cu acte-n guvern.
Spectacolul politico-mediatic de trei parale continuă într-o succesiune care, dacă n-ar fi tragică, ar face carieră la “Cascadorii râsului”. Toţi inepţii şi acoperiţii comentează, cu aer solemn, în direct la televizoare, viaţa şi opera unor “nimeni pe stradă”, iar lumea stă ca proasta, cu ochii beliţi în galbenul de pe plasme, aşteptând să afle vreo semeţie. S-a uitat şi de criză, şi de viscol, şi de omăt, şi de lefurile tăiate, guvernul în dezbatere publică să trăiască! În acelaşi timp, în paralel, drumul democraţiei româneşti spre aspiraţionalele modele din Siria, Egipt şi Pakistan se clădeşte metru cu metru.
Cu şeful “apolitic” al SIE în funcţie trimis la înaintare să negocieze politic, lipsit de jenă, în Parlament, susţinerea cabinetului său de muhaiele, slugile punctează pe tăcute. Bunăoară (puşchea pe limbă, Turcescule!), fără teamă că ar putea genera vreo dezbatere publică, având în portofoliu şi girul gureşului ambasador american care n-a văzut încă lunetişti pe acoperişuri, Kovesi execută scurt îndicaţia lui Băsescu, trage o flegmă din călcâi pe lege şi bun simţ şi-i mai dă un interimat de şase luni lui Morar la DNA. Republica are nevoie de competenţe, că abia a început adevărata popreală a duşmanilor regimului portocaliu. Iar dacă nici asta nu-i o probă că Băsescu stăpâneşte România prin teroare, cu procuratura şi serviciile, eu sunt prim solist la Balşoi Teatr.
Printre punctele de boltă ale mandatelor prezidenţiale băsesciene, la loc de cinste au figurat condamnarea comunismului şi a praticilor securiste. Doar că, răsfoind un pic presa ultimilor ani ai defunctului regim ceauşist, constatăm că pepiniera de cadre a fostului Partid Comunist Român (PCR) a fost extrem de rodnică. Vârfurile administraţiei centrale de stat a regimului Băsescu sunt mărturii vii ale acestei stări de fapt. Atât ultimul premier, cât şi proaspăt nominalizatul făceau parte, în 1989, din structurile de vârf al junilor comunişti.
Astfel, Emil Boc era vicepreşedinte al Consiliului Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti (UASC) din Universitatea “Babeş–Bolyai” din Cluj-Napoca. Calitate în care, în februarie 1988, actualul preşedinte al formaţiunii de dreapta PD-L, delegat la a XV-a Conferinţă a Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din România (UASCR) din partea Centrului universitar Cluj-Napoca, a contribuit prin votul său favorabil la alegerea în funcţia de membru în Comisia de cenzori a UASCR a actualului europarlamentar PD-L Cristian Preda, fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe (MAE) nominalizat de Partidul Naţional Liberal (PNL), fost consilier al preşedinţilor comunişti Emil Constantinescu şi Traian Băsescu.
Cunoscut de tânăr în mediile intelectuale ale Iaşiului, atât ca olimpic la istorie, cât şi ca sef al organizaţiei Uniunii Tineretului Comunist (UTC) a Liceului “Negruzzi” din Iaşi, pe care l-a absolvit ca şef de promotie în 1987, Mihai Răzvan Ungureanu a parcurs pas cu pas treptele afirmării politice. Astfel, până să ajungă şef al Serviciului de Informaţii Externe (SIE) şi favorit la succesiunea prezidenţială, el a ocupat, pe rând, funcţiile de secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe (MAE), adjunct al şefului Pactului de Stabilitate în Balcani (Bodo Hombach) şi ministrul al Afacerilor Externe.
Premierul “cu puternice convingeri de dreapta” desemnat de anticomunistul preşedinte de dreapta Traian Băsescu să alcătuiască echipa guvernamentală de dreapta post-Boc, a fost, între 1985 şi 1989, membru supleant al Comitetului Central (CC) al UTC. Calitate în care, la cel de-al XII-lea Congres al UTC, conform paginii 3 a ziarului Scânteia Tineretului din data de 19 mai 1985, “tovarăşul Mihai Ungureanu, delegat al Organizaţiei judeţene Iaşi”, a cuvântat adânc. Redăm, de pe site-ul organizaţiei Miliţia Spirituală, câteva pasaje relavente, lăsându-vă plăcerea lecturii integrale în facsimilul pe care-l publicăm.
“Pe deplin constienti de sarcinile ce ne revin din Hotărârile Congresului al XIII-lea al Partidului Comunist Român, din indicatiile si orientările secretarului general al partidului, tovarăsul Nicolae Ceausescu, din documentele supuse aprobării, Forumului tineretului, noi, elevii din judeţul Iasi, ne angajăm că vom depune toate eforturile pentru a ne forma ca specialisti cu o înaltă pregătire politică si profesională cu constiintă înaintată hotărâti să muncească, cu entuziasm si pasiune tinerească revolutionară, cu responsabilitate pentru continuarea neabătută a drumului ascendent pe care România s-a înscris în perioada de o efervescentă fără precedent inaugurată de Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Român.” (…)
Băsescu îşi continuă jocul. L-a desemnat premier pe Mihai Răzvan Ungureanu, şeful SIE. Şi amîndoi vorbesc despre interesul naţional. Doamne!…
Vă invit să vă amintiţi:
De ce vrea Basescu un Ungureanu sef la SIE?
Se reface Alianţa DA? Sub bagheta unui agent secret?
Se potriveşte mănuşă acest nou prim-ministru cu planurile lui Traian Băsescu:
Băsescu: Vin la Bruxelles cu grăbire să mă-nchin la o nouă ordine
Încă un mit spulberat: patriotismul lui Traian Băsescu
Dacă se va confirma zvonul că Mihai Răzvan Ungureanu este pregătit pentru a candida la preşedinţia României din partea PDL, putem spune că acest partid şi-a pus cruce pentru totdeauna. În sensul că se va îngropa definitiv, nu că va deveni creştin.
Interesant că liderul “micii republici” salută desemnarea lui M.R. Ungureanu drept premier. Deci, acum Mihail Neamţu nu mai are un singur odgon legat de Putere, prin preşedintele Băsescu, ci şi un al doilea, prin prim-ministru. Faptul că Neamţu şi Ungureanu s-au format la şcoala lui Andrei Pleşu – care i-a şi propulsat spre înaltele sfere politice -, poate şi alte iniţieri comune, studiile în Marea Britanie, de pildă, dar şi acelaşi fel de a înţelege Dreapta (ca fiind o dreaptă a Stîngii), probabil că îi face pe cei doi solidari. Sentimentele de amiciţie îi vor face însă sarcina şi mai grea lui Neamţu.
LATER EDIT – Băsescu ne vrea “land” în SUE.Ungureanu are pretenţii mai modeste: să fim land al Austriei. Vedeţi aici.
UPDATE 5
Soţia lui M.R. Ungureanu încasează anual 100.000 de euro pe un contract de “consultanţă medicală” cu OMV AG,Viena. Cea mai mare parte a veniturilor familiei lui Mihai Răzvan Ungureanu provine de la OMV
Parcă vedem altfel şi declaraţia de mai sus a lui Ungureanu.
Unde am mai auzit noi despre o soţie de demnitar foarte capabilă în a face contracte de consultanţă banoase? Aha, în cazul primarului Apostu de la Cluj.
Probabil că e doar o nefericită asemănare.
(…) Și din ce în ce, din gradul cel mai de jos pînă la cel de sus, școalele sînt niște fabrici de funcționari, de salariați publici și de avocați – o pletoră de semidocți, fără caractere, fără omenie, adevărați cavaleri de industrie intelectuală, cărora le trebuesc numai decît onoruri cît de multe fără nuciun merit și cîștig cît de mare fără multă osteneală.
Aceste fabrici alimentează oligarchia publică ce stăpînește exclusiv țara romînească. Din aceste fabrici ese și se premenește și crește, în oarba luptă de concurență pentru repurtarea rangurilor, distincțiunilor și profiturilor, oligarchia de aventură. An cu an apar proaspeți pe arena publică, în poze teatrale, teoreticienii, reformatorii și patrioții, placizii făuritori de sisteme noue, instigatorii exaltați, șoviniști, naționaliști, iredentiști, antisemiți, xenofagi, călărind pe întrecute fiecare pe calul său de bătaie, spre uimirea naivei trîndavei plebe, servanta oligarchiei. (…)
Așa se recrutează oligarchia care stăpînește țara romînească. Nu este o oligarchie măcar statornică, de tradiție istorică, de bravură, de obligațiuni morale, de nobilitate, ori de merite;este o oligarchie mutabilă, de perpetuă premeneală, accesibilă oricui prin nemereală, prin loterie, prin aventură. Îndrăzneală multă, lipsă de orce scrupuluri, renunțare la demnitate personală, la onoarea familiei, infamie chiar, dacă trebue, și puțintel noroc – și cariera strălucită e gata.
Scrisoare deschisa poporului roman transmisa de arhimandritul Iustin Parvu
Popor român
Îţi scriu pentru că sper ca măcar acum,să îţi aminteşti cine ai fost,cine eşti şi poate aşa vezi încotro te îndrepţi!Eşti singurul popor european care trăieşte încă acolo unde s-a născut. Nu o spun eu, o spune istoria popoarelor. O fi mult, o fi puţin, nu ştiu dar ştiu că eşti unic în Europa, această Europă care te loveşte, te jigneşte şi te umileşte. De ce o laşi să facă asta, când tu eşti singurul popor născut , crescut şi educat în graniţele sale ?Eşti primul popor din lume care a folosit scrierea. Nu o spun eu, o spun tăbliţele de la Tărtăria , şi o recunosc toţi cei care le-au studiat.
Acum 7000 de ani, când alţii nici nu existau ca popor, pe aceste meleaguri locuitorii scriau, pentru a ne lăsa nouă mândria de a fi prima civilizaţie care se semnează pe acest pământ. Scrierea sumeriană a apărut 1000 de ani mai târziu şi totuşi mulţi se fac că nu văd şi nu recunosc adevărul. Cât timp o să te laşi neglijat ? Ai fost singurul popor pe care nici o putere din lume nu l-a cucerit chiar dacă ai fost împărţit, despărţit şi asuprit de mai multe imperii. Nici unul nu a putut să te cucerească cât ai fost unit, nici romanii care au stăpânit doar o parte din vechea Dacie, cealaltă fiind stăpânită de Dacii liberi, nici turcii care nu au reuşit niciodată să îţi transforme teritoriul în paşalâc. Toate marile înfrângeri s-au bazat pe trădare. NIMENI NU A REUŞIT SĂ TE SUPUNĂ CÂT AI FOST UNIT. De ce te laşi dezbinat ?Ai fost scut creştinătăţii, când întreaga Europă tremura de teama islamului.
Sângele tău a salvat Europa iar românul Iancu de Hunedoara a salvat Viena şi întreaga Europa de furia semilunii. Acum, tu popor de salvatori ai creştinismului, eşti tratat ca un paria. Când îţi vei revendica drepturile ?Din tine au apărut: Eminescu, Enescu, Brâncuşi, Gogu Constantinescu, Vuia, Vlaicu, Coandă, Petrache Poenaru, Nicolae Teclu, Spiru Haret, Herman Oberth, Conrad Haas. Dar ce păcat, cei mai mulţi şi-au pus minţile sclipitoare în slujba altor ţări pentru că acasă nu i-a ascultat nimeni. De ce ai lăsat să se întâmple asta? Astăzi, popor român pentru tine se rescrie istoria. Cum vrei să se facă asta ? Cum vrei să te vadă cei ce îţi vor urma ?
- Astăzi, ca şi pe vremea fanarioţilor, domnitorul şi divăniţii nu au nici o legătură cu tine. Sunt străini de interesele şi dorinţele tale tot ce doresc este să stea cât mai mult în funcţie şi să câştige cât mai mult. - Tu taci; -
- Astăzi , ca şi pe vremea cuceririi romane, bogăţiile tării, aceleaşi mine de aur, argint sare, mierea acestui pământ sunt exploatate de alţii cu braţele tale şi se duc pentru a umple visteriile străinilor de neam. - Tu taci; -
- Astăzi, ca şi pe vremea asupririi austro – ungare, drepturile românilor sunt călcate în picioare, iar cei puţini fac legea pentru cei mulţi. - Tu taci; -
- Astăzi, ca şi în vremuri de restrişte, românii pleacă din ţară, să muncească, sau să îşi vândă inteligenţa pentru că ţara lor nu are nevoie de ei. Câţi dintre ei sunt viitorii Brâncuşi, Coandă, Conrad Haas, te-ai gândit la asta ? Conducătorii acestei ţări au nevoie de slujbaşi proşti, lipsiţi de educaţie, lipsiţi de caracter, lipsiţi de voinţă, lipsiţi de coloană vertebrală, ca să îi poată îndoi şi face figurine de plastilină din ei. - Tu taci; -
- Astăzi, ca şi pe vremea bolşevismului, la mare preţ sunt trădătorii, linguşitorii, vânzătorii de neam şi conştiinţă, traseiştii politici, gata să calce pe cadavre pentru a parveni şi a îşi păstra privilegiile. - Tu taci; -
- Astăzi, parlamentul şi guvernul ţării, divăniţii de azi, arendează pământurile şi întreprinderile “nerentabile “ la indicaţiile unor străini de neam cărora le cântă osanale, unor arendaşi străini, spunând că asta se numeşte privatizare. Pentru aceste arende, ei primesc peşcheşul iar ţara rămâne pe butuci. - Tu taci; -
- Astăzi, urmele civilizaţiei străbunilor voştri sunt şterse pentru ca fiii tăi să nu mai ştie niciodată cum au apărut ei pe acest pământ, cine le sunt strămoşii şi care le sunt meritele:
1. Vechile situri arheologice sunt distruse, se construiesc şosele experimentale peste ele, Sarmisegetuza, Grădiştea, Munţii Buzăului, sunt vândute sub pretextul impulsionării turismului, unor privaţi care habar nu au că în pământul pe care îl calcă zace istoria ta încă nedescoperită. - Tu taci; -
2. Elemente din tezaurul ţării sunt trimise “ la expoziţie“ în afara ţării şi uită să se mai întoarcă, iar cei ce le-au scos nu dau nici un răspuns, se fac că au uitat de ele. - Tu taci; -
3. Arhivele tării sunt cedate printr-o lege a arhivelor străină de interesele naţionale, celor ce vor să scoată din mintea românilor ideea şi dovezile de unitate naţională. - Tu taci ; -
Slujbaşii ţării, căftăniţii vând la preţ de piatră seacă şi fier vechi bunurile realizate de tine, sub oblăduirea şefilor lor, împart banii, apoi sunt “judecaţi” de ochii lumii şi primesc pedepse cu suspendare, adică “mulţumesc, la revedere, te mai chemăm noi când avem nevoie de serviciile tale”. - Tu taci ; -
- Oştirea ţării este batjocorită, decimată, dezarmată,pusă în slujba altora, copiii tăi mor pe pământuri străine iar Hatmanul Suprem vine în faţa ta şi spune că suntem într-o mare încurcătură, vom fi nevoiţi să împrumutăm avioane străine pentru a ne asigura siguranţa aeriană, de parcă asta s-a întâmplat peste noapte şi nu este urmarea politici sale dezastruoase, de parcă nimic din ceea ce se întâmpla românului azi nu i se datorează lui. - Tu taci; -
- Dispar din instituţii ale statului arhive cu invenţii şi inovaţii de interes strategic privind cercetarea nucleară. Cei puşi să le păzească nu păţesc nimic, iar cei ce trebuie să investigheze spun că nu e nimic deosebit. - Tu taci; -
- Ţi se fură voturile iar comisia care trebuia să investigheze pe cei care au fost prinşi cu vot dublu, nu dă nici un răspuns deşi există dovezi că ai fost furat şi voinţa ta răsturnată. - Tu taci; -
- În divan, se fură la 2-3 mâini, unii chiulesc alţii se fac că lucrează, iar alţii mânuiesc legile după bunul plac, în văzul tuturor şi nu li se întâmplă nimic. -Tu taci; -
- Sistemul educaţional se reduce la bani, bani la înscriere, bani la examene, bani la absenţe, bani la promovare, bani la angajare, bani la reexaminare. Copiii tăi nu mai ştiu nici cum îi cheamă dacă nu se uită pe internet sau nu primesc un SMS. - Tu taci; -
- Dacă te îmbolnăveşti , nu ai unde să te duci, s-au închis spitalele , s-au scumpit medicamentele, trebuie să mergi dacă eşti operat cu faşele şi anestezicul de acasă, altfel mori neoperat sau deschis şi neînchis. Intri în spital pentru o unghie lovită şi ieşi cu 10 boli pe care nu le aveai la intrare. - Tu taci; -
- Un copil de 15 ani, român sportiv, este bătut de colegii de echipă maghiari, pentru că e român , chiar de Ziua Naţională a României. Nu se întâmplă nimic. Ceva mai târziu, Hocheiştii Naţionalei României, (de naţionalitate maghiară) la un meci cu selecţionata Ungariei tac când se intonează Imnul României, dar cântă cu foc imnul Ungariei şi pe cel al ŢINUTULUI SECUIESC, imn care nu avea ce căuta la o manifestare oficială. - Toţi tac. - Tu taci; -
- Guvernanţii nu fac altceva decât să te jupoaie, îţi bagă mâna în buzunar şi îţi iau banii pentru că eşti prea bogat în viziunea lor sau nu meriţi ce ai câştigat , iar ţara nu are bani. Se împrumută lăsându-te dator pe sute de ani fără să le pese ce vor face şi de unde vor plăti datoriile cei ce le vor urma. - Tu taci; -
- Duşmanii tăi, cei ce vor să te vadă dispărut pentru a îţi lua locul, îţi impun ce să mănânci, ce să bei, ce medicamente să iei, fac experimente cu tine, te folosesc drept cobai cu avizul şi ajutorul trădătorilor din fruntea ţării, care le aplică legile într-un Codex Alimentarius care te duce la pieire. - Tu taci; -
- Parlamentarii îşi votează legi speciale, se protejează împotriva judecăţii pentru hoţiile şi prostiile pe care le fac, se acoperă cu legi făcute numai pentru ei, şi fură acoperindu-se unul pe altul. - Tu taci; -
- Preşedintele ţării îşi exprimă oficial acordul de modificare a Constituţiei ţării, la cererea unor străini, care îşi urmăresc propriile interese, fără a consulta măcar parlamentul dar să mai te consulte pe tine . - Tu taci; -
- Un român plecat de acasă, descoperă peste hotare că ţara lui are de recuperat o sumă mare de bani de la alt stat. Ce fac parlamentarii români? Refuză să investigheze cazul pentru că nu vor să îi supere pe cei ce îi ţin pe jilţuri fără să le pese de interesul naţiunii trădând jurământul făcut la investire. - Tu taci; -
Asta se întâmplă astăzi, popor român, şi - Tu taci; -
Dacă ar fi ca tot ceea ce se întâmplă să se răsfrângă numai asupra ta,românul de azi, nu ţi-aş scrie un cuvânt. Te-aş lăsa să lâncezeşti, să dormi până se aşterne praful peste tine şi mătura istoriei te va scoate afară din mintea celor ce vor urma, ca pe o întâmplare neplăcută. Dar tu popor român de azi, eşti legat de cel de ieri şi de cel de mâine şi odată cu tine piere nu numai trecutul, dar şi viitorul acestui neam.
Cât o să mai taci ?
- Trezeşte-te popor român, trezeşte-te român adormit şi nu lăsa să se şteargă dintr-o trăsătură de condei tot ce ti-au lăsat părinţii, nu îţi lăsa copiii pe drumuri, sclavi ai celor ce nici nu existau pe când tu ştiai să scrii.
Acesta este mesajul nedescifrat până acum, al tăbliţelor de la Tărtăria !
Video: Former General Says Russia Will Not Allow Israel-U.S. Attack On Iran and Syria
The Middle East Media Research Institute, an Israel-centric propaganda outfit run by a former colonel in Israeli intelligence, has posted a video and transcript of an interview with retired Colonel-General Leonid Ivashov, a former member of the Russian Joint Chiefs of Staff. The interview aired on Russia Today on February 1, 2012, according to MEMRI.
During the interview, Ivashov said scheduled military exercises by Russia will be used to demonstrate that it is opposed to military operations by Israel and the United States against Iran and Syria. Ivashov said both countries are “guaranteed partners of Russia” and attacks against them would be unacceptable.
“A strike against Syria or Iran is an indirect strike against Russia and its interests. Russia would lose important positions and allies in the Arab world. Therefore, by defending Syria, Russia is defending its own interests,” he said.
Ivashov said what the United States and NATO did in Libya is “nearly identical” to what Hitler and the Nazis did in Poland and Russia. He said Russia is protecting the world from fascism.
It is not clear what military exercise Ivashov was referring to during the interview. According to RIA Novosti, the Russian state owned news agency, Russia and India Monday started preparations for the joint INDRA-2012 military exercises scheduled to be held in Russia this summer.
India and Russia have conducted five of the INDRA-series joint ground and naval exercises since 2003.
source: infowars.com
Stare de razboi
Mă încăpăţânez să afirm, poate sub impresia câtorva întâmplări ce-mi stăruie în memorie, că iarna este un anotimp paşnic. Am văzut cu ochii mei, şi nu numai o dată, nămeţi mai înalţi decât casa. Erau zile în care se mergea, pot spune, pe acoperişuri. Exact în vremea aceasta s-a întâmplat să moară cineva şi, ca să-l ducă la groapă, i-au tras coşciugul pe deasupra caselor ca pe o sanie. Era ca şi cum luneca peste grinzile podului burta unei păsări de gheaţă. Trece mortul, ziceau oamenii, privind cu înfrigurare în sus. Unii chiar au propus atunci să se mute cimitirul în cer, era mai uşor de ajuns, dar nu s-a putut!
Toate acestea se petreceau într-un sat din sud, unde viaţa era întotdeauna mai multă decât moartea. Ca să-şi poată adăpa şi hrăni animalele din gospodărie, oamenii erau nevoiţi să sape tuneluri prin troiene. Câteodată, prin tuneluri ne duceam şi noi, copiii, la şcoală. Pe acolo cred că venea şi primăvara. Au fost întâmplări, văzute prin ochii părinţilor mei de data aceasta, care ar putea să li se pară celor de azi decupate din filmele ruseşti. Protagonistul uneia dintre ele a fost chiar fratele mamei. Era după Bobotează, mersese la oraş cu viitoarea sa nevastă, ca să-şi cumpere haine şi alte alea pentru nunta ce-o aveau programată la sfârşitul săptămânii.
La întoarcere, i-a prins viscolul pe drum. N-a lipsit mult ca zăpadă să le devină mormânt. Cei plecaţi în căutarea lor i-au găsit după nechezatul cailor înhămaţi la sanie. După o altă nuntă, una dintr-o iarnă pe care o apucaseră bunicii, lăutarii se întorceau pe lângă o pădure acasă. Ninsese în duşmănie peste noapte, iar vântul izbise fără milă cu pumnul în geamuri. Dar ei nu băgaseră de seamă, cum n-au băgat nici dimineaţa, când au pornit prin pustietatea aceea albă la drum. S-au întâlnit în marginea pădurii cu lupii. N-au mai găsit, din trei câţi erau, decât o pereche de cizme şi o căciulă. Dihăniile nu se mulţumiseră numai cu ei, le înfulecaseră şi instrumentele. Se povestea că, dacă ascultai cu atenţie, răzbăteau sunetul taragotului şi al tobei din burţile jivinelor.
Aşa erau iernile pe atunci, însă oamenii nu se supărau niciodată pe ele, ar fi însemnat, dac-o făceau, ca frigul dinăntrul lor să fie mai mare decât cel de afară. Şi nu era! De fapt, ei nu prea lăsau iarna să le dea buzna în suflete. În asta şi consta secretul puterii lor de a intra din necazurile vieţii cotidiene direct în poveste. Până dincoace de vremea copilăriei mele, povestea îi ajuta pe oameni să se bucure de iarnă. Sunt iernile de acum altfel decât cele de demult? Nu, oamenii sunt altfel!
Sigur că nu e uşor să faci faţă viscolelor din ultimele zile, şi că într-o lume învăţată să fie tot timpul, şi nu întotdeauna cu treabă, în mişcare, un drum acoperit de nămeţi condamnă viaţa la încremenire. Cred însă că, oricum ar fi, e o idee stupidă să declarăm stare de război. Iarna de afară se recunoaşte până la urmă învinsă. Cele mai mari probleme le avem, din păcate, cu iarna din noi. De aici ne vin gerurile şi viscolele cele mai cumplite. Putem începe, dacă vrem să nu mai fie aşa, cu două lucruri simple. Să ne grăbim să aducem înapoi povestea şi să-i învăţăm pe copiii noştri să se joace iarăşi cu zăpada.
Autor: ŞTEFAN MITROI
sursa: jurnalul.ro
Sistemul bancar, “vaduva neagra” a economiei!
Sistemul bancar mondial se comporta cu economia ca “vaduva neagra” cu masculul.
Sistemul bancar s-a dezvoltat din profituri mari si riscuri minime, dar si prin evaluarea artificiala a produselor sale. Creditele cu dobanzile aferente au sufocat afacerile, dupa care centrul de greutate s-a deplasat spre guverne si a “depus” imprumuturile in cheltuielile guvernamentale, ingropand economiile nationale in datorii peste limita de pericol.
Au dezvoltat sistemul de asigurari de unde au scos alte profituri fabuloase. Sistemul asigurarilor a crescut ca un joc piramidal. Produsele bancare si bursiere au oferit profituri sa atraga investitile, fara sa existe pierderi echivalente, deturnand sumele de la economia reala spre economia speculativa. Toata lumea castiga din inginerii financiare si nimeni nu avea pierderi.
Bancile s-au concentrat in carteluri ca sa le creasca puterea, si au devent principalii finantatori ai economiei. Cum sumele au fost mari, le-au investit in “credite mari si sigure” acordate guvernelor, care le-au utilizat in proiecte de mare anvergura cu rentabilitate scazuta sau chiar nerentabile.
Au corupt politicienii sa ia imprumuturi chiar daca nu aveau nevoie de ele, sau sa acorde garantii de stat la imprumuturi private mari si riscante, sau cu eficienta scazuta. Economia reala formata din clasa de mijloc nu a mai beneficiat de credite accesibile si si-a redus activitatea, sau s-a relocat spre Asia sau alte tari mai putin dezvoltate.
Practic sistemul bancar a contribuit la majorarea “fiscalitatii”, prin dobanzi la credite si rate pentru asigurari, si a directionat investitile private in investitii financiare speculative sau in imobiliare, iar cele de stat in infrastructura, utilitati, armament, etc..
Economia reala “stoarsa” de profit a inceput sa se contracte, si raportul intre sistemul bancar si economia reala a devenit similar cu raportul intre salariatii din economia privata a Romaniei si ceilalati beneficiari: pensionari, copii, asistati sociali, si bugetari.
Reducerea dezvoltarii economice, manifestata ca o criza financiara si economica are cauza in orientarea resurselor financiare spre domenii secundare ca importanta. Tarile care au investit mai mult in dezvoltare, in intreprinderi mici si mijlocii si in resursele umane, au parte de o reducere a cresterii datorita contaminarii, dar nu suporta o criza cum o suporta tarile care au fost guvernate de amatori si de inconstienti.
Bogatia s-a polarizat si in orice societate polarizata cresterea incetineste si economia poate ajunge la colaps.
Masurile adoptate de A Merkel si Sarkozi, sunt incercari timide sa stopeze cresterea datoriilor suverane, dar nu sunt suficiente, pentru ca ele nu rezolva polarizarea. Ele vizeaza reducerea creditelor si implicit a profitului bancar. Multe tari abia reusesc sa-si plateasca dobanzile si apeleaza la refinantarea imprumuturilor, refinantare care se face la o dobanda si mai mare datorita ratingului in scadere. Chiar daca datoria ramane constanta, costul unitar – dobanda – creditului creste.
Declaratia Consiliului European din 30 ianuarie pune in evidenta trei obiective principale pentru politicile economice: ”Relansarea creditarii mai ales pentru intreprinderile mici si mijlocii”, ”Stimularea angajarii tinerilor”, ”Realizarea deplina a pietei unice”. Aceste masuri vizeaza stimularea sectorului mic si mijlociu, sau economia reala. Problema este cine are resurse sa sustina finantarea politicilor respective? Bancherii nu dau semne ca si-ar asuma riscul finantarii afacerilor mici si mijlocii, cel putin atata timp cat domina guvernele.
Raportul de forte a devenit net favorabil sistemului bancar, daca au reusit sa suprime democratia, sa schimbe doi premieri si sa-si plaseze oamenii loiali sistemului in cele mai importante posturi.
Ambitia bancherilor de a nu pierde pe termen scurt, poate sa duca la colapsul intregului sistem financiar-bancar si economic.
Concentrarea capitalului a influentat concentrarea clasei politice, prin finantarea unui numar mic de partide nedemocrate si conduse de lideri corupti.
Politicienii si partidele si-au vandut liberatea catre banci pentru a se mentine la putere.
In tarile indatorate populatia nu mai stabileste cine o guverneaza. Acesta-i pretul platit de cetateni pentru indolenta si indiferenta la modul in care au fost guvernati.
Jefferson spunea:”Cine isi vinde libertatea in schimbul prosperitatii le va pierde pe ambele.”
Afirmatia este valabila pentru politicieni, pentru mass-media, pentru cei care apara “linistea puterii”.
Mass-media s-a contractat si continua sa se contracte, institutile ordinii publice “beneficiaza” de disponibilizari, iar “pensionarii de lux” si revolutionarii “beneficiaza” de diminuarea veniturilor.
Problema este una de adminstrare a puterii: in interesul societatii, sau in interesul sistemului-bancar!
Cine decide in interesul cui se fac programele de guvernare: a capitalul financiar-bancar, sau a cetatenilor?
Atata timp cat puterea politica este influentata de capitalul financiar-bancar, cetatenii si interesele lor sunt lipsite de importanta.
Singurul control benefic pentru o natiune este controlul cetatenilor asupra clasei politice.
Cand clasa politica si-a atins idealul oricarei puteri, de a se permanentiza/croniciza la putere, natiunea este terminata.
Solutia pentru economie este una politica, de diminuare a puterii si a influentei capitalului bancar asupra politicului.
Scoaterea puterii de sub influenta sistemului bancar, prin “dinamitarea” si pulverizarea sistemului bancar, si transformarea lui intr-un sistem cu banci regionale, care sa depinda de profiturile din economia firmelor locale.
Bancile trebuie sa fie “servitorii” intreprinderilor mici si mijlocii, si nu invers cum este acum. Procesul de destructurare a sistemului bancar ar putea fi realizat, pentru ca bancile nu au fluxuri de productie integrate si ele pot fi divizate in banci mici regionale. Capitalul bancar este sub forma de actiuni, si actionarii ar putea opta pentru o filiala regionala sau alta, filiale care sa devina banci comerciale independente.
Aceeasi situatie este necesara in politica, respectiv multiplicarea partidelor politice, sa relanseze competitia si partidele sa “cerseasca” puterea de la cetateni. Acum clasa politica este la fel ca sistemul bancar, concentrata in doua forte politice cu intelegeri de culise, despre cum sa-si transfere puterea sa reduca nemultumirea cetatenilor. Partidele noi si mici, nu au resurse financiare sa concureze cu partidele mari finantate de marele capital.
Pericolele principale ale societatii sunt concentrarea economica si politica, fenomen ce se autoalimenteaza, si solutia este destructurarea lor. Concentrarea suprima democratia si duce la autoritarism, coruptie, risipa prin investitii inutile si stagnare economica. In majoritatea tarilor democratia a cedat si efectul a fost criza economica, criza care poate relansa democratia.
Poate acesta-i secretul ciclicitatii crizelor economice.
CONCLUZIA:
Concentrarea capitalului este cauza crizei, iar solutia rapida si eficienta este “faramitarea” lui.
Reducerea deficitelor si stimularea IMM-urilor in faza actuala de concentrare a capitalului este tardiva, pentru ca nu rezolva problema adminstrarii puterii, a raportului de forte intre banci si clasa politica la putere, care adminstreaza bugete nationale.
Integrarea mai puternica a UE, si suplimenarea fondului de garantare, continua trendul concentrarii economice si politice, sprijina bancile mari, si practic merge in directia opusa unei descentralizari economice si a democratizarii sociale.
sursA: decantare.wordpress.com
In pragul unei catastrofe de proportii: Masacru ecologic
Gigantul petrolier Chevron din SUA este pe punctul de a demara în zona Bârladului foraje pentru extragerea gazelor de șist, dar tehnologia pe care intenționează să o folosească – fracționarea hidraulică – este dintre cele mai poluante și mai controversate. În timp ce în multe țări din Europa, chiar și în SUA, tehnologia a fost interzisă, la noi totul se desfășoară cu acceptul guvernanților. Iată doar câteva dintre urmările folosirii acestei tehnologii: otrăvirea întregului câmp acvifer din zonă cu substanțe extrem de nocive folosite în procesul de extracție, eliberarea la suprafață a unor substanțe radioactive precum Radium 233, sondele folosite vor otrăvi aerul, având efecte dezastruoase asupra organismelor vii (arsuri de piele și ale căilor respiratorii, afectarea simțurilor de bază, căderea părului etc). Mai mult, detonările de explozivi la adâncimi de până la 3 kilometri vor provoca o serie de mici cutremure de suparafață. Autoritățíle locale habar nu au de dezastrul ecologic ce urmează a se întâmpla în zonă.
În timp ce autoritățile locale și politicienii se dau de ceasul morții din cauza “rutului” electoral, Bârladul și mai toate comunele arondate sunt în pragul unei catastrofe ecologice de proporții. Mai trist este că acest dezastru a fost pus la punct cu acceptul celor care acum se află la putere.
Gigantul petrolier Chevron, din Statele Unite ale Americii (SUA), va demara, în vara acestui an, un proiect de anvergură, ce vizează extragerea gazelor de șist. Acest proiect va duce la un dezastru ecologic cu urmări nefaste pentru toate organismele vii din zona viitoarei exploatații. Cei de la Chevron au obținut undă verde din partea statului român pentru a exploata două perimetre: cel de la Bârlad și încă unul din Dobrogea.
Totul pleacă de la tehnologia ce urmează a fi folosită pentru a extrage aceste gaze de șist și care poartă denumirea de fracționare hidraulică. Gazele de șist nu diferă cu nimic față de cele din zăcămintele “tradiționale”, însă diferența este dată de faptul că sunt captate în structuri geologice extrem de dificil de accesat și, prin urmare, necesită tehnologii pe măsură de extragere. Tehnologia pe care o vor folosi cei de la Chevron constă în pomparea a milioane de litri de apă, amestecate cu substanțe chimice care dizolvă rocile, pentru a elibera gazele prinse în ele. Această tehnologie este extrem de nocivă pentru mediul înconjurător, lucru ce a făcut ca mai multe state din Europa să o interzică.
Conform specialiștilor și ecologiștilor, urmările folosirii unei astfel de tehnologii sunt extrem de nefaste. Apa care este injectată la adâncimi de până la trei kilometri este amestecată cu o multitudine de substanțe toxice, extrem de periculoase pentru tot ceea ce înseamnă organism viu. Acestea pot provoca arsuri ale pielii și căilor respiratorii, pierderea mirosului și a gustului, căderea părului etc. Pe de altă parte, odată cu gazul eliberat din roci, se ridică la suprafață și apa otrăvită și, automat, poate infecta câmpul acvifer din zonă. Este bine știut că în întreaga zonă a Bârladului puțurile de adâncime sunt principala sursă de apă potabilă, iar dacă sondele Chevron își vor începe activitatea, atunci sunt șanse extrem de mari ca acestea să fie otrăvite.
“Fracking-ul” provoacă cutremure!
Pe lângă poluarea apei subterane, tehnologia fracturării hidraulice provoacă un alt șir de nenorociri. Este vorba despre declanșarea unor mișcări sesmice în toată regula, adică a unor cutremure. Iar cei care au stabilit acest lucru fac parte din agenții și instituții guvernamentale americane, precum Agenția pentru Protecția Mediului, Armata Statelor Unite și Institutul de Studii Geologice al SUA. Toate acestea, în baza unor studii științifice amănunțite, au reușit să stbilească, în cele din urmă, cât de nocivă este tehnologia fracturării hidraulice.
Armata SUA și Institutul de Studii Geologice au stabilit clar că injectarea apei în formațiunile stâncoase de la mare adâncime provoacă cutremure. Spre exemplu, în Oklahoma, unde există foarte multe exploatări de acest gen, în 2010 au avut loc nu mai puțin de 1.047 de cutremure, în condițiile în care, până atunci, numărul mișcărilor telurice nu depășea 50. Specialiștii geologi și militari americani au stabilit clar raportul de cauzalitate cu tehnologia fracking-ului (cum mai este denumită fracturarea hidrologică), care este folosită din greu pe siturile de exploatare din acest stat american. Istoria s-a repetat și în Marea Britanie, în Lancanshire, unde o altă corporație a folosit aceeași metodă și activitatea seismică a crescut simțitor. Cum Bârladul se află în imedata apropierea a uneia dintre cele mai active zone seismice din țară (zona Vrancea), care de-a lungul istoriei a provocat cutremure cu pagube imense și mari pierderi de vieți omenești, fracționarea hidraulică poate avea efecte devastatoare!
Toate acestea au atras atenția comunității internaționale, iar unele state au și reacționat în consecință, dând dovadă de înțelepciune. Astfel, state precum Franța și, cel mai recent, Bulgaria, au interzis cu desăvârșire exploatarea gazelor de șist pe teritoriul lor. Asta în timp ce statul român nu dă nici un semn că i-ar păsa de sănătatea cetățenilor săi și a mediului înconjurător.
În urmă cu câteva zile, șeful Agenției Naționale pentru Resurse Minerale – Alexandru Pătruți – a declarat că România nu va interzice folosirea fracționării hidraulice pentru extragerea gazelor de șist. Aceste declarații au fost făcute în timp ce în fața Ambasadei României la Sofia organizații nonguvernamentale bulgare au protestat pentru ca statul român să nu permită folosirea acestei tehnologii!
Autoritățile și politicienii locali nu au habar de coșmarul ce amenință orașul și întreaga zonă.
“Voi face o interpelare către Ministerul Mediului, căruia îi voi cere mai multe lămuriri pe marginea acestui subiect. Dacă este vorba despre ceva benefic pentru economia locală și pentru populație, atunci nu e nici o problemă, dar dacă va reieși contrariul, atunci trebuie să se acționeze în consecință”, a declarat Adrian Solomon, deputat de Bârlad.
Răzvan Călin
sursA: obiectivdevaslui.ro
Fata nevazuta a premierului Mihai Razvan Ungureanu
De la sefia UTC, in fruntea diplomatiei romanesti, apoi al Serviciului de Informatii Externe, iar acum, in fruntea Guvernului Romaniei. Mihai Razvan Ungureanu se trage dintr-o familie de evrei intelectuali din Iasi.
Tatal sau Stefan Ungureanu a fost profesor de chimie-fizica la Universitatea din Iasi, viceprimar si mai apoi director la Agentia Locala de Conservare a Energiei. Fiul, fost membru supleant al CC al UTC este doctor in istorie. Revolutia l-a prins la conducerea Uniunii Studentilor Comunisti din Romania, zdrobindu-i cariera de partid. In anii 90 tanarul Ungureanu a fost lansat in constiinta publica, drept o stea a intelectualitatii romanesti de regretatul Iosif Sava. Seria seratelor muzicale includea dialoguri purtate cu oameni politici, oameni de arta, filozofi, muzicieni, instrumentisti, care in ani 1990 erau la inceputul carierei. CV-ul istoricului M.R. Ungureanu este impresionant. Presa a relatat ca studiile si cariera sefului SIE sunt strans legate de organizatiile Soros si de cele iudaice ale magnatului Mark Rich. Apartenenta sa (ca lider) la organizatiile Soros din Romania, ca si la organizatiile iudaice, a facut ca, fara sa fi avut in nici un fel o viata politica activa (dupa cum singur marturiseste), sa fie chemat a fi ministru de externe al Romaniei in 2004, noteaza Cornel Dan Niculae in cartea sa intitulata Politica Filo-Sionista a Romaniei in fata Europei si a lumii. Dealtfel, volumul trei al cartii este ilustrat pe coperta cu poza ministrului Ungureanu cu mainile pe Zidul Plangerii si cu chipa pe cap.
Cat a fost la conducerea Ministerului Afacerilor Externe, Ungureanu a respectat intru-totul omerta securitatii. Nu s-a facut nici un fel de reforma in MAE, ba chiar mai mult, sub ministeriatul lui s-au petrecut evenimente ingrijoratoare. Rapirea din Irak si scandalul declansat de scrisoarea semnata de ambasadorul Cristian Colteanu sunt doar doua din evenimentele care au dovedit fidelitatea Ungureanului fata de presedinte. Totul a culminat cu arestarea celor doi muncitori romani acuzati de spionaj intr-o baza americana din Irak, despre care premierul Tariceanu a aflat din… presa. Ungureanu, prins in lupta dintre palate, parea o victima sigura, un soi Petre Roman al peneleului surghiunit la Institutul de Studii Liberale. Ulterior, el s-a autosuspendat din calitatea de membru al PNL pentru a pleca la Viena ca reprezentant special la Initiativa de Cooperare in Sud-Estul Europei. Nimic altceva decat o scoala de securisti europeana si, in acelasi timp, prilejul unui nou scandal financiar de aceasta data. Surse din cadrul Serviciului de Informatii Externe ne-au relatat ca Mihai Razvan Ungureanu hoinarea in voie inca de cand era secretar de stat prin birourile Centralei SIE si prin unele case conspirative din jurul Ministerului Afacerilor Externe. Intrebat daca vreun secretar de stat sau ministru are dreptul sa se plimbe hai-hui prin cladirile SIE, fostul sef al spionilor externi, Catalin Harnagea s-a aratat extrem de surprins: Nici macar angajatii institutiei nu au voie sa se plimbe de capul lor prin birouri, iar, in ceea ce priveste casele conspirate, aceste sunt frecventate numai de agentii sub acoperire sau ofiterii care ii coordoneaza. Prim-ministrul daca vine, isi anunta din timp vizita. Asadar, stapanul serviciilor Traian Basescu nu si-a lasat sluga din brate, din motive lesne de inteles. L-a propus pe Ungureanu la sefia spionajului extern.
Ungureanu si Episodul japonez . Directorul SIE cunoaste problemele grave cu care se confrunta diplomatia si spionajul extern romanesti, inca de pe vremea cand era secretar de stat MAE. In aceasta calitate, Ungureanu a avut parte in anul 1999 de o prima vizita oficiala in Japonia, unde a dat piept cu gerontocratia japoneza si cu mafia securista din cadrul Ambasadei Romaniei la Tokio. O reprezentanta condusa la vremea aceea de generalul Marin Valcea, un greu al Securitatii comuniste. Desi avea datoria sa aranjeze toate detaliile vizitei, Valcea nu a miscat un deget. Presa centrala a comentat pe larg esecul vizitei. Japonezii sunt conservatori. Varsta inseamna o garantie a experientei si profesionalismului. Pozitiile de top din diplomatia nipona sunt ocupate de persoane cu varste inaintate. Varsta si fizionomia lui Razvan Ungureanu nu le inspira competenta. Fara o pregatire prealabila, codul diplomatic japonez nu a fost respectat Japonezii nu au dat doi bani pe tanarul secretar de stat, care a stat umil prin ambasada. Securistul, doar s-a facut ca ii aranjeaza intalnirile tanarului diplomat. Ion Iliescu, venit in vizita oficiala in acelasi timp, a fost tratat imparateste, consulul onorific Kobaiashi functionand pe post de sponsor. Reteau generalilor din ambasada (Staicu Stefanel, Valeriu Ruset, Nicu Manolache) avea relatii excelente cu fostul presedinte Iliescu, dar si cu Traian Basescu. Valcea si niponul i-au aranjat fostului presedinte, conferinte de presa la universitati din Tokio si Yokohama. Ungureanu a zacut in ambasada. Desi a iesit sifonat din aceasta experienta, tanarul secretar de stat a avut parte de noi prieteni. Domnisoara Anca Mantulescu (de care nu s-a mai lipsit nici cand a ajuns ministru de externe), traducatoare de limba japoneza in locul lui Petre Stoian si familia Neagu. Aurelian Neagu secretar II in ambasada se avea la cutite cu Marin Valcea, dar era prieten la catarama cu Basescu. Fostul sef MAE a evitat orice comentariu despre pataniile sale nipone. Cuplul Basescu-Ungureanu l-au numit in 2005 ambasador in Japonia pe Aurelian Neagu, un individ care nu trecuse la data numirii in post de gradul de consilier MAE. Gabriela a ajuns sefa de directie in MAE. A fost mazilita odata cu protectorul ei, la inceputul anului 2007.
Sponsorii lui Mihai Razvan Ungureanu
Numele: Marc Rich. El este numitorul comun al oligarhilor rusi cu interese in Romania. Are tripla cetatenie: israeliana, spaniola si elvetiana. La cea americana a renuntat, fiind urmarit 18 ani de FBI, dupa ce in 1983 a fost acuzat de evaziune fiscala si „comert cu inamicul sovietic”S-a ridicat din tranzactii internationale tenebroase si este conectat la Mossad, serviciul israelian de spionaj. .Majoritatea firmelor anonime ale „elitei de carton” rusesti au fost infiintate in cantonul elvetian Zug.Acesta este locul de unde, ca un paianjen, Rich si acolitii sai isi conduc operatiunile mondiale.Tot in Zug sunt inregistrate si companiile paravan prin care oligarhii rusi au preluat o felie din economia Romaniei ajutati de oligarhia tradatorilor din Romania. Rich a incercat sa obtina rafinaria Petromidia, plasata strategic: aproape de spatiul ex-sovietic, dar si de Orientul Mijlociu, zone foarte bogate in titei.
Liderul sindical Tancau: „Era prin 1993 cand s-a terminat contractul pentru modernizarea rafinariei. A fost o afacere serioasa, Rich a vrut sa cumpere. Nu s-a ajuns fiindca n-au vrut sa vanda. S-a opus, din cate stiu eu, un secretar de stat pe domeniul petrochimic”. Petre Roman completeaza: „Rich nu a reusit sa cumpere fiindca guvernul Vacaroiu nu era atasat de ideea de privatizare in sine”. Contra privatizarii au fost si sindicalistii lui Tancau, care se temeau ca isi vor pierde, multi dintre ei, locurile de munca. De la momentul acesta s-au acumulat pierderi imense, pana la privatizare, adauga fostul premier Roman. In iunie 1997, „gaura neagra” Petromidia avea datorii de 300 de milioane de dolari, fiind, practic, in sapa de lemn. In acelasi an, compania controlata din umbra de Rich, Glencore AG, face un parteneriat strategic in Romania. Asociatii lui Rich erau Dan Voiculescu si Stefan Margineanu (fost ofiter DIE), patron in industria metalelor. La sediul companiei lui Voiculescu, „locotenentul” lui Rich, Willy R. Strothotte, anunta perfectarea consortiului Glencore-Grivco-Metanef (firma lui Margineanu). Trioul punea la bataie 650 de milioane de dolari pentru privatizari in Romania in petrol si metalurgie feroasa si neferoasa. Oficiosul PDSR „Dimineata” din 28 august 1997 consemna sec: „Nu a fost dezvaluit nici numele consortiului si nici aportul de capital, in procente, al celor trei societati”. Voiculescu si paravanul lui Rich s-au inscris in cursa pentru Petromidia, rafinaria ravnita de magnat inca dupa Revolutie. De data aceasta, in perioada 1998-2000, escrocul international a pierdut cursa in fata Rompetrolului lui Dinu Patriciu. Glencore a pierdut si cursa pentru Petrom, care a revenit, in anul 2004, austriecilor de la OMV. “Luati mana de pe controlul politic al tarii!” Aceasta a fost fraza cheie a unui mesaj public al presedintelui cu adresa directa catre Cartelul Oligarhiei. Cartelul burgheziei rosii, a oportunistilor si fostilor nomenclaturisti s-a constituit in cadrul Marelui Jaf National care a debutat sub patronajul lui Iliescu si Roman si a continuat neincetat pina astazi.
sursa: ziuaveche.ro / mariusmina.blogspot.com
Fără premier SIE, SRI şi Securitate!
Sfârşitul piticului politic Emil Boc poate fi trecut pe agenda politică la data de 6 februarie 2012. Vocalul politician de Răchiţele mai are de urmat doar câţiva paşi pentru a trece cu totul într-o arhivă a dezastrului din aceşti ani. Nici nu şi-a strâns hârtiile de pe birou că profeţii, servitorii şi făcătorii de cărţi au început pariurile şi predicţiile. A şi fost lansată o listă scurtă de personalităţi şi caricaturi cu şanse la fotoliul principal din Piaţa Victoriei. Cea mai comică variantă a fost lansată de Corina Drăgotescu cu largul concurs al lui Ionel Blănculescu. Închipuitul consultant de business s-a grăbit să se bage în seamă povestind că, la un moment dat, cineva din PDL l-ar fi întrebat dacă mai este dispus “să facă ceva pentru ţară”. La câte servicii importante a adus patriei, gigantul neînsemnat de la AVAB s-a şi grăbit să îşi ofere serviciile, creionând deja în direct la o televiziune liniile mari ale programului său de guvernare din mileniul patru.
Zvonurile şi profeţiile fac însă insistentă trimitere la două personaje din afara politicii. Este vorba de directorii SIE şi SRI, Mihai Răzvan Ungureanu şi George Maior. Numele lor circulă deja de o bună bucată de vreme, chiar cu câteva luni înainte ca mişcările de protest din România să dea în clocot.
Amândoi sunt consideraţi apropiaţi şi fideli ai preşedintelui României. De altfel, singurele puncte de sprijin ale regimului Băsescu trebuie căutate numai în zona servicilor secrete (SRI, SIE, SPP şi STS). Privind lucrurile în toată complexitatea lor, ajungem obligatoriu la concluzia că aceste servicii poartă şi o mare parte din responsabilitatea situaţiei dramatice de acum. Defectele de democraţie semnalate în România ultimilor ani vin şi de la rolul exagerat al acestor servicii şi de la implicarea lor indirectă în politică, justiţie şi mass-media. Încă un argument în favoarea celor doi şefi de servicii secrete loiali preşedintelui Băsescu vine de la faptul că amândoi se bucură de încredere în rândul administraţiei americane şi al serviciilor secrete americane.
Poate România adopta varianta americană sau rusească a preşedintelui sau a premierului promovat din rândul serviciilor secrete? Având în vedere că perioada Războiului Rece s-a încheiat de mult, că mandatul lui Traian Băsescu este tot un eşec al serviciilor secrete, că una dintre priorităţile politicii din România stă tocmai în despăducherea Parlamentului, a Guvernului şi a altor instituţii publice de ofiţerii acoperiţi, la vedere, în adormire sau deplin conspiraţi. De altfel, criza economică şi financiară a ţării nu îi califică pe cei doi în nici un fel şi de nici o culoare. Experienţa lor economică este egală cu zero. Capacitatea lor de a gestiona bugete complexe nu a fost testată în nici un fel. Experienţele lor în proiecte mari, aşijderea. Şi George Maior şi Mihai Răzvan Ungureanu sunt foşti activişti politici-funcţionari de birou fără aderenţă la strategii macroeconomice, la management economic şi financiar. Oricare din ei n-ar duce guvernarea spre soluţii economice, ci spre aranjamente de culise, politice sau de servicii secrete.
Cu alte cuvinte, ne-au ajuns atâtea nenorociri provocate de aceleaşi servicii secrete. De ce ne-am mai permite încă una într-o situaţie în care ţara a ajuns la ceas de răscruce!
Cornel Nistorescu
sursa: cotidianul.ro
Ciobanescul carpatin politic, pradatorul turmei
Pe teren propriu sau în deplasare, întâlnirile dintre politicienii români şi cei occidentali sunt un spectacol de neuitat. Evident că sarea şi piperul este românul, care, deşi în veci nu piere, pare să-şi dea duhul de la o clipă la alta. Costumul, deşi de firmă, stă pe el ca pus cu furca, ridicat pe şale, iar gulerul rigid levitează, mereu departe de ceafă.
Dornic să nu fie ridicol, să ţină ritmul, ciobănescul carpatin politic face totul pe dos. Păşeşte prea larg sau, dimpotrivă, vizibil mărunt, ca şi cum ar avea o pieliţă între picioare. Frânează o clipă mai târziu decât însoţitorul străin – invitat sau gazdă –, iar atunci când şade uită să se descheie la veston, n-are ce face cu mâinile, şi picioarele îi prisosesc dintr-o dată, aruncându-le sub scaun sau către jurnalişti. Atitudinea sa permanentă este un amestec haotic de degajare stânească şi panică năroadă că „dă ursu’”.
Conştientizându-şi parţial starea, sub rânduri de sudoare, carpatinul politic încearcă să-şi compenseze neputinţele prin vorbe şi atitudini. Stâna şi opinca primordială se răzvrătesc însă irepresibil. În deplasare este modest, fără pretenţii, atent, dornic de sfaturi de la capitaliştii occientali, dinaintea cărora, rar şi brusc, devine peste măsură de îndrăzneţ, obraznic şi necioplit, mirându-se el de el. Şi, mândru de pantalonii lepădaţi în public, îşi consideră fundul gol drept un acces de demnitate. Acasă este însă necondiţionat amabil, ospitalier, umil, recunoscător, gudurător şi onorat de vizită. Dacă este cointeresat financiar cât de cât, devine greţos, scoţându-şi până şi mama la vânzare.
De pildă, prin noiembrie 2005, în revista Academia Caţavencu – unde scriam pe atunci – semnalasem faptul că B.C., un apropiat al prefectului de Suceava, achiziţionează de la ţărani teren arabil în zona Rădăuţi, cu scopul vânzării scumpe ulterioare firmelor austriece EGGER şi Schweighofer. Pe aproximativ 100 ha de teren arabil, acestea urmau să construiască mai multe fabrici de produs cherestea şi plăci fibro-lemnoase. În nr. 18/mai 2006 al aceleiaşi reviste, sub titlul Mândria de a fi român jmeker, făceam un portret al prefectului sucevean Orest Onofrei, în baza unor declaraţii şi atitudini „neinspirate” ale acestuia. Tot acolo scriam: „Promotorul din umbră al proiectului care va ucide în continuare pădurile României este inginerul de exploatare forestieră – conform facultăţii şi diplomei – Gheorghe Flutur, ministrul Pădurilor”.
În 16 octombrie 2006, oficialii bucovineni şi austrieci au înfipt cazmalele în pământul viitorului şantier EGGER – Schweighofer, punând cu mâinile lor fine prima cărămidă. Fornăind tradiţional, un sobor de popi a binecuvîntat afacerea. Dintre oficialii -”muncitori” în costum scorţos, se detaşa de la o poştă Orest Onofrei, prefectul Sucevei, mai înalt cu o cască decât toţi. Cu o cască, nu cu un cap, întrucât ce credeţi că a scos pe guriţa lui funcţionarul public Onofrei, reprezentantul Guvernului României? Ei bine, a scos ceva pentru care, dacă ar fi fost prefect în Franţa, Germania sau Austria, ar fi fost demis în 24 de ore. A spus oaspeţilor austrieci că se pot simţi ca acasă în România, fiindcă Bucovina se află de fapt „în Ducatul Oriental al Austriei”.
Deşi e insuportabil să fii condus de proşti, cineva m-ar putea contrazice argumentat: realitatea românească dovedeşte că e suportabil, unu la mână, doi la mână, proşti nu există. În faţa acestor afirmaţii ar trebui să cedez, resemnarea în care vieţuim dovedindu-le adevărul: nu ieşim în stradă cu „molotoave”, asemenea ungurilor, când, ca popor, suntem sfidaţi şi minţiţi. Apoi, deşi în DEX cuvântul „prost” există, definit ca „nerod, stupid”, el nu poate fi utilizat cu adresă în cazul cocoţaţilor din politică, întrucât ar genera procese pentru afectarea imaginii prostului. De aceea, liderii politici sunt doar „neinspiraţi” sau „emotivi”, ca să mă opresc la doar două sinonime ale cuvântului „prost”. Şi fiindcă am scris despre ciobănescul carpatin, nu uit că la această oră, după ce a fost prefect şi deputat liberal, veterinarul Orest Onofrei este pentru a doua oară deputat.
Autor: NICOLAE R. DĂRĂMUŞ
sursa: jurnalul.ro
Despre COLONIALISMUL ABJECT practicat asupra RESURSELOR NATURALE ale Romaniei
Ilie Serbanescu:
- Presiunile pentru liberalizarea energiei provin de la marile companii straine; aceste companii – OMV, Gas de France, Eon, vor ca Romania sa plateasca acelasi pret pe care il platim pe gazul rusesc.
- Este absurd sa nu avem dreptul sa ne folosim de gazul nostru.
- OMV a obtinut prin presiuni sa faca export cu gazul romanesc, lipsindu-ne de propria resursa. Este vorba de un colonialism abject.
- De ce sa nu incaseze poporul renta provenita din exploatarea gazului? De ce sa ia acesti bani Gas de France, OMV?
- Privatizarea se potriveste la comert, la industrie, dar nu si la MONOPOLURI, la RESURSE, LA DISTRIBUTIE.
- In plus, OMV si Gas de France SUNT COMPANII DE STAT, NU PRIVATE!
- Aceste resurse (strategice, cum este gazul) nu se dau! Se gestioneaza strategic de statul roman.
- Am ramas 19 milioane pentru ca ne-au epuizat astia. Asa ceva (scaderea populatiei in cativa ani) nu se poate, nu exista in anale.
E. Nicolaescu: - liberalizarea pretului la gaze, inclusiv pentru cel din productia romaneasca, inseamna cresterea profiturilor lor pe seama consumatorilor.
Adrian Ursu:
- Acelasi principiu e practicat si de “baietii destepti” din energie: exporteaza productia interna de gaz.
- 200 milioane de euro anual: era valoarea redeventelor pe resursele naturale exploatate, ceea ce este INFIM.
Radu Tudor:
- Ne-a dat Dumnezeu bogatii naturale incat nu le putem contabiliza. Si totusi, Romania se plange de bani si plateste facturi de sute de milioane de dolari pentru gaz Rusiei.
-Statul roman nu a fost in stare sa creeze o companie de exploatare a resurselor, incasand, in schimb, de la companii straine, o redeventa absolut jenanta de 4% din tot ce se exploateaza aici.
- Avem bogatii ce depasesc suta de miliarde de euro si nu vom putea beneficia decat de maxim 10%.
- “O lume NOUA, nu voua…”
Sorin Minea (Rom-Alimenta):
- FMI-ul este renumit ca e o banca foarte dura; ultimul ei experiment s-a terminat, in Argentina, cu o revolutie.
- FMI-ul a gasit un loc unde este ascultat ca Dumnezeu, inca un pic si ajungem sa batem si acatiste (corect matanii – n.n.) iar el se poarta ca jupanul.
- FMI are un comportament cinic.
- Cealalta “solutie” - liberalizarea pretului la gaze doar la actorii economici, va duce la acelasi rezultat pentru populatie, pentru ca vor creste costurile producatorilor.
Radu Tudor:
-Asta e santaj, de fapt. O banca inteligenta nu isi omoara clientul.
- Mie mi se pare ca FMI-ul, prin masuri de acest gen, vrea sa omoare jumatate din populatie. Daca tu vrei liberalizarea pretului la gaze in conditiile de iarna grea de acum, e ca si cum spui la jumatate de populatie “avem rugamintea sa va sinucideti”.
Oana Stanciulescu:
- Statul roman nu are o strategie in ceea ce priveste reursele strategice.
- Platim cel mai mare pret la gazul rusesc din regiune.
sursa: razbointrucuvant.ro
Cum se falimeteaza o tara
Romania astazi! Din pacate suntem o tara de somnambuli, profitori si egoisti: stam si ne uitam latelevizor sau mai rau, mergem la Mall si-n cluburi si asteptam ca altii, cei 1000 de oameni din piata, sa ne rezolve problemele! DESTEAPTA-TE ROMANE! Iesi in strada si cere-ti drepturile! 1.000 de oameni in P-ta Universitatii nu pot schimba mare lucru! In schimb 100.000 sunt o forta si inseamna cu totul altceva!
Nu mai vrem cod portocaliu
Facem apel către autorităţile române să declare cod roşu. Uitaţi vecinii ce repede s-au mişcat. Ungurii, sîrbii au tupeu, noi nu sîntem în stare să înfruntăm adevărul sau minciuna care să ne uşureze orgasmul.
Rugăm Agenţia Naţională de Meteorologie să declare cod roşu. Chiar dacă nu e.
Îl vrem! Vrem moderatorii să ţipe extaziaţi, să-şi rupă hainele de pe ei, să se lovească cu capetele de prompter, să geamă că este, că este cod roşu.
Vrem să gîfîie invitaţii în studiouri şi să răsufle ca nişte bătrîni înţelepţi după ce s-au confruntat cu nămeţii
Vrem moderatorii să urle că e ger, că e zăpadă, că e rrrrecord, că nu s-a mai văzut,
Vrem primarii, premierii şi miniştrii să dea ceai pe autostradă, dar să nu dea cu sare sau nisip să nu deszăpezească pentru că ne pot strica codul nostru roşu.
Vrem să umplem parcările de la supermarketuri, să dărîmăm rafturile, să alergăm cu cartoanele cu ouă prin ninsoare şi să plîngem la casierie că ne aşteaptă copilul de doi ani în maşină ca să ne lase oamenii în faţă.
Vrem să fim umani la căldurică la TV, să empatizăm cu oamenii fără adăpost de care nu mai ştiam nimic de anul trecut de la ultima BETA pe acest subiect.
Vrem o ninsoare ca în 1954. Ca să nu mai rîdă părinţii şi bunici noştri de noi că sîntem isterici aiurea. Să le arătăm că şi noi putem.
Vrem ca jandarmeria să ne deszăpezească, nu să ne snopească. Vrem să ne mîngîie împreună cu puterea pe capete.
Vrem ca Adrian Sîrbu să ne dea Singur acasă şi alte filme de Crăciun
Dacă nu se declară cod roşu ne vom opri înainte de orgasm, în mijlocul sufrageriei, înconjuraţi de zeci de kile de banane, pateuri, beri la pet şi cartuşe de ţigări.
Ne-ar face rău psihic.
Vrem să nu ne mai putem duce la şcoală sau la serviciu sau la bancă să ne plătim ratele.
Să se blocheze tot.
Nu se poate să fim ţinuţi într-un preludiu infinit portocaliu, cu revolte în stradă care se termină înzăpezite, nu e drept faţă de carierele unor oameni de tv, nu e drept faţă de noi, nu e drept faţă de advertiserii pentru laxative şi nurofen.
Nu e drept ca autorităţile să ne lase aşa, ne nevrozăm de tot.
Dacă natura nu ne poate satisface pînă la capăt nevoia de cod roşu, rugăm autorităţile să nu ne lase aşa ciufuliţi, îmbujoraţi şi neterminaţi.
Azi orgasm de zăpadă în Timişoara, mîine în toata ţara (sursa: Alin Dragoi)
De la indignare sociala la lupta politica
Manifestaţiile de protest de peste tot în ţară sunt expresia furiei legitime a unei populaţii confruntate cu o stare de sărăcie pe zi ce trece mai acută. Se pare că, încet-încet, diversele segmente ale poporului cuprins de iritare încep să-şi dea seama că responsabilii politici ai ţării inclusiv aliaţii săi nu sunt decât figuranţi într-o piesă care-i depăşeşte şi ai cărei actori principali se află în spatele scenei: pe de o parte, preşedintele Băncii Naţionale, Isărescu, reprezentantul grupului de la Roma şi al Trilateralei în România, de cealaltă parte, alter ego-ul său, negociatorul FMI, inefabilul Jeffrey Franks – omul cu pingelele găurite… Toţi cei prezenţi la manifestaţii se răscoală deci împotriva FMI şi a Bruxelles-ului, percepute tot mai mult drept nişte instituţii ce dictează politica economică a ţării, dar care, ocrotind multinaţionalele, sunt dispuse în acelaşi timp să bage sub preş malversaţiile şi corupţia unei elite politico-economice ridicate pe furtul proprietăţii publice şi pe corupţia generalizată de la nivel statal, judeţean şi comunal (*).
Dar ce rămâne, în fiecare seară, după ce ultimii manifestanţi părăsesc locurile în care s-au strâns pentru a-şi face cunoscute nemulţumirea şi indignarea? Din nefericire, nimic; pentru unii, doar vorbărelile amicale în faţa unei căni de vin fiert sau a unei beri. Ori plăcerea de a-şi regăsi, în atmosfera caldă a unei cafenele, grupul de prieteni.
Ce le lipseşte acestor manifestaţii pentru a se transforma în act politic autentic?
Politica e simplă în teorie şi complicată în practică: trebuie deci găsit sensul cuvintelor şi al gesturilor care să poată realmente uni aceste grupuri aduse laolaltă de firul comun al indignării – şi totuşi atât de disparate. Căci pe de o parte avem pensionarii nemulţumiţi de scăderea drastică a nivelului lor de viaţă, apoi tineri care doresc să obţină credite, locuri de muncă şi un viitor profesional stabil, artişti care-şi află, în aceste adunări vesperale, o scenă pentru „praxis”-ul lor revoluţionar, grupuri minuscule de stângişti care descoperă cu uimire de ţânci că forţele de ordine – recizelate la îndemnul consilierilor sosiţi din bătrânele democraţii occidentale – nu distribuie covrigi şi că loviturile lor de baston nu sunt mai antidemocratice decât cele ale miliţiei comuniste. Mai sunt apoi felurite persoane fără apartenenţă marcată la grupuri sociale anume, care vin să-şi verse necazul unui trai din ce în ce mai mediocru, în care supravieţuirea pare să fi devenit unicul orizont de aşteptare – şi nu numai al lor, al adulţilor, dar şi al copiilor lor. De cealaltă parte, în fine, separaţi oarecum de cei de mai sus, se află suporterii diverselor echipe de fotbal, bine organizaţi şi disciplinaţi, strigând într-un cor viguros tot felul de slogane vizând delegitimarea puterii, a preşedintelui şi a primului ministru, cu unele aparté-uri împotriva câtorva miniştri ce şi-au exprimat mârlăneşte dezaprobarea faţă de manifestanţi sau împotriva deciziilor economice care periclitează echilibrul ecologic al unor regiuni întregi – exploatarea minelor de aur de la Roşia Montană, de pildă… Or, ceea ce-l suprinde pe observatorul neutru este, pe de o parte, masiva absenţă a studenţilor (din cei 200 000 de studenţi din Bucureşti, abia dacă găseşti vreo sută în Piaţa Universităţii) şi, pe de altă parte, forţa proto-politică a grupurilor formate din suporteri, adică din proletariatul tânăr, sărăcit la limită, dar care pare să dea semnele unui început lucid de conştiinţă politică. Aceştia şi-au dat seama primii – cu Candidatul la Preşedinţie şi Biroul de Cercetari Melodramatice – că dinamica economică a ţării implică o răsturnare totală a direcţiilor economice impuse de FMI, adică de capitalismul hiper-liberal. Pe scurt, într-un cu totul alt spirit decât al naţionaliştilor protocronişti din anii 90 – cu al lor „nu ne vindem ţara!” În acele depărtate vremuri, un asemenea slogan se punea în slujba demagogilor de două parale ahtiaţi după voturile unei populaţii naive şi ameţite de miasmele naţional-comunismului, ca şi de visurile unui consum nestăvilit. Acum, situaţia e cu mult schimbată. Căci naţionaliştii de operetă au tăcut mâlc atunci când averile industriale, cele mai bune servicii şi bănci ale statului au fost vândute pe un boţ de pâine unor întreprinderi străine pentru a fi mai apoi fie decompuse bucată cu bucată, fie reduse la nimic (a se vedea soarta oţelăriilor din Galaţi vândute grupului Mittal)… Astăzi, aceşti buni patrioţi se pitulează ca nişte şobolani în spatele diverselor instituţii ale statului (unde-i astăzi boier Funar, bunăoară?) sau aruncă în manifestanţi cu lături, precum inegalabilul, inefabilul Gigi Becali. Iar ţara a devenit nici mai mult nici mai puţin decât o colonie administrată de elite politico-economice compradores (regăsite în partidele politice reprezentate în Parlament). Aşa că suporterii echipelor de fotbal care strigă azi „România nu e de vânzare” merg drept la ţintă: România chiar a fost vândută şi e pe cale de a fi lichidată definitiv. E o trezire a conştiinţei încă difuză, nu îndeajuns de bine tematizată, dar care ar trebui generalizată cât mai rapid cu putinţă.
Şi aici ar trebui să intervină mobilizarea politică. Acea mobilizare care, acum, lipseşte nici un grup pare capabil să găsească resursele adecvate pentru a canaliza acest sentiment difuz de nemulţumire. Unora nici nu le trece prin cap s-o facă, celorlalţi le e teamă de raporturile spontane cu segmentul tânăr al clasei muncitoare, privit de mulţi intelectuali şi universitari drept o adunătură de derbedei, dar care, altminteri, în această societate foarte anomică, munceşte zi de zi în condiţii dure şi abia la sfârşit de săptămână îşi îngăduie plăcerea reunirii la un meci de fotbal. Iar observând comportamentul stângii în diversitatea ei, am sentimentul că fiecare grupuscul se mulţumeşte cu o formă de protest care, fundamental, nu-l scoate din el-însuşi…
Dacă aşa vor sta lucrurile şi în continuare, atunci energia degajată de această mişcare de surprinzătoare spontaneitate după demisia lui Raed Arafat se va slei în meandrele irosirii, ale disperării, în impresia că protestele nu înseamnă decât zbatere în van, dând apă la moară lacheilor puterii care, de la începutul conflictelor, repetă fără încetare placa protestului ca haos, rătăcire, primejdie a anarhiei, golănism – o versiune colectivă a insuportabilei uşurătăţi a fiinţei… Spusele de odinioară ale lui Debord la adresa stângiştilor francezi storşi de energie rămân însă valabile şi în partea aceasta a Europei: „Încă un efort tovarăşi, dacă vreţi să fiţi revoluţionari!”
Claude Karnoouh
Traducere din franceză de Teodora Dumitru
sursa: criticatac.ro
Cum poti sa te aperi de statul abuziv
Până nu de mult, furcile, coasele şi topoarele erau cam singurele instrumente de presiune democratică. Iar regimurile autoritare au o teribilă repulsie faţă de armele de foc. E de înţeles.
Însă cea mai ucigătoare armă împotriva oricărui regim, de la birocraţiile leneşe până la dictaturile cele mai crunte este informaţia.
Deja, arma a devenit atât de puternică şi de imprevizibilă încât toate structurile de putere tremură de teama a ce va urma. De aici vin şi toate zbaterile pentru a controla, cumva, internetul în stil chinezesc.
Între primăvara arabă, occupaii de pe Wall Street şi “neaveniţii” din Piaţa Universităţii există o legătură, chiar dacă motivaţiile sunt altele în fiecare caz. Fiecare om din stradă e purtător de mesaj pentru alţi o mie (sau 1024?) care stau acasă, conectaţi la un şuvoi de informaţie mai mare ca niciodată şi la portavoci care îi pot face vedete peste noapte pentru milioane de oameni. Nimeni n-a calculat de câţi jandarmi e nevoie pentru aşa o situaţie şi, mai ales, cât de tare trebuie să dea ei cu pulanul în tastatură.
“Noroc” că prostimea nu prea ştie să folosească armele pe care le are la îndemână. Cea mai la îndemână este briceagul universal: telefonul mobil, în stare să filmeze, înregistreze şi transmită.
Pentru fiecare abuz al autorităţii, începând cu adresarea nepoliticoasă, trecând prin cererile de şpagă şi culminând cu reţinerile abuzive, este de ajuns un singur cetăţean, înarmat măcar cu un telefon pe care ştie să-l folosească.
Este foarte important ca telefonul să aibă funcţie de înregistrare şi microfon ambiental, care să înregistreze totul pe o rază de mai mulţi metri. De asemenea, este important ca posesorul să ştie exact cum poate fi pornită înregistrarea, la nevoie chiar şi cu mâna în buzunar. În sfârşit, e nevoie de prezenţa de spirit de-a porni înregistrarea la absolut fiecare contact cu organul statului.
Te duci să-i ceri ceva unui birocrat? Documentează întâlnirea. Dacă e incompetent şi impertinent, măcar va afla toată lumea. Şi mai bun decât telefonul este un reportofon.
Te trage poliţistul pe dreapta? Atunci ar fi bine ca o cameră de pe bord să filmeze şi să înregistreze. Dacă îţi va cere şpagă, s-ar putea să fie ultima oară când o face.
Te temi că te va urca jandarmul în dubă sau eşti în cine ştie ce altă situaţie riscantă? Înregistrează totul cu un microfon sau chiar cu o cameră ascunsă. Foloseşte o metodă de transmisie la distanţă, pentru ca înregistrarea să nu mai fie confiscată sau ştearsă.
Iar pasul următor ar putea fi să-i obligi chiar pe ei să filmeze tot ce fac: prin legea “o cameră video pe caşcheta fiecărui poliţist şi în biroul fiecărui conţopist” plătit din bani publici. Tehnologia déjà permite iar preţul e derizoriu. Dacă vor, n-au decât să ţină secrete pe banii lor!
sursa: riscograma.ro // KMKZ
