Archive for General
Chestionând criza euro
După mai mult de 18 luni, o duzină de summituri, multiple runde de austeritate, un trilion de dolari de lichiditate, iar acum, alegerile din Grecia şi Franţa ce ameninţă să distrugă fragilul consens decizional din Europa, criza euro e în toi. Cum s-ar putea ea sfârşi, adică prost, cu o panică bancară care să răvăşească piaţa europeană de obligaţiuni sau cu prăbuşirea încrederii în Grecia, Spania sau Italia, e cât se poate clar. Mai puţin clar, însă, este cum ar putea fi ea rezolvată.
Eurotitluri, tratate fiscale, mai multă austeritate, angajamente şi gesturi de încredere, toate îşi dispută întâietatea, alături de o populaţie din ce în ce mai neliniştită, pentru care o altă doză din acelaşi hap amar nu mai prezintă niciun interes – pentru simplul motiv că nu are niciun efect. Ţările ce desfăşoară programe de austeritate au mai multe datorii acum decât aveau în 2009, iar beneficii, mai deloc. Ca atare, după cum spunea odată Lenin, ce-i de făcut?
Europa are o mulţime de răspunsuri conflictuale de oferit. Problema este că, asemenea anticilor în faţa oracolelor greceşti, liderii europeni nu ştiu ce întrebări să pună. Cinci întrebări potrivite ar trebui puse înainte de-a putea afla răspunsurile pe care le căutăm.
Întâi şi-ntâi, ce era moneda euro: un dezastru anunţat, victima unui jaf sau o automutilare? Şi chiar dacă întrebarea e pertinentă în cazul fiecăreia dintre ţările zonei euro (în cazul Irlandei fusese vorba de automutilare, în cel al Italiei, era vorba de un jaf) defectele de concepţie ale monedei euro, de tipul “dezastru anunţat”, erau bine-cunoscute încă dintru început. Lipsa unei bănci centrale care să poată acţiona ca autentic “creditor de ultimă instanţă” (dezastrul anunţat), regimul de arbitraj în cazul recuperării creanţelor transfrontaliere (jaful) şi posibilitatea divergenţei ratelor de randament ale obligaţiunilor (automutilarea) erau toate cunoscute, dar au fost ignorate. Acum, că au fost scoase la iveală de criză, ar trebui să ne întrebăm dacă noile mecanisme create pentru a le surmonta (noi reglementări fiscale şi un cordon de protecţie bancară mai solid) îşi vor face cu-adevărat treaba. Şi, dat fiind că ultima oară reglementările nu prea au funcţionat, n-ar trebui să ne îngrijorăm când vedem că accentul se pune pe exact aceleaşi metode?
În al doilea rând, trebuie să ne întrebăm ce soi de criză este aceasta. Dacă vorbeşti cu jucătorii de pe piaţa financiară şi nu cu economiştii, sau cu aceştia şi nu cu politicenii, vei obţine tot atâtea diagnostice diferite. Datoria, creşterea, inflexibilitatea şi risipa guvernelor periferice sunt explicaţii aflate la mare preţ, dar cea din urmă se bucură de ce mai mare popularitate. Păcat că e greşită. Dacă principala problemă ar fi cea a unor state periferice risipitoare care au încălcat regulile, acordându-şi creşteri salariale pe care nu şi le puteau permite, ar trebui văzut de unde au reuşit ele să obţină banii pentru a o face, fiindcă e limpede că nu i-au strâns de pe pieţele lor interne. Răspunsul la această întrebare ne conduce către problema supra-creditării practicate de principalele bănci europene, atât de îmbuibate cu active nocive, încât trebuie să fie ţinute în viaţă prin infuzii constante de capital de la BCE. Poţi obliga Grecia să taie cheltuielile publice până la nivelul epocii de piatră, dar tot n-o să faci mare lucru pentru bilanţul Société Générale.
O a treia întrebare este dacă această criză are caracteristici particulatizante care să o deosebească de cele de dinaintea ei. Există o tendinţă inspirată din teoria lui Reinhardt şi Rogoff despre crizele datoriilor, de a o cataloga drept o “poveste veche” şi-a o da uitării. De data asta, însă, tocmai pentru că se întâmplă chiar în inima economiei mondiale şi nu în cine ştie ce colţ uitat de lume dinArgentina, poate chiar e vorba de cu totul altceva. Mai mult, deşi toate crizele financiare sunt, potrivit expresiei lui Schularick şi Taylor, nişte “explozii ale creditării, urmate de o contracţie,” faptul că cea de acum se manifestă prin intermediul unui set atât de larg de instituţii de pe tot cuprinsul continentului face ca rezolvarea ei să nu fie deloc una obişnuită. Eşecul de-a recunoaşte acest fapt duce la acel tip de gândire standardizată (austeritatea, bat-o vina – bună în orice situaţie) care face mai mult rău decât bine.
A patra întrebare ce-ar merita să fie pusă este: “Am fi putut face ceva altfel decât am făcut-o pentru a evita acest dezastru?” Ştiu că nimănui nu-i plac “deştepţii” care se trezesc că ştiu mai bine cum stau lucrurile după ce totul s-a terminat, dar, dacă “de data asta e altfel decât de obicei,” s-ar putea ca modul în care am ajuns în această situaţie să conţină indicii relevante despre cum am putea ieşi din ea. Faptul că n-am cumpărat şi n-am păstrat creanţele greceşti la începutul crizei pentru un mizilic de 50$ de miliarde pare acum o idee foarte proastă, indiferent ce temeri am fi avut legate de riscul moral la care ne expuneam. Faptul că BCE-ului nu i s-a permis să meargă până la capăt cu strategia de tip Bernanke (guvernatorul Rezervei Federale Americane – n.tr.) pe care-o adoptase (relaxare cantitativă prin cumpărarea activelor toxice contra obligaţiuni de stat şi nu doar injectare de lichidităţi) pare la fel de neinspirat. Faptul că nu reuşeşti să ţii seama de ce-ai aflat de pe urma propriilor tale greşeli te va face să greşeşti din nou şi, de la un summit la altul, exact asta pare să producă strategia europeană: un cumul de greşeli.
În sfârşit, probabil că ne putem întreba dacă obiectivul final, salvarea euro, merită toate aceste eforturi. Întâi de toate, nu cumva preţul salvării monedei euro înseamnă sfârşitul proiectului european de ansamblu? Uniunea Europeană se bazează pe încredere, construcţia unor relaţii solide, împărţirea bogăţiei şi sprijinul reciproc. Noile instituţii create pentru salvarea euro – reguli fiscale mult mai stricte şi un “cordon sanitar” financiar în jurul Greciei – se bazează pe perceperea oricărei interacţiuni cu alte state ca pe o problemă de risc moral, din care încrederea ar trebui eliminată. O astfel de concepţie instituţională subminează orice posibilitate de a genera încredere. Iar încrederea nu e o opţiune, ci o necesitate. Încercaţi să conduceţi un sistem bancar fără ea şi vedeţi ce se întâmplă.
În al doilea rând, în anii ’90, criticile la adresa viitoarei monede vizau costurile convergenţei necesare pentru instaurarea acesteia. A urmat un deceniu de creştere anemică şi niveluri ridicate ale şomajului, datorate faptului că numeroase state încercau să-şi reducă deficitele bugetare şi datoriile, menţinând, în acelaşi timp, o rată a inflaţiei cât mai scăzută. La vremea respectivă, replica dată acestor critici a fost: “nu contează costurile pe termen scurt, ci beneficiile pe termen lung.” Şi, în anii 2000, înainte de izbucnirea crizei financiare, aceste beneficii păreau, în sfârşit, să-şi facă simţite efectele, rata inflaţiei şi randamentul obligaţiunilor scăzuseră, iar creşterea se reluase. Acum, însă, aceste beneficii par a fi fost în aceeaşi măsură un rezultat al proastei evaluări a riscurilor pe piaţa obligaţiunilor, al banilor gratuiţi oferiţi periferiei şi umflării preţului activelor, pe cât au fost al consolidării fiscale. Într-adevăr, astăzi, argumentul “costurile pe termen scurt nu contează” a căpătat forma “nu putem renunţa la uniunea monetară pentru că preţul pe care ar trebui să-l plătim pentru asta ar fi astronomic; cel mai mic dintre rele este să suportăm încă un deceniu de depresiune economică,” ceea ce face ca salvarea euro să fi devenit nimic altceva decât o cheltuială inutilă.
Moneda euro trebuia să rezolve problemele îngemănate ale devalorizărilor repetate şi volatilităţii monedelor naţionale. Dar, odată ce tragem linia sub acest trist bilanţ, fac oare ţinerea sub control a volatilităţii şi devalorizării monedei cât sărăcirea intenţionată a milioane de europeni şi irosirea unei generaţii întregi de creştere economică? Iar dacă acesta este preţul ce trebuie plătit pentru salvarea euro, n-ar fi trebuit el să fie făcut cunoscut din timp?
Dacă nu punem întrebările potrivite şi nu suntem oneşti în alegerea lor, nu vom putea rezolva această criză. Iar timpul care ne-a rămas pentru asta e pe sfârşite. Alegerile din Franţa şi Grecia le oferă liderilor europeni ocazia de-a o face. Dacă nu, publicul european aflat sub jugul austerităţii îşi va formula propriile întrebări, iar răspunsurile la care va ajunge vor fi extrem de incomode pentru creatorii monedei euro.
Autor: MARK BLYTH
Traducator: Alexandru Macovei
sursa: HarvardBusinessReview // criticatac.ro
Related Posts: |
 |
Europa nu ne va salva Economistul care a prezis criza economica globala, profesorul Universitatii din New York Nouriel Roubini a declarat ca Grecia va fi prima tara care va... |
 |
Spania are probleme mai mari decat Grecia Problemele cu care se confrunta Spania, precum rata ridicata a somajului si prabusirea pietei imobiliare, sunt semnificativ mai mari comparativ cu situatia... |
|
Grecia paralizata de greve Grecia este paralizata, joi, de greve, dupa ce sindicatele din transporturi au trecut la intreruperea circulatiei autobuzelor, troleibuzelor, tramvaielor... |
Cartelul benzinarilor poate fi spart
Autorităţile statului român ori joacă teatru, ori sunt proaste(…) Ne plâng pe umeri că, vezi Doamne, cât de scumpi sunt combustibilii la noi în ţară, cum nu se poate face mare lucru împotriva asociaţiei neoficiale de tip cartel a distribuitorilor la pompă, că uite, li s-a dat deja o amendă de către Consiliul Concurenţei şi nesimţiţii au inclus-o imediat în preţul benzinei ş.a.m.d.
Păi aşa-i când tu, stat nevolnic, ai cedat absolut totul şi nu mai poţi controla absolut nimic în propria economie.
Principiul neoliberal al intervenţiei minimaliste sau chiar nule a statului în economia de tip capitalist este desigur o fantasmagorie, una din marile ţepe care se trag în mod sistematic majorităţii populaţiei, singura parte care resimte cu adevărat şocurile şi convulsiile unui sistem economic la fel de imperfect ca şi cel comunist, numai că altfel.
Mă întreb oare de ce ni se plâng reprezentanţii Guvernului şi cei ai altor organisme statale că nu au nici o posibilitate reală de a interveni pentru determinarea producătorilor şi distribuitorilor de produse petroliere s-o lase mai jos cu jecmănirea clienţilor.
Cum se poate să ai pâinea şi cuţitul în mână şi tu să te plângi că mori de foame?Păi, oameni buni, sunteţi o armată! O întreagă hoardă de indivizi care aveţi la dispoziţie şi specialişti, că doar n-or fi numai piloşi şi politicieni printre angajaţii statului, tot trebuie să mai fie cineva să ducă şi povara, nu?
Asinii intelectuali, cei cu studii şi practică îndelungată în domeniu, eventual cu specializări în străinătate, cei prea puţin băgaţi în seamă, atât la remuneraţii şi prime, cât şi la aplicarea de politici economice.
Luaţi şi întrebaţi-i pe aceştia ce se poate face, dacă petroliştii sunt căpoşi şi s-au constituit în Medellin-ul petrolului în România şi de altfel în mai toată Europa, că şi nemţi văz că se vaită de acelaşi tip de “reumatism”.
E mai greu, bineînţeles, după ce guvernul Năstase a făcut impardonabila imbecilitatede a oferi pe tavă ultima societate de stat specializată în producţie, rafinare şi desfacere de produse petroliere, cu tot cu o concesionare de resurse şi cu favoritisme fiscale incredibile – specialitatea casei de altfel, în această republică mafiotă. E gata, nu mai ai pârghii, stat român! Şi fără acestea e infinit mai greu.
E greu, dar se poate încerca. Au şi o funcţie legislativă, domnii de la Guvern. Ar putea studia modalitatea de a emite o ordonanţă de urgenţă sau de a solicita Parlamentului o lege prin care să se oblige aceste societăţi să nu includă în preţuri amenzile aplicate de organele de control ale statului român.
Sau ar putea iniţia o dezbatere anticartel la nivel european, că mai tot bătrânul continent se confruntă cu aşa ceva.
Putem avea şi iniţiative, în Uniunea Europeană, nu numai să stăm ca vaca la rumegat şi să aşteptăm să ne ducă văcarul la adăpat. Sau dacă acest lucru nu se poate sau e impractic, ori dacă nu are nici aceasta efect, ar putea să meargă până la capăt, că nu trebuie să le fie ruşine în ţara lor: să spargă, naibii, cartelul!
Suntem în situaţie de urgenţă, e criză, e inacceptabil ca în asemenea vremuri profitul acestor şnapani să crească cu peste 60%, cauzând în relaţie directă scumpirea tuturor celorlalte produse şi servicii. Căci acest sector este cu adevărat strategic, majoritatea celorlalte fiind dependente de el.
Şi cum se sparge cartelul? Intrând pe piaţă tu, stat român, cu propria societate şi cu preţuri omeneşti. Faci profit, dar nu jupoi pielea de pe oameni.
Fie prin naţionalizarea Petrom-ului, fie prin înfiinţarea unei alte societăţi, care să exploateze resursele interne de petrol şi gaze. Sigur, a doua variantă ţine de domeniul science fiction-ului, căci statul român e sărac lipit pământului.
Avem exemplul Argentinei, care tocmai a încheiat cu succes o astfel de operaţiune, chiar în domeniul petrolier, naţionalizând YPF-ul lor, în timp ce spaniolii de la Repsol au rămas bătând din buze.
Iată că se poate. Bineînţeles, nu faci nu astfel de gest fără să te aştepţi la represalii economice, dar în ultimă instanţă se poate şi aşa, de ce nu? Măcar arătaţi naibii o coloană vertebrală, ceva.
Şi dacă măsurile luate până acum sau zvârcolelile Guvernului, mai de faţadă sau mai reale au stârnit doar priviri condescendente din partea monopoliştilor, o asemenea perspectivă s-ar putea să le îngheţe zâmbetul de pe feţe.
Nu, naţionalizarea nu ar fi o revenire la comunism. Naţionalizări s-au făcut şi în Franţa, şi în Marea Britanie şi cam peste tot în lume, unde situaţia a ajuns la un moment dat căcănie în dungi, cum tinde să devină la noi. Ce anume? Ziceţi că încă nu e? Aveţi puţintică răbdare, stimabililor. Lăsaţi-i să facă ce vor ei şi vă vor arăta ei…
Ion SCUTARU
sursa: financiarul.ro
Related Posts: |
|
Consiliul Concurentei si pretul benzinei In timp ce pretul barilului de petrol scade dramatic la bursa de marfuri din New York, pretul benzinei la pompa din Bucuresti creste sistematic. Acest... |
 |
Pretul benzinei, oglinda Romaniei disfunctionale Povestea e simpla, dar halucinanta. Vreme de un an de zile companiile care vand combustibil in Romania au sporit constant si concomitent preturile, indiferent... |
|
Tabără introduce soia modificată genetic în alimentaţia românilor Americanii ne pun soia modificată genetic în farfurii şi ne urează poftă bună. N-o fac direct, au un bun aliat, pe ministrul Agriculturii, Valeriu... |
Romania obligata sa aprobe Legea “Big Brother”
România riscă o amendă de 40.000 de euro pe zi dacă Parlamentul nu aprobă Legea “Big Brother”, a declarat, joi, ministrul Comunicaţiilor, Dan Nica.
“În cazul Legii retenţiei datelor de comunicaţii electronice, Legea “Big Brother”, dacă nu o aprobăm amenda este din păcate de 40.000 de euro pe zi, începând cu 1 iunie. Legea este în Parlament, iar dacă nu va fi aprobată vor curge zilnic aceste amenzi”, a precizat Dan Nica, la Ziua Comunicaţiilor.
Acesta a subliniat că prevederile legii din 2009, care au fost declarate neconstituţionale, au fost modificate, iar providerii care nu sunt de acord cu această decizie pentru că nu au resurse să stocheze toate datele, nu pot reglementa situaţia decât în instanţă.
“Providerii au organizaţii şi firme care îi reprezintă la Bruxelles, ori ,dacă Comisia Europeană a aprobat, înseamnă că a făcut acest lucru cu consultarea acestor organizaţii. Pot regla doar în instanţă’, a adăugat ministrul Comunicaţiilor.
Ministrul Afacerilor Europene, Leonard Orban, a informat miercuri, în şedinţa de Guvern, că Parlamentul trebuie să adopte până la finalul acestei luni legea retenţiei datelor de comunicaţii, altfel România riscând să plătească pentru fiecare zi corecţii financiare de peste 40.000 de euro plus o sumă forfetară de peste un milion de euro.
Potrivit acestuia, Parlamentul trebuie să adopte legea respectivă cel târziu până la finalul lunii mai, iar în caz contrar Colegiul Comisiei poate decide să trimită cazul la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE), care dispune sancţiunile financiare faţă de România.
Supranumit de presă Legea “Big Brother”, proiectul legii retenţiei datelor de comunicaţii electronice prevede că furnizorii de Internet şi de telefonie sunt obligaţi să stocheze pentru un an toate datele legate de convorbirile telefonice şi schimbul de e-mailuri.
Companiile nu vor reţine însă şi date referitoare la conţinutul e-mailurilor sau al convorbirilor telefonice.
Parlamentul a adoptat în anul 2008 aşa-numita Lege “Big Brother”, dar Curtea Constituţională a decis, în anul 2009, că actul normativ încalcă Legea fundamentală.
sursa: agerpres.ro
Related Posts: |
|
Vrem, nu vrem, tot nu scăpăm de “Big Brother” Ministerul Comunicaţiilor a propus ieri un proiect prin care statul va şti cine, cât, unde şi cu cine comunică. Legea a mai fost adoptată în 2008... |
 |
BIGGER BROTHER: Marea Britanie se pregătește să-și spioneze locuitorii la modul TOTAL Marea Britanie se pregătește să-și întețească acțiunile de supraveghere a populației, punând la punct sisteme care să permită accesul la e-mailuri... |
 |
Cinci voturi şi 48 de ore despart România de colapsul economic În acordul cu FMI, România s-a obligat să aprobe legislaţia privind salarizarea bugetarilor până la 30 octombrie. Cu doar două zile înainte, cei... |
Consluziile summit-ului G8
Liderii tarilor G8 s-au angajat sambata la Camp David sa “incurajeze cresterea” economica si au pledat pentru o zona euro “puternica si unita”, cu Grecia ca membra, relateaza AFP, care prezinta principalele puncte ale comunicatului final al reuniunii.
“Redresarea economiei mondiale arata semne promitatoare, dar persista curente contrare importante”, subliniaza liderii G8 (Statele Unite, Marea Britanie, Canada, Italia, Franta, Germania, Japonia si Rusia) care propun, in consecinta, o serie de masuri:
Sustinerea cresterii economice
“Imperativul nostru este incurajarea cresterii economice si a crearii de locuri de munca”, afirma liderii G8. “Suntem hotarati sa adoptam toate masurile necesare pentru ne a consolida si revigora economiile” si “salutam discutiile (aflate) in curs in Europa referitoare la modul de a crea crestere” economica, se arata in comunicat.
Dar - un semn al diferentelor lor de abordare - liderii marilor economii ale planetei recunosc, in acelasi timp, ca masurile de adoptat in cadrul luptei impotriva crizei “nu sunt aceleasi pentru toti”.
“Cu scopul de a spori productivitatea si potentialul de crestere in economiile noastre, noi sustinem reforme structurale, dar si investitii in educatie si in infrastructuri moderne”, precizeaza membrii G8, notand ca asemenea initiative pot fi finantate prin “diferite mecansime”, incluzand sectorul privat.
Zona euro
“Suntem de acord asupra importantei de a avea o zona euro puternica si unita in vederea stabilitatii si redresarii (economice) mondiale si ne exprimam interesul de a vedea Grecia ramanand in zona euro, respectandu-si, in acelasi timp, angajamentele”, afirma liderii G8, in contextul in care este dezbatuta o retragere a Greciei din zona euro.
Lupta impotriva deficitelor
“Ne angajam la responsabilitate bugetara si, in acest context, sustinem politici de consolidare bugetara durabile si inteligente, care tin cont de situatiile economice ale tarilor”, mai afirma liderii G8.
Lupta impotriva protectionismului
“Subliniem importanta pietelor deschise si a unui sistem comercial echitabil, robust si fondat pe reguli” si “ne vom respecta angajamentul de a ne abtine de la masuri protectioniste”, subliniaza liderii celor mai puternic industrializate tari din lume.
sursa: wall-street.ro
Related Posts: |
|
G7: Economia globală a trecut de cea mai grea perioadă Liderii economici şi financiari ai statelor G7 consideră că economia globală ar putea să fi trecut de cea mai severă perioadă a recesiunii, însă... |
|
Situatia ocuparii fortei de munca la nivel global este “alarmanta”. Una dintre cauze, politicile de austeritate - Organizatia Internationala a Muncii Organizatia Internationala a Muncii (OIM) a avertizat ca situatia ocuparii fortei de munca la nivel global este "alarmanta" si nu este de asteptat sa se... |
|
Banca Mondiala nu va ajuta Grecia Banca Mondiala nu vrea sa se implice in situatia de criza bugetara si financiara cu care se confrunta Grecia, subiectul vizand strict Uniunea Europeana,... |
Pe cînd o reformă a electoratului
Despre reforma clasei politice vorbesc de mai mulţi ani jurnalişti, intelectuali, oameni “de rînd” şi chiar unii politicieni.
Partidele din România nu au trecut printr-un proces radical de reformă, ci şi-au schimbat doar, periodic, plutonul de conducere. Echipe mai tinere au luat locul, dar nu şi puterea, vechilor garnituri. Şi cum moravurile se învaţă cel mai uşor, mai ales în politică, “lupii tineri” au asimilat din mers lecţia decanilor de vîrstă, anume aceea că în politică nu ai nici mamă nici tată, ci doar interese private şi interese de partid.
Jocurile în politica reală le fac în continuare veteranii scenei politice, cei pe care îi găsim aici de douăzeci de ani. În timpul acesta ei au acumulat averi şi influenţă prin care controlează un sistem de relaţii clientelare ce nu poate fi dezamorsat de nici un guvern, oricît de bune intenţii ar avea acesta. Guvernul Ungureanu cred că a încercat să deschidă o breşă în acest sistem. La prima moţiune de cenzură a trebuit să plece. Sistemul acesta transpartinic rezistă oricărei presiuni, pentru că în momentul în care un politician “de vîrf” este ameninţat, să spunem, de anumite dosare pe care le are în Justiţie, sistemul face corp comun cu cel în cauză. Altfel spus intervine, prin mijloace oculte, acolo unde e nevoie. Nu ne putem explica, altfel, cum toate marile dosare de corupţie trenează în instanţe de ani de zile.
Reforma clasei politice nu poate începe decît de la reforma electoratului, de la schimbarea mentalităţii societăţii româneşti. Credulitatea naivă în faţa promisiunilor populiste şi complicitatea vinovată a unei mari părţi a electoratului, pe de o parte, şi refuzul sistematic de exprimare a votului, al unei alte părţi, sînt pilonii pe care se sprijină şi care perpetuează clasa politică pe care o avem.
Manifestaţiile “apolitice” din ianuarie anul acesta care s-au repetat în Bucureşti şi în alte oraşe timp de mai multe zile au fost apreciate ca fiind “anti-sistem”. Nu am auzit să fie reclamate în pieţe marile dosare de corupţie nerezolvate în Justiţie, nici sancţionarea populară a clasei politice în totalitatea ei. Parcă la un semn, nu se ştie de unde, nu se ştie al cui, manifestaţiile au încetat, fosta opoziţie politică a intrat în grevă parlamentară, pregătind în taină venirea la putere.
Conform unui recent sondaj CURS, USL ar obţine la alegerile locale în Consiliul General al Capitalei 60% din voturi, PDL 18%, iar PPDD (partidul lui Dan Diaconescu) 10%. Ar trebui să ne îngrijoreze popularitatea pe care partidul de televizor al lui Dan Diaconescu o are în rîndul bucureştenilor. Pe ce se bazează această popularitate? Pe ignoranţă, pe credulitate în faţa populismului, pe refuzul de a privi realitatea în datele ei concrete, iar nu în unele inventate de un patron de televiziune.
Acelaşi sondaj CURS îl creditează pe actualul primar al Capitalei, Sorin Oprescu, cu 65% din voturi. Dacă întrebi un bucureştean ce proiect a iniţiat şi a dus la capăt Sorin Oprescu în cei patru ani de mandat, nu va şti să numească unul. Potrivit aceluiaşi sondaj, principala problemă cu care se confruntă bucureştenii (20%) este aceea a cîinilor fără stăpîn. Deşi această problemă se află în parohia Primăriei Capitalei şi deşi în patru ani de mandat actualul primar general nu a făcut nimic pentru soluţionarea ei, iată că Sorin Oprescu se poate considera încă de pe acum cîştigătorul unui al doilea mandat.
Am prezentat cîteva din rezultatele acestui sondaj de opinie pentru a ilustra realitatea că, atîta timp cît electoratul se va comporta la fel de haotic şi nu se va maturiza, vom avea aceeaşi clasă politică, pe care o merităm.
Autor George Arun
sursa: dw.de
Related Posts: |
|
Capat de drum (politic) Sperantele legate de anul care isi traieste primele zile risca sa se surpe ca un castel de domino. Temele importante, injectate iresponsabil cu virusul... |
|
PARODIE NATIONALA Facem slalom printre cretini / Zi de zi / Intr-o lume mica si murdara / Asa cum o stii / Prostii par sa se-nmulteasca / Pe cale artificiala / Sunt multi... |
|
SCHIMB DE GENERATII Credem ca fiecare dintre cititorii nostri a auzit de multe ori fraza “avem nevoie de un schimb de generatii in clasa politica”. Aceasta fraza, pe care... |
Europa se pregăteşte de GREXIT: Merkel sugerează referendum, englezii vor să tipărească drahme
Prima confirmare a faptului că oficialii europeni iau în calcul cele mai negre scenarii referitoare la ieşirea Greciei din zona euro au ieşit la iveală, ieri, odată cu declaraţia comisarului european pentru comerţ, Karel de Gucht, potrivit căruia atât Comisia Europeană (CE), cât şi Banca Centrală Europeană (BCE) lucrează la astfel de scenarii.
“Acum un an şi jumătate, ar fi existat pericolul unui efect de domino. Astăzi însă există atât în cadrul BCE cât şi la CE servicii care lucrează la scenarii de urgenţă, în caz că Grecia nu va reuşi să rămână în zona euro”, a declarat comisarul european pentru Comerţ pentru ziarul belgian Der Standaard, preluat de Reuters. Aceasta este prima declaraţie oficială din care reiese faptul că oficialii europeni iau în calcul ieşirea Greciei din zona euro. Fiind însă un punct foarte sensibil pentru pieţele financiare, vicepreşedintele Comisiei Europene, Olli Rehn, a contrazis declaraţiilor lui Karel de Gucht.
“Karel De Gucht este responsabil cu comerţul. Eu sunt responsabil pentru afaceri economice şi monetare şi în relăţiile cu Banca Centrala Europeană. Nu lucrăm la un scenariu privind ieşirea Greciei. Lucrăm pe bazele unui scenariu de menţinere a Greciei. Nu comentăm chestiuni speculative”, a spus Olli Rehn, într-o precizare transmisa de Comisia Europeană.
La scenarii privind ieşirea Greciei din zona euro au lucrat şi experţii germani încă din toamna anului trecut. Ministrul german de finanţe a declarat atunci că a cerut specialiştilor şi cadrul instituţiei pe care o conduce să pregătească scenariile referitoare la o posibilă revenire a Greciei la drahmă.
Merkel se răzgândeşte: grecii să decidă prin referendum
Nici cancelarul german, Angela Merkel, nu mai este o adeptă clară a rămânerii Greciei în zona euro. Acest lucru se poate observa din faptul că a sugerat vineri organizarea unui referendum pe tema rămânerii Greciei în zona euro în paralel cu alegerile legislative care vor avea loc în Grecia. Anunţul a fost făcut de premierul interimar al Greciei, Karolos Papoulias. “Dna Merkel a vorbit despre ideea organizării unui referendum, în paralel cu alegerile, pentru a afla dacă cetăţenii eleni îşi mai doresc sau nu să rămână în zona euro”, conform unui comunicat al biroului premierului, citat de AFP.
Potrivit sursei citate, într-o discuţie cu preşedintele Greciei, Papoulias a precizat că “este clar că această problemă depăşeşte competenţele guvernului interimar”. Anterior, cancelarul german s-a opus cu fermitate perspectivei unui astfel de referendum, înaintată în octombrie de fostul premier de atunci, socialistul Georgios Papandreou, scrie Agerpres.
Ulterior, Papandreou a fost constrâns să demisioneze, după ce a fost părăsit de proprii săi deputaţi ostili măsurilor de austeritate impuse de Uniunea Europeană, Fondul Monetar Internaţional şi Banca Centrală Europeană. Pe de altă parte, ipoteza unei ieşiri a Greciei din uniunea monetară este vehiculată din ce în ce mai des după eşecul formaţiunilor politice de a forma un guvern în urma alegerilor legislative de la 6 mai, marcate de un vot cu iz de protest ce a favorizat partidele antiausteritate.
Liderii europeni insistă, la nivel oficial, că Grecia va rămâne în zona euro, pentru nu a tulbura situaţia precară în care se află şi celelalte state cu probleme. Măsurile de siguranţă financiară vor trebui consolidate pentru a li se oferi garanţii pieţelor financiare, notează Wall Street Journal, iar ţări ca Spania şi Italia nu vor avea pur şi simplu voie să intre în incapacitate de plată în valul de panică ce s-ar declanşa dacă Grecia ar ieşi din zona euro. Pe fondul semnele de întrebare din ce în ce mai mari, ministrul german al Finanţelor, Wolfgang Schauble, a recunoscut că Berlinul este pregătit pentru orice eventualitate: “Cetăţenii se aşteaptă ca noi să fim pregătiţi pentru orice situaţie”, scrie mediafax.ro.
În acelaşi timp, Wolfgang Schauble, unul dintre cei mai fervenţi critici ai Greciei, afirmă că instabilitatea pieţelor financiare generată de criza din zona euro ar putea dura încă un an sau doi. “În privinţa crizei de încredere în moneda euro…, în 12 - 24 de luni vom observa o calmare a pieţelor financiare”, apreciază oficialul german.
Englezii repornesc tiparniţele, dar nu pentru lire sterline
O eventuală ieşire a Greciei din zona euro nu va fi “sfârşitul unei evoluţii negative”, ci “începutul unei evoluţii şi mai negative”, a estimat vineri preşedintele Parlamentului European, social-democratul german Martin Schulz, într-o declaraţie din Atena pentru postul de radio public din Germania. În această eventualitate, “economia greacă se va prăbuşi în câteva zile”, iar europenii vor trebui să-i vină în ajutor cu alte “miliarde de euro”, a estimat Schultz. Acesta a concluzionat: “Am impresia că nu s-a încercat totul” pentru stabilizarea politică şi relansarea economică a ţării.
Nici englezii nu aşteaptă să fie luaţi prin suprindere de o posibilă ieşire a Greciei din zona euro, denumită, de cei de la The Economist, GREXIT, astfel că au şi ieşit cu declaraţii. Potrivit Reuters, tipografia britanică de bancnote De La Rue, una din cele mai mari din lume, a pregătit planuri de urgenţă pentru tipărirea de drahme.
“Dacă Grecia decide să iasa din zona euro, nu se va întâmpla peste noapte, parţial din cauza implicaţiilor, dar şi a necesarului mare de bancnote. Va fi o sarcină uriaţă pentru tipografiile statului, dar vor apela probabil la sprijin suplimentar din străinatate, inclusiv la De La Rue”, a declarat Paul Jones, analist la firma Panmure, citat de Reuters.
Autor: Ciprian Mailat
sursa: capital.ro
Related Posts: |
|
Ieşirea Greciei din zona euro, tot mai posibilă: Europa calculează consecinţele Tensiunile politice din Grecia au adus în prim plan posibilitatea ieşirii din zona euro, Europa începând să estimeze consecinţele unei astfel de... |
|
Moneda europeană, la un pas de colaps Ajutorul financiar promis Greciei nu a liniştit fiorul rece care continuă să îngheţe pieţele europene. Spania ar putea fi următoarea ţară care... |
|
Olli Rehn: Bulgaria si Romania nu erau pregatite sa adere la UE Bulgaria si Romania nu erau pregatite sa adere la UE, a declarat comisarul european pentru Extindere, Olli Rehn, adaugand ca din aceasta experienta, Comisia... |
Criza i-a întors pe greci la troc
Oraşul grecesc Volos are o monedă alternativă: TEM
Cu câteva luni în urmă, o monedă alternativă a apărut în oraşul-port Volos din Grecia. A fost o iniţiativă pornită de jos, care a crescut până la reţeaua actuală de peste 800 de membri, într-o comunitate care se luptă cu preţurile în euro din această perioadă de criză financiară profundă.
Zona de produse meşteşugăreeşti din piaţa centrală a oraşului Volos e chiar în capăt, după tarabele cu dulceţuri de casă. După o trecere în revistă a ofertei, Hara Soldatou alege un set de lumânări decorative, de care e vădit încântată: „M-au costat 24 de TEM, pe care i-am făcut oferind lecţii de yoga“, precizează ea.
Oriunde ai merge în piaţă, singurul lucru de care nu ai nevoie în buzunar sunt banii.
De la bijuterii la mâncare, de la produse electrocasnice la articole de îmbrăcăminte, totul aici se poate cumpăra cu moneda locală TEM.
Moneda funcţionează ca mijlocitor al schimbului. Dacă ai de oferit bunuri ori servicii, capeţi un credit în echivalentul un Euro = 1 TEM.
Apoi, câştigurile le poţi folosi pentru a cumpăra în cadrul reţelei, care este un sistem original de schimb de bunuri.
Este o reminiscenţă a unui străvechi sistem de troc, reînviat în Grecia zilelor noastre.
„Pot căpăta în schimb lecţii de limbi străine ori de computer“, spune Stavros Ntentos din spatele tarabei lui pe care sunt etalate produse de lenjerie pentru copii.
„E o idee foarte bună, pentru că trebuie să-i învăţăm pe oameni că fiecare dintre noi are ceva de cumpărat sau de vândut şi că pentru asta nu e neapărat nevoie de euro.“
„Am ajuns în punctul cel mai de jos al vieţii noastre şi acum trebuie să gândim diferit“, spune Tasos, vânzător de legume.
Monede coexistente
Întreg sistemul este organizat online şi cuprinde membrii care au conturi în TEM, creditate ori debitate prin tranzacţii virtuale.
Creatorul sistemului, Yiannis Grigoriou, stă la computerul-bancă din piaţă, supraveghind tranzacţiile.
„Este ceva care atrage pentru că oamenii găsesc aici speranţă. Găsesc aici lucruri pe care le pot da ori lua“, spune el.
Ar putea ajunge TEM moneda dominantă în Volos?
„Nu ştiu“ răspunde el zâmbind, „om trăi şi om vedea“.
Yiannis Grigoriou, creatorul sistemului, consideră că iniţiativa lui ar putea avea un mare viitor.
Părăsirea zonei euro a fost un scenariu frecvent discutat în lunile din urmă, pe măsură ce Grecia se adâncea tot mai mult în cea mai grozavă recesiune din istoria ei modernă.
În vreme ce unii văd în TEM o alternativă – „Euro e ceva ce ţine de trecut“, explică un cumpărător – pentru alţii el este mai degrabă o soluţie de criză decât o alternativă reală.
Primarul din Volos, Panos Skotiniotis, insistă că moneda euro nu este ameninţată de TEM.
El sprijină proiectul, dar spune că ambele monede pot coexista.
„Noi sprijinim iniţiativa pentru că este o foarte bună modalitate de ieşire din profunda criză economică şi socială“, spune el.
„Este o iniţiativă care oferă o alternativă la euro, fără a înlocui însă moneda europeană. Grecia este în eurozonă, noi vrem să rămânem în zona euro, credem că trebuie să rămânem în zona euro.“
Un nou început?
Reţeaua monedei alternative creşte continuu, tot mai multe afaceri acceptând-o şi apelând la ea.
În cooperativa locală de crescători de flori, din care fac parte persoane cu dizabilităţi de învăţare, membrii folosesc TEM pentru a-şi vinde plantele şi a căpăta în schimb servicii la care altfel le-ar fi foarte greu să aibă acces.
Iar unii dintre cumpărători pot veni să ajute cooperativa, de pildă pentru a tunde iarba ori a repara un gard în schimbul plantelor primite.
„Putem cumpăra pâine ori carne în schimbul produselor noastre, sau fetele pot merge la coafor“, spune Peri Mantzafleri, managerul cooperativei.
„Eu am crescut într-un sat – aşa mergeau lucrurile altădată, înainte ca banii să fie folosiţi pentru tot. Ar putea fi o bună ocazie să o luăm de la capăt.“
Tinerele generaţii beneficiază şi ele de pe urma sistemului.
Într-o clădire a primăriei, copiii iau parte la activităţi pline de animaţie – un amestec de joc, cântec şi desen.
Părinţii care acum se luptă din greu pentru a plăti lecţiile le vor putea plăti cu TEM, cele două monede având valabilitate egală.
Să vezi lucrurile „diferit“
Charalampos Bardas, coordonatorul programelor pentru copii, spune că moneda locală este nepreţuită.
„Este o bună soluţie în vremuri de criză. Viaţa merge înainte, iar noi trebuie să luptăm“, spune el.
„Acum trebuie să vedem şi să gândim altfel. Crza actuală nu este sfârşitul lumii. Trebuie să ne descurcăm şi să mergem înainte.“
Comunitatea din Volos şi-a dezvoltat o armă nouă cu care luptă împotriva celei mai grele crize financiare pe care mulţi dintre membrii ei au cunoscut-o vreodată.
Chiar dacă în Volos nu prisosesc euro, locuitorii oraşului au găsit o cale de a-i înlocui cu mijloace alternative.
Un sistem simplu de troc, care schimbă disperarea în speranţă.
Traducere din limba engleză de Alexandru Ciolan
sursa: atreiafortaromaniaprofunda.blogspot.com
Related Posts: |
|
Moneda unică va dispărea în cinci ani, dacă actuala componenţă a zonei euro se va păstra Moneda unică europeană este în pericol de dispariţie în următorii cinci ani, dacă actuala componenţă a zonei euro se va păstra, potrivit unui... |
|
“România niciodată nu-i pregătită pentru nimic” Perspectivele pentru aderarea la zona euro s-au schimbat odată cu criza din Grecia, datorită căreia România va adopta mai târziu moneda unică europeană,... |
|
Pacaleala germana si solutia iesirii din criza Euro este o pacaleala germana totala, pentru ca, conform legilor normale ale economiei in absolut toate zonele monetare comune (cum sunt SUA, Franta, Elvetia,... |
Comisia Europeană îngroapă alimente tradiţionale
Comisia Europeană a aprobat o listă cu menţiunile nutriţionale şi de sănătate care pot fi înscrise pe ambalajele produselor alimentare, producătorii având la dispoziţie şase luni să-şi adapteze practicile la noile cerinţe. Totuşi, multor alimente printre care iaurturile, ceaiul verde, mierea, prunele nu li s-au aprobat nici o menţiune nutriţională şi de sănătate.
Profesorul doctor Gheorghe Mencincopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare, a analizat lista celor 222 de menţiuni nutriţionale şi de sănătate care va fi folosită pe întregul teritoriu al Uniunii Europene şi, din păcate, cu toate cercetările şi evidenţele demonstrate ştiinţific şi acceptate în mod unanim, multe produse sunt exceptate. Astfel, din categoria probioticelor, iaurturile, despre care toate lumea ştie că sunt benefice pentru întărirea sistemului imunitar, nu vor avea precizate pe ambalaje aceste calităţi incontestabile, verificate ştiinţific. De asemenea, iaurturilor nu le este recunoscută capacitatea de a reechilibra microflora intestinală. Şi aceasta în condiţiile în care studii de ultimă oră susţin cu argumente că “microflora intestinală modulează expresia noastră genetică” şi că prăbuşirea acesteia provoacă afecţiuni severe printre care cancere, alergii etc.
Lista Comisiei Europene ignoră nu numai studii, cercetări, analize ştiinţifice, dar “dărâmă inclusiv tradiţia de mii de ani care confirmă rolul unor alimente în prevenţia, tratarea şi vindecarea unor boli”, spune profesorul Mencinicopschi. Dintre aceste alimente, mierea este cel mai bun exemplu de aliment care face mai mult bine sănătăţii omului decât o mie de medicamente, recomandat atât de specialist cât şi de profan. Şi, totuşi, potrivit recentei liste a Comisiei Europene, mierea nu va avea nici o menţiune nutriţională şi de sănătate. Ca şi mierea, ceaiul verde (Camelia sinensis) nu se bucură de nici o menţiune, deşi este renumit pentru conţinutul valoros în polifenoli care combat radicalii liberi. Pe ambalajul bicarbonatului de sodiu nu se va preciza că scade aciditatea gastrică, “negându-se chimia elementară”, observă prof. Mencinicopschi. Atât leacurile tradiţionale cât şi cercetările derulate în laboratoare moderne sunt unanime în privinţa virtuţilor laxative ale prunelor. Mai puţin Comisia Europeană, unde, probabil încă nu s-a auzit că aceste fructe, pe lângă gustul bun, uşurează şi digestia. Rezultatul este exact cel pe care Jurnalul Naţional l-a semnalat într-o scrisoare deschisă publicată în februarie anul trecut adresată chiar Comisiei Europene. “Prin regulamentul Comisiei Europene 1924/2006 privind menţiunile nutriţionale şi de sănătate înscrise pe produsele alimentare, acestora li se confiscă, pur şi simplu, dreptul la menţiunile medicale: previne, tratează şi vindecă. Acest regulament oferă o definiţie neştiinţifică alimentului. Acest regulament anulează nenumăratele studii ce aduc dovezi ştiinţifice ce probează virtuţile alimentelor”, se preciza în Scrisoarea către Comisia Europeană formulată Jurnalul Naţional. Dar înaltul for european nu ne-a onorat cu nici un răspuns, în schimb a aprobat această listă cu conscenţe periculoase. Astfel, ne vom trezi în situaţia “să mâncăm medicamente în loc de alimente” sau, de exemplu, o gogoaşă care, până la urmă nu-i decât aluat prăjit, dacă i se adaugă vitamina C, potrivit listei Comisiei Europene, să fie chiar foarte bună pentru sănătate.
Începând din luna decembrie a acestui an, toate menţiunile din afara acestei liste vor fi interzise. Menţiunile vor fi înscrise într-un registru - o bază de date interactivă care va putea fi consultată pe pagina de internet a Comisiei Europene.
“Decizia (…) este apogeul mai multor ani de muncă şi marchează o piatră de temeile în reglementarea menţiunilor de sănătate de pe produsele alimentare. Lista UE de menţiuni de sănătate permise va fi disponibilă online şi le va permite consumatorilor de oriunde din UE să facă alegeri informate. Menţiunile care nu pot fi susţinute ştiinţific vor trebui înlăturate de pe piaţă după o scurtă perioadă de tranziţie”, a declarat comisarul european pentru sănătate şi consumatori, John Dalli.
sursa: jurnalul.ro
Related Posts: |
 |
Radiografia crizei alimentare (I) Cu sase luni in urma, Redactia Economica a prezis declansarea crizei alimentare pe plan global si national. Previziunile noastre par sa se adevereasca... |
|
Când va intra România în criza alimentară? Scumpirile pe plan mondial ale cerealelor vor afecta şi ţara noastră Nu numai că se scumpesc alimentele, dar scade şi puterea de cumpărare ACPR... |
|
Datele personale ale românilor, puse la discreţia SUA. Pentru că aşa vrea UE! După o dezbatere aprinsă, Parlamentul European a aprobat joi controversatul acord prin care UE va transfera autorităţilor americane datele pasagerilor... |
Vina de a mai supravieţui
Pensionarea: ocazie de traume psihice
Îmbătrânirea fiziologică presupune pierderi sociale legate în special de pensionare, care constă în încetarea activităţii stabilită prin norme juridice.
Când durata medie de viaţă era mult mai scurtă decât cea actuală, momentul încetării muncii preceda cu puţin momentul morţii. În lumea agricolă din trecut, bătrânul nu abandona niciodată complet activitatea, menţinând astfel o valoare în nucleul productiv al familiei. În economia rurală nu se vorbeşte deci de o “depăşire” a vârstei productive.
În societatea industrială, în care accelerarea evoluţiei tehnologice face repede depăşite competenţele dobândite şi unde metrul-valoare este constituit de productivitate, omul de 60 de ani este împins într-o parte. De aici se declanşează o criză determinată de pierderea rolului profesional, economic şi social.
Pensionarea provoacă uneori grave traume psihice, deoarece determină o schimbare profundă a stilului de viaţă. După o perioadă de entuziasm, în care cel proaspăt pensionat îşi umple timpul cu vreun hobby sau cu “interese” neglijate în trecut, viaţa este invadată de plictis, de sentimente de inferioritate faţă de cei care încă lucrează şi de nostalgie faţă de activitatea din trecut. Pensionatul îşi dă seama că Duminica nu mai este frumoasă dacă este generalizată în toate zilele săptămânii şi că a nu avea nimic de făcut echivalează cu o stare de inutilitate. Ieşirea la pensie semnalizează graniţa dintre vârsta matură şi bătrâneţe, şi aceasta independent de îmbătrânirea biologică.
Pe lângă pierderea rolului profesional, îndepărtarea de muncă presupune pierderea puterii economice, deoarece pensia este întotdeauna inferioară salariului, iar costul vieţii, în continuă creştere, sărăceşte. În societatea noastră, în care se impune un rasism economic care dă valoare vieţii conform cu ceea ce se posedă, “cine nu are” devine sinonim cu “cel ce nu e”.
În plus de aceasta, în strfundurile civilizaţieioccidentale care se extinde tentacular şi în lumea noastră, sunt prezente asocierile: bogăţie = reuşită, sărăcie = faliment ca şi cum succesul econoic ar constitui permanent o valoare. Această mentalitate face ca pensionatul să se simtă un “sărac falit” un “client anti-economic”. Acesta este un aspect al crizei de valori specifice civilizaţiei tehnologice. Pensionarii sunt doar “bătrâni săraci”, anonimi eroi cotidieni ai supravieţuirii, condamnaţi la renunţare. Nu este vorba doar de cerşetorul care caută în coşurile publice de gunoi, sau de bătrânica care recuperează verdeţurile aruncate în continerele pieţei de zarzavat, ci şi de acei pensionari cărora sărăcia nu le permite să-şi petreacă lungile nopţi de insomnie cu lumina aprinsă, de frica plăţii la întreţinere.
Este vorba adeseori de o sărăcie timidă, solitară, silenţioasă, pudică chiar, deoarece în opulenta societate venerată de lumea noastră acest lucru este ruşinos, deci trebuie ascuns. Trăim într-o societate care, din cauza miturilor eficienţei şi productivităţii, culpabilizează pensionarul. Când se vorbeşte de costul pensiilor, se tinde întotdeauna să li se impute vina de a mai supravieţui. Se afirmă într-o manieră incorectă, că fiecare muncitor activ trebuie să menţină un pensionar, ignorând faptul că de fapt pensionarul când muncae, a plătit în fiecare lună contribuţia pentru viitorul său.
Autor: Arhim. conf. univ. dr. Teofil Cristian Tia
sursa: cuvantortodox.ro
Related Posts: |
|
Comisia Prezidenţială propune pensionarea la 70 de ani. Cum comentaţi? Vârsta de pensionare ar trebui să crească la 70 de ani. Aceasta este soluţia propusă de experţii de la Cotroceni pentru a repune pe picioare sistemul... |
|
Cosmarul Romaniei Mai grave decat declaratiile iresponsabile ale lui Tokes Laszlo, despre iesirea la lupta in strada a maghiarimii pentru obtinerea autonomiei Tinutului... |
|
Rol decorativ pentru fondurile de pensii Abandonarea completă a sistemului de pensii prin repartiţie şi trecerea la sistemul prin capitalizare, dublată de asumarea de către stat a "datoriei... |
Încet democrația trecea…
Democrația Capitalistă versus Democrația Ecologistă
Franklin D. Roosevelt, singurul președinte al Statelor Unite ale Americii care a avut peste 2 mandate, în mesajul lui pentru Congres la 29 aprilie 1938, avertiza asupra pericolelor creșterii puterii private: The liberty of a democracy is not safe if the people tolerate the growth of private power to a point where it becomes stronger than their democratic state itself. That, in its essence, is fascism—ownership of government by an individual, by a group, or by any other controlling private power. Savantul, filosoful și analistul Noam Chomsky zicea: A basic principle of modern state capitalism is that costs and risks are socialized to the extent possible, while profit is privatized.
În pâcla dimineții de primăvară se discerne sub noi câte o insulă înconjurată de apele mediterane albastre, câte un munte cu vârful acoperit de zăpadă… apoi peisaje continentale sterpe, înierbate și cu tufărișuri… văi uscate. În urmă cu 5 mii de ani, pe aici mai trăiau leii, sălbatici. Dar au fost exterminați, pădurile au fost tăiate în mare parte, caprele domesticite au ros tot ce se putea pe mari suprafețe, peisajul a fost transformat radical. Te întrebi oare din ce trăiesc oamenii aceștia… în afară de banii din turism, pește, ulei de măslin, portocale? Și datorie peste datorie?
Atena are vreo 5 milioane de oameni. Deși se zice că este criză și de fapt țara este în incapacitate de plată, înglodată în datorii, totuși în zonele central ale capitalei, mai ales pe lângă Acropole, străzile sunt pline de turiști, taverne/ terasele supra-aglomerate, adică nu se simte ceva ciudat. La fel pe șosele se revarsă nenumărate mașini, o circulație de parcă resursele ar fi nelimitate. Dacă vezi standardele de viață, este enormă cantitatea de energie/ resurse necesare… pentru a o întreține… De unde poate să fie asigurat acest flux de materie și energie? Cât de posibil este să fie menținut pe termen lung? Pe datorie se poate trăi o scurtă perioadă, dar apoi…? Dacă ajungi și pe străzi mai lăturalnice, vei vedea că se schimbă culoarea oamenilor, și apar din ce în ce mai multe saltele și pături jegoase, pe care se odihnesc cei care nu mai au altă variantă. Un bărbat întins pe saltea, citind o carte… este ceva aparte. Averea bogătașilor crește, iar ceilalți ajung să se zvârcolească. Ura față de bancheri, față de economiști, industriași, capitaliști, dar și față de politicienii europeni și locali, ajunge la cote inimaginabile. Unde este mult discutata dezvoltare durabilă? Trăim vremuri interesante. Comunismul a sucombat, capitalismul vestic este legat la aparate… care îl mențin în existență. Democrația… are și ea probleme?
Aici prin Atena a fost inventată democrația. Cu mult timp in urma, grecii antici în ale lor orașe-state, au considerat că poate exista o societate în care norma să fie libertatea individuală a cetățeanului și libertatea de exprimare (nu a femeilor, metișilor și sclavilor). Oamenii liberi votează și decid legile, direcțiile strategice de înaintare în viitor. Cei care nu participau la viața politică erau denumiți idioți, iar termenul se păstrează până azi (doar că acum pare că sensul este oarecum inversat). Își alegeau acei greci antici niște conducători, pe perioade determinate… iar ei răspundeau pentru faptele lor, de multe ori cu viața. Au considerat ei că acest tip de societate este o alternativă viabilă și de preferat față de tirania discreționară exercitată de faraoni, regi, împărați care decideau din tată în fiu cui să îi taie capul în fiecare zi. Cei care trăim în actualele “societăți democratice”, parcă uităm în câteva secunde cam cum este atmosfera unei societăți nondemocratice, dictaturi comuniste, dictaturi militare, dictaturi ale regilor/ reginelor care supraviețuiesc și azi în variate-state. Absurdistane cu monarhii-democratice, unde poți alege o parte a conducătorilor, deasupra cărora tronează simbolic sau în putere ceva regină sau rege, ceva familie regală și copii copiilor lor care vor avea nenumărați bani absorbiți de la supuși… fraierii care se vor naște.
Din analiza empirică rezultă idea că democrațiile sunt superioare dictaturilor, cel puțin în privința libertății umane… un element important dacă nu cea mai important componentă a existenței (cât timp nu tu ești regale dictator). În democrațiile actuale, candidații fac un concurs de promisiuni electorale, fiecare promite verzi și uscate, creșterea nivelului de trai, creștere economică, investiții în sănătate, învățământ, cultură, apărare șamd, cam orice ce “poporul” vrea să audă; în speranța unor voturi “și mai multe”… nu se prea abțin de la promisiuni… și nimic nu îi oprește să vorbească populist despre lucruri pe care doar proștii cei mulți pot să le creadă. Promisiunile electorale sunt glume rapid uitate, dar frecvent “se forțează creșterea” cu profituri private chiar și pe bază de datorii publice… care vor fi plătite de alții. Întrebarea este, până unde oare se poate merge cu acumularea de datorii?
Sistemul acesta capitalist, bazat pe idea creșterii fără limite în lumea în care resursele sunt finite, a dat faliment. Această stare de fapt face ca veniturile să scadă, locuri de muncă să dispară, iar oamenii să caute soluții acolo unde ele nu mai există. Deși grecii în general au un stil relaxat, poate indiferent- optimist, în 2011 rata suicidului a crescut cu 40% față de anul anterior. Pensionarul care a contribuit o viață întreagă la fondul de pensii, și acum vede că este împins în mizerie, trebuie să aibă o senzație aparte. Evident, crește numărul celor care ajung să doarmă în stradă… În Grecia zilelor acestea, atmosfera este afectată de gestul farmacistului pensionar care zicând că nu vrea să ajungă să caute prin gunoaie, că nu mai poate exista în demnitate, a ajuns să își tragă un glonț în cap în fața Parlamentului Elen. Bătrânul era un om decent, educat… cu un stil de viață auster. Nu mai suporta măsurile de austeritate; probabil că nu avea antrenament. A devenit un simbol, un erou național. A reizbucnit scandalul cu tinerii și adulții care ies la bătaie, când nu mai au ce pierde. Discuții aprinse, vehemente despre crima împotriva populației, despre FMI și UE, despre disperarea supraviețuirii în condiții de dezastru economic…
5 aprilie 2012. Seara privesc cum prin centrul Atenei se luptă oamenii cu poliția… la o zi după gestul bătrânului farmacist. O tragedie grecească este când se termină vinul și oamenii încep să vadă că există o mică problemă reprezentată de o mare datorie… imposibil de plătit. Zilele anterioare au fost dezbateri pe la conferința despre sustenabilitate la care am participat aici, despre statele falimentare, care nu mai pot susține sistemele de sănătate, educație, siguranță publică, mentenanța de infrastructură, apărare etc. Am dezbătut variate aspecte ale crizei care nu putea să fie evitată în contextul unei dezvoltări non-sustenabile promovate de capitalism. Privesc oamenii care urlă pe stradă, hoardele de polițiști cu scuturi, căști și măști de gaze, trăgând cu gaze lacrimogene pentru a dispersa oamenii furioși… oameni care aruncă cu ce au la îndemână… adus de acasă. Capete sparte, cruce roșie… lumânări. De pe o stradă hiperturistică iese un trenuleț cu turiști, trece printre protestatari, imediat apoi locul este eliberat prin gaze lacrimogene… turiști cu ochii înlăcrimați, tușind și strănutând… o tragicomedie. Parcă este prezentarea live a discuțiilor teoretice din zilele anterioare.
De ce sunt acestea relevante? Pentru că există posibilitatea ca ‘modelul’ să se răspândească, dacă vezi cam cum arată situația prin Spania (șomaj de aproape 50% în rândul tinerilor…), dar și prin Portugalia, Italia șamd. Contaminare de la o țară la alta, de fapt falimentul capitalismului. Circul acesta cu demonstrații, proteste, lupte de stradă, este un început promițător pentru frumoasa noastră UE. Dacă acestea se derulează în Uniunea Europeană, o zonă bogată și care este visul africanilor, ne putem da seama cam ce frumos este să exiști uman la nivel global… în zonele sărace, ale căror resurse naturale au fost spoliate de zonele până acum considerate bogate.
Până nu demult, Grecia era una dintre respectabilele țări membre ale Uniunii Europene, care a absorbit masiv fonduri comunitare, care avea un turism dezvoltat și unde dificil primeai viză să poți vizita țara… că nu era nevoie de tine. Datoriile ei se acumulau, se rostogoleau, și au ajuns de necontrolat, au fost șterse o parte, altele au fost primite sub promisiunea unor măsuri dure de austeritate… dar banii se pierd înghițiți de un sac fără fund a democrației-capitaliste. Poate că Grecia va ajunge în afara zonei euro… oricum ceva de neînchipuit nu demult, dar în actuala confuzie se încearcă găsirea unei soluții de eliminare a unei entități pe care nu poți să o mai salvezi… O situație la care nimeni nu se gândea în urmă cu câțiva ani, nimeni nu o credea posibilă.
Datoriile au devenit o povară nu doar a prezentului ci și a viitorului. Când te gândești cam ce opțiuni are politicianul care va urma la conducere… când economia este pe butuci, resursele sunt epuizate, datoriile sunt în creștere cu dobânzi ale dobânzilor, sistemele de sănătate, învățământ, menținerea ordinii publice șamd sunt îngenuncheate și cu capul lăsat… Ce poate promite politicianul viitorului? Austeritate? Sau creștere pe bază de nimic? Când ai nevoie de bani și alți bani doar ca să menții sistemul pe linie de plutire… miliarde, zeci și sute de miliarde de euro… iar economia este terminată, nu produce nimic vandabil/ de unde poți rambursa creditele și dobânzile aferente? Cine a produs acest uriaș-rahat? Niște bancheri care calculau la perfecție profitul lor, niște economiști imbecili predicatori ai creșterii fără limite, și niște politicieni stupizi–zâmbăreți, care promiteau orice, doar să fie aleși…? Au reușit să producă valuri de șomeri, oameni ai străzilor, disperare în careva capitală europeană? Și urmează altele, celelalte? Poți să îi promiți austeritate grecului care nu mai are loc de muncă, nu mai are locuință, îi este foame… și nu are asigurare de sănătate… în schimb are 2 copii…înfometați? Până când acest stil era departe în Africa, pe nimeni nu interesa, dar când devine parte a realității în capitala unui stat al Uniunii Europene? Și toți politicienii și finanțiștii se uită ca boii la poarta nouă? Este educativă o plimbare printre ei, prin Atena, printre datornici fără licărirea speranței… acolo unde nici un politician local nu mai are curajul să se afișeze în public… deoarece nu mai este sigur locul… pentru el.
Au ajuns până acolo încât creditorii dictează politicile naționale… adică democrația a căzut pradă unor organisme financiare? Niște bancheri care au subminat sistemul, niște economiști aberanți, dictează în continuare măsuri de austeritate, ce să se vândă, câți să fie dați afară, ce unități să fie închise, ce să se mai taie de la oamenii care oricum sunt deja terminați? Politicianul ales democratic este acum o slugă a bancherilor? Nu are ce face. Însemnă că democrația a murit? Interesant este că deja până și democrația este pusă în paranteză, cât timp guvernele sunt la cheremul celor care îi împrumută cu bani,… care ajung să le dicteze condițiile… fără nici un fel de ‘considerente democratice’. A fost posibil ca în Grecia care a inventat democrația, acest sistem să cadă pradă finanțiștilor… în goana lor după profit cu orice risc… aducător de faliment al națiunii? Iar acum, dacă nu era destul de problematică situația, extremismul are șanse de a avea suport popular… Se constată existența unei situații ca la un șobolan fără șanse de scăpare, care atacă atunci când nu mai are ce pierde. Pe de altă parte, democrația, alegerile libere… au dus la aspecte interesante pe partea cealaltă a mediteranei; state care devin islamiste, adică devine condus pe baze religioase. Condițiile actuale sunt prielnice pentru radicalizare, fanatism religios, stil care poate arunca niște gaz pe conflicte.
Consecințe? În principiu, dacă nu se regândește sistemul, dacă nu există o schimbare de paradigmă, nu prea există altă traiectorie decât adâncirea unei crize globale (eventual cu reveniri temporare și degradări și mai accentuate ulterior), când resurse nu mai există pentru a susține bunăstarea vestică, atunci când miliarde de săraci din lumea a treia au nevoie și ei de ceva pentru a exista… De fapt, care e problema? Democrația funcționează rezonabil de bine la nivelul orașului-atenian-antic, la nivelul satului, unde oamenii se cunosc. Odată cu creșterea distanței dintre candidat-politician și elector, între care informația este undirecțională și controlat transferată prin mass media manipulatoare… fundamentul democrației este terminat. Niște mafii își găsesc un candidat fotogenic, cu discurs populist, cât mai „vandabil la marea masă de pămpălăi”, îl promovează prin mass-media controlată, iar „boii pot să aleagă” exponatul căreiva mafii. Săracele figurine-politice sunt simple marionete aflate la cheremul celor care controlează scena, din spatele ei. Apoi urmează spolierea resurselor, adâncirea în nonsustenabilitate, subminarea viitorului… totul în interesul profitului cât mai mare obținut de cât mai puțini.
Ce însemnă ca o economie să nu fie sustenabilă și în consecință o societate să nu fie sustenabilă? Vezi Grecia actuală! Într-un loc cu resurse naturale, de la pește la portocali și incredibile atracții turistice, după absorbirea fondurilor UE pe vremea când ele erau „consistente și la discreție”, apoi luând datorii (apoi șterse în bună parte)… luând alte datorii și altele… ce este oare această democratică-capitalistă gaură neagră? Este vinovată democrația sau capitalismul?
Critica democrației ca sistem a apărut deja la grecii antici, mai cu seamă în cadrul cercurilor învățaților aparținând elitei, care se întrebau cum poți să dai putere politică marilor mase inculte (și aveau ceva dreptate). După ce Socrate a fost acuzat și executat de decizia democratică a marilor mase de „bolovani”, încrederea în capacitatea intelectuală a unor hoarde dominate de submediocritate a devenit din nou chestionabilă… iar Platon este simbol al criticismului la adresa democrației. Hitler a fost ales democratic! Dar ce poți pune în locul acestui sistem? Cred că democrația este cel mai rezonabil sistem din câte au inventat oamenii de până acum, dar când el se combină cu capitalismul globalizat deșănțat, poate produce doar faliment al societății… este doar o chestiune de timp. O democrație locală, regională, cu o societate capabilă să înțeleagă ecologismul, dezvoltarea bazată pe resursele locale… ca singura variantă de societate sustenabilă… poate produce societăți locale aflate în echilibru cu resursele realmente existente, societăți capabile să se autoregleze, deci apte de a se menține funcționale pe timp nedefinit. Astfel de societăți locale pot constitui o civilizație globală persistentă… sustenabilă. Ceva frumos despre biodiversitate și dezvoltare durabilă? Urmează vremuri interesante! Cu civilizație umană sau fără ea.
sursa: peterlengyel.wordpress.com
© dr. Peter Lengyel
Related Posts: |
|
Could the great recession lead to a great revolution? For the first time in generations, people are challenging the view that a free-market order – the system that dominates the globe today – is the destiny... |
|
Beginning of a Democracy Uprising in the U.S: Noam Chomsky Hopes WI Protest Just Like Egypt source: youtube.com |
 |
BANKING ‘REFORMS’ ARE COMING… The global economic crisis has been engineered deliberately by globalist bankers, to manipulate the public into accepting the ‘New World Order’ –... |
Minciuna noastră cea de toate zilele
Indiferent că ne place sau nu, că realizăm sau nu, că vrem să recunoaștem sau nu, minciuna e una din cărămizile de bază ale marelui edificiu social și individual, a societății și a individului. Realitatea obiectivă, dură și rece din lumea exterioară e inumană, e lipsită de tot ceea ce noi considerăm indispensabil vieții noastre ca ființe sensibile și evoluate.
Pentru ca să trăim în lumea în care trăim acum ne-am creat de la zero această realitate, îmbrăcând ideile din mintea noastră cu materie. Pe calapodul minții au luat naștere și clădirile și străzile și toate obiectele care ne ajută să trăim în confort și umanitate, departe de pădure și de pericolele și neajunsurile în care trăia omul arhaic, necivilizat.
Dacă am reușit să îmblânzim prin știință, prin tehnologie, prin natura noastră sensibilă jungla exterioară, natura, mediul în care trăim, nu am reușit să facem același lucru și cu jungla noastră interioară, adevăratul topos existențial uman. În interior am rămas aceleași fiare. Dacă peștera și copacul le-am schimbat pe casă și pe bloc, fiara din noi nu a fost înlocuită cu o pisicuță inteligentă și sensibilă, nu a fost nici măcar domesticită. Fiara, adevărata natură umană a primit doar o lesă și haine de camuflaj. Ea vânează nestingherită în jungla civilizației unde poftele ei carnale, foamea nestăpânită de orice, fac ravagii. Interesele, nevoile instinctuale de hrană, de reproducere, de conservare au la om proporții grotești, hiperbolice, deviante, față de fiarele autentice din natură, un lucru însă le este similar: forța nestăvilită, sălbăticia, ferocitatea cu care se manifestă.
Omul este lup pentru om. După ce am subjugat toate ființele planetei, după ce măcelărim în abatoare deșănțate toate animalele care ne trec prin cap (și prin burtă), am ajuns să ne măcelărim pe noi în războaie mondiale și regionale, fără judecată și temei. Dar asta nu e nimic. Ipocrizia și minciuna dau măsura adevăratei monstruozități a firii umane. Deși distrugem planeta prin tot ceea ce facem, minut cu minut, vrem cu toții să ne dăm ecologiști. Deși urâm societatea aceasta strâmbă, proastă și nedreaptă și, în cercurile intime, o înjurăm din toți rărunchii, oficial ne dăm cu toții prietenoși și sociabili. Deși îi urâm, ne sunt antipatici, agasanți sau complet indiferenți majoritatea cunoscuților, ne dăm cu toții afectuoși și altruiști. Deși ne pasă doar de interesul nostru mărunt, avem atitudini mesianice, de salvatori ai neamului. Deși ne facem cruci și frecventăm bisericile cu zel și tenacitate, dar doar ca pe firmele de asigurare, mânați de frica față de viitorul incert, de boli și de insuccese, ne dăm cu toții buni creștini practicanți. Deși pe unii îi interesează doar satisfacerea orgoliului personal și umplerea buzunarului, candidează la diverse funcții locale sau de stat, mai înalte sau mai mărunte, după posibilități, influență și avere.
Încă de când ne-am născut, cei mari ne-au spus că lumea e într-un anumit fel – într-un fel greșit! Ne-a fost umplut capul cu minciuni și prostii încă din fragedă pruncie, pentru că lumea falsă, mincinoasă și ipocrită e mult mai frumoasă decât cea reală. Unii dintre noi i-am lăsat mai apoi pe drumul vieții și pe Moș Crăciun, și pe Iepuraș, și pe zâne și pe Albă ca Zăpada și pe Făt-Frumos, și pe balauri și pe zmei, și pe țiganul care vine și te fură dacă nu ești cuminte. Am lăsat pe marginea drumului tot balastul de minciuni care ne incomoda, ne lega de mâini și de picioare și nu ne lăsa să înaintăm. Am descoperit treptat și neplăcut că Moș Crăciun aduce cadouri doar dacă le plătim, și pentru a avea bani să le plătim, nu e indicat să fim exagerat de cuminți fiindcă riscăm să rămânem și fără bani și fără cadouri de la viață. Am constatat cu oroare de la o anumită vârstă că Albă ca Zăpada are cam prea mulți pitici, și pe creier, și în dormitor, și că zânele sunt foarte greu de deosebit de vrăjitoare. Făt Frumos e de cele mai multe ori un prost, la fel ca și consoartele sale ce nu îl mai însoțesc pe cai fabuloși ci pe mașini cu cai putere fabulos de mulți. Iar țiganul, el nu vine și te fură dacă nu ești cuminte, ci dacă ești prea credul sau fără minte. În viața reală balaurii și zmeii sunt întotdeauna mai simpatici și mai de succes decât personajele binelui, acestea din urmă fiind de cele mai multe ori considerate ființe banale și neinteresante.
Ne-am dezvățat să credem în minciuni și în povești, în ființe extraordinare prin imaculata lor candoare, prin trăsăturile și puterile urieșești, puse mereu doar în slujba binelui și a dreptății. În viața matură, binele și răul sunt noțiuni foarte greu de delimitat, ele se întovărășesc și întrepătrund în funcție de scop, de interes, de dorințe și necesități.
Dacă ar fi să ne dezbrăcăm cu toții de minciună, am dezvălui o lume atât de plină de urâțenie, de goală de substanță și de valoare, că ne-am îngrozi. Așa dormim cu toții un vis în care ne acoperim non-valoarea, răutatea, insensibilitatea, interesele meschine – cu reversul lor întrupat sub formă de minciună și de rafinată iluzie. Ajungem la maturitate să nu ne mai dorim adevărul și autenticitatea, fiindcă minciuna și falsitatea sunt singurele care ne mai oferă satisfacții, sunt singura noastră natură. Oamenii fac avere pe minciună, cariere, căsnicii, prietenii, relații, își construiesc personalitatea pe falsitate și ipocrizie. Apoi înjură că lumea e nedreaptă, că e injustă, murdară, proastă și fără sens.
La rang de artă a fost dusă minciuna în politică și acum vedem spectacolul ei suprem. Suntem în plină campanie electorală și mincinoșii și ipocriții ni se perindă prin fața ochilor, față în față, sau prin intermediul mass-media, un bâlci al deșertăciunilor pentru a-i prosti pe proști. Așa cum nu mai cred în basmele copilăriei, nu mai cred nici în basmele vieții adulte, nu mai cred nici în Ispirescu, nici în Isărescu, dacă e să fac un joc facil de cuvinte. Copii proști adulți la trup sunt însă destui și oamenii s-au deprins într-atât cu minciuna și cu basmele că nu mai știu să distingă realitatea de ficțiune, realul de fabulos.
Priviți-vă în ochi și priviți-i în suflet, în trecutul lor și în prezent. Aveți nevoie de autentic, de valoare și de real palpabil și benefic în viața voastră, nu de povești cu Feți-Frumoși și cu zâne, ce fac într-un mandat cât alții în șapte. Nu mai votați povestitori și vrăjitori din cuvinte, prostitori în față. M-am săturat să trăiesc în lumea lor macabră de basme și povești, lipsite de realizări în planul realului. Minciuna lor cea de toate zilele, nu o mai credeți voi astăzi, și nici în ziua votului.
Minciuna noastră cea de toate zilele, ia-ne-o nouă astăzi… și poate vom trăi cândva într-o lume mai bună.
sursa: presalocala.com
Related Posts: |
|
Nu mai vrem cod portocaliu Facem apel către autorităţile române să declare cod roşu. Uitaţi vecinii ce repede s-au mişcat. Ungurii, sîrbii au tupeu, noi nu sîntem în... |
|
Libertate si respect Ati reusit sa ne ciuruiti prin incompetenta, cu slugarnicii dvs, prin tradare, si vanzarea tarii si a poporului. Oare unde ne sunt valorile? Ne batem joc.... |
 |
Criza in vremuri de holera Prin definitie, autoritatile mint. Oriunde si oricand. Nici exmatriculat de la scoala pentru ca ai fumat in veceu (ehei, ce vremuri!) nu trebuie sa crezi... |
Ieşirea Greciei din zona euro, tot mai posibilă: Europa calculează consecinţele
Negocierile politice de la Atena vor continua luni, intermediate de preşedintele Karolos Papoulias, după ce partidul de extremă stânga Syriza, care a reuşit să obţină locul al doilea la alegerile generale din 6 mai, a refuzat să susţină un guvern de uniune naţională care ar sprijini programul convenit cu instituţiile financiare internaţionale.
Cele două partide dominante din Grecia, care susţin acordul cu UE şi FMI, nu au reuşit să obţină împreună majoritatea parlamentară.
Grecia se apropie astfel de o nouă rundă de alegeri anticipate, iar posibilitatea ieşirii ţării din zona euro nu mai reprezintă un subiect tabu în Europa.
Plecarea Greciei “nu ar fi neapărat fatală, dar nu este deloc atractivă”, a declarat sâmbătă Patrick Honohan, membru în Consiliul Guvernatorilor Băncii Centrale Europene, potrivit Bloomberg.
Ieşirea Greciei din zona euro este posibilă din punct de vedere tehnic, dar ar aduce daune monedei euro, a adăugat el.
Ministrul german al Finanţelor, Wolfgang Schaeuble, a reiterat, într-un interviu acordat Suddeutsche Zeitung, că statele UE care vor ca Grecia să respecte măsurile de austeritate nu pot forţa statul să stea în zona euro.
Dezbaterea creştere economică versus austeritate se va plasa în centrul discuţiilor din următoarele zile dintre proaspăt alesul preşedinte al Franţei, Francois Hollande, şi cancelarul german Angela Merkel.
Hollande a fost promovat de Partidul Socialist şi şi-a bazat campania electorală pe promisiuni privind creşterea economică şi renegocierea pactului fiscal al UE, în timp ce Merkel şi-a impus în ultimii doi ani politica de austeritate în UE.
Miniştrii Finanţelor din zona euro se vor reuni luni la Bruxelles, iar discuţiile vor fi, probabil, monopolizate de situaţia din Grecia şi de posibilitatea ieşirii statului din zona euro, opţiune care a trecut în centrul dezbaterii privind criza, fapt subliniat şi pe prima pagină a Der Spiegel.
Der Spiegel, una dintre cele mai importante publicaţii europene, deschide ediţia de luni cu un material intitulat “Acropole, adio - de ce ar trebui ca Grecia să părăsească euro”.
Printre principalele puncte subliniate de Der Spiegel este posiblitatea ca UE să continue să finanţeze Grecia chiar şi în cazul plecării statului din zona euro.
Comisia Europeană nu ia în calcul relaxarea condiţiilor din acordul cu Grecia, a declarat duminică purtătorul de cuvânt al CE Amadeu Altafaj, dezminţind o ştire transmisă anterior de Real News Atena.
Totodată, oficialii băncilor centrale din Europa discută posibilitatea ieşirii Greciei din zona euro şi strategii pentru a face faţă consecinţelor, a declarat vineri Per Jansson, viceguvernator al băncii centrale a Suediei.
Comisarul european pentur Economie şi Politică Monetară, Olli Rehn, a declarat că zona euro este mai rezistentă decât acum doi ani la o posibilă plecare a Greciei.
“Cred în continuare că Grecia poate rămâne în zona euro şi poate găsi o modalitate de a se asigura că-şi va respecta angajamentele. Ar fi mult mai rău pentru Grecia şi pentru cetăţenii ei, în special pentru cei mai săraci, decât pentru restul Europei. Şi Europa ar suferi, dar Grecia ar suferi mai mult”, consideră Rehn.
Guvernul de la Atena ar rămâne fără bani la începutul luni iulie dacă creditorii externi ar hotărî să nu distribuie următoarea tranşă din programul de finanţare externă, potrivit unui raport prezentat săptămâna trecută de Bank of America Merrill Lynch.
VALENTINA MĂRIEŞ
sursa: impactnews.ro
Related Posts: |
 |
Grecia a ridicat problema ieşirii din zona euro în discuţiile cu CE Guvernul de la Atena a ridicat problema ieşirii Greciei din zona euro şi a reintroducerii propriei monede, drahma, în discuţiile din ultimele zile... |
|
Rezultatele alegerilor parlamentare in Grecia. Raspunsul elenilor la masurile de austeritate Grecii, furioşi după ani de austeritate, au ignorat riscul ieşirii ţării din zona euro şi au pedepsit în alegerile de duminică principalele două... |
 |
Roubini: Portugalia va restructura şi ea datoriile şi va părăsi, cu Grecia, zona euro Portugalia va fi următorul stat după Grecia care va restructura datoriile şi va fi nevoit, la fel ca statul elen, să părăsească zona euro, a declarat... |
România, acuzată de Greenpeace că taie trei hectare de pădure pe oră
Greenpeace a lansat, luni, harta suprafeţelor despădurite din România, în perioada 2000 - 2011. Conform acestei hărţi, cele mai afectate judeţe sunt Suceava, Harghita, Argeş, Maramureş şi Cluj.
În acest context, organizaţia solicită ministrului Mediului şi Pădurilor, Rovana Plumb, să ia măsuri urgente pentru protejarea pădurilor.
“Studiul Greenpeace relevă că aproape jumătate, mai exact 48,95% din suprafeţele despădurite în perioada 2000-2011 se află în actualele arii protejate. Mai grav este faptul că sunt afectate chiar pădurile virgine, acestea fiind printre cele mai valoroase. În comparaţie cu alte ţări din Europa, unde suprafeţele rămase sunt mult mai mici, România are 218.500 de hectare de păduri virgine”, a declarat Doina Danciu, coordonator de campanii Greenpeace România.
Fenomenul despăduririlor este foarte răspândit, mai ales în judeţele montane, iar autorităţile au responsabilitatea de a gestiona şi monitoriza intervenţiile forestiere, afirmă Greenpeace.
De asemenea, în cazul în care au loc tăieri ilegale de arbori, este responsabilitatea autorităţilor să efectueze controale şi să aplice sancţiunile necesare - iar unde este cazul să întocmească dosare penale.
O cercetare realizată de Greenpeace România arată că, în perioada 2009 - 2011, s-au înregistrat peste 30.000 de cazuri de tăieri ilegale de arbori, care s-au soldat cu sancţiuni - amenzi contravenţionale sau dosare penale - în funcţie de gravitatea faptei.
Cele mai multe cazuri de tăieri ilegale s-au înregistrat în judeţele Argeş (peste 6.000), Gorj (2.500), Prahova (peste 2.000), Bacău (aproape 2.000).
Cele mai puţine cazuri de tăieri ilegale s-au înregistrat în Giurgiu şi Teleorman, cu câte opt, respectiv 39 de cazuri, unde suprafaţa de pădure este semnificativ mai mică faţă de alte judeţe.
VALENTINA MĂRIEŞ
sursa: impactnews.ro
Related Posts: |
 |
România îşi vinde pădurile pe nimic Dezvăluirile despre jaful organizat căruia îi cad pradă pădurile româneşti au şi ecou internaţional. Pasivitatea autorităţilor de la Bucureşti... |
|
Forbes: Culturile transgenice acoperă 10% din supraţele cultivate din lume Suprafeţele cultivate cu plante modificate genetic la nivel mondial au depăşit anul trecut 160 milioane de hectare, în creştere cu 8% faţă de anul... |
|
Străinii au pus deja mâna pe agricultura. România este în top 10 cedări de teren agricol La nivel mondial cele mai multe ţări-ţintă pentru achiziţiile de teren agricol făcute de companii sau cetăţeni străini sunt în Africa şi America... |
Forbes: Culturile transgenice acoperă 10% din supraţele cultivate din lume
Suprafeţele cultivate cu plante modificate genetic la nivel mondial au depăşit anul trecut 160 milioane de hectare, în creştere cu 8% faţă de anul anterior, dar dublu faţă de anul 2004. Peste 16,7 milioane de agricultori din 29 de ţări cultivă organisme modificate genetic (OMG), potrivit raportului anual al ISAAA (International Service for the Acquisition of Agri-biotech Applications).
Creşterea suprafeţelor este de două ori mai rapidă în ţările în curs de dezvoltare. Acestea reprezintă 50% din creşterea mondială înregistrată de culturile transgenice, fiind aşteptat ca în acest an suprafeţele cultivate să depăşească pe cele din ţările industrializate. Peste 90% dintre agricultorii din lume (circa 15 milioane) dispun de exploataţii mici cu venituri modeste şi trăiesc în ţări în curs de dezvoltare.
SUA este principalul producător de culturi transgenice cu 69 milioane de hectare cultivate, fiind urmată de Brazilia - 30,3 milioane de hectare -, aceasta fiind şi ţara cu cel mai mare ritm de creştere anual (20%). În India, cultura bumbacului OMG - 10,6 milioane hectare - a devenit cea mai productivă, în timp ce în China s-a ajuns la suprafeţe de 3,9 milioane de hectare. În Filipine, suprafeţele cultivate cu porumb transgenic ating 600.000 ha, în creştere cu 20%.
În ceea ce priveşte Europa, anul trecut s-a înregistrat o creştere de peste 25% la suprafeţele cu porumb transgenic, suprafaţa cultivată atingând 114.490 ha. Trebuie menţionat că BASF a îngheţat începând cu jumătatea lunii ianuarie dezvoltarea şi comercializarea tuturor culturilor transgenice destinate continentului european.
Numeroşi producători din întreaga lume accelerează dezvoltarea OMG-urilor pentru grâul destinat zonelor aride şi pentru ameliorarea seminţelor. Grâul transgenic american ar trebui să fie vândut înainte de anul 2020, se mai arată în raportul ISAAA.
sursa: forbes.ro
Related Posts: |
|
Tabără introduce soia modificată genetic în alimentaţia românilor Americanii ne pun soia modificată genetic în farfurii şi ne urează poftă bună. N-o fac direct, au un bun aliat, pe ministrul Agriculturii, Valeriu... |
|
Populaţia Pământului şi-a depăşit limitele Unul dintre cei mai influenţi consilieri pe ştiinţă din guvernul american, care o sfătuieşte pe Hillary Clinton pe durata administraţiei Obama,... |
|
OMG-urile ar putea fi permise în România Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Stelian Fuia, a declarat ieri că, dacă legislaţia europeană va permite culturile de organisme modificate... |
Pacaleala germana si solutia iesirii din criza
Euro este o pacaleala germana totala, pentru ca, conform legilor normale ale economiei in absolut toate zonele monetare comune (cum sunt SUA, Franta, Elvetia, Romania) trebuie sa existe compensatii (numite si transferuri fiscale). Ce insemna asta? Pentru ca in orice zona monetara comuna regiunile mai slab dezvoltate nu se pot proteja prin monede mai slabe, moneda comuna le produce acestora mari deficite. In acelasi timp zonele mai dezvoltate fac excedente tot mai mari, pentru ca moneda comuna practic elimina concurenta zonelor mai slab dezvoltate. Aceste dezechilibre comerciale se fac nu doar in plan intern, ci si international. In zona euro, datorita monedei comune Germania, Olanda, Austria, Finlanda fac excedente enorme comerciale, atat in UE, cat si pe pietele din SUA, China, India, Romania, pe spatele Spaniei, Greciei, Italiei, care fac deficite enorme, pentru ca nu se pot proteja folosind monede mai slabe, care le-ar ieftini produsele. Zonele mai slab dezvoltate sunt astfel impinse spre faliment, prin acumularea de deficite tot mai mari, cauzate de moneda comuna. Cum de nu se intampla astfel de lucruri in celelalte zone monetare comune, cum sunt statele nationale? In SUA, Romania, Marea Britanie, China, Japonia, India, zonele mai slab dezvoltate nu intra in faliment pentru ca acolo exista autoritati centrale care le compenseaza, adica le transfera bani luati din regiunile mai dezvoltate. Nu este ceva imoral, este pur si simplu o masura obligatorie pentru supravietuirea oricarei zone monetare comune. Astfel, un guvern central transfera bani zonelor mai slabe si le asigura solventa, prin compensatii enorme, permanente, directe si indirecte. Daca va intrebati ce stat face cele mai mari compensatii din lume, este chiar ….Germania (!!??).
Surpriza, nu-i asa? Germania de Vest toarna TRILIOANE de euro (in trecut marci) peste Germania de Est: pensii vestice pentru toti redegistii care nu au contribuit o marca vestica la fondul de pensii din Vest, ajutoare federale de somaj identice pentru lenesii din Est, ajutoare sociale federale, autostrazi federale, cai ferate federale, posta federala, armata federala, politie federala, justitie federala, unde esticii sunt platiti cu aceleasi salarii ca in Vest, desi sunt mult inferiori ca eficienta. Sa nu uitam ca toti germanii au si acelasi sistem de sanatate, cu spitale la fel de bine dotate si medici la fel de bine platiti, desi esticii contribuie foarte putin la fondul de sanatate, foarte multi dintre ei fiind someri si pensionari. Asta se intampla de 22 de ani si a pornit cu schimbarea tuturor marcilor RDG cu marci RFG 1:1, o rata de schimb absolut aiurea.
Totul costa Germania TRILIOANE = MII de MILIARDE de euro. Si niciun politician german nu spune in public despre estici ca ar fi ‘lenesi’, ori ca ‘traiesc peste posibilitati’, asa cum spun despre greci. Asta inseamna compensare si toate natiunile din lume fac asta. In zona euro s-a incercat un experiment: moneda comuna fara compensatii. Evident ca a dat gres, pentru ca s-au sfidat legile elementare ale economiei.
Sunt doar 3 variante:
1.Fie apare o autoritate a zonei euro care sa inceapa imediat o uriasa compensare permanenta (pensii europene, ajutoare de somaj europene, asigurari europene de sanatate, armata europeana, politie europeana etc), altfel…
2. statele mai slabe din zona euro dau faliment, cum ar fi dat si RDG daca intra in uniune monetara cu RFG dar fara sa primeasca compensatiile de TRILIOANE de euro primite pana acum, sau…
3. aceste state mai slab dezvoltate revin la monedele lor anterioare, care se devalorizeaza si tarile respective redevin competitive. Asta ar fi cea mai buna optiune, pentru ca istoria ne arata ca natiunile nu suporta compensatiile multinationale. Toate statele multinationale au disparut, URSS, Iugoslavia, chiar si Cehoslovacia, unde cehii si slovacii sunt verisori (limbi asemanatoare, aceeasi religie, trecut comun). Natiunile nu sunt de acord sa finanteze decat membri ai natiunilor respective, saraci sau lipsiti de sansa, chiar si lenesi, dar sa fie ai lor. Germanii din Vest ii numesc pe cei din Est, in cadru privat fireste, ‘idiotii din Est’, ‘lenesi’, dar platesc TRILIOANE pentru ei fara sa clipeasca, pentru ca sunt tot germani. Nu conteaza daca grecii, italienii sau spaniolii sunt mai harnici decat germanii din Est. Germanii nu vor sa-i finanteze pe acestia cu compensatii dintr-un singur motiv: pentru ca ceilalti nu sunt germani. Doar pentru asta. Euro este o minune pentru Germania! I-a scos din foame, pentru ca finantarea RDG cu TRILIOANE bagase RFG in mari probleme. Cu ajutorul euro Germania a scapat de concurenta Spaniei, Italiei, Greciei, chiar si a Frantei pe toate pietele din lume, si-a crescut excedentul si a putut finanta in continuare compensatiile catre fratii germani lenesi din Est. De asta si sunt asa de speriati germanii de desfiintarea euro. Cand euro va disparea (nu peste mult timp) Germania va avea un somaj enorm. Se spune ca va ajunge la 20%, cam cum este acum in Spania si Grecia, pentru ca marca germana ce va inlocui euro atunci va fi foarte puternica si produsele germane se vor scumpi enorm. Merkel are un singur obiectiv: sa mentina cat mai mult euro, pentru ca Germania sa-si umple cat mai bine buzunarele pe seama celorlalti europeni. Pentru asta ceilalti europeni trebuie pacaliti fie cu pacte de austeritate, care sa dea vina pe situatie nu pe o moneda fara compensatii, asa cum este normal, ci pe ‘lipsa de chibzuinta’ a grecilor, spaniolilor, italienilor. Odata ce va reveni la drahma Grecia va redeveni competitiva foarte rapid si va arata celorlalti europeni ce mare inselaciune este euro. Atunci se va produce un abandon in masa al euro si sfarsitul economic al Germaniei va fi rapid.
sursa: originar.blogspot.com
Related Posts: |
|
Cine pierde si cine castiga de pe urma declinului monedei euro? Euro a ajuns, luni, la cel mai scazut nivel din ultimii patru ani, iar investitorii sunt ingrijorati de faptul ca problemele datoriilor in zona euro vor... |
|
China si Germania, adevaratele puteri economice mondiale? In ciuda diferentelor evidente, China si Germania au multe puncte in comun, iar, in prezent, par sa se fi unit in incercarea de a-si impune viziunea lor... |
|
Euro: integrare fiscala sau desfiintare Integrare fiscala sau desfiintare - cam in acesti parametri au ajuns analisti internationali de marca sa puna problema euro! Chiar asa: de la o extrema... |
