Archive for Documentare
Scrisoare din Polonia - Asasinarea lui Lech Kaczynski
Regizorul Mariusz Pilis, în colaborare cu postul olandez de televiziune “vPro“, a realizat acest documentar, Letter from Poland, în 2011, încercând să arunce o rază de lumină asupra controverselor privind natura reală a evenimentului, incompetenţei crase şi manipulării practicate de autorităţile ruseşti în anchetarea dispariţiei tragice a preşedintelui polonez Lech Kaczynski şi a altor 95 de demnitari, în aşa-zisul accident din apropierea aeroportului “Severny” din Smolensk, în data de 10 aprilie 2010.
La momentul “accidentului” am evitat să urmăresc evoluţia evenimentelor, în primul rând fiindcă nu mă uit la televizor de foarte mulţi ani - şi nu aş fi făcut o excepţie în acest caz - în al doilea rând fiindcă în perioada imediat următoare unui asemenea eveniment domneşte confuzia, informaţiile fiind adeseori contradictorii şi pline de patimă şi mai puţin de date concrete, iar în al treilea rând sunt, sincer vorbind, sătul de crimele mai marilor planetei, mai ales de cele realizate prin înscenarea de accidente aviatice unor preşedinţi incomozi:
1. Jaime Roldós Aguilera (1940 – 1981), preşedintele Ecuadorului, a fost asasinat de CIA, în data de 24 mai 1981, prin sabotarea avionului său care s-a prăbuşit pe muntele Huairapungo, din cauza politicii sale petroliere anti-corporatiste şi a unui tratat încheiat cu ţările vecine, Venezuela, Columbia şi Peru, pe care senilul Ronald Reagan l-a declarat ca fiind preludiul apropierii de politica sovietică.
Raportul comisiei aviatice a dat vina, ca de obicei, pe o eroare de pilotaj - morţii nu se mai pot apăra - constând în supraîncărcarea avionului. Comisia parlamentară, formată la insistenţa membrilor de familie şi a partizanilor politici ai lui Roldós, a descoperit numai erori şi contradicţii în raportul iniţial, dar, în absenţa cutiei negre, nu a putut fi probată nici ipoteza că ambele motoare erau, de fapt, oprite la impactul cu muntele.
2. Omar Efraín Torrijos Herrera (1929 – 1981), preşedintele statului Panama, a fost asasinat în condiţii similare, tot de CIA şi tot în administraţia “prolifică” în crime, Bush-Reagan, dispariţia avionului său fiind declarată aproape după o zi întreagă.
Politica anticomunistă a lui Torrijos nu putea fi negată, dar insistenţele sale privind suveranitatea Panama asupra canalului, obţinută prin tratatul din 1977, semnat împreună cu Carter, se pare că i-au atras sfârşitul.
În mai 1991, avocatul lui Manuel Noriega, Frank Rubio, a dat o declaraţie spunând: “Generalul Noriega este în posesia unor documente care demonstrează planurile de asasinare a sa şi a domnului Torrijos, de către agenţii secrete din SUA.”, dar preşedintele completului american de judecată le-a respins ca dovezi, fiindcă ar fi încălcat procedurile legate de manipularea informaţiilor secrete.
Şi avea perfectă dreptate !
Ce ar putea fi mai secrete decât planurile CIA de asasinare a unor preşedinţi ?
În privinţa documentarul de faţă, voi încerca să fac o analiză obiectivă a evenimentului în cauză, care a condus la decapitarea conducerii statului polonez, dar o voi face fără a uita că reporterul ucrainean Andrei Menderey, care a filmat zona prăbuşirii, aproape imediat, a fost înjunghiat pe 15 aprilie 2010 şi transportat în stare critică la un spital din Kiev, unde a fost asasinat o zi mai târziu, de doi necunoscuţi fireşte, care l-au decuplat de la aparate şi l-au mai înjunghiat de trei ori, din pură conștiinciozitate.
Oare ruşii sunt în stare să ordone astfel de asasinate ?
Analizând istoria răspunsul vine de la sine: prea puţine state din lume se pot compara cu Rusia, în ceea ce priveşte mania asasină a conducătorilor ei, mai ales în epoca bolşevică când şi-a exportat regimul criminal în toată Europa de Est şi în restul lumii, dar şi după aşa-zisa prăbuşire a socialismului, dacă nu-i uităm campaniile din fosta Iugoslavie, împreună cu NATO şi SUA, din Cecenia sau Gruzia, ca să nu mai vorbim de crimele ordonate pe propriul teritoriu.
Nu ne putem aştepta la altceva din partea unui aparat de stat care, practic, nu s-a schimbat deloc faţă de epoca bolşevică, fiindcă până şi astăzi peste 70% dintre lideri provin din fostul KGB sau din GRU, indivizi care, aşa cum se afirmă în film, sunt educaţi şi antrenaţi în întreaga lor carieră să mintă şi să ucidă.
Şi, la drept vorbind, nu m-ar îngrijora foarte tare drama poloneză, fiindcă noi nu avem nici o şansă să trecem prin aşa ceva, neavând de multă vreme vreun conducător vertical, ci numai slugi şi foste odrasle de KGB-işti, ca Petre Roman, Radu Ioanid, Vladimir Tismăneanu, Horia Radu Patapievici, Mihai-Răzvan Ungureanu - care a interzis calendarele şi tablourile în sediu, în timp ce ţine în birou portretul Anei Pauker - şi tare mulţi alţii.
Urăsc să judec pe cineva conform păcatelor părinţilor, dar când aceste “beizadele” îşi depăşesc părinţii în nemernicie, nu putem uita că se trag dintr-un lung şir de criminali supuşi Moscovei - Drăghici, Neulander, Brucan, Nicolschi, Chişinevschi, Pauker ş.a. - care ne-au condus ţara într-una dintre cele mai negre epoci, 1945-1964, când au înflorit lagărele şi închisorile politice, desfiinţate ulterior de Ceauşescu.
Revenind la film, trebuie să mă dezic de accentele patetice ale realizatorului, care uită la rândul lui istoria, când deplânge dispariţia de pe harta Europei a Poloniei, la 1772 şi aminteşte de tabloul lui Jan Matejko, omiţând să amintească îndelungile ambiţii imperialiste ale Poloniei însăşi, a cărei şleahtă a fost o plagă pe capul Ucrainei vreme de secole, conducând de exemplu la revolta hatmanului Bogdan Hmelnițki sau, de ce nu, atacurile Poloniei împotriva ţărilor române şi dorinţa fierbinte a cancelarului Jan Zamoyski de a croi drum Poloniei până la gurile Dunării şi, dacă se poate, până la mare, potentat a cărui ofensivă contra lui Mihai Viteazul a pus capăt, practic, unirii celor trei ţări române.
Dar Polonia medievală şi-a spălat multe păcate în anii imediat următori primului război mondial, când deţinea practic singura armată europeană care se mai putea opune, cu succes, atacurilor furibunde ale sovieticilor, decişi să aducă ciuma roşie peste Europa cu 25 de ani mai devreme.
Strategia neconvenţională a mareşalului Pilsudski a condus la victoria finală din Bătălia Varşoviei, din august 1920 - ajutat fiind şi de incompetenţa crasă a mareşalului sovietic Tuhacevski, care scrisese şi o carte stupidă despre inutilitatea rezervelor strategice în timp de război - fapt care trebuie să fi condus la răzbunarea cruntă a lui Stalin, când a masacrat cei peste 22.000 de ofiţeri polonezi, aruncaţi în gropile comune de la Katyn, executaţi în cel mai pur stil NKVD/KGB, cu un glonţ în ceafă.
Tocmai tragedia de la Katyn şi curajul preşedintelui polonez Lech Kaczynski - care s-a opus invadării Gruziei şi prezenţei militare ruseşti în Ucraina, fiind de asemenea favorabil instalării scutului american anti-rachetă pe teritoriul polonez - sunt motivele care au condus la această ultimă catastrofă din istoria Poloniei, ce face obiectul documentarului actual.
Noua conducere a statului polonez a acceptat, fără crâcnire, raportul anchetei ruseşti, asupra prăbuşirii avionului prezidenţial polonez TU-154M, în timpul manevrei finale de apropiere de aerodromul Smolensk Nord, deşi întreaga anchetă a fost inimaginabil de prost condusă şi în nici un caz din pură întâmplare sau incompetenţă.
Să analizăm pe puncte:
1. S-a afirmat că prăbuşirea s-a datorat unei greşeli de pilotaj, fiindcă piloţii nu vorbeau limba rusă şi erau prost pregătiţi.
Ipoteza este de o nesimţire crasă, în opinia mea, fiindcă, pe de o parte, legislaţia aeronautică internaţională impune folosirea limbii engleze în toate convorbirile dintre echipaje şi turnurile de control, iar, pe de altă parte, pilotul prim cunoştea foarte bine limba rusă.
În aceeaşi ordine de idei, ambii piloţi, căpitanul Arkadiusz Protasiuk şi copilotul, maior Robert Grzywna, aveau peste 5.000 de ore de zbor la activ, iar Protasiuk executase o aterizare pe acelaşi aerodrom, cu numai trei zile înainte, cu ocazia transportării lui Donald Tusk.
2. Federaţia Rusă a ignorat prevederile Convenţiei Internaţionale a Aviaţiei Civile (Convenţia de la Chicago) din 1944:
- a exclus partea poloneză din anchetă şi a făcut public un unic raport final, într-o conferinţă de presă din 13 ianuarie 2011, încălcând prevederile anexei 13 a Convenţiei de la Chicago;
- a interzis accesul reprezentantului polonez, acreditat, la întrunirile comisiei ruse de anchetă;
- a distrus, falsificat şi manipulat probele fizice;
- a furnizat ajutor şi asistenţă medicală inadecvată victimelor;
- a încălcat sfidător standardele de investigaţie ale ICAO.
Din 222 de cereri oficiale de informaţii, din partea poloneză, ruşii au răspuns la 34, au ignorat sau au refuzat să răspundă la 169 şi au răspuns doar parţial la alte 19.
Solicitările erau de maximă importanţă, ruşii refuzând să furnizeze informaţii privind: condiţiile minime de amenajare a aerodromului Smolensk Nord, înregistrările video ale indicaţiilor radar din data de 10 aprilie, privind zborul de apropiere al aeronavelor IL-76, YAK-40 şi TU-154M, documentarea fotografică aeriană a zonei accidentului, înregistrările de comunicaţii şi navigaţie, rapoartele medicilor legişti asupra autopsiilor membrilor echipajului, raportul asupra acţiunilor de salvare şi de pompieri executate la faţa locului, care ar fi trebuit să fie însoţite de materiale video.
3. Afirmaţiile privind prezenţa în carlingă a comandantului Forţelor Aeriene Poloneze, gen.lt. Andrzej Blasik, precum şi alcoolemia de 6 la mie a acestuia, nu au fost probate prin nici un document, rămânând simple bârfe.
4. Solicitările privind natura fumului dens din zona aerodromului - care este menţionat într-unul din rapoarte meteorologilor locali - au fost ignorate.
5. Nu s-au efectuat nici un fel de analize privind prezenţa urmelor de explozivi convenţionali sau neconvenţionali pe rămăşiţele aeronavei în cauză.
6. Au fost furnizate numai rezultatele a 19 autopsii. Restul de 77 sunt fie grosolan eronate, fie lipsesc cu desăvârşire, unele cuprinzând rapoarte asupra unor organe ce fuseseră îndepărtate chirurgical din corpurile victimelor, cu mult timp înainte de eveniment.
7. Partea rusă a susţinut că s-ar fi exercitat presiuni psihologice asupra echipajului polonez, de a ateriza cu orice preţ, fără a proba în nici un fel această afirmaţie.
În schimb, presiunile exercitate de colonelul rus Krasnokutski asupra controlorilor de zbor, deşi au fost documentate prin înregistrări audio, au fost ignorate de partea rusă. De asemenea a fost ignorată identitatea persoanei cu care colonelul vorbea continuu la celular, solicitând în mod evident ordine.
Deşi necalificat şi neautorizat în calitate de controlor de zbor, colonelul rus s-a adresat direct piloţilor polonezi, indicându-le să continue manevra de aterizare până la înălţimea de 100 de metri, deşi vizibilitatea asupra solului era nulă din cauza fumului, refuzându-le repetat solicitarea de a fi îndrumaţi spre un aerodrom de rezervă.
8. Afirmaţia că cei doi controlori de zbor, Pavel Pliusnin şi Viktor Ryzenko, ar fi executat controlul medical obligatoriu, anterior intrării în tură, s-a dovedit a fi mincinoasă, fiindcă punctul medical al UM 06755 era, de fapt, închis în acea perioadă.
9. Deşi avionul s-a prăbuşit la ora 6:41:05, la doar 400 de metri de pistă, unitatea de intervenţie a fost anunţată la 6:50, fiind îndreptată iniţial în direcţie contrară, motiv pentru care a ajuns la locul accidentului cu 14 minute întârziere. Deşi aerodromul se află între limitele urbane, unităţile suplimentare de intervenţie solicitate au ajuns cu 44-45 de minute mai târziu. Partea rusă nu a dat nici un fel de amănunte privind modul de acţiune al unităţilor la faţa locului.
Corpurile, expediate în Polonia pentru funeralii, s-au aflat în sicrie închise cu interdicţie expresă de a fi deschise. O singură familie a reuşit să obţină permisiune de deshumare, la un an după eveniment, iar autopsia efectuată atunci a confirmat doar 10% din autopsia făcută de ruşi.
10. Expertiza tehnică a echipamentelor de navigaţie şi a luminilor pistei de aterizare a susţinut funcţionarea perfectă a acestora. Cu toate acestea, partea poloneză nu a avut acces la expertiza în sine, iar militari ruşi au fost fotografiaţi, imediat după eveniment, în timp ce schimbau cabluri electrice şi becurile reflectoarelor de pe pistă. Tot în raportul final a fost “uitată” o frază, ce sublinia faptul că patru din cele opt rânduri de lumini erau, de fapt, închise la momentul catastrofei.
11. Potrivit raportului final al ruşilor, aparatul video care înregistra indicaţiile radar nu a funcţionat din cauza unui scurt-circuit. Acelaşi raport argumenta ulterior, în repetate rânduri, poziţionarea uşor incorectă a avionului pe panta de aterizare, în limitele toleranţelor, în baza analizei înregistrării video a indicaţiilor radar (care s-a materializat ca prin minune), iar cifrele indicate sugerau abateri de până la 600% şi nu “în limitele toleranţelor”. În plus, controlorul de zbor executase doar 7 ture în ultimele 12 luni, dintre care una singură fusese pe condiţii meteo grele, fapt care sugerează că era complet necalificat pentru operaţiuni de acest gen.
12. În data de 8 septembrie 2011, profesorul Kazimierz Nowaczyk a depus mărturie în faţa comitetului parlamentar polonez însărcinat cu ancheta, demonstrând, pe bază de fotografii luate din satelit, că poziţia stabilizatorului orizontal stâng al avionului a fost schimbată între 11 şi 12 aprilie, cu circa 20 de metri.
O filmare, pe care v-o prezint şi eu, demonstra distrugerea rămăşiţelor avionului, folosindu-se utilaje grele sau muncitori înarmaţi cu răngi metalice, imediat după eveniment.
Reglementările Convenţiei de la Chicago prevăd condiţii draconice de prelevare a probelor şi de reconstrucţie a aeronavei, în cel mai mic detaliu. În cazul atentatului de la Lockerbie, care este amintit în film, s-au depus eforturi enorme pentru a recupera până şi cele mai mici fragmente ale avionului în cauză, care ajunseseră pe fundul mării.
13. Afirmaţia raportului final al ruşilor, că pilotul prim ar fi refuzat să rateze aterizarea, la presiunea exercitată de comandantul Forţelor Aeriene, s-a dovedit a fi tot o minciună, fiindcă înregistrările din carlingă îl prezintă clar pe căpitan ordonând ratarea aterizării la 100 de metri înălţime şi pe copilot confirmând verbal manevra ordonată.
Rapoartele psihologice, prezentate drept ruşi în secţiunea “fapte”, deşi sunt pure speculaţii, conţin o frază: “O va lua razna !”, cu referire la preşedintele Kaczynski, ca urmare a deciziei piloţilor de a rata aterizarea, care nu apare în copia înregistrărilor de zbor ce a fost furnizată părţii poloneze.
14. Raportul rusesc minte din nou, când susţine că echipajul polonez nu cunoştea topografia terenului din jurul Smolensk, fiindcă o convorbire între piloţi, ce apare în înregistrări, este purtată exact pe această temă, dovedind buna pregătire a echipajului.
15. Sistemele computerizate TAWS (Terrain Awareness and Warning System) şi FMS (Flight Management System) nu sunt menţionate în raport, deşi ruşii au solicitat decodarea datelor de către fabricant, Universal Avionics System Corporation din SUA. Datele furnizate ulterior de americani părţii poloneze, arată că ambele sisteme au fost “doborâte” simultan, la 15 metri înălţime şi cu peste 50 de metri înainte de locul primului contact cu solul, indicând totodată o orientare a avionului, pe ultimele sute de metri ale traiectului de zbor, pe o direcţie complet diferită de cea menţionată de raportul rusesc.
16. Profesor Wieslaw Binienda, Preşedinte al Civil Engineering Department la University of Akron, Ohio şi expert al NASA/Federal Aviation Administration, a analizat ipoteza distrugerii planului stâng al avionului ca urmare a impactului cu un mesteacăn, la o înălţime de 6,5 metri, folosind tehnologia computerizată, de ultimă oră, deţinută de NASA.
Profesorul demontează afirmaţiile ruşilor, demonstrând că impactul ar fi produs doar o avarie nesemnificativă a bordului de atac, fără a afecta în nici un fel portanţa.
Partea rusă a susţinut chiar că aeronava ar fi executat un tonou, continuându-şi apoi zborul în urcare până la locul prăbuşirii, o afirmaţie de o cretinătate totală, fiindcă TU-154M are o anvergură de 38 de metri, deci planul stâng ar fi trebuit să traverseze solul, până la o adâncime de cel puţin 6 metri, în absenţa porţiunii desprinse deja, care avea 6,5 metri lungime.
Chiar de ar fi fost adevărat, bucata ruptă din plan nu ar fi putut ajunge la 111 metri distanţă de acel arbore, acolo unde a fost găsită ulterior, ci la maxim 12 metri.
Şi, cu atât mai mult, avionul nu ar mai fi putut urca, având o treime din plan lipsă, pentru a justifica astfel restul distanţei parcurse până la locul prăbuşirii.
Related Posts: |
 |
Poland’s Leaders Move to Weaken Currency, Then Die in Plane Crash There’s no telling if the two events are connected, but their timing is mighty interesting. The Polish government and the National Bank of Poland, in... |
|
Did the Global Elite Kill Polish President Kaczynski? Damian Thompson, writing for the Daily Telegraph, says there will be plenty of conspiracy theories floating around cyberspace in response to the death... |
|
Van Rompuy: ”The bloc must not be seen as a new Moscow” - “Almost a lie” to say EU not democratic Our undemocratic (not elected) President European Herman Van Rompuy know one “striking” statement after another to do: the script writers can not apparently... |
Povestea sionismului
“Priviţi doar ce s-a întâmplat, în perioada premergătoare războiului din Irak, din 2003. Oricine se opunea unui război ilegal de agresiune era acuzat că ar fi un simpatizant al lui Hitler. Vă puteţi imagina aşa ceva ? Holocaustul nazist a devenit principala armă ideologică pentru a justifica războaiele de agresiune. Asta este ironia supremă ! Asta este realitatea ! Ori de câte ori Israelul şi Statele Unite doresc să lanseze un război ilegal de agresiune, ce acuzaţii aduc ? Că inamicul lor este Hitler. Ahmadinejad este Hitler. Hezbollah este Hitler. Hamas este Hitler.” (Norman Finkelstein - Breaking down the wall)
The Zionist Story este un documentar independent, realizat în 2009 de un fost paraşutist şi actual rezervist israelian, Ronen Berelovich, o relatare extrem de onestă şi emoţionantă a epurărilor etnice, colonialismului şi apartheidului practicat de mişcarea sionistă internaţională, în scopul împlinirii prin orice mijloace a unei profeţii străvechi, din vremea demonicului Yahwe, de re-edificare a statului israelian pe teritoriul istoric al Palestinei, în detrimentul ghinionistei populaţii arabe locale, al cărei calvar se apropie de un secol de existenţă.
Berelovich combină, cu succes, imaginile de arhivă cu propriile comentarii şi interviurile luate unor personalităţi la Ilan Pappe, Terry Boullata, Alan Hart şi Jeff Halper, care au avut curajul de a încerca să prezinte adevărul istoric, în condiţiile actuale ale unui climat politic extrem de tensionat şi favorabil protejării minciunilor învederate ale propagandei sioniste.
Când am scris articolul dedicat unui om deosebit, un Don Quijote modern, Norman Finkelstein, ştiam că multe lucruri rămăseseră nespuse, fiindcă istoria reală a iadului prin care trece dârzul popor palestinian, de la 1917 şi până în prezent, este prea puţin cunoscută marelui public, din cauza laşităţii mass media, a propagandei sioniste foarte bine susţinută financiar, a trădării tuturor guvernelor lumii, care s-au raliat punctului de vedere susţinut de guvernul israelian şi, nu în ultimul rând, datorită ferocităţii cu care este atacat orice ne-evreu care îndrăzneşte să se atingă de acest subiect fierbinte, sub umbrela legislaţiilor promovate în multe ţări, inclusiv în România, de marii trădători ai intereselor naţionale.
Tot atunci, am afirmat:
“Şi pentru a calma din start spiritele, care ar putea să se inflameze inutil, la fel cum am procedat în cazul primului articol dedicat imperiului american, voi face o distincţie clară între poporul evreu - dezrădăcinat şi spulberat prin lume, vreme de milenii şi care a fost sacrificat, cu sălbăticie, în multe momente de răscruce ale istoriei, în numele unor interese meschine - şi conducerea statului Israel, subordonată integral sionismului plătit cu banii familiei Rothschild.”,
declaraţie ce rămâne perfect valabilă, pentru a-mi clarifica poziţia, fiindcă nu obişnuiesc să mă dezmint: am avut prieteni evrei, oameni oneşti şi muncitori, care nu aveau nimic de-a face cu sionismul şi crimele statului evreu, care nu poate şi nu trebuie să fie confundat cu populaţia în numele căreia susţine, nejustificat, că vorbeşte şi acţionează.
Şi chiar îl voi cita, în aceeaşi ordine de idei, pe profesorul universitar Ioan Coja, care, acuzat fiind de Nicolae Corbu că ar fi antisemit, numai fiindcă dorea să afle şi să afirme adevărul în spinoasa problemă legionară, a răspuns elegant:
“Cât priveşte antisemitismul meu [...] recunosc: sigur că sunt antisemit, dar nu tot timpul, ci numai atunci când mi se iveşte prilejul. Adică atunci când am de-a face cu evrei neruşinaţi şi proşti ! Dacă nesimţiţii pedepsiţi de Dumnezeu să n-aibă nici minte şi nici obraz se întâmplă să fie români, atunci mă fac antiromân, n-am încotro ! Sunt antimaghiar, antiamerican, antisuedez ş.a.m.d., după cum e cazul.”
Ronen Berelovich, tehnicianul de înregistrări al Curţii Supreme din capitala israeliană, a studiat regia de film la Camera Obscura Film School în Tel Aviv, Israel, fiind şi creatorul câtorva scurt-metraje - unele dintre ele prezentate la festivalurile internaţionale de film - şi al unei mini-drame “Shesh-besh”, de 40 de minute, prezentată la “Cinemateque”, principalul cinematograf de artă din Tel Aviv.
Autorul declara:
“Am terminat, recent, un documentar independent, ‘The Zionist Story’, în care am căutat să prezint nu numai istoria conflictului israelo-palestinian, ci şi principalele sale motive: ideologia sionistă, scopurile sale (prezente şi viitoare) şi susţinerea sa fermă, nu numai de către societatea israeliană, ci, de asemenea, din ce în ce mai mult, de percepţia democraţiilor occidentale asupra problemelor Orientului Mijlociu.
Aceste concepte au fost deja demonstrate în excelentul documentar ‘Occupation 101′, în regia lui Abdallah şi Sufyan Omeish, dar în documentarul meu am abordat subiectul din perspectiva unui israelian, fost soldat în rezervă şi cineva care şi-a petrecut întreaga viaţă în umbra sionismului.
Sper să vă puteţi rezerva câteva momente pentru a privi acest film şi, dacă vă va plăcea, chiar vă rog să-l împărtăşiţi şi altora (fiindcă atât documentarul cât şi filmările de arhivă sunt folosite numai în scop educaţional, filmul poate fi distribuit liber).
Am realizat de unul singur acest documentar, în întregime, practic fără vreun buget alocat, deşi am făcut tot posibilul pentru a mă ridica la un înalt standard profesional şi sper ca acest documentar ‘casnic’ să stârnească interesul spectatorilor.”
În ce priveşte distribuţia liberă a filmului, după cum veţi constata şi singuri, nu numai imaginile de arhivă, ci şi interviurile recente au o calitate video slabă, din păcate, ceea ce mă face să cred că s-au depus ceva eforturi pentru a stopa difuzarea pe internet a variantei originale.
Deşi li s-a contestat continuu autenticitatea şi chiar şi aici, pe blog, am fost admonestat cu indignare de un “cunoscător”, la modul: “Oare dumneata chiar nu ştii că sunt false ?”, am să revin la Protocoalele Înţelepţilor Sionului, care constau, de fapt, în 24 de procese-verbale încheiate de diferitele secţiuni ale Marelui Congres Masonic, care s-a ţinut în Elveţia, la Bâle (Basel), în 1897 (care este amintit şi în film), şi formează programul masonic de cucerire mondială, program elaborat şi comunicat unor anumiţi “iniţiaţi”, pentru a se păstra o urmă scrisă a acelor convorbiri ultrasecrete (alţi autori susţin că a fost doar o reformulare, varianta originală fiind întocmită cu circa 100 de ani mai devreme, în casa lui Mayer Amschel Rothschild).
Din ce motiv ?
Fiindcă, lăsând la o parte pentru o clipă dezbaterea legată de autenticitatea lor, în forma în care au fost aduse la cunoştinţa lumii de profesorul rus Serghei Nilus, în 1902, prezintă în clar strategia de dominaţie mondială a sionismului francmasonic şi cele ce sunt scrise în Protocoale coincid aproape la perfecţie cu toate evenimentele importante ale secolelor XX şi XXI, care au ajuns să contureze imaginea terifiantă a unui imperiu mondial masonic.
Nimeni, niciodată, nu va reuşi să mă convingă că totul se datorează unor simple coincidenţe, atunci când strategia sionistă enunţată pe faţă, explică, de exemplu, foarte convingător, evoluţia tragediei poporului palestinian şi a întregii lumi, sub ofensiva ocultei mondiale globaliste:
“În politică trebuie să te pricepi să iei proprietatea altuia fără a şovăi, mai ales dacă poţi obţine, prin acest mijloc, supunerea şi puterea. Statul nostru, în aceasta cucerire paşnică, are dreptul să înlocuiască grozăviile războiului prin condamnări la moarte mai puţin văzute şi mai folositoare, necesare adeseori pentru a întreţine teroarea aceasta, care face popoarele să asculte orbeşte.
O neînduplecare constantă, dar straşnică, este cel mai mare atu al puterii unui Stat; prin urmare, nu este numai în folosul nostru, este chiar de datoria noastră să ne ţinem de acest program al violenţei şi făţărniciei. O asemenea doctrină, bazată pe calcul, este tot atât de folositoare ca şi mijloacele pe care le întrebuinţează. Nu numai prin aceste mijloace, dar şi prin aceasta doctrină a neînduplecării, vom învinge şi vom robi Guvernului nostru Suprem toate celelalte guverne.”
Rabinul Moishe Arye Friedman declara:
“Adevăraţii antisemiţi sunt aceia care conlucrează cu sioniştii. Sioniştii au pus în Israel bazele unui stat terorist, de apartheid, care îi urmăreşte pe palestinieni şi îi alungă, iar pe plan internaţional au pus la cale, din interese de afaceri sau de putere, industria Holocaustului.
Noi, evreii credincioşi, nu vrem nimic altceva decât să trăim conform normelor ţării voastre, ca nişte cetăţeni buni şi paşnici, şi să ne putem exercita religia în libertate. Pentru aceasta nu va găsi nimeni motiv de antisemitism.
Dar atâta timp cât dreptul la opinie şi exprimare nu este respectat, iar oamenii cu gândire de dreapta sunt reduşi la tăcere prin cele mai odioase şi criminale metode, atâta timp cât mijloacele industriei Holocaustului mai sunt utilizate împotriva unei lumi întregi, se va tăia în continuare în propria carne şi antisemitismul va fi o veşnică poveste.”
În 1917 planurile sioniştilor începeau să prindă contur, prin cucerirea Palestinei de către britanici, consfinţită pe plan internaţional prin Tratatul de la Sèvres (10 august 1920), care îngloba, desigur, extraordinar de “oportuna” Declaraţie Balfour.
Să fi fost o simplă coincidenţă această acţiune a britanicilor, de parcă ar fi acţionat la ordinele sioniştilor sau mă încearcă pe mine paranoia ?
Haideţi să clarificăm !
Declaraţia a ajuns la cunoştinţa opiniei publice sub forma unei scrisori redactată de ministrul de externe britanic, Lord Arthur James Balfour - de fapt, aşa cum îi stă bine unui şef, acesta dăduse ordin să fie redactată de către un subordonat, pe atunci, Lord Alfred Milner, figura cheie a războiului anglo-bur (1899-1902) - la insistenţele lui Chaim Weizmann şi ale lui Nahum Sokolow, care au încercat multă vreme să recruteze Marea Britanie în acţiunea de stabilire a unui stat evreiesc în Eretz Israel, în schimbul garantării controlului asupra zonei de nord a Canalului de Suez.
Şi cui credeţi că-i era adresată, spre aprobare, această scrisoare “istorică” ?
Unui personaj sinistru, Lord Walter Rothschild (Lionel Walter Rothschild, 2nd Baron Rothschild, Baron the Rothschild), membru “de frunte” (bancher, politician, sionist şi zoolog) al Comunităţii Evreieşti din Anglia.
Interesant este faptul că Milner, care se subordona lui Balfour, pe linie diplomatică, era, simultan, subordonatul lui Rothschild, în calitate de bancher.
După cum aminteam în articolul dedicat documentarului Thrive, una dintre cele mai importante societăţi secrete ale sec. XX (dacă nu cumva cea mai importantă) este Round Table, cu ramificaţii în întreaga lume, deşi îşi are sediul în Marea Britanie.
Round Table este cea care orchestrează şi astăzi acţiunile Bilderberg Group, Council on Foreign Relations, Trilateral Commission şi ale Royal Institute of International Affairs.
În 1917, este fascinant faptul că, în timp ce Balfour era un membru de vază al Round Table, Alfred Milner era de fapt liderul oficial, după moartea lui Cecil Rhodes, iar organizaţia fusese fondată de Lionel Walter Rothschild.
Hmm… încurcate sunt căile… Satanei, nu-i aşa ?
Poate astfel vă va fi mai clară, totuşi, implicarea directă britanică în punerea în aplicare a planurilor sioniste pentru edificarea Eretz Israel.
La fel de interesant este rolul celui de-al doilea război mondial (apropo, Protocoalele solicitau obţinerea statului fascist global prin intermediul a trei războaie mondiale) în finisarea planurilor sioniste pe termen lung:
- lagărele de concentrare au convins evreii europeni “îndărătnici” că numai în Palestina se putea edifica raiul, aşa cum susţinea furibund propaganda sionistă;
- debusolarea postbelică a permis declanşarea războiului din 1948 şi implicit, recunoaşterea de către ONU a noului stat Israel, apărut în urma operaţiunii de divizare, prezentată destul de detaliat în film;
- acordurile de la Bretton Woods, din iulie 1944, consolidau sclavia financiară mondială, punându-se bazele principalelor instrumente neocolonialiste “moderne”, FMI şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (ce frumos sună demagogia cămătarilor), transformată între timp în Banca Mondială;
- între 1939 şi 1945 se definitivează ideologia noii ordini mondiale, prin volumele “World Order” al lui Lionel Curtis şi “The New World Order” al lui H.G. Wells (care abandona literatura ştiinţifico-fantastică în beneficiul celor care-l iniţiaseră în secretele ocultei mondiale, propunând un stat mondial colectivist care să cuprindă, culmea, până şi democraţiile socialiste, pe calea recrutării universale pentru muncă, incriminând cu tărie individualismul naţionalist, descris ca “maladia lumii”).
Ciudat este faptul că Hitler, în corespondenţa purtată cu unul dintre cei mai fervenţi susţinători şi sponsori ai săi, Friedrich “Fritz” Thyssen, i se plânge acestuia că evreii din Germania şi din restul Europei ocupate nu înţeleg necesitatea emigrării în Palestina, forţându-l să-i interneze în lagăre de concentrare.
Nu prea corespunde asta cu imaginea unui monstru iraţional şi coleric, care acţiona numai la impuls, nu-i aşa ?
Mai degrabă seamănă, din punct de vedere al opiniilor, cu unul dintre liderii sionişti de marcă.
Să fie iarăşi o simplă coincidenţă ?
Mă tem că nu !
Conform unor dovezi de dată recentă, acelaşi rabin menţionat mai sus, Moishe Arye Friedman, împreună cu mulţi alţii, acuză liderii sionismului mondial că au colaborat cu naziştii, pentru a forţa imigrarea evreilor căpoşi din Europa în Palestina, unde prezenţa lor era neapărat necesară pentru a răsturna raportul demografic în favoarea evreilor şi a justifica deportarea sau încarcerarea populaţiei palestiniene, devenită astfel minoritară.
Şi chiar mai grav decât atât, nu oricărui evreu îi era permis să ajungă în Palestina, ci numai celor înstăriţi, care se putea întreţine singuri şi puteau sponsoriza şi statul israelian aflat în stadiul de proiect, de “trierea” săracilor urmând a se ocupa aparatul de stat nazist, ceea ce a şi făcut, cu mare eficienţă, după cum se ştie.
Aceeaşi nemernici sionişti s-au folosit de roadele crimei lor, de holocaustul imaginat şi ordonat de ei, pentru a culpabiliza întreaga lume, care nu-şi mai putea permite să critice un popor supus unui asemenea martiriu, deşi încă o dată precizez, sioniştii sunt asasinii şi nu victimele holocaustului.
Toate bune şi frumoase până aici şi chiar logice, dar de ce ar fi acţionat Hitler, atât de activ, în beneficiul politicilor şacalilor sionişti ?
Un psihoanalist, Walter Langer, în cartea sa “The Mind of Hitler”, nu susţinea că Hitler a fost doar sprijinit de familia Rothschild (dar şi de familia regală “britanică”, aşa-zisă de Windsor, în fapt Saxe-Coburg-Gotha şi de marele “erou de război” britanic, Lord Mountbatten, un Rothschild şi un satanist), ci că Hitler era, de fapt, un Rothschild.
Informaţiile lui Langer provin din investigaţiile desfăşurate de un ofiţer din Gestapo, de rang înalt, Hansjurgen Koehler (publicate în 1940 cu titlul “Inside the Gestapo”), efectuate la ordinul paranoicului Obergruppenführer SS Reinhard Heydrich, care întocmea dosare oricui, în scop de şantaj.
Lui Heydrich, la rândul lui, îi atrăsese atenţia o anchetă mai timpurie ordonată de cancelarul austriac, Engelbert Dollfuss, asupra familiei lui Hitler.
Koehler a scris:
“Tatăl lui Adolf, Alois Hitler, a fost fiul ilegitim al Mariei Anna Schicklgruber. S-a presupus, în general, că tatăl lui Alois a fost Johann Georg Hiedler. Dar documentele austriece dovedesc că Maria Anna Schicklgruber locuia, de fapt, la Viena la momentul conceperii lui Alois, fiind servitoarea baronului Rothschild. În momentul în care familia a descoperit că este însărcinată a fost trimisă înapoi acasă, unde s-a născut Alois şi, cinci ani mai târziu, s-a căsătorit cu Johann Georg Hiedler.
[...] Al doilea grup de documente din dosarul albastru conţinea documentele colectate de Dollfuss. Cancelarul trebuie să fi ştiut că, având un asemenea dosar personal, l-ar fi putut controla pe Hitler.”
În 1837, numai Salomon Mayer Rothschild locuia la conacul din Viena al familiei, individ despre care propriul său fiu, Anselm Salomon, scria:
“[...] înainte de 1840 dezvoltase o pasiune atât de libidinoasă pentru fete foarte tinere, încât aventurile sale au trebuit să fie muşamalizate, cu greu, de poliţie.”
Într-un asemenea context, pot fi explicate foarte uşor: ordinul de asasinare al cancelarului Dollfuss, dat de Hitler, obsesia acestuia pentru cucerirea cu orice preţ a Austriei şi, legat de documentarul nostru, obedienţa cu care Hitler a respectat planurile ordonate de oculta sionistă mondială.
Dincolo de intriga, poate de capă şi spadă, a articolului, rămâne realitatea crudă dezvăluită de documentar, a unui guvern israelian promotor al unui apartheid criminal, creatorul celei mai mari închisori de pe planetă, ale cărui planuri de expansiune ameninţă România cel puţin din două puncte de vedere: în primul rând, planurile de evacuare ale întregii populaţii, imaginate de guvernul sionist israelit în cazul înfrângerii suferite din partea unei coaliţii probabile a statelor arabe, vizează ca zonă de dislocare Dobrogea şi, în al doilea rând, să nu uităm halucinanta decizie a fasciştilor din Uniunea Europeană, de a oferi toate datele personale ale românilor, spre administrare, statului Israel.
sursA: http://antiiluzii.blogspot.com/
Related Posts: |
|
Virgiliu Stoenescu Interesele cui le servim? sursa: De la Wikipedia, enciclopedia libera Virgiliu Stoenescu (sau George Virgil Stoenescu) (n. 1 ianuarie 1947, Braila)... |
 |
URSS se va reface pana in 2017 Secretarul de stat al Uniunii statale Rusia-Belarus, Pavel Borodin, a declarat miercuri ca pana in 2017 Uniunea Sovietica va fi restaurata, iar "noul... |
|
Video: Former General Says Russia Will Not Allow Israel-U.S. Attack On Iran and Syria The Middle East Media Research Institute, an Israel-centric propaganda outfit run by a former colonel in Israeli intelligence, has posted a video and transcript... |
Cum se falimeteaza o tara
Romania astazi! Din pacate suntem o tara de somnambuli, profitori si egoisti: stam si ne uitam latelevizor sau mai rau, mergem la Mall si-n cluburi si asteptam ca altii, cei 1000 de oameni din piata, sa ne rezolve problemele! DESTEAPTA-TE ROMANE! Iesi in strada si cere-ti drepturile! 1.000 de oameni in P-ta Universitatii nu pot schimba mare lucru! In schimb 100.000 sunt o forta si inseamna cu totul altceva!
Related Posts: |
|
Sa ramanem OAMENI ! La fel ca si cei mai multi dintre voi ma intreb ce se intampla zilele acestea in tara? Ce se intampla cu clasa politica? Ce se intampla cu guvernantii... |
 |
Inevitabilul drum spre…revolte sociale De 20 de ani, in fiecare zi, populatia este amagita, mintita si sfidata de o clasa politica incompetenta si aroganta. De 20 de ani, milioane de romani... |
|
Florin Zamfirescu: “In martie tara va fi in picioare!” (...) Nichita Stanescu spunea: “Dragii mei, feriti-va sa aveti dreptate prea repede, prea devreme, ca sa aveti la ce visa…”. Se pare ca tot visam... |
THE MONEY FIX
“Noi (bancherii) ar trebuie să avansăm cu prudenţă şi grijă, prin fiecare mişcare, pentru că deja există un număr mic de persoane care prezintă semne de agitaţie. Ar fi prudent, prin urmare, să demonstrăm o politică aparentă de cedare în faţa autorităţii populare, până când planurile noastre vor fi avansat atât de mult, încât să ne putem declara pe faţă modelele financiare, fără să ne temem de nici o rezistenţă organizată.”
The Bankers’ Manifesto of 1892
Produs în 2009 de Ethical Markets Media, The Money Fix explorează tiparele economice ale lumii naturale şi ale societăţii umane, demontând miturile monetare nedisputate ale sistemului financiar mondial, bazat pe credit bancar, probând înţelegerea eronată a mecanismelor sale intime, de care am ajuns să depindem aproape total, oferind însă, într-o notă perfect optimistă, trei tipuri de sisteme monetare alternative, destinate rezolvării problemelor economice ale unor comunităţilor locale sau chiar internaţionale şi eliminării alienării generate de climatul competiţional curent.
Ethical Markets Media este o companie independentă de film, desigur, care promovează apariţia şi dezvoltarea noilor sisteme economice mondiale, mult mai durabile, ecologice şi aşa cum spune şi numele, mult mai etice, un obiectiv nu prea greu de atins, totuşi, fiindcă sistemele monetare cămătăreşti, promovate de dinainte de revolta lui Isus din templu şi până în prezent, pot fi definite oricum, dar numai etice nu.
Opiniile prezentate în interviuri dinamice şi nesofisticate, se adresează publicului larg şi vin din partea unor rebeli consacraţi ca Noam Chomsky, Lynne Twist, Aqeela Sherrills, Elisabet Sahtouris ş.a., dar şi din partea unor foşti răsfăţaţi ai sistemului, care par să fi evadat din lanţurile bancare, ca Fritjof Capra, Gar Alperovitz sau Bernard Lietaer.
Michael Linton - creatorul LETSystem
Bernard Lietaer este un caz mai deosebit, fiindcă, înainte de a scrie, de exemplu, o carte al cărei titlu spune aproape tot despre esenţa sistemelor monetare, “Viitorul banilor: Dincolo de lăcomie şi deficit”, a fost un personaj central al finanţelor mondiale, ocupând, vreme de aproape 40 de ani, diverse funcţii importante.
O dată cu publicarea tezei sale post-universitare la MIT, în 1971 - care includea descrierea aşa-numitelor “floating exchanges” - şi a lucrării “Nixon Shock”, în acelaşi an, revelând eradicarea sistemului fundamentat de acordurile Bretton Woods, prin “eliberarea” dolarului de ultimele constrângeri datorate obligativităţii acoperirii în aur şi inaugurarea unei noi ere, a schimburilor menţionate mai sus - practicate, până atunci, doar de unele monede exotice ale Americii Latine - tinerelul consultant de management s-a trezit, peste noapte, o stea în devenire, intrată în atenţia mai marilor lumii financiare.
Tehnicile imaginate de el, pentru aceste monede marginale latino-americane, au devenit imediat singurele cercetări sistematice acceptate în tratarea tuturor monedelor majore ale lumii, Lietaer începând o cu totul altă carieră, plină de secrete, fiindcă nici până astăzi nu a dezvăluit care era “acea bancă importantă americană”, care a negociat, la sânge, drepturile exclusive asupra noii abordări a ratelor fluctuante de schimb, care deschideau, cel puţin pentru FMI şi Banca Mondială, noi portiţe pentru perfectarea jafului planetar.
În timp ce la Banca Centrală din Belgia (Banca Naţională a Belgiei) a pus în aplicare mecanismul de convergenţă (ECU) către sistemul monedei unice europene, în aceeaşi perioadă a servit ca preşedinte al Sistemului Electronic de Plăţi al Belgiei, “experienţa” sa, de consultant în aspecte monetare de pe patru continente, fiind vitală pentru corporaţii.
Este ciudată convertirea acestui mogul al finanţelor mondiale, numit de Business Week, în 1992, “cel mai important comerciant mondial de valute” şi, eu personal - dată fiind afilierea sa la una dintre cele mai abjecte organizaţii mondiale, Clubul de la Roma, înfiinţat în aprilie 1968 de Aurelio Peccei, sub oblăduirea lui Dean Rusk şi a fundaţiei Agnelli - mă îndoiesc că este reală.
Deci, de unde provin banii ?
Este trist că până şi la această oră, după ce au fost realizate nenumărate filme destinate trezirii năucilor, ca acel prim şi excelent realizat documentar, The Money Masters, din ianuarie 1996, al avocatului Patrick S. J. Carmack, regizat şi narat de William T. Still, ca să nu mai vorbesc de întreaga serie Zeitgeist sau Money as Debt, marea majoritate a oamenilor continuă să răspundă, inocent, că guvernele creează banii, fără a realiza că aproape toate “băncile naţionale” ale lumii, sunt de fapt bănci private.
Culmea este că sub complexitatea teoriilor stufoase, generate de indivizi ca Milton Friedman şi Bernard Lietaer, se ascunde un adevăr de o simplitate descurajantă: 95-99% din rezerva monetară internaţională este creată din nimic, pe baza creditelor acordate de bănci, în baza mecanismului rezervei fracţionate.
Malefica Bank for International Settlements (BIS), pe care o menţionam într-un alt articol de pe blog, impunea în 1988, prin reglementările “Basel I”, o rezervă standard de capital de 8%, pentru toate băncile centrale membre ale sistemului Rothschild, fapt care arunca aproape imediat Japonia într-o recesiune de circa 15 ani, deşi până atunci uimise lumea cu o balanţă excedentară, vreme de ani de zile.
În 2004, reglementările “Basel II” impuneau coordonarea cu piaţa a standardelor de evaluare a capitalurilor, respectând fluctuaţiile ce apăreau, de exemplu, în valorile stocurilor de acţiuni.
SUA a implementat aceste standarde în noiembrie 2007, iar o lună mai târziu piaţa de acţiuni a intrat în colaps şi creditele au început să dispară, pe măsură ce băncile înăspreau condiţiile de calificare, iar urmările crizei declanşate atunci nu au dispărut nici în ziua de azi.
De ce ?
Să dăm cuvântul cunoscătorilor !
Bruce Wiseman: “Scopul acestei crize financiare este de a doborî dolarul american, ca bază a unei finanţări stabile planetare şi, în mijlocul confuziei care va rezulta, se va pune în locul lui o autoritate monetară globală [GMA - administrată direct de bancherii internaţionali, eliberată de orice control guvernamental] - o organizaţie de control financiar planetar.”
Oare greşeşte ?
Dr. Peter F. Krogh, decan al School of Foreign Service, completează:
“Puterile capitalismului financiar au avut un plan de anvergură, nimic mai puţin decât să creeze un sistem mondial de control financiar, în proprietate privată, capabil să domine sistemul politic din fiecare ţară şi economia lumii, ca întreg.[...] Secretul lor este faptul că au preluat, din partea guvernelor, monarhiilor şi republicilor, puterea de a crea banii lumii.”
Aceleaşi personaje propun şi un plan uluitor de simplu de redresare a economiei americane, care cuprinde, ca să vezi, numai două măsuri:
1. Împuternicirea Trezoreriei SUA cu posibilitatea de a emite bancnote (la fel ca Greenbacks, dolarii verzi ai lui Lincoln, care i-au atras condamnarea la moarte din partea ocultei financiare), pentru a se putea plăti datoria naţională.
2. Creşterea simultană a rezervei de capital a băncilor private, de la valoarea actuală de 10% până la 100%, eliminând, ca atare, capacitatea lor de a emite monedă electronică şi absorbind în acelaşi timp fondurile astfel create, în contul datoriei naţionale.
Hmm… oare de ce nu s-au mai gândit şi alţii la aşa ceva ?
Cei doi paşi anteriori, pe care Congresul american are puterea să-i legifereze, ar elimina datoria naţională a SUA, fără inflaţie sau deflaţie şi ar pune capăt practicilor incorecte ale zarafilor moderni, de a crea bani din nimic, prin sistemul rezervei fracţionate, dispariţia dobânzilor anuale de 400 de miliarde de dolari conducând la o echilibrare rapidă a balanţei monetare.
Şcoala monetaristă, al cărei cap recunoscut este mai sus amintitul Milton Friedman, a fost criticată, pe bună dreptate, de către şcoala austriacă de economie, pentru incapacitatea de a recunoaşte faptul că în nici un sistem de bani discreţionari nu a durat, vreodată, prea mult timp înainte ca guvernul să cedeze tentaţiei de a umfla oferta monetară, ca un impozit indirect asupra oamenilor, prin scăderea proporţională a valorii economiilor lor şi a salariilor, precum şi transferarea bogăţiei lor în mâinile guvernului.
Pentru a fi corect faţă de Friedman, el a scris că: “[...] avem nevoie de angajamentul de a crea bani stabili. Cel mai bun aranjament, în prezent, ar fi să se impună autorităţilor monetare să menţină rata procentului de creştere a bazei monetare într-un interval fix. Acesta este un amendament deosebit de greu de impus, pentru că este atât de strâns legat de o anumită structură instituţională. O versiune ar fi: Congresul va avea puterea de a autoriza obligaţiile guvernamentale nepurtătoare de dobândă, sub formă de numerar sau intrări în registru, cu condiţia ca masa monetară rezultantă să nu crească cu mai mult de 5% pe an şi nu mai puţin de 3%.”
Cu toate acestea, având în vedere imposibilitatea de a aproba o astfel de modificare constituţională, se poate susţine că Friedman nu are nici un mijloc practic (numai cel teoretic, enunţat mai sus) pentru a restrânge astfel de practici bancare, sub oblăduirea directă a guvernului.
Aşa stând lucrurile, sunt de acord în parte cu concluzia lui Friedman, că “nu este nici fezabil, nici de dorit restabilirea unui standard aur-argint”, deşi tot el declara, mai târziu, că ar fi preferabil un astfel de standard, în locul mult detestatului sistem al rezervei fracţionate bancare.
Aş spune “Doamne ajută”, dacă s-ar mai concretiza vreodată un astfel de standard, eliminat prin grija lui Roosevelt şi Nixon, iar până atunci putem spera şi la măsuri de tranziţie, cum ar fi cea propusă de candidatul independent la preşedinţia SUA, “teroristul” Ron Paul, de a elimina Rezerva Federală şi, implicit, toate băncile naţionale private subordonate BIS Rothschild.
Speranţa există, fiindcă în pofida legislaţiilor fasciste globale, comunităţile reuşesc să dezvolte sisteme locale de credit, lipsite de monstruozitatea numită dobândă, urmând tiparele naturale care se conformează mult mai mult cooperării şi simbiozei, decât concurenţei, afacerile americane în sistem de barter cifrându-se, de exemplu, la momentul filmării, la 30 de miliarde de dolari, sumă deloc neglijabilă pentru un început.
Soluţiile sunt valabile acum, iar The Money Fix ni le dezvăluie printr-o documentare istorică impecabilă şi convingătoare, fiindcă nu este deloc târziu să reintegrăm valorile reale în viaţa umană şi în natură, întărind legăturile comunitare, prin colaborare şi compasiune, eliminând vechea şi criminala paradigmă a profitului mai presus de orice, fiindcă mişcările locale bazate pe schimburi complementare de bunuri şi servicii ne reamintesc că suntem fiinţe interconectate şi că abundenţa ne este la îndemână, dacă vom realiza că trebuie să evadăm, cât mai curând, din sistemele monetare centralizate.
Şi dacă tot nu v-am convins sau litania mea financiară v-a făcut să uitaţi motivele, haideţi să ni le reamintim împreună, citând cuvintele profetice ale unui alt iniţiat convertit, Sir Josiah Stamp, director al Bank of England (numit în 1928), creditat unanim pe locul al doilea în clasamentul averilor britanice:
“Sistemul bancar a fost conceput în nelegiuire şi a fost născut în păcat. Bancherii sunt stăpânii Pământului. Luaţi-l de la ei, dar lăsaţi-le puterea de a crea bani şi cu o singură trăsătură de condei vor crea depozite suficiente ca să-l cumpere din nou. Cu toate acestea, luaţi-l de la ei şi toate averile mari, ca a mea, vor dispărea şi ele ar trebui să dispară, pentru că aceasta ar fi o lume mai fericită şi mai bună, în care am putea trăi. Dar, dacă doriţi să rămâneţi sclavii bancherilor şi să plătiţi costurile sclaviei voastre, lăsaţi-le în continuare puterea de a crea bani.”
SURSA: antiiluzii.blogspot.com
Related Posts: |
 |
Grecia a lovit din nou. De ce a fost nevoie de al doilea bailout? Pe 21 februarie 2012 a fost anunţat cel de-al doilea plan de salvare al Greciei, în valoare de 130 de miliarde de Euro. Un plan care vine după ce, în... |
|
De ce aurul ramane cea mai buna moneda? De-a lungul istoriei, în economie s-au utilizat diferite tipuri de bani: (a) banii de tip marfă (scoici, sare, piper, ţigări şi chiar canabis);... |
|
“Intelegeti, cu toata puterea voastra de intelegere!” Economia mondiala trece printr-o perioada extrem de dificila, iar iesirea din criza nu poate fi obtinuta cu vechile metode, ci doar prin solutii noi, a... |
The Illuminati The Missing Documentaries Links
Related Posts: |
|
Wake Up Call Great compilation of clips from truth documentaries. Some of the topics covered in the film: The New World Order, Federal Reserve, Bilderberg Group, Trilateral... |
|
Network (1976) - The Illuminati Globalist View Of The World |
|
Order out of Chaos - Illuminati - New World Order - 2012 |
Psywar / Treziţi-vă ! (RO)
Psywar prezintă utilizarea propagandelor şi a relaţilor publice de către corporații şi guverne, pentru manipularea oamenilor. Filmul explorează modul în care guvernul american a organizat evenimente pentru a manipula opinia publică în legătură cu războiul din Irak, Se discută de asemenea, scandalul Pentagonului, şi activităţile ascunse ale Rendon Group. Filmul expune activităţi guvernamentale şi corporative ce au ca scop crearea de confuzie între ştirile reale şi cele false, precum şi evoluţia în timp a unor campanii de relaţii publice de dezinformare, campanii strategice şi alte instrumente de manipulare PR care au transformat SUA intr-un loc în care cetăţenii sunt manipulați cu eficienţă, şi la scară foarte largă.
Traducere şi sincronizare: Marian Matei.
Sursa: http://metanoia-films.org
Related Posts: |
|
Bancherul Un documentar video compus si regizat ptr trezirea maselor despre actualitatea pe care o traim din plin: elite mondiale, bancheri, conspiratii, manipularea... |
|
FURTUNA TERORII - Manipularea Prin False Ameninţări Teroriste TERRORSTORM (2006) - A History Of Goverment Sponsored Terrorism (O Istorie a Terorismului Sponsorizat de Guvern) "TERRORSTORM, este un film al incomodului... |
|
The Revelation of the Pyramids / Revelaţii ale piramidelor subtitrare: Marian Matei - antiiluzii.blogspot.com |
The Trouble with Experts / Necazul cu experţii (RO)
CBC Canada difuza în data de 29.09.2011 un nou documentar, The Trouble with Experts, în regia lui Josh Freed, care ne reaminteşte într-un stil alert şi ironic, de una dintre laturile fundamentale ale manipulării televizate, dependenţa noastră de “experţi”, care ne spun cum şi ce să mâncăm, cum să ne creştem copiii, cum să votăm, cum să ne reparăm casele, cum să alegem vinurile sau operele de artă, cum să interpretăm evenimentele politice şi, până de curând, când marea escrocherie economică mondială a fost dată din nou în vileag, ce acţiuni bursiere să alegem.
Sursa text & subtitrare: Marian Matei - antiiluzii.blogspot.com
Related Posts: |
|
The Revelation of the Pyramids / Revelaţii ale piramidelor subtitrare: Marian Matei - antiiluzii.blogspot.com |
|
China contra SUA - Imperii la război (3.08.2011) sursa: antiiluzii.blogspot.com |
|
Economia fericirii (2011) Prin acest film documentar, Helena Norberg-Hodge, fostă studentă a lui Noam Chomsky, expune convingător viciile ascunse sau vizibile ale globalizării... |
Consuming Kids: The Commercialization of Childhood
Consuming Kids throws desperately needed light on the practices of a relentless multi-billion dollar marketing machine that now sells kids and their parents everything from junk food and violent video games to bogus educational products and the family car. Drawing on the insights of health care professionals, children’s advocates, and industry insiders, the film focuses on the explosive growth of child marketing in the wake of deregulation, showing how youth marketers have used the latest advances in psychology, anthropology, and neuroscience to transform American children into one of the most powerful and profitable consumer demographics in the world. Consuming Kids pushes back against the wholesale commercialization of childhood, raising urgent questions about the ethics of children’s marketing and its impact on the health and well-being of kids.
The media material presented in this production is protected by the FAIR USE CLAUSE of the U.S. Copyright Act of 1976, which allows for the rebroadcast of copyrighted materials for the purposes of commentary, criticism, and education.
Related Posts: |
|
Under Obamacare, The Government Would Indoctrinate Your Kids Chuck Norris slams Stalinist “home intrusion and indoctrination” program. TV star and political commentator Chuck Norris points out in an editorial... |
|
The State as Family "Government schooling starts around the age of five. And that's when the indoctrination begins, and the thinking -- stops." Most kids want stuff --... |
|
Government Hijacks Kids TV To Propagandize For Swine Flu Shots The federal government has accelerated its $16 million dollar PR campaign to brainwash and coerce increasingly suspicious Americans into taking the swine... |
WHAT THE BLEEP! Ultra-Extended Quantum Rabbit Hole
„Majoritatea oamenilor prefera sa ramâna în zona de siguranta decât sa intre în astfel de încurcaturi. Chiar daca se lovesc direct de o întrebare, mai mult ca sigur vor fugi de ea, îsi vor ascunde capul în nisip sau îsi vor gasi repede de lucru cu altceva.
De ce sa pui o Mare Întrebare? A pune o Mare Întrebare este o invitatie la aventura, o calatorie spre a descoperi. Este incitant sa pornesti într-o aventura noua; exista o fericire a libertatii, libertatea de a explora teritorii noi.
Asa ca, de ce nu punem aceste întrebari? Pentru ca, punând întrebari, se deschide usa catre haos, catre necunoscut si catre imprevizibil. În momentul în care pui o întrebare la care chiar nu stii raspunsul, ti se deschide calea catre un tarâm al tuturor posibilitatilor. Esti dispus sa primesti un raspuns care ar putea sa nu îti placa sau cu care sa nu fii de acord? Daca te face sa te simti incomod sau daca te departeaza de siguranta pe care ti-ai creat-o pentru tine însuti? Daca raspunsul nu este ce vrei tu sa auzi?
Ca sa pui o întrebare nu îti trebuie muschi, ci curaj.”
What the Bleep Do We Know?! – Ce naiba stim noi, de fapt?! este o carte ce contine o stiinta uluitoare. Cu ajutorul a mai mult de o duzina de oameni de stiinta, cercetatori renumiti si teoreticieni, pornesti într-o calatorie având pe nas ochelarii fizicii cuantice; pornesti într-un univers care este mai bizar si mai viu decât ne-am imaginat vreodata. Apoi, esti dus mai departe, la marginea exterioara a granitei cunoasterii noastre stiintifice despre constiinta, perceptie, chimia corpului si structura creierului. Din ce este facut gândul? Din ce este facuta realitatea? Si, cel mai important, cum poate schimba un gând natura realitatii?
Aceasta stiinta ne conduce nu doar în lumea materiala, ci într-un tarâm profund al spiritualitatii. Daca observatia afecteaza rezultatul, atunci noi nu doar facem parte din univers, ci suntem participanti în el. Daca gândurile sunt mai mult decât intersectii electrice neuronale întâmplatoare, atunci constiinta este mai mult decât un accident anatomic. Exista o putere mai mare, dar este cu adevarat acolo, în afara noastra? Unde este linia de demarcatie dintre acolo, afara si aici, înauntru?
sursa: fymaaa.info
Related Posts: |
|
Un text extrem de bine scris Am gasit la adresa URL http://culianu.wordpress.com/2009/01/17/razvan-vintilescu-biocipul-si-biserica-ortodoxa-romana/ , urmatorul text Românesc : „Intregul... |
|
Sistemul - rapirea libertatii tale Sistemul, societatea a devenit ceva malefic si diabolic care reuseste un singur lucru: sa iti cumpere libertatea. Cum reuseste acest lucru ? Simplu - pe... |
|
Iluzia libertatii. Suntem mai liberi decat un iobag in evul mediu? Imediat va ridicati capul cand cititi acest titlu. Cum puteti sa intrebati asa ceva? Asta e prea mult chiar si pentru voi, cei de la TOTB. Pai nu au fost... |
Sabotajul sistemului educational
Related Posts: |
|
Obiectivul sistemului bancar - transformarea noastră a tuturor, indivizi sau naţiuni, în sclavi ai datoriei „Obiectivul sistemului bancar nu este acela de a controla conflictul, ci de a controla datoria produsă de conflict. Vedeţi, adevărata valoare... |
|
Consuming Kids: The Commercialization of Childhood Consuming Kids throws desperately needed light on the practices of a relentless multi-billion dollar marketing machine that now sells kids and their parents... |
|
Under Obamacare, The Government Would Indoctrinate Your Kids Chuck Norris slams Stalinist “home intrusion and indoctrination” program. TV star and political commentator Chuck Norris points out in an editorial... |
PROSPERĂ - Oare e asa de greu? / THRIVE: What on Earth Will It Take? 2011
Related Posts: |
|
Life after people With Chernobyl and Pripyat in mind what would happen to planet earth if the human race were to suddenly disappear forever? Would ecosystems thrive?... |
 |
Earth population ‘exceeds limits’ There are already too many people living on Planet Earth, according to one of most influential science advisors in the US government. Nina Fedoroff told... |
|
Rockefeller Study Outlines “Doom Decade”: Life For All But Super Wealthy Will Be Hell On Earth In our leading articletoday we provide an overview of the nightmare future envisaged by a recent Rockefeller Foundation study which describes a global... |
Sah mat: Strategia unei revolutii
Pentru subtitrare in limba romana ,apasati butonul CC si mutati cursorul pe optiunea RO
Related Posts: |
|
Surplus - Terorizati in a fi consumatori cu subtitrare in limba romana |
|
Război Făcut Cu Uşurinţă cu subtitrare in limba romana |
|
Despre Sugestii, Hipnoza, Telepatie cu subtitrare in limba romana |
Natura existentei / The nature of existence (2011)
Cu cât aflam mai multe despre oameni, cu atât îi plăceam mai mult si îi judecam mai putin. Am început să mă tem mai putin de diferentele dintre noi. Mi-am dat seama cât de mult ne asemănăm: cu totii vrem dragoste, pace si câteva răspunsuri care să ne facă viata mai usoară. Vrem doar să ajungem la clătite!
De ce am fost pusi pe planeta aceasta? Să ne chinuim, să suferim si să reusim … numai pentru a muri…
Sunt convins de un singur lucru: nimeni nu are răspunsul! Cel putin până acum. Dar ne apropiem pe zi ce trece. Singurul lucru garantat este clipa aceasta. Cum o voi folosi? Voi căuta în continuare, pentru că si tu si eu suntem într-o călătorie, iar când încetezi să înveti si să te dezvolti începi să mori.”
sursa: youtube.com
Related Posts: |
|
Sa ramanem OAMENI ! La fel ca si cei mai multi dintre voi ma intreb ce se intampla zilele acestea in tara? Ce se intampla cu clasa politica? Ce se intampla cu guvernantii... |
|
Mai e putin, mai e un pic - Pana la marele nimic Mai e putin, mai e un pic Pana la marele nimic. Mai e o clipa sau un ceas Din tot ce-a fost ce-a fost si a mai ramas. Mai e putin, mai e un pic Si... |
 |
O palma si o lacrima pentru viitorul presedinte Cine a incasat palma si cine a varsat lacrima ... veti decide voi toti pe 6 decembrie. Cine v-a lovit mai rau dintre cei doi, dintre toti cei din spatele... |
The Revelation of the Pyramids / Revelaţii ale piramidelor
subtitrare: Marian Matei - antiiluzii.blogspot.com
Related Posts: |
|
The Trouble with Experts / Necazul cu experţii (RO) CBC Canada difuza în data de 29.09.2011 un nou documentar, The Trouble with Experts, în regia lui Josh Freed, care ne reaminteşte într-un stil... |
|
China contra SUA - Imperii la război (3.08.2011) sursa: antiiluzii.blogspot.com |
|
Economia fericirii (2011) Prin acest film documentar, Helena Norberg-Hodge, fostă studentă a lui Noam Chomsky, expune convingător viciile ascunse sau vizibile ale globalizării... |
Ce ai vedea dacă zidurile ar fi de sticlă
Related Posts: |
|
Revolte după model londonez în Hamburg Un festival din oraşul german a degenerat în confruntări extrem de violente între grupuri de tineri şi poliţie. Protestatarii au dat foc pubelelor... |
|
Caracatița „made in Romania” Caracatița corupției începe să își creeze o emblemă în România! Această cruntă realitate ne determină să ne întrebăm dacă situația prezentă... |
 |
La ce bun atata putere daca nu stii ce sa faci cu ea? Sambata, 14 mai, ora 1.00. Dimineata, noapte? "Club A" sarbatoreste 42 de ani de la deschidere. Pe Lipscani, imediat langa Banca Nationala, 1.000 de oameni... |
