C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Archive for Analize

Mama lui Guten Tag și sfârșitul Uniunii Europene

Share Button

În varianta în care Uniunea Europeană o să continue politica sa actuală, de păstrare a diferențelor între membrii săi, unde unii sunt mai egali decât alții pe considerente de putere economică, sfârșitul ei este aproape.

153583561

Nu este viabilă o asociere în care nu sunt toți pe aceeași treaptă a deciziilor.

Nu consider că românii, ungurii și polonezii (de exemplu) au aderat la U.E. să primească răsteli ca de la sergent la soldat.

Deja circulă un puternic curent de nemulțumire la adresa modului cum este condusă Uniunea, la ceea ce este de fapt acum, nu ce s-a dorit la înființare. Și o se amplifice zi după zi, inevitabil.

Pe actualul parcurs, are tendința să se transforme într-o structură unde Germania și-a atribuit cu de la sine putere dreptul de veto. Pentru asta și-au cedat țările componente din suveranitate? Pentru un fel de imperiu mascat al Germaniei? Este de neacceptat, lumea se simte înșelată. N-o să mă convingă că lucrurile stau altfel nici mama lui Guten Tag. Seamănă întrucâtva cu realitatea din fosta Uniune Sovietică. N-am încredere într-un popor care a dat foc lumii de două ori, în două războaie sinistre. Or fi nemții vestiți pentru hărnicie, dar au fost al dracului de harnici și meticuloși și în crime. Ceea ce nu-i de uitat. Mulțumesc, nu vreau să servesc!

O Uniune Europeană puternică nu convine nici americanilor, nici rușilor, nici chinezilor, să nu ne ascundem după vorbele cu dogeală diplomatică. Șansa geopolitică majoră a europenilor este să stea împreună. Însă nu în orice condiții, pe picior de egalitate. Dacă U.E. nu-și va reconsidera politicile, impunând aceleași legi, o conducere unică- și nu de operetă!, aceeași monedă, același nivel de salarizare în statele membre, să devină o federație ca S.U.A., nicio șansă. E viața comatosului menținută de aparate.

Autor: Alexandru Petria

Sursa: Stiri pe surse

Share Button

Deutsche Welle: ”Sirenele din dimineața de miercuri ne-au transmis sentimentul tulbure că istoria se repune în marș.”

Share Button

În perioada 18-21 aprilie, se desfășoară în România un exercițiu de alarmare care, potrivit autorităților, nu are alt scop decât testarea vechilor instalații.

646x404-2-820x300

Șeful Departamentului pentru Situații de Urgență, Raed Arafat, a pus la cale un exercițiu straniu, uitat de foarte multă vreme, și care constă în punerea în funcțiune a alarmei aeriene. Miercuri dimineața puțin după ora 10 s-au  putut auzi în București sirenele care, după unele mărturii, au sunat exact la fel ca în anii 40 ai secolului trecut când anunțau bombardamentele anglo-americane. De-atunci alarmele au sunat de multe ori, mai ales în perioada regimului comunist când erau puse în funcțiune periodic, dar nu a mai fost vorba de bombe, ci de simple exerciții.

Exerciții pentru ce? Înainte de căderea regimului comunist țările Estului trăiau într-o ambianță relativ sigură, dar care nu excludea războiul. Românii, de pildă, se temeau de o invazie sovietică așa cum se produsese în 1956 în Ungaria sau în 1968 în Cehoslovacia, cu toate că politicile guvernului comunist nu ieșeau nici măcar cu o iotă din dogma generală și nici o mișcare civică de rezistență nu se închegase. Paul Goma a fost urmat de puțini și mai curând abandonat de confrații săi. Dar teama lucra inclusiv la nivelul conducerii de partid. O dovadă sunt exercițiile periodice de apărare civilă care antrenau în rândul gărzilor paramilitare și pe elevii de vârsta liceului cu uniforme specifice albastre. Erau varianta de Hitlerjugend a lui Ceaușescu. Țara se pregătea, aparent, de război, deși nimeni nu ar fi putut spune de unde venea, mai exact, amenințarea.

Au urmat apoi anii contradictorii de după căderea comunismului, ani care, în ciuda unor frământări sociale puternice, s-au caracterizat printr-un sentiment profund că pacea s-a instalat definitiv. Cu toate că bombele cădeau încă deasupra Belgradului către sfârșitul mileniului, adică la doi pași de România, țara trăia netulburat sentimentul unui triumf al democrației liberale și al ”sfârșitului istoriei”. Exercțiile de alarmare, care, fără ca cineva să o spună explicit, au ca scop să-i prevină pe locuitorii orașelor că avioane inamice au intrat în spațiul aerian național și umează să lanseze bombe, au fost complet abandonate. Decenii la rând, nimeni nu s-a mai gândit să acționeze sirenele instalate pe acoperișele înalte ale clădirilor. Și era de înțeles căci ar fi fost ca și cum un retardat ”uitat în tranșee” ar fi început să însceneze temerile sale grotești față de un război neverosimil.

Ceea ce s-a petrecut miercuri este ieșit din comun. Și nu alarma în sine, ci faptul că nimănui nu i s-a părut nefirească sau chiar insultător de nepotrivită așa cum s-ar fi întâmplat cu 15-20 de ani în urmă. Dacă lui Raed Arafat i-a trecut prin cap să inițieze acest exercițiu și dacă întreaga administrație a urmat disciplinat instrucțiunile înseamnă că, în secret, fără să ne dăm seama cum, sentimentul păcii definitive s-a rarefiat și a făcut din nou locul unei stări de vigilență. Chiar dacă se poate spune că instalațiile vechi și nefolosite de mult – ca și cele mai noi de altfel – aveau nevoie să fie testate  măcar pentru faptul că ele există, nu se poate nega că multă vreme nu au foste testate și că ar fi putut să mai treacă încă ani buni fără să fie puse în funcțiune. Raed Arafat semnala (ca justificare implicită) că un exercițiu similar a avut loc și în Germania, ceea ce nu vrea să spună decât că mutația de care vorbim se petrece într-un spațiu mult mai larg. Asistăm se pare la o transformare psihologică de profunzime, la disiparea acelui sentiment senin că ne-am instalat definitiv în post-istorie și că pacea lui Kant este deja prezentă.

Alarma aeriană, care păruse definitiv dispărută din peisajul sonor al orașelor din România, a reapărut miercuri cu aerul aparent anodin al unui exercițiu de rutină. ”Este un exercițiu prin care testăm sirenele, obișnuim populația”, a declarat Raed Arafat. Pentru ce? Nu așteptăm răspuns, desigur, căci nimeni nu poate răspunde. Nimeni nu poate invoca un pericol precis, dar este clar că de la o vreme încoace ideea unei amenințări militare nu mai pare atât de absurdă. Sirenele din dimineața de miercuri ne-au transmis sentimentul, tulbure, că istoria se repune în marș.

Autor: Horatiu Pepine

Sursa: Deutsche Welle

Share Button

Cutia cu secrete a lui Sebastian Ghiță

Share Button

El, in sine, nu prezinta vreun interes maxim pentru societatea romaneasca. In schimb, secretele pe care le detine si care ar putea fi facute publice au o valoare uriasa. De aceea, in mod firesc, romanii se intreaba in ce circumstante va fi deschisa cutia cu secrete a lui Sebastian Ghita. Si daca ea va fi deschisa vreodata. La aceasta dilema, incerc sa raspund.

vh

Pana la un punct, ceea ce se intampla cu Sebastian Ghita prezinta un grad ridicat de senzational. Un tanar om de afaceri a castigat sume exorbitante adjudecandu-si, intr-un domeniu foarte bine remunerat, cele mai importante contracte cu statul. A avut si are acces, prin industria sa de IT, la secrete ale celor mai importante institutii de forta. Din Romania si, iata, dupa cum aflam, chiar si din Serbia. In plus, Sebastian Ghita a urcat in mare viteza si treptele politicii de la Bucuresti. Ajungand secretar al Comisiei de control a activitatii Serviciului Roman de Informatii. Legaturile sale cu SRI au fost si sunt de notorietate. Toate cele de mai sus nu il califica insa pentru a se bucura de celebritatea de care se bucura. Si nici nu ar putea crea orizonturi de asteptari care exista in mod real.

Nici macar pozitia sa, si ea de invidiat, de patron al trustului Romania TV si nici stransa prietenie pe care a avut-o cu fostul prim-ministru Victor Ponta nu constituie in sine resursele uriasului interes starnit de Sebastian Ghita. Sursa atractivitatii iesita din comun este in alta parte.

Sebastian Ghita, dupa cum a declarat, si inca nimeni nu l-a contrazis, a avut in ultimii ani intalniri saptamanale, chiar de doua ori pe saptamana, cu doamna Laura Codruta Kovesi, actuala sefa a Directiei Nationale Anticoruptie si fost procuror general al statului. La aceste intalniri a participat, de fiecare data, si generlaul cu patru stele Florian Coldea, pana de curand seful operativ al Serviciului Roman de Informatii. La unele dintre acestea a fost prezent si seful justitiei mai multi ani la rand, Livia Stanciu, actualmente judecator la Curtea Constitutionala. Si multi altii. Intre care chiar si seful antenei CIA din Romania. E limpede ca, la asemenea intalniri, sute la numar, nu s-a discutat nici despre timpul probabil si nici nu s-au facut pronosticuri cu caracter sportiv. Oamenii care au pretins ca ei sunt statul, conducatori ai celor mai importante institutii de forta, nu faceau altceva decat sa puna tara la cale. Iar cand pui tara la cale nu din interiorul sistemului democratic, ci din proximitatea acestuia, nu faci altceva decat sa fortezi regulile democratice. De altfel, in asta consta si chintesenta dezvaluirilor pe care Sebastian Ghita le-a facut pana in prezent si pe care le-ar mai putea face. Reprezentantii institutiilor de forta au incercat sa se substituie institutiilor democratice ale statului. Aruncand practic la gunoi voturile a milioane de oameni. In asta consta crima. O crima pe care, dintr-un motiv sau altul, Sebastian Ghita, un om, pana mai ieri, din interiorul sistemului, a decis sa o denunte public.

In mod intemeiat sau nu, sistemul a reactionat, astfel incat Sebastian Ghita, temandu-se de nenumaratele actiuni penale indreptate impotriva lui sau poate chiar temandu-se ca va fi distrus fizic, a fugit din Romania si a fost, zilele trecute, identificat si retinut la Belgrad. Acum, intrebarea care se pune, din perspectiva interesului public, este daca acesta va mai vorbi sau nu. Si daca va mai vorbi, unde o va face? Mai degraba la Belgrad? Sau mai degraba la Bucuresti?

In capitala Serbiei, el are sansa de a tergiversa foarte mult timp procedurile de extradare. In acest scop, are doua parghii. O ancheta si eventual un proces impotriva sa pentru utilizarea de documente false, operatiuni care necesita in sine o perioada indelungata in care ar trebui sa se consume diferite proceduri, si/ sau o eventuala solicitare de azil politic, care si ea, pentru a fi aprobata sau respinsa, inseamna timp. Tot indelungat.

In ambele scenarii de mai sus, Sebastian Ghita isi cumpara timp. Si presupun ca asta si vrea. In tot timpul pe care il va cumpara, daca doreste, el va putea calca in picioare sistemul. Sistemul care l-a produs , pe care el l-a servit si care apoi, dintr-un motiv sau altul, l-a abandonat. Este limpede ca, de la Belgrad, va putea face dezvaluiri mult mai lejer, infinit mai lejer, decat din Beciul domnesc in care, cu certitudine, va fi azvarlit, chiar daca incheie sau chiar daca nu incheie un acord cu anchetatorii. La Belgrad, are chiar posibilitatea ca, pana la solutionarea cauzei, sa aiba statutul unui om liber, cu interdictia de a parasi tara. Sau un domiciliu fortat. Care, in orice caz, nu va fi Beciul domnesc.

Acolo, la Belgrad, nimeni nu il va impiedica pe Sebastian Ghita sa isi transforme spatiul in care traieste intr-un platou de televiziune. Intr-un studio al propriei televiziuni. Iar daca, asa cum ma astept, a plecat cu informatiile la el, intr-un amarat de stick, atunci am putea sa ne asteptam la un nou serial care sa faca prapad in randurile unor oficiali proeminenti ai asa-zisului stat de drept din Romania. Asa ca putem astepta cu un legitim interes sa vedem ce mai iese din cutia cu secrete a lui Sebastian Ghita.

Autor: Sorin Rosca Stanescu

Sursa: Sorin Rosca Stanescu Blog

Share Button

Andreea Arsene: ”Libertatea liberei exprimări – după canoanele stăpânitorilor străini…!?”

Share Button

Libertatea presei este unul dintre clișeele demagogice folosite foarte des de către cei „sus puși” ca  manevre de atragere a popularității, însă  în realitate fiecare televiziune are în culise un finanțator care face jocurile  unor cercuri închise  care doresc să controleze opinia publică prin manevre de manipulare și intoxicare informațională.

fhfhu

Există o competiție accerbă între trusturile de presă în sfera audio-vizuală,  însă toate aceste canale de propagare a informației își duc activitatea după instrucțiunile aceleiași agende. Filiera care controlează mass-media din România este alcătuită în primul rând din serviciile secrete, care la rândul lor sunt subordonate altor ierarhii piramidale.

Cu alte cuvinte mass-media din România nu este românească… monopolul a sute de publicații plus televiziuni îl au magnați  în mare parte evrei la origine  dar și  non-evrei din  Statele Unite, Israel sau țări din vestul Europei.  Iată câteva dintre numele imperiilor mediatice internaționale care au acaparat presa din România: „Hearst” a cărui proprietar este evreul Wiliam Randolph Hearst…, iar în România se numește «Sanoma Hearst Romania SRL»; „Ringer.” Michael Ringier și soția sa Ellen Ringier sunt evreii din Elveția; „Central European Media Enterprises” – proprietarul acestui imperiu este un alt evreu numit Ronald Lauder; „News Corporation” – deținătorul acestui mare brand mediatic este miliardarul evreu RUPERT MURDOCH; „Kohlberg Kravis Roberts”, fondatorii și patronii sunt evreii: Jerome Kohlberg, Henry Kravis si George R. Roberts.

Lista este mai lungă și mai detaliată, însă  am ales să o simplific fiindcă mai există  zeci de articole care abordează acest subiect.Pentru o mare parte dintre oameni nu mai este un secret faptul că cei care își spun „poporul ales, (evreii) conduc lumea prin cei patru mari vectori de putere și influență: băncile, mass-media, politica și religia. Este o certitudine istorică faptul că evreii au au  înființat comunismul, flagelul care a secerat 260.000.000 de vieți de pe pământ.  Desigur, foarte puțini cunosc acest aspect, fiindcă evreii au avut grijă ca prin monstruoasa mașinațiune propagandistică să inoculeze în mentalul colectiv al oamenilor doar existența Holocaustului. Mulți dintre voi știți că în multe țări, negarea sau contestarea Holocastului evreiesc, conduce la încarcerare automată. Evreii dau vina pe non-evrei  pentru tot ceea ce ei înșiși fac. Acest lucru creează confuzie, pentru a instaura o diversiune și distragerea efectivă a atenției  oamenilor de la adevăratele probleme cu care se confruntă societatea umană.Holocaustul sau lagărele morții , locurile în care se pretinde că aprox. Șase milioane de evrei au fost exterminați, nu a putut fi dovedit cu adevărat niciodată. Există  doar niște documentare propagandistice regizate în cadrul cărora au fost amenajate decoruri speciale care să creeze efectele aproape reale a unui holocaust. Mai mult decât atât, există contestatari ai holocaustului  chiar din rândul evreimii, care au mărturisit că toată această poveste este o înscenare pusă la cale, servind creeării  statului Israel și desigur pentru a  se  putea estorca bani din mai multe  state europene, printre care și România, pe motivul despăgubirilor.

Cum se face că dintre atâția oameni de pe planetă care au suferit enorm, au fost uciși în război, se distinge doar o POPULAȚIE APATRIDĂ, care se bucură de RECUNOAȘTERE ȘI EMPATIE LA NIVEL INTERNAȚIONAL, iar celălalte  victime umane ale războiului sunt ignorate? Păi, cum avea să ia naștere STATUL ARTIFICIAL ISRAEL, decât prin astfel de mașinațiuni propagandistice uriașe? Holocaustul   a devenit ISTORIA OFICIALĂ a evreilor, care trebuia impusă  la nivel mondial pentru că evreii  nu aveau o istorie propriu-zisă, ci  DOAR un back-ground istoric bazat pe mitologii religioase… și acelea  plagiate  din religiile antice,   istorioare patetice prin care își  susțin dreptul   legitimității  asupra TUTUROR POPOARELOR, considerându-se dintre toate națiile lumii, doar ei, aleși ai lui EHOVA, Dumnezeul biblic. După ce s-au limpezit apele și au ieșit la interval contestatarii Holocaustului  cu dovezi, REVIZIONISMUL IUDAIC, a schimbat registrul și s-a pus pe amenințări, dând dispoziție guvernelor aflate sub controlul lor să IMPLEMENTEZE LEGI ABSURDE care să le  interzică contestatarilor să  susțină pe baza unor probe veridice  inexistența mult prea trâmbițatului genocid uman.Când auzi cum unii susțin sus și tare  teoria  drepturilor și libertăților aplicată în societate, te gândești, oare unde și în ce fel sunt acordate acestea, dacă dreptul la libertatea cuvântului o poți avea doar în anumite limite? Nu există libertate sau drepturi  acordate parțial! Fiindcă aceste noțiuni fundamentale nu cunosc jumătăți sau sferturi de măsură!

Referitor la acest aspect voi aduce la cunoștință un caz a unei persoane, care a ajuns să fie marginalizat, amenințat și concediat în urma unor apariții televizate. Românul cu pricina, se numește Gabriel Apreutesei din Iași  și este  boxer de profesie, care de câțiva ani s-a lansat într-o luptă adevărată împotriva tarelor societății și a politicului abject. Ca dovadă că reminiscențele comunismuluin n-au dispărut, Gabriel a trebuit să infrunte o groază de impedimente din partea cățeilor de pază ai sistemului mafiotizat. Gabriel a pierdut câteva locuri de muncă, fiindcă respectivii angajatorii îi cereau să renunțe la statutul de activist patriot. Într-o țară  așa zis democrată, ți se impune să nu îți manifești mândria patriotică,  nu ai voie să faci cunoscute pe plan public situația dezastruoasă a țării sau să lupți pentru normalizare? Este o gravă încălcare a drepturilor și a demnității umane ca în poziția de angajator, să condiționezi un candidat în funcție de niște criterii absurde care nu au tangență cu cerințele pentru obținerea unui loc de muncă. AȘA CEVA SE ÎNTÂMPLĂ N ROMÂNIA …și în țările încă COMUNISTE! Drepturile și libertățile umane există doar scrise pe hârtie. Dacă intri în luptă contra nedreptăților, abuzurilor, ilegalităților comise de către cei care ar trebui să respecte legile și drepturile cetățenești,  cei care se simt vizați își vor pune în funcțiune manevrele de intimidare folosind tertipuri mafiote , mai întâi vei fi avertizat , apoi dacă continui să scotocești și să scoți la iveală chestiuni incomode vei fi amenințat cu siguranță și chiar lichidat.

Într-un stat securisto-mafiot, pârghiile puterii  le au oligarhii care își planifică activitatea după directivele unei agende impusă de la un nivel superior lor, adică din afara țării.Cetățenii trebuie să se conformeze acestor rigori asupritoare și să-și accepte condiția de sclavi moderni. Unii dintre cei care au intrat în luptă, au abandonat în cele din urmă orice speranță de schimbare în bine, fiindcă s-au văzut învinși și neputincioși, neprimind niciun suport moral sau finaciar cât de mic din partea fraților de neam.Cei care au plecat din țară pentru o viață mai bună, nu pot fi condamnați, fiindcă intră în firescul naturii umane, ca unii  să-și dorească o viață decentă.

În România, majoritatea cetățenilor, trăiesc la limita subzistenței. Ești obligat să plătești taxe  statului român, chiar dacă nu ai  nici o sursă de venit. O zi de spitalizare, în caz că nu beneficiezi de asigurare medicală, costă câtă o zi la un hotel de cinci stele… iar serviciile medicale sunt execrabile, echipamentul medical este vechi și uzat iar personalul medical prost plătit pretinde șpagă, desigur! Spitalele din România au devenit adevărate focare de infecție, oamenii cu imunitatea scăzută care se internează vii, părăsesc spitalul morți sau mai bolnavi decât înainte de a se spitaliza. Această situație este generalizată fiindcă s-a extins  asupra tuturor domeniilor societății și roade ca un cancer la temelia ei până o să o dărâme total.

Autor: Andreea Arsene

Andreea ArseneAndreea Vasilica Arsene este scriitoare debutantă și jurnalistă. Debut jurnalistic în 2013.  A publicat articole de atitudine în ziarul Națiunea pe subiecte socio-politice și istorice, a fost redactor la grupul de presă Alcero-Națiunea 2014- 2015. Debut scriitoricesc-2014 în antologia colectivă de poezii ,,Vise Târzii’’ în cadrul evenimentului internațional de lansare de carte Bookfest.

Cărți de autor publicate: carte de poezii ,,Clipă Măiastră’’ publicată în toamna anului 2014 și lansată la evenimentul de carte național Gaudeamus ROMEXPO. Al doilea volum de poezii intitulat ,,Alter ego-uri’’ publicat în toamna acestui an și prezentat în cadrul evenimentului Gaudeamus București 2015.Alte lucrări scriitoricești în curs de publicare pentru anul viitor. ,,Tăcerea mieilor de gheață’’ carte de poezii și o carte de proză ce va cuprinde majoritatea articolelor scrise pentru diverse publicații.

Cărți de autor publicate: carte de poezii ,,Clipă Măiastră’’ publicată în toamna anului 2014 și lansată la evenimentul de carte național Gaudeamus ROMEXPO. Al doilea volum de poezii intitulat ,,Alter ego-uri’’ publicat în toamna acestui an și prezentat în cadrul evenimentului Gaudeamus București 2015.Alte lucrări scriitoricești în curs de publicare pentru anul viitor. ,,Tăcerea mieilor de gheață’’ carte de poezii și o carte de proză ce va cuprinde majoritatea articolelor scrise pentru diverse publicații.

Sursa: Ziarul Natiunea

Share Button

Nu construim o catedrală, construim un simbol

Share Button

Discuțiile despre Catedrala Nemului au fost centrate din start pe costuri. Asta e, Biserica Ortodoxă nu prea are PR. Prea puțini au vorbit despre sensul acestei construcții, care nu reprezintă dor o biserică foarte mare făcută în centrul unui București și așa aglomerat. Nu, Catedra Neamului are rol de simbol. În 2018 sărbătorim 100 de ani de la Marea Unire, iar singura instituție suficient de înrădăcinată încât să făcă un proiect amplu este Biserica Ortodoxă Română.

Mnr

Fără să se prezinte argumente, ni se servește zilnic la TV și pe net că Patriarhul Daniel nu este potrivit să conducă BOR, că el conduce o corporație, nu un cult. Poate Daniel nu este potrivit, poate alții ar fi fost mai buni, dar nu vom ști acest lucru niciodată. Deocamdată avem un singur proiect de țară pentru 2018 și acela este făcut de BOR.

Simbolul catedralei

Suntem aici de câteva mii de ani și am putut învăța că istoria se repetă. Idealurile noastre au fost mereu aceleași pentru că soarta a făcut ca după ce le-am obținut ,să renunțăm ușor la ele. Neamul nostru a luptat și a murit pentru Credință, pentru Libertate și pentru Unire.

Am murit cu sutele și miile la Posada, la Rovine, la Podul Înalt, la Călugăreni și la Plevna pentru că am crezut cu toții în Dumnezeu, în Dumnezeul nostru pe care n-am vrut să-l vindem sau să-l schimbăm.

Catedrala nu înseamnă Daniel, Catedrala Neamului e despre Ștefan, Mircea și Mihai. Însemnă libertate, unitate și credință nu opulență sau patriotism de tarabă.

Un neam are nevoie de valori și de simboluri. Sarmizegetusa, Cetatea Neamțului, Cetatea Sucevei, Turnul Chindiei sau Curtea de Argeș sunt locuri încărcate de istorie și semnificație, nu sunt doar ziduri. Catedrala Mântuirii Neamului va reprezenta cel mai important simbol postcomunist din România și va arăta și Europei că noi știm cine suntem și știm în ce credem.

Că tot suntem în Săptămâna Luminată

Să nu uităm că Paștele este despre căință și despre introspecție, despre credință și despre Dumnezeu, iar Dumnezeu este mai degrabă în Biserică decât la supermarket. Trebuie să fim atenți, pentru că că ei ne fură și Paștele, ca ulterior să ni-l vândă tot nouă la un preț mai mare și fără legătură cu Dumnezeu, dar cu mult marketing, iepurași și ouă de ciocolată.

Autor: Alexandru David

Share Button

Asociația Medicală Britanică recomandă expresia „persoane însărcinate” în loc de „femei însărcinate”, ca să nu ofenseze… „bărbații însărcinați”!

Share Button

Dacă mai rămăsese ceva din mitul atotputernicei „științe”, el se face praf pe zi ce trece exact acolo unde știința modernă s-a născut: în Occident. Ultimii care se umplu de ridicol sunt oficialii respectatei Asociații Medicale Britanice (British Medical Association – BMA) care recomandă, nici mai mult nici mai puțin, decât ca femeilor însărcinate să nu li se mai spună „viitoare mame”, ci „persoane însărcinate”.
orwell1

Conform BMA, expresia „expectant mothers” („viitoare mame”) ar putea fi ofensivă pentru bărbații intersex și transgenderi, care, după cum se știe în lumea orwelliană în care trăim, pot fi și ei însărcinați! Și nu însărcinați cu vreo treabă, ci chiar cu un copil!

Recomandarea este adresată personalului medical și a fost făcută într-un document intern (știrea datează din ianuarie 2017, n. red. CV) alături de altele care vizează de asemenea înlocuirea unor termeni și expresii „ofensatpare” cu unele mai „incluzive”: „lifturile pentru persoane cu dizabilități” se vor numi „lifturi accesibile”, iar cineva care este „biologic bărbat sau femeie” ar trebui să fie numit „atribuit bărbat sau femeie”.

Documentul „A Guide to Effective Communication: Inclusive Language in the Workplace” („Ghid pentru comunicarea eficientă: limbajul incluziv la locul de muncă”) conține 14 pagini. BMA afirmă pentru The Telegraph că ghidul este pur orientativ, e doar pentru personalul propriu și este destinat comunicării eficiente la locul de muncă, nu se vreau a impune celor circa 156.000 de membri despre cum să-și trateze pacienții.

Cu privire la sarcină și maternitate, documentul arată că „Inegalitatea de gen este reflectată în ideile tradiționale despre rolurile femeilor și bărbaților. Deși acestea au suferit modificări în timp, presupunerile și stereotipurile sunt adesea adânc înrădăcinate.”

„O mare majoritate a oamenilor care au fost însărcinați sau au născut se identifică femei. Putem include bărbații intersex și transbărbații care pot rămâne însărcinați, prin a spune ‘persoane însărcinate’ în loc de ‘viitoare mame’”.

Recomandare sau nu, document intern sau nu, faptul că o organizație atât de influentă a ajuns să afirme că un bărbat poate rămâne însărcinat și naște un copil – și, mai mult de atât, că exprimarea clasică „viitoare mame” îi jignește pe cei în cauză – și să se preocupe de impunerea limbajului corect politic e o dovadă că sminteala nu mai e „privilegiul” ideologilor și politrucilor neo-marxiști, ci că a pătruns în cele mai respectate medii academice. Ce s-a întâmplat cu aderarea la principiile științifice și cu respectarea realității obiective ca prim angajament al unei organizații profesionale, ne întrebăm?

The Telegraph invocă faptul recent că o femeie britanică în proces de tranziție la bărbat și-a oprit tratamentul chirurgical și hormonal ca să poată avea un copil: Hayden Cross, de 20 de ani, este acum bărbat în acte, dar are sex feminin. Cu alte cuvinte, indiferent ce ar invoca promotorii corectitudinii politice și ce s-ar trece în acte, cea în cauză este încă femeie, pentru că doar femeile pot naște, întrucât doar ele sunt echipate biologic cu cele necesare gravidității și nașterii!

Alte trăznăi din ghidul BMA:

  • să nu fie folosiți termenii „născut femeie” sau „născut bărbat” în relație cu persoanele trans-, pentru că aceștia „sunt reducționiști și supra-simplifică un subiect complex” (o exprimare elocventă și științifică, într-adevăr);
  • cuvintele „nume” și „prenume” să fie înlocuite cu „nume de familie” – probabil pentru că este jignitor să deduci sexul (identitatea) cuiva din numele de botez;
  • cuvinte precum „mankind” și „manpower” (umanitate și forță de muncă) trebuie evitate pentru că „nu este de bună practică” să folosești un „substantiv masculin” (man) iar în loc de acestea să fie adoptate „humanity” și „personnel”;
  • titlurile profesionale care de obicei precedă numele, precum „Prof”, „Dr”, „D-l”, „D-na” sau „D-ra” nu trebuie să fie puse într-o anumită ordine în formulare, pentru a se evita o „ierarhie percepută”.

Parlamentarul conservator Philip Davies descrie ghidul ca „complet ridicol”, iar Episcopul catolic de Portsmouth, Philip Egan, a avertizat pentru Mail on Sunday că recomandările vor cauza „o gravă confuzie și grave daune”. „E orwellian, nu e așa? Alt exemplu de oameni care încearcă să controleze gândurile și felul în care vorbim.”

Sursa: Cultura Vietii

Share Button

Țări UE, șantajate cu prețul medicamentelor pentru cancer

Share Button

Email-uri interne de la una dintre cele mai mari companii farmaceutice din lume au fost „scurse” în presă. Angajații Aspen Pharmacare sărbătoresc creșterea prețului la medicamentele pentru cancer, în urma unui șantaj la adresa unor state UE, arată o investigație a publicației britanice The Times.

medicamente1-465x390

Angajații Aspen Pharmacare ar fi plănuit distrugerea stocurilor de medicamente vitale pentru bolnavii de cancer, în timpul unei dispute cu ministerul sănătății din Spania, în 2014.

După ce a cumpărat cinci tipuri diferite de medicamente pentru cancer de la firma britanică GlaxoSmithKline (GSK), compania Aspen Pharmacare a încercat să le vândă în Europa la prețuri de peste 40 de ori mai mari.

În 2013, prețul unui pachet de medicamente pentru chimioterapie, numite busulfan, folosite în tratamentul leucemiei, a crescut în Anglia și Țara Galilor de la 5,20 lire sterline la 65,22 lire, potrivit The Times. Prețul altor medicamente, inclusiv Leukeran, medicament pentru leucemie, și melphalan (Alkeran), pentru cancer de piere și cancer ovarian, a crescut de patru ori.

Creșterile de prețuri la medicamentele pentru cancer, precum cele cumpărate de Aspen, implică majorări de cheltuieli pentru serviciul național de sănătate din Anglia de aproximativ 380 de milioane de lire sterline pe an, pentru rețele prescrise pacienților din afara spitalelor, estimează Congresul European pentru Cancer.

Într-un email confidențial publicat de The Times, un angajat Aspen le scria colegilor: „Am semnat o nouă înțelegere pentru prețuri: creșterile sunt la nivelul țintei europene (Leukeran puțin mai mult!)…. Să sărbătorim!”

În timpul negocierilor pe tema prețurilor medicamentelor în Spania, gigantul farmaceutic ar fi amenințat că va opri livrarea de medicamentele pentru cancer dacă ministerul nu este de acord cu o creștere a prețului de până la 4000%, potrivit ziarului spanion El Confidencial Digital. Un alt email dezvăluie că angajații Aspen plănuiau să distrugă stocurile de medicamente.

Aspen Pharmacare, companie cu sediul central în Africa de Sud, își coordonează operațiunile europene de la Dublin. Compania a cumpărat cele cinci medicamente de la GSK în 2009, într-o afacere de 273 de milioane de lire sterline.

Creșterea prețurilor la medicamente a fost posibilă din cauza unei „bucle” legislative care permite companiile farmaceutice să schimbe prețurile medicamentelor dacă nu le mai vând sub același nume. Scopul prevederilor legislative era de a face medicamentele mai ieftine odată ce patentele expirau, dar companiile farmaceutice fără competiție au profitat de prevedere pentru a crește prețurile.

O situație similară celei din Spania ar fi avut loc și în Italia, unde Aspen a avut o abordare agresivă în negocierile cu autoritățile. Potrivit The Times, compania a amenințat că va opri livrarea de medicamente în Italia în octombrie 2013, dacă autoritățile nu sunt de acord cu creșterea prețurile cu până la 2100% în trei luni.

Autor: Florin Puscas

Sursa: Stiri pe surse

Share Button