C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Archive for Analize

„Vinerea Neagra”, jaf total!

Share Button

Probabil va mai dura ceva vreme pana ce va exploda noul scandal care sa zguduie societatea romaneasca. Pana atunci insa, la varful structurilor informative se vorbeste deja despre „vinerea neagra” din 30 decembrie 2016.

shutterstock_134904191

Adica ultima zi lucratoare a anului trecut cand, fara sa-i mai pese cuiva de DNA, schimbarea Guvernului sau rivalitatile politice, a fost declansata, pentru o singura zi, o adevarata isterie a incredintarii de contracte fara licitatie.

Si mai ingrijorator este insa faptul ca, dupa cum reiese din primele informatii, la acest jaf generalizat s-au dedat nu doar tehnocratii din administratia centrala, care desigur ca si-au tras „partea leului”, dar si pesedisti si liberali deopotriva, din administratia locala sau din regiile deconcentrate. Iar pana ce inspectorii Curtii de Conturi vor stabili, la un moment dat, care au fost „situatiile exceptionale” care au dus la aceasta avalansa de contracte, in chiar ultima zi lucratoare a anului trecut, dar mai ales prejudiciul astfel creat, uite cum a mai primit o „gura de oxigen” clientela politica, indiferent de culoarea acesteia.

Pe sestache

Iata ca, in timp ce marea majoritate a romanilor se aflau pe ultima suta a pregatirilor pentru sarbatoarea mai mult sau mai putin imbelsugata de Revelion, o alta categorie de cetateni se agita de mama focului. Si nu ne referim aici neaparat la tehnocratii care se agatau inca de scaune sau la politicienii de stanga care s-au repezit sa traga sforile pentru a prinde vreun post oarecare in noua organigrama guvernamentala, ci la „trepadusii combinagii” care, alaturi de partenerii lor afaceristi abonati la contracte cu statul, au dat cele mai mari „tunuri” ale anului trecut, tocmai in ultima zi! Si, cu toate ca probabil „palma” a fost batuta cu multa vreme inainte, afacerile au fost parafate „pe sestache”,in ultima clipa, pentru ca nimeni sa nu mai poata stopa intrarea in vigoare a contractelor cu dedicatie.

Situatii de urgenta extrema!

Este greu de crezut ca mii de manageri a diverse institutii, mai ales ca acestia apartin intregului spectru politic, cu tot cu de acum „defunctii” tehnocrati, s-au inteles intre ei pentru ca, in aceeasi zi, sa foloseasca „la gramada” acelasi tertip pentru a ocoli prevederile legale care impun organizarea de licitatii transparente pentru achizitiile facute de la buget. Asa ca, nu are rost sa ne amagim, aceasta este o modalitate folosita de mai multa vreme.

Numai ca, dupa cum sustin sursele noastre, situatia a fost una generalizata, „situatiile de extrema urgenta” afectandu-le judecata atat unor ministri tehnocrati, cat si conducatorilor unor institutii sau primariii, provenind atat din randurile Puterii, cat si ale Opozitiei. Si sa nu va inchipuiti acum ca atunci cand au atribuit contractele fara licitatie, reprezentantii statului erau presati de „urgente” naturale, sa zici ca se aflau in plin viscol si ar fi avut musai nevoie, sa zicem, de lopeti! Nu, nici pe departe! Pentru ca ei au dat intr-o veselie, pe un an de zile, contracte pentru echipamente medicale, pentru mijloace de transport sau pentru servicii de curatenie, contracte care se intind acum pe toata perioada anului in curs. Si asta pentru ca, atata timp cat legea deschide „usita” prin anularea tuturor celorlalte prevederi in cazul unor „situatii de extrema urgenta ce nu pot fi prevazute”, fara a preciza insa si natura acestora, managerilor li se nazare, cand au chef, ca s-ar confrunta cu asemenea situatii…

Autor: Catalin Tache

Sursa: National.ro

Share Button

Se anunţă mişcări de stradă de amploare: ‘Operaţiunea #Colectiv 2 pentru un nou Guvern al meu’

Share Button

Au trecut doar câteva zile din 2017 şi se pare că nu e linişte deloc în România. S-ar pregătit ample mişcări de stradă care ar fi menite să dea jos noua putere şi să aducă la Palatul Victoria un alt guvern de tehnocraţi.

image-2015-11-6-20563199-0-protest-colectiv-05-11-2015-1024x683

Conform unui eveniment postat pe FAcebook, miercuri sunt aşteptaţi 130.000 de oameni în stradă pentru a protesta faţă de ultimele mutări ale Avocatului Poporului, Victor Ciorbea. Ciorbea a sesizat Curtea Constituţională privind neconstituţionalitatea legii 90/2001, cea care l-a împiedicat pe şeful PSD, Liviu Dragnea să devină premier. Este vorba despre o campanie pe facebook ce îndeamnă lumea să iasă în stradă împotriva lui Ciorbea.

Totul ar semăna, conform sursei citate, cu noiembrie 2015, atunci când mişcările de stradă au dus la demisia guvernului Victor Ponta şi instalării tehnocraţilor lui Dacian Cioloş după infernul din Clubul Colectiv. Acum, prin manifestările anti Ciorbea s-ar forţa Operaţiunea Colectiv 2 pentru instalarea unui nou Guvern tehnocrat preferat de către preşedintele Klaus Iohannis. Printre cei care s-au alăturat acestui protest deocamdată virtual este şi solistul Tudor Chirilă, unul dintre cei mai aprigi contestatari ai clasei politice.

Autor: Gabriel Zamfirescu

Sursa: Stiri pe surse

Share Button

Se impun măsuri urgente: grupul infracțional Băsescu, Coldea, Kovesi, Bogdan, arestat preventiv!

Share Button

Când fostul președinte al țării recunoaște cu gura lui, cu vocea lui, cu tupeul lui incomensurabil că i s-a raportat, în avans cu trei zile, de către ceilalți din grupul său infracțional, prin ce manevră mafiotică va fi arestat cel mai mare dușman al său la acea vreme, Dan Voiculescu,

basescu-si-dezvaluirile-senzationale-despre-e-mailul-folosit-de-kovesi-465x390
când, aflând despre planul ticălos, a rămas pasiv, lăsând ca nemerniciile să se petreacă și propovăduind poporului credul minciuni despre măreția luptei anticorupție condusă de „justiția independentă” în frunte cu „patrioții” Coldea și Kovesi,

când „patrioții” Coldea și Kovesi tac mâlc în fața unor astfel de acuze devastatoare, în loc să declanșeze, dacă nu ar fi adevărate, iadul ripostelor și dovezilor irefutabile de nevinovăție (căci, dacă cineva poate produce dovezi despre orice faptă petrecută sau nepetrecută, atunci exact ei sunt aceia),

care ar fi primele reacții de autoapărare ale unui stat normal și cu instituții sănătoase?

Cele din titlu, minimal!

În schimb, ce vedem?

Niște măscărici din presa aservită binomului (Dan Tapalagă (aici), Mălin Bot (aici)), niște caraghioși inepți din USR, setați pe NU la orice-ar face, chiar lăudabil, oricine nu este din gașca Iohannis, Cioloș, Kovesi, un președinte ranchiunos și orb la adevăratele probleme de vrajbă și disoluție din țară,

toți aceștia, deci,

se fac că nu observă fondul real și gravissim al dezvăluirilor lui Sebastian Ghiță. Și direcționează totul spre pubelă, sub pretextul că Ghiță e un infractor care are interesul să distrugă justiția, și, prin urmare, nu ar trebui băgat în seamă.

Câtă ipocrizie! Și ce bătaie de joc la adresa celor realmente dornici să afle adevărul și să vadă dreptatea înfăptuindu-se!

Bine, bine, Imaculările Voastre, dar cu faptele dovedite de Ghiță ce facem? Adică infractorii care produc pe bandă rulantă denunțuri la DNA impotriva țintelor binomului, fără a le însoți de orice alte probe materiale, sunt buni de luat în considerare. În schimb, infractorul Ghiță, care livrează înregistrări necontestate de cei vizați (Negulescu, Băsescu), ori fotografii pline de substrat (de la petreceri private ori din vacanțe exclusiviste), ori adrese de email (cucuveaua mov) cu o parte din corespondența compromițătoare traficată prin ele, ori mărturii imediat verificabile despre abuzuri incredibile, mergând chiar până la trădarea de țară (întâlnirile din vilele SRI ale lui Coldea, Kovesi, Ghiță, cu agenți ai unei puteri străine, pentru a pune la cale șantajarea primului ministru sau preluarea ilegală a unor posturi de televiziune sau repatrierea, pe bani negri, a unor urmăriți internaționali utili pentru înfundarea adversarilor politici),

așadar, infractorul Ghiță, nu e bun de luat în considerare? Trebuie ignorat? De ce? Pentru că face dezvăluiri care nu convin mai marilor zilei?

Dacă președintele Iohannis ar fi animat de onestitate și patriotism pe măsura rangului încredințat de popor, ar trebui să se arate la fel de prompt și ferm în a-i solicita procurorului general celeritate și exigență maximă și în a le cere lui Coldea și Kovesi autosuspendarea din funcții pe durata învestigațiilor făcute de parchet, precum a procedat în cazurile Ponta, Oprea, Dragnea.

Domnia sa are, însă, cu totul alte griji. Cum ar fi să se răfuiască în continuare cu Dragnea, de data asta prin intermediul Avocatului Poporului, pentru avizul de constituționalitate solicitat de către acesta CCR, în legătură cu o lege extrem de controversată în ultima vreme.

Chiar nu înțeleg de ce Klaus Iohannis acceptă să apară în fața națiunii drept COMPLICE (prin tăcere și pasivitate) al unui grup infracțional pentru care nu este responsabil, grup constituit cu mult înainte de sosirea sa la Cotroceni, de către Traian Băsescu.  Singura explicație pentru mine, cea mai vehiculată și de către românul statistic, tot mai radicalizat anti – sistem, este că președintele Iohannis se teme de binom. Dar asta nu-l scuză ci îl descalifică!

Dezvăluirile lui Ghiță vor continua, tot mai devastatoare, cu fiecare nou episod. Cum am mai spus, Ghiță nu e pe cont propriu. El este clar susținut și alimentat cu probe de un grup dizident din SRI.

Tot mai multe voci spun că ar avea statut de martor protejat. Persoane extrem de calificate explicau aseară la televizor  că există multe semne cum că Sebastian Ghiță ar fi fost extras și este folosit acum chiar de noul val de intelligence al președintelui Trump. Care pregătește o schimbare masivă în România, menită să îmbunătățească percepția românilor despre SUA, tot mai deteriorată de politica băsistă și iohannistă a ultimilor 12 ani.

Compromiterea tandemului Coldea – Kovesi mi se pare, deja, iremediabil făptuită. Chiar și în ipoteza că aceștia s-ar mai putea menține în posturi alte câteva luni, contribuția lor la promovarea actului de justiție și la lupta anticorupție ar deveni, „mulțumită” devoalării adevăratelor lor fețe, de-a dreptul caricaturală. Iar încăpățânarea președintelui Iohannis de a nu se delimita de ei și de a-i folosi în continuare în propriul său război, de orgoliu, cu PSD, îi va pulveriza acestuia orice șansă la un al doilea mandat.

Secretele murdare se dosesc, la noi, după metoda furunculului. Sunt înghesuite sub o fragilitate a epidermei (caracterului), unde fermentează, se împuroiază și umflă amenințător și dizgrațios o pieliță prin care transpare mizeria. Apoi se întâmplă ceva: fie presiunea din interior a dospelii, fie un ghimpe exterior, face să explodeze buboiul.

Buboiul numit binom a fost detonat, din interior, de Ghiță.

Suntem în faza împroșcării societății spectatoare și constatatoare cu mizeriile de sub fardul gros trântit acolo, cu canciocul, de cosmeticianul Băsescu și îngrijit, să nu se scorojească, de restauratorul Iohannis.

Abia după ce infecția va fi drenată și un dezinfectant va obloji rana, vom putea vorbi despre o posibilă însănătoșire.

Sursa: Contele de Saint Germain

Share Button

Judecătoare din Botoșani: ”Domnule Președinte, și dvs. trebuie să respectați independența judecătorilor și procurorilor!”

Share Button

Judecătoarea Lăcrămioara Axinte, preşedinta Sectiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalului Botoşani, critică unele afirmații făcute de președintele Klaus Iohannis în fața CSM săptămâna trecută, considerându-le ca fiind “declarații inadecvate” sau ca o “binecuvântare” dată SRI de a se amesteca în treburile Justiției.

658x0_03-09-justitie1

Judecătoarea îi transmite președintelui un mesaj fără echivoc: “Domnule Președinte, și dvs. trebuie să respectați independența judecătorilor și procurorilor!”.

Iată mesajul judecătoarei postat pe blogul personal:

“Domnule Președinte Klaus Iohannis, pentru că ați cerut , în ședința de constituire a noului Consiliu Superior al Magistraturii, ca judecătorii și procurorii să-și spună cu voce tare opiniile referitoare la independența Justiției și statul de drept, vă rog să-mi permiteți să-mi exprim opinia referitor la alocuțiunea susținută de dvs. cu acest prilej.

Domnule Președinte, judecătorilor și procurorilor le este interzis să fie „loiali” vreunei instituții publice, ei trebuie să fie loiali doar Constituției și legilor țării.

Pentru că art. 80 alin. 2 din Constituția României vă obligă să vegheați la respectarea Constituției și la buna funcționare a autoritățior publice, în contextul actual în care: nu a fost verificată veridicitatea afirmațiilor generalului Dumitru Dumbravă, referitor la câmpul tactic din Justiție, nu s-a clarificat dacă există în instanțe și parchete ofițeri acoperiți sau colaboratori ai serviciilor de informații, dar și al dezvăluirilor de presă referitoare la instrumentarea unor dosare penale la comandă și la modalitatea de obținere a unei funcții de vârf în sistemul judiciar, afirmațiile dvs. că „Sistemul judiciar singur nu are cum să-și păstreze independența. Întregul aparat de stat, toate instituțiile statului, trebuie nu doar să conștientizeze importanța acestui lucru, ci să se implice activ pentru a sprijini sistemul judiciar în a rămâne independent” pot fi caracterizate ca declarații inadecvate sau ca o binecuvântare dată unei instituții din afara sistemului judiciar, mai precis Serviciul Român de Informații, de a se amesteca în treburile Justiției.

Domnule Președinte, despre ce fel de colaborare loială între înstituțiile statului vorbiți dvs.? Ați vrut cumva să sugerați că instanțele de judecată trebuie să colaboreze loial cu parchetele sau cu serviciile de informații? Că instanțele trebuie să colaboreze cu alte instituții publice, care sunt părți în dosarele aflate pe rol?

Domnule Președinte, pe rolul instanțelor din România sunt sute de mii de dosare în care instituții publice au calitatea de reclamant sau pârât. Judecătorii trebuie să fie imparțiali, să pronunțe hotărârile doar pe baza probelor aflate la dosarul cauzei și a dispozițiilor legale aplicabile, nu pot fi “colaboratori” ai vreuneia dintre părțile din dosar.

Art. 4 alin.1 din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor prevede expres că: “Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi ca, prin întreaga lor activitate, să asigure supremaţia legii, să respecte drepturile şi libertăţile persoanelor, precum şi egalitatea lor în faţa legii şi să asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participanţilor la procedurile judiciare, indiferent de calitatea acestora”, iar art. 34 alin. 1 din aceeași lege prevede că, înainte de a începe să-şi exercite funcţia, judecătorii şi procurorii depun următorul jurământ: „Jur să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei, să-mi îndeplinesc atribuţiile cu onoare, conştiinţă şi fără părtinire. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”

Domnule Președinte, judecătorii și procurorii sunt obligați să aplice legea în mod egal, indiferent de apartenența politică sau convingerea politică a persoanelor care se află în fața lor.

Judecătorii și procurorii nu pot face parte din partide sau formațiuni politice, interdicție prevăzută la art.40 alin. 3 din Constituția României, nu au voie să desfăşoare sau să participe la activităţi cu caracter politic și sunt obligaţi ca în exercitarea atribuţiilor să se abţină de la exprimarea sau manifestarea, în orice mod, a convingerilor lor politice, interdicții prevăzute în art.9 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Cu toate acestea, alocuțiunea dvs. a avut un caracter politic, prin exprimarea opiniei că alegerea anumitor politicieni în funcții de demnitate în Parlamentul României ar reprezenta „circumstanțe îngrijorătoare”, dar și referirea la numărul mare de voturi obținute la alegerile parlamentare de anumiți politicieni,astfel încât locul în care ați ales să vă exprimați convingerile politice, ședința Consiliului Superior al Magistraturii, nu a fost locul potrivit

Domnule Președinte, judecătorii și procurorii nu reprezintă autoritatea legiuitoare, ci se constituie în autoritatea judecătorească.

Potrivit art. 61 alin. 1 din Constituția României „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării”, iar potrivit art.124 alin. 1 și 126 alin. 1 Justiția se înfăptuiește în numele legii prin Inalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe prevăzute de lege.

Statul Român este organizat „potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale” (art. 4 alin. 4 din Constituție), astfel că partea din alocuțiune referitoare la o eventuală intenție de legiferare și-a greșit de asemenea locul.

Domnule Președinte, obligația de a respecta independența Justiției privește pe orice persoană fizică sau juridică, fără nicio excepție.

În alocuțiunea dvs. ați afirmat că politicienii „încearcă să acapareze tot”, iar „uneori apare o nevoie excesivă de putere” și că trebuie să refuzăm imixtiunea politicului în justiție.

Dacă dvs. sunteți politician, pentru că în urma unor alegeri politice ați fost ales Președintele României, atunci referirea explicită la cauze penale nesoluționate definitiv, folosind avertizarea că nu acceptați ca judecătorii și procurorii să-și vadă de treabă: „Sunt politicieni care au impresia că ce dacă au dosar penal, sau sunt trimişi în judecată, sau sunt condamnaţi, că ei de fapt sunt băieții buni, că au luat multe voturi, iar dumneavoastră să vă vedeţi de treabă. Aşa ceva nu accept!”, nu se încadrează în nevoia excesivă de putere a politicianului? Nu este o imixtiune a unui politician în dosare penale nesoluționate definitiv? Nu este o încercare de a implica judecătorii și procurorii în lupta politică?

Domnule Președinte, și dvs. trebuie să respectați independența judecătorilor și procurorilor!”

Autor: Ioana Radu

Sursa: Cotidianul

Share Button

Dezastru! Kaghebiștii au furat zăpada din Capitală!

Share Button

Urmăresc cu deosebită preocupare, cu îngrijorare superioară și cu scîrbă amuzată cum oamenii deontologi nu pot să fie mulțumiți niciodată, cu excepția momentelor festive cînd ies victorioși Băsescu, Johannis ori Cioloș și cînd se zvîrcolește Ponta în chinuri.

iarnanuicavara

Zilele astea avem o dezbatere înțeleaptă, obiectivă, senină și necesară

(sper că identificați ironia, criticii mei deontologi și băsiști – mă bazez pe voi că nu sînteți la fel de proști precum trollii care mă acuză de greșeli gramaticoase)

despre nemernicia de insolență tupeistă a lui Gabriela Firea de a-și permite insolența tupeistă să curețe cu tupeu și insolență kaghebistă străzile Bucureștiului așa cum nu au mai fost curățate de pe vremea lui Burebista.

Un cor de zvîrcolaci și deontosauri s-a zvîrlit imediat cu deosebită virulență asupra primăriței kaghebiste. Cum îndrăznește? De ce n-a așteptat mai întîi să se termine viscolul și să se blocheze un pic Bucureștiul, să avem și noi motive de împroșcat cu ură și venin?

De ce își permite să ne jignească indignarea și ura și supărarea noastră anti-pesedistă și anti-kaghebistă? De ce cheltuie cu iresponsabilitate banii publici pe fleacuri? Noi acum, că sînt străzile curățate la negru, ce motiv de supărare mai avem? Nu e admisibil așa ceva!

Dat fiind că kaghebista de Firea le-a neutralizat motivul de indignare, au găsit altele, că oamenii deontologi sînt creativi în a da cu căcat în kaghebiști. Mai ales cînd trebuie și cînd e pe bani, cum face distinsul obiectiv deontolog Tapalabă, de exemplu – dar nu numai el.

În primul și în primul rînd, s-au supărat pe trotuare. Cum de îndrăznește nemernica să nu curețe trotuarele?

Răspunsul corect și simplu și firesc: pentru că, în marea majoritate a suprafeței trotuarifere, nu e în atribuțiile administrației locale, nu le convine. Trotuarele scrie la lege că sînt curățate de riverani – ăia de au ferestrele și ușa și proprietatea la marginea troturarului înzăpezit.

Știți voi, chestia aia numită “proprietate”, dragii mei liberali care jurați pe proprietatea sfîntă, și care atrage după ea și niște responsabilități. Știți voi, “responsabilități civice”, cum ar fi bunăoară să-ți cureți trotuarul din fața casei / magazinului / crîșmei.

(Aside comment: da, am dat la lopată pe trotuarul din dreptul blocului nostru. Eu, cu mînuțele astea de kaghebist nemernic, am curățat ducolocolo în dreptul a două scări de bloc, cît pentru zeci de apartamente de capitaliști decadenți. Deci am dreptul să vă iau la împins vagoane, deontologilor)

Dar cuvîntele magice “proprietate” și “responsabilitate civică” sînt folosite de deontologii de pedeliști băsiști mascați în liberali doar atunci cînd le convine să acuze comuniștii kaghebiști. În rest, somn de voie la aceste concepte. Că așa sînt deontologii obiectivi: mai părtinitori decît însăși Tătuca Stalin. Pentru că trebuie.

Vă mai aduceți aminte argumentațiile intelectuale elaborate ale strălucitorilor intelectuali care spuneau că nu contează că Kodruța a plagiat, e de-a noastră, se luptă cu rușii, deci a se ignora, Mitică, e un plagiat bun, necesar, hai să-l ignorăm, contează doar Ponta și Tobă? Ei, cam așa gîndesc deontologii obiectivi: ce ne convine, ne convine. Ce nu ne convine, vă explică Pleșu cu cuvinte ecspresive de ce e albul e negru. Ministerul Adevărului, pentru cei care ați citit Orwell.

A doua manieră de încercare de neutralizare a faptului că kaghebista de Firea și-a făcut treaba a fost să dea ochii peste cap că se închid școlile. Nu contează că e frig afară de crapă pietrele și că jumătate de țară are cod portocaliu de ger. Nu contează că în alte țări de-alea dezvoltate și far călăuzitor pentru deontologii obiectivi, țările alea de se jelesc ei că nu e România ca ele și că “vor o țară ca afară”, acolo se închid școlile mult mai repede, că și lor le pasă de copiii lor.

Important este să fie înjurată Firea, no matter what. Dacă închide școlile, că de ce le-a închis. “Nevasta lu’ Pandele a închis școlile! Noi mergem la servici și nu avem cu cine lăsa copiii acasă! Vrem să meargă copiii noștri corporatiști la școală! Ultragiu!”. Dacă nu le-ar fi închis, indignarea și urletele ar fi fost cel puțin la fel de puternice. “Nevasta lu’ Pandele nu închide școlile! Ne omoară copiii cu zile! Ultragiu!”

Iaca aveți o țară ca afară, dragii mei nemernici. Și cînd Firea vă dă o țară ca afară, cu străzile curățate bec și cu grijă pentru cei care nu se pot îngriji singuri – copii, bătrîni, oameni fără adăpost – voi vă urlați indignarea și ura în loc să admiteți că, uneori măcar, pînă și kaghebiștii e oameni și pînă și ei fac lucruri bune pe fața pămîntului ăsta plin de deontologi obiectivi și proști, proști, insuportabil de proști și de nemernici și de ticăloși.

V-am spus că mi-am curățat trotuarul? Nu v-am spus. Nici nu vă spun. Vă las să muriți deontologi și obiectivi și plini de ură.

Autor: Mirel Palada

Sursa: Turambar

Share Button

Despre inexistența dreptei românești

Share Button

Pentru orice discuție sănătoasă despre politica românească de după război, iată axioma de la care trebuie pornit: după 1948, n-a mai existat dreaptă politică în România.

sfasieri

După 1990, știm cu toții cum s-au soldat tentativele de resuscitare a partidelor interbelice. Iar în anii 2000, „partidele„ (dacă niște organizații fără militanți, fără implantare teritorială, cu nume și program variabil de la an la an se pot numi așa – deși eu aș inclina să spun că nu, și, prin urmare, mențin ghilimelele) care au uzurpat moștenirea partidelor interbelice nu au fost de dreapta, pentru că nu există dreaptă fără suveranitate, și „partidele„ respective au fost înființate din afară, tocmai pentru că ocupantul occidental atunci a estimat că putea trece la viteza următoare în acapararea resurselor, fără a mai trece prin mafia lui Iliescu/Năstase.

„Dreapta„ românească de după 1998 s-a născut exact în clipa în care murea dreapta din Europa occidentală, infiltrată de agenții liberalismului neocon și golită dinăuntru de orice conținut suveranist. Ceea ce numim „dreapta românească„ astăzi este, deci, un bebeluși născut cu putoarea de cadavru caracteristică dreptei occidentale după mai mult de un secol de putrezire. Iar în cazul ei, nu este vorba doar de putrezirea capului, de controlarea unor structuri de sine stătătoare prin infiltrarea organelor de conducere, cum s-a întâmplat în cazul PSD-ului, fiindcă capul acela putrezit este înfipt prin scamatorie pe un trup inexistent.

Astăzi, vedem cu ochii noștri că singurii care l-au susținut „principial„ (adică ideologic) pe Băsescu (nu doar pentru a scăpa de Năstase, sau pentru că puseseră botul la niște promisiuni obraznice), adică „societatea civilă„ made in Soros Foundation, s-au adunat în jurul USR-ului, partid pro-LGBT, vădit anti-național și anti-creștin, aflat chiar la stânga unui Fillon sau unui Schaeuble (care măcar se străduiesc să întrețină aparențele democrației creștine – și anume, în țări cu mult mai puțin creștine decât România). Nu este nicio greșeală din partea lor, ci din partea naivilor care, în vreo clipă din viața lor, au avut impresia că a existat, după 1990, o dreaptă politică în România. Fals. „Dreapta„ respectivă este doar cristalizarea politică a generației Dallas.

Ceaușescu, în măsura (și ea discutabilă) în care, dincolo de puciul lui Iliescu, a fost și contestat de o mică „revoluție„, nu a fost doborât nici de „stânga„, dar nici de „dreapta„, ci de generația Dallas: o generație profund apolitică, care avea drept „program„ accesul (de fapt: accesul unora) la nivelul și calitatea de consum despre care credeau ei, sub influența propagandei hollywoodiene, că stau la îndemână oricărui cetățean în Occident. O putem numi liberală – dar atunci, să nu uităm că „liberalismul de dreapta„ este ca „satanismul creștin„ sau „sfințenia în bordel„: o contradicție în termeni. Că revoluția sexuală, în prima fază, au vrut-o heterosexuală și cu epilog familist? Sigur că da, așa au vrut-o și tinerii frumoși din Occident în anii 60, aceia care, 20-30 de ani mai târziu, au născut generațiile LGBT. Pe termen lung, nu există jumătăți de liberalism.

Iar, după 26 de ani de statut colonial, din care 10 ani de jefuire accelerată în pașalâcul portocaliu, acum că s-au trezit foarte mulți români la realitățile crude ale geopoliticii: că o graniță prea deschisă este, de fapt, o rană deschisă, prin care organismul țării sângerează; că nu-ți vrea afară nimeni binele, doar resursele (iar resursă devii și tu, după ce nu mai ai nimic de acaparat în ogradă), etc., etc., electoratul „dreptei„ s-a redus – și se va reduce și mai departe, la dimensiunile lui sociologic previzibile: acei 20% din electoratul activ (însemnând 10% din populație, aproape integral concentrat în orașe mari) care (măcar în termeni relativi, adică, comparând cu soarta groaznică a „pulimii„) au avut de câștigat din tranziția spre lumea a treia: traficanți de carne vie (de la sectorul „Work and Travel„ până la proxeneți sadea, trecând prin „transportul internațional„ de sclavi), propagandiștii occidentului (ONGiștii care mor de grija democrației și „apară minoritățile„ – începând cu minoritatea acaparatoare – împotriva majorități – recte: împotriva poporului) și locotenenții capitalului străin („corporatiștii„ plătiți un pic peste nivelul mediu de firme multinaționale, primind astfel fărâmitura lor din averea imensă deturnată de firmele respective prin evaziune fiscală – absolut „legală„ – și prin „externalizarea costurilor„). Ceea ce descriem aici este o „burghezie„ care – spre deosebire de burghezia centrelor imperiale – nu are cum să devină vreodată o burghezie națională și patriotă, fiindcă avantajele ei materiale decurg direct și aproape exclusiv din starea colonială: ce devine ONGista clujeană dacă se trec niște legi împotriva finanțării externe ale organizaților politice? Cât timp mai stă call-center-ul în Brașov, dacă e pus să plătească impozite la un nivel decent? Cui mai vrei să vinzi visul curățării WC-urilor anglosaxone, dacă reapare posibilitatea de a susține o familie dintr-o leafă autohtonă? Atâta timp cât votanții USR o vor duce bine, restul populației o va duce din ce în ce mai rău – și anume, în mare parte, din cauza lor.

Alarmați de semnalele de slăbiciune pe care le primeau prin canalele lor de informație (desigur cu mult mai fiabile decât sondajele oficiale), stăpânii fanarioților portocalii au încercat să repete mișcarea din 2004, adică crearea unei noi iluzii de dreapta. Inspirați de Brexit și de ascensiunea lui Trump, au promovat în anumite cercuri ortodoxiste ideea că globalismul este moderabil și reformabil, că din toată colonizarea occidentală doar ingineria culturală anti-creștină ar trebui respinsă (dar Schweighoffer, oare, deforestează heterosexual, sau LGBT? Iar BNR, duce lipsă de cruci, sau de control politic/democratic?). Așa s-a născut holograma „Alianța Noastră„, putinistă la Buzău dar atlantistă la Chișinău, declarativ disidentă dar condusă de un fost securist care, cu câteva luni înainte de formarea partidului, era încă presimțit pentru o candidatură la alegeri locale pe o listă… a PNL-lui aflat la guvernare.

Și mai grijuliu, SRI-ul „patriot„ (adică: preocupat de păstrarea unor comisiuni consistente din jaful colonial) își înființase deja de doi ani partidul-test PRU, cu o aparență de program bazat pe aceeași ocolire meticuloasă a miezului problemei (UE, NATO), dar cu o selecție ușor divergentă de teme diversioniste (mai puțină „familie tradițională„, mai mult „pericol maghiar„: legionarii cu protocroniștii fiind frați, dar frați certați).

Ei bine, scorul jalnic obținut și de AN, și de PRU la alegeri parlamentare, comparat cu scorul foarte decent al USR-ului, în afară de faptul că mulți români nu sunt suficient de stupizi pentru a cotiza de două ori în viața lor la același Caritas portocaliu, ne și confirmă clar teza susmenționată: socio-cultural, „dreapta românească„ este… înainte de toată stângistă! (N.B.: folosesc aici cuvântul „stângist„ în sensul riguros dat lui de Lenin din 1920, ca fiind ce rămâne din ideea socialistă în mintea unor mici burghezi idioți și isterici.) Confirmare nesurprinzătoare a unei teze care, de altfel, nu este de loc îndrăznită: în țări colonizate, de obicei, nu există dreaptă adevărată, fiindcă starea colonială este singurul lucru pe care „conservatorii„ ar putea (și, de fapt, pot, și vor) să-l conserve pe plan politico-economic, iar pe plan cultural, cei mai apropiați de colonizator prin interes fanariot (deci și cei mai opuși egalitarismului social/socialist) sunt și cei mai contaminați de obiceiurilor lui culturale (cum ar fi disprețul pentru viața religioasă, valorificarea socială a sodomiei, a mobilității geografice și culturale, separarea generațiilor, atomizarea societății, etc., etc.).

Prin urmare, isteria recentă a unor intelectuali naționaliști (unii, în rest, perfect sinceri și principiali în naționalismul lor) în privința „ciumei roșii„ care ar fi sosit înapoi cu victoria PSD-ului este, de-a dreptul, ridicolă. În virtutea legii opozițiilor, care drege sistemele culturale de orice natură, ca să fie PSD „stânga politicii românești„, ar trebui să aibă politica românească și o aripă de dreaptă, care… nu prea există! Prin urmare, PSD-ul, fiind singurul partid sociologic reprezentativ al românilor (ceea ce este UDMR-ul pentru maghiarime), este, de fapt, apolitic/amestecat, și anume: în mod necesar. În PSD încap, lângă stângiști cu tente socio-liberale ca Corina Crețu, figuri cu un puternic iz național-comunist, cum ar fi Olguța Vasilescu, și până la multe figuri interlope, trecând prin o majoritate numerică (din păcate puțin vizibilă în organele de conducere) de aleși locali relativ cinstiți, dedicați circumscripției lor, familiști, creștini și în mare apolitici.

Mutatis mutandis – adică: decontând efectele adaptării la o situație geopolitică parțial diferită – acest PSD este, deci, exact PCR-ul românizat al lui Ceaușescu (cu excepția aripii maghiare, externate după 1990). Doar un pic mai respectuos față de libertățile civice. Ei bine, șansele ca un astfel de partid unic să fie răsturnat de o mișcare populară fără ajutor extern și fără maidane made in „societatea civilă„ sunt aproape nule. Iar românii sper că au învățat în ultimii 26 de ani cât costă „ajutoarele„ externe și revoluțiile de import, că doar ei au plătit prețul asasinării Ceaușeștilor, și, pe urmă, prețul exorbitant al aventurii portocalii.

Concluzia: ne place ori nu, pentru România de azi, drumul spre suveranitate trece prin PSD. El poate fi influențat, infiltrat, combătut când deviază spre fanariotism, susținut în momentele lui de curaj, poate fi supravegheat, atenționat, pedepsit și recompensat. Și poate, desigur, și să fie distrus, ceea ce „Grupul din Predeal„ – savuros descris până la mici detalii muzicale de proaspăt-pocăitul Ghiță – a și încercat să facă în ultimii ani. Dar din tragedia ucraineană – încă în curs de desfășurare, și anume foarte aproape de noi, și geografic, și cultural – am învățat – sau, în orice caz, ar trebui să învățăm, cât mai repede! – că o țară care își distruge singurul partid își pierde și ultima șansă de a ieși printr-o cale pașnică din soarta bantustanelor, și că, în rest, căile nepașnice de multe ori duc doar de la un bantustan mizerabil la un bantustan mizerabil și bombardat.

Autor: Modeste Schwartz

Share Button

COLDEA ȘI KOVESI POT LUA PÂNĂ LA 20 ANI DE PUȘCĂRIE!

Share Button

Avocatul Sergiu Andon arunca bomba. PICCJ trebuie sa deschida dosar de tradare dupa dezvaluirile lui Ghita despre intalnirile dintre capii “Binomului SRI-DNA” si sefii statiei CIA: “A intra in legatura cu agentii unei puteri straine in scopul subminarii politice a tarii e infractiunea de tradare…Procurorul General daca se face ca nu aude intra sub incidenta articolului 410, nedenuntarea unor asemenea infractiuni”.

coldea_65716100

Parchetul General trebuie sa deschida un dosar de tradare, dupa dezvaluirile lui Sebastian Ghita privind intalnirile pe care prim-adjunctul SRI, generalul Florian Coldea, si sefa DNA, dr. Laura Kovesi, le-ar fi avut cu sefii statiei CIA in Romania, in vilele SRI. Este opinia cunoscutului avocat Sergiu Andon, care considera ca faptele de tradare sunt clare.

Sergiu Andon a explicat, in urma cu cateva zile, la postul Romania TV, ca intrarea in contact cu agentii unei puteri straine in vederea subminarii politice a tarii reprezinta infractiunea de tradare nationala, iar dezvaluirile lui Sebastian Ghita arata tocmai existenta unui plan de subminare politica. Andon a facut trimitere la art. 394, lit. b, din Codul penal, precizand ca pedeapsa prevazuta este de la 10 la 20 de ani de inchisoare.

De asemenea, Sergiu Andon considera ca Procurorul General al Romaniei Augustin Lazar ar putea fi acuzat de nedenuntarea unor infractiuni, in cazul in care ignora existenta unor posibile fapte de tradare.

Prezentam declaratia avocatului Sergiu Andon:

Ar trebui sa se intample ceea ce prevede legea si ceea ce vad ca se evita sa se comenteze. Si anume, Procurorul General al Romaniei ar trebui sa se sesizeze din oficiu si sa inceapa urmarirea penala in rem pentru una dintre cele mai grave infractiuni din Codul penal, cea de tradare. Articolul 394, lit. b, care spune ca a intra in legatura cu agentii unei puteri straine, printre altele, sunt mai multe ipoteze, deci agenti, persoane fizice cum erau cei doi musafiri, numiti sefi de statie. Nu conteaza ca sunt aliati sau ca sunt cei mai importanti aliati. In perioada lui Ceausescu se urmareau si spionii sovietici, si ne erau aliati, deci nu are legatura cu calitatea de aliati. Revin la text, a intra in legatura cu agentii unei puteri straine in scopul, si ajung la litera b, subminarii politice a tarii – si o dovada mai mare ca era vorba de un intreg plan de subminare politica, se discutau pe tinte personalitati din viata politica – asta e infractiunea de tradare. Se pedepseste de la 10 la 20 de ani. Iar Procurorul General daca se face ca nu aude intra si dumnealui sub incidenta articolului 410, cu pedeapsa mai mica e adevarat, nedenuntarea unor asemenea infractiuni.

(…)

Adevarata infractiune este legatura cu cei doi sefi de statie CIA, chiar daca sunt aliatii nostri, si e cazul sa ne facem odata aceasta cultura juridica si patriotica, si sa nu amestecam fidelitatea fata de NATO, fata de UE, fata de oricine, fata de aliati, care e una, si fidelitatea fata de tara, care le bate pe toate. Am studiat cateva zile, si doctrina, jurisprudenta e mai saraca, si Codul penal, am citit, l-am recitit, l-am interpretat, m-am situat in postura de ‘avocat al diavolului’ si gandeam si de partea cealalta, este beton, e fapta clara. Depasind insa mentalitatea asta de sluga a noastra de a crede ca daca lingem clantele, cum zicea domnul Basescu referitor la alta persoana, pe la ambasade inseamna ca e o fapta patriotica, pentru ca aia ne sunt aliati. Nu are nicio legatura. Ne sunt aliati ca sa ne fie fideli, si noi le suntem aliati ca sa le fim fideli, si atat”.

In ceea ce priveste dosarul deschis deja de PICCJ, dupa inregistrarea cu Traian Basescu, Sergiu Andon nu isi face prea multe sperante: “N-a anuntat ca e pentru tradare, e alta infractiune. Acolo poate sa fie represiune nedreapta, niste gadilaturi de astea dintre cele 18 articole referitoare la administrarea Justitiei si care sunt cam infundate ca drum, tot juridic vorbind”.

Iata ce prevede art. 394 lit. b din Codul penal:

Art. 394 – Tradarea

Fapta cetateanului roman de a intra in legatura cu o putere sau cu o organizatie straina sau cu agenti ai acestora, in scopul de a suprima sau stirbi unitatea si indivizibilitatea, suveranitatea sau independenta statului, prin:

b) subminare economica, politica sau capacitatii de aparare a statului;

se pedepseste cu inchisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi”.

Iata ce prevede art. 410 din Codul penal:

Art. 410 – Nedenuntarea unor infractiuni contra securitatii nationale

(1) Fapta persoanei care, luand cunostinta despre pregatirea sau comiterea vreuneia dintre infractiunile prevazute de art. 394-397, art. 399-403 si art. 406-409, nu instiinteaza de indata autoritatile se pedepseste cu inchisoarea de la 2 la 7 ani”.

Autor: George Tarata

Sursa: Lumea Justitiei

Share Button